MISCAREA ATOMILOR SI IONILOR

IN MATERIALE1
 Nr.credite: 3
Disciplina este prevăzută cu ore de:
- curs: 2 ore/săptămână
- laborator: 2 ore/săptămână
Prezentarea la examen este condiţionată de încheierea
situaţiei la laborator, care presupune obţinerea unei note
de minim 5.

Examenul este scris/oral şi constă în rezolvarea

subiectelor de pe biletul de examen. La sfârşitul fiecărui
curs găsiţi indicatii privind subiectele.

Nota finală se calculează astfel:

Nf = (Nex+ Nlab)/2

La examen este obligatoriu să aveţi carnetul de student,

vizat pe anul in curs.
2
BIBLIOGRAFIE RECOMANDATA:
1. Suciu, V., Suciu, M.V., „Studiul materialelor”, Ed. Fair
Partners, Bucuresti, 2008;
2. Popescu, N., Saban, R., Bunea, D., Pencea, I., „Stiinta
materialelor”, Ed. Fair Partners, Bucuresti, 2010;
3. Callister Jr., W., „Materials science and engineering”,
Edition John Wiley & Sons, Inc., (7-th edition), 2006
4. electro.curs.pub.ro/2017/

3
CURS 4
MISCAREA ATOMILOR SI IONILOR
IN MATERIALE

DIFUZIA SI APLICATII ALE DIFUZIEI

LEGILE DIFUZIEI (FICK)

DIFUZIA SI PROCESAREA
MATERIALELOR

4
 DIFUZIA SI APLICATII ALE DIFUZIEI (2/6)

Daca aluminiul oxideaza mai usor decat fierul, atunci de

ce se afirma ca aluminiul nu se corodeaza ?

Ce tip de material plastic se utilizeaza pentru sticlele de

bauturi carbogazoase ?

Cum se obtin suprafetele durificate ale otelurilor ?

Cum e posibila distrugerea unui filament de wolfram

aflat in interiorul unui recipient inchis, din sticla ?

5
 DIFUZIA SI APLICATII ALE DIFUZIEI (1/6)
DIFUZIA – proces care se refera la un flux observabil de
particule/grupuri de particule/goluri, desfasurat in sensul
uniformizarii concentratiei lor in intregul volum.

Difuzie interatomica
3 MECANISME

(deformare puternica a retelei

= energie mare de activare)

Difuzie interstitiala Difuzie prin vacante

(deformare moderata a retelei = (deformare minima a retelei =
energii medii de activare) energii scazute de activare)

Marimea acestui flux depinde de gradientul de

concentratie si de temperatura. 6
 DIFUZIA SI APLICATII ALE DIFUZIEI (3/6)
APLICATII (1/4):
Carburarea /nitrurarea – mijloc de durificare a stratului
superficial al otelurilor;

- Mediul-sursa: solid, lichid, gazos;

- Elemente difuzante: carbon, azot,
crom, vanadiu, aluminiu, etc.
7
 DIFUZIA SI APLICATII ALE DIFUZIEI (4/6)

APLICATII (2/4):
Existenta intregii industrii
microelectronice este
conditionata de intelegerea
si aplicarea conceptului de
difuzie a diferitilor atomi
(dopanti) in reteaua siliciului,
germaniului sau a altor
semiconductori.

Crearea unei jonctiuni p-n implica difuzia atomilor dopanti (P, As,
Sb, B, Al) in anumite zone ale retelei siliciului.

O jonctiune p-n este o regiune dintr-un semiconductor in care, pe o

fata au difuzat dopanti de tip n (As in Si) si pe cealalta fata au
difuzat dopanti de tip p (B in Si).
8
 DIFUZIA SI APLICATII ALE DIFUZIEI (5/6)

APLICATII (3/4):
Polietilena tereftalat – este materialul considerat o bariera in calea
difuziei CO2 si O2 , la recipientele sub presiune.

Se utilizeaza si variante
imbunatatite ale acestor
recipiente, prin depunerea
de straturi, interioare sau
exterioare, care sa confere
rezistenta la imbutelierea
lichidelor la temperatura
ridicata sau in cazul berii,
unde este nevoie de
pastrarea aromei si
prospetimii, intr-un interval
larg de temperatura.

9
 DIFUZIA SI APLICATII ALE DIFUZIEI (6/6)

APLICATII (4/4):
Conductivitatea electrica a ceramicilor depinde in mod semnificativ
de difuzia ionilor, electronilor sau golurilor (vacante).

Exemple: Utilizari:
- Oxid de zirconiu (ZrO2); - Senzori auto de oxigen;
- Oxid de indiu si staniu - ITO (In2O5Sn); - Ecrane de tip „touch-screen”;
- Oxid de litiu si cobalt (LiCoO2); - Baterii;

10
(1/7)
In 1855, la 26 de ani, Adolf FICK, studiind datele
experimentale obtinute de Thomas GRAHAM prin
experimente de difuzie a sarurilor in lichide apoase, a
observat lipsa unei modelari matematice a procesului.
FICK a formulat cele doua legi celebre ale difuziei plecand
de la legile transferului de caldura ale lui Joseph
FOURIER. Adolf Eugen FICK
(1829 – 1901)

11
 (2/7)
CONCORDANTA INTRE MODELAREA MATEMATICA A
TRANSFERULUI DE MASA (FICK), MODELAREA
MATEMATICA A TRANSFERULUI DE CALDURA
(FOURIER) SI MODELAREA MATEMATICA A
TRANSFERULUI DE ENERGIE ELECTRICA (OHM):

Adolf Eugen FICK

(1829 – 1901)

12
(3/7)

Miscarea atomilor/ionilor in conditiile

existentei unui gradient de concentratie, se
face prin difuzie.
Descrierea cantitativa a difuziei, ca proces de
transport de masa, se face cu ajutorul legilor
difuziei.
Legile difuziei au fost formulate, pentru prima
data in format matematic, de catre fiziologul
german Adolf FICK, in 1855.
Adolf Eugen FICK
(1829 – 1901)

 Fick a formulat cele doua legi, plecand de la modelul propus de

Fourier, pentru transferul termic;

 Chiar daca Fick a formulat cele doua legi pentru cazul lichidelor
(difuzia in fluide), ele si-au gasit o aplicabilitate deplina si in
cazul solidelor.
13
 (4/7)
1.
In cazul difuziei staționare, atunci
cand există forțe care mențin
gradientul de concentrație constant
în timp, prima lege a lui Fick
permite calcularea valorii fluxului
(molar sau masic) de substanță.
2.
În cazul unei difuzii nestaționare, atunci
când nu există forțe care să mențină
gradientul de concentrație constant,
fluxurile de intrare ori de ieșire sunt
variabile și pot fi calculate cu cea de-a
doua lege a lui Fick.
14
 (5/7)

1.

DIFUZIE STATIONARA

J – fluxul de atomi
(atomi/m2 x s);
D – difuzivitatea sau
coeficientul de
difuzie (m2/s)
dc/dx – gradientul de
concentratie
(atomi/m3 x m) 15
 (6/7)

2.
DIFUZIE NESTATIONARA
D – difuzivitatea sau
coeficientul de difuzie (m2/s);
C - concentratia elementului
difuzant, la un moment dat;
dc/dx – gradientul de concentratie
(atomi/m3 x m);
t - timpul (s);
16
 (7/7)

D – difuzivitatea sau
coeficientul
de difuzie (m2/s);

D0 – constanta (m2/s);
Q – energia de activare (j/mol);
R – constanta gazelor (8,314 j/mol.0C);
T – temperatura (0C)
17
(7’/7)

18
 (7’’/7)

Tipul difuziei:
- difuzia in volum (interstitiala sau substitutionala) este mai dificila
din cauza prezentei atomilor retelei cristaline a solventului;
- difuzia la limitele de graunti se realizeaza mai usor , datorita
prezentei imperfectiunilor retelei cristaline si, deci, a numeroaselor pozitii
vacante existente;
- cea mai facila difuzie se desfasoara la suprafata materialului,
datorita fortelor slabe de coeziune atomica din aceste zone;

Tipul structurii cristaline;

Concentratia speciilor atomice difuzante:
Timpul de difuzie: cu cat adancimea de difuzie este mai mare, cu atat
timpul necesar atingerii unei anumite concentratii finale este mai mare.

19
 DIFUZIA SI PROCESAREA MATERIALELOR
TOPIREA SI TURNAREA – metode de procesare pentru obtinerea formei produsului.

 Solidificarea materialelor are la baza

procesul de difuzie.
 Cresterea cristalina este controlata de
difuzie.

Structura de turnare
(structura dendritica) –
neomogenitate chimica
20
 DIFUZIA SI PROCESAREA MATERIALELOR
SINTERIZAREA – tratament termic aplicat pentru solidarizarea si sudarea
particulelor presate, prin reducerea graduala a volumului porilor.

 Forta motrice a sinterizarii pulberilor

metalice sau ceramice este reducerea
suprafetei totale a particulelor de
pulbere.

 Reducerea energiei totale a materialului

se face ca urmare a difuziei atomilor
spre punctele de contact, sudand
particulele intre ele si determinand
scaderea volumului total al porilor, deci
scaderea porozitatii materialului.

21
 DIFUZIA SI PROCESAREA MATERIALELOR
CRESTEREA GRAUNTILOR – este un mijloc de a scadea energia
materialului, datorita reducerii cantitatii de limite si cresterii granulatiei
(„Pestele mare mananca pestele mic”)

Exemplu:
DISTRUGEREA FILAMENTULUI DE WOLFRAM
- T ↑↑ → ↑granulatie.
- T ↑↑ → ↓dfil
- T ↑↑ → oxidare W + vaporizare W
22
 ! ! ! POSIBILE CHESTIUNI DE EXAMEN ! ! !

1. Mecanisme de difuzie. Caracteristici.

2. Fluxul net de particule rezultat din procesul de difuzie – Legile lui Fick;
3. Cinetica difuziei sau dependenta transferului de masa de temperatura;
4. Dependenta ratei de difuzie de energia de activare;
5. Alti factori de influenta a difuziei;
6. Contributia difuziei la solidificarea materialelor;
7. Contributia difuziei la sinterizarea pulberilor;
8. Contributia difuziei la cresterea granulatiei (exemple);

Lucrare Pagini
[1] 58-60

[2] 81-92
[3] 109-130

23
24