Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3
RECONDIŢIONAREA PIESELOR PRIN
DEFORMARE PLASTICĂ
1 4
P P
3
2
P P
Fig. 3.1. Schema de principiu a recondiţionării prin deformare plastică a unei bucşe de bielă:
1 – corpul bielei; 2 – bucşă; 3 – zonă de uzură pe suprafaţa interioară a bucşei; 4 – noua
configuraţie a bucşei după deformarea plastică.
2 Recondiţionarea pieselor prin deformare
plastică
- micşorarea altor secţiuni efective ale piesei să nu conducă la apariţia unor
eforturi unitare în acele secţiuni mai mari decât rezistenţa admisibilă a
materialului.
În unele cazuri, pe suprafeţele care nu formează ajustaje, se prevede încă
din faza de proiectare rezerva de material necesară redistribuirii către suprafeţele
uzate.
Dacă suprafeţele modificate prin deformare plastică formează ajustaje cu
alte piese conjugate, atunci în afară de satisfacerea condiţiilor de mai sus trebuie
să se proiecteze şi nişte compensatoare de uzare care să refacă jocurile din
ajustajele afectate.
Recondiţionarea prin deformare plastică se poate face la rece sau la cald.
Dacă se face la rece, atunci principala problemă o constituie tensiunile interne
remanente în urma procesului de deformare plastică. În cazul pieselor de mare
responsabilitate se execută o detensionare. Dacă recondiţionarea se face la cald
temperaturile de deformare plastică recomandate sunt următoarele:
- 1073...1423 K pentru piese din oţel carbon; cu creşterea conţinutului de
carbon limita superioară a intervalului scade spre 1323 K;
- 1123...1423 K pentru piese din oţel aliat;
- 973...1123 K pentru piese din bronz;
- 873...1023 pentru piese din alamă.
Un caz deosebit de recondiţionare prin deformare plastică la cald îl
reprezintă recondiţionarea prin deformare plastică prin “calduri parţiale”:
încălzirea locală a materialului piesei peste limita de plasticitate conduce la
deformarea plastică a materialului în zona respectivă; la răcire, zona care s-a
deformat la cald se va contracta şi va solicita zonele învecinate la tensiuni de
întindere şi va provoca îndreptarea piesei.
Principalele procedee de recondiţionare a pieselor prin deformare plastică
sunt: refularea, mandrinarea, evazarea, întinderea, îndreptarea şi netezirea.
Fig. 3.2. Recondiţionarea coroanei unei roţi dinţate prin deformare plastică – refularea – spiţei şi
respectiv obadei.
n F
n1
F
F 5
2
1
3
b
1
d 4
d+ d
a b
Operaţia se aplică în cazul unor piese (în special arbori) care prezintă o
uzură pronunţată pe suprefeţe frontale (arbori cu umeri, tiranţi, împingătoare etc.).
Schema operaţiei este prezentată în figura 3.6. Suprafaţa uzată este marcată cu
„A”. Prin întinderea treptei corespunzătoare suprafeţei A se obţine surplusul de
material necesar îndepărtării uzurii şi revenirii la lungimea nominală a treptei
respective.
6 Recondiţionarea pieselor prin deformare
plastică
1
F
II 2
1
np
I II
nd
2 I
nd
np 1
a b
Fig. 3.8. Recondiţionarea pieselor prin netezire şi ecruisare prin lovire cu bile:
a – netezirea şi ecruisarea axelor; b – netezirea şi ecruisarea elezajelor; 1 – dispozitiv cu bile; 2 –
piesa de recondiţionat; np – turaţia piesei; nd – turaţia discului.