Comportamentul economic al

consumatorului
Constrangerea bugetara si curba
de indiferenta
 Ansamblul bugetar
• Coşul de consum: ( )
x1 , y1
• Constrângerea
bugetară: p x x1 + p y y1 ≤V
• Ansamblul bugetar:
ansamblul coşurilor
de consum accesibile
consumatorului, date
fiind preţurile p1,p2 şi
venitul V.
 Dreapta bugetului
• Drepata bugetului: ansamblul combinaţiilor
de bunuri care costă exact V. Ecuaţia dreptei
bugetului:

x ⋅ p x + y ⋅ p y = V

V p
y = − x
⋅ x
p y p y
 Constrângerea bugetară
• Reprezentare grafică:

V/Py dreapta
bugetului

zona bugetului

x
V/Px
 Deplasarea dreptei bugetului
• Creşterea liniei bugetului la L1,apoi la L2:

L1

L2
L0

0 V0/px V1/px V2/px x

 Linia bugetului: modificarea în
funcţie de preţ
• Modificarea preţurilor determină
modificarea pantei dreptei bugetului:
y
y V0/py2

V0/py0 V0/py1

V0/py1 V0/py0

V0/py2

0 V0/px x 0 V0/px x

(a)- preţul bunului y creşte (b)- preţul bunului y scade

 Preferinţele
• Axiome:
1. Completitudinea
2. Reflexivitatea
3. Tranzitivitatea
4. Mai mult este preferat lui mai puţin (nu
se atinge saturaţia)=monotonia
preferinţelor.
 Curba de indiferenţă – bunuri
imperfect substituibile
• Ansamblul combinaţiilor de bunuri între care consumatorul
este indiferent.
Y

Coşuri de consum slab preferate

Coşuri mai
puţin preferate

X
 Curba de indiferenţă: proprietăţi
• Două curbe de indiferenţă nu se pot intersecta.

• Curbele de indiferenţă sunt convexe (pentru orice pereche de

puncte aparţinând ansamblului, segmentul de dreaptă ce uneşte
respectivele puncte este inclus în anasamblu).

• Panta curbei de indiferenţă este rata marginală de substituţie, adică

preţul la care un consumator este dispus să substituie un bun
cu altul. Panta este negativă: -dY/dX

• Curbele de indiferenţă sunt descrescătoare, adică rata marginală

de substituţie este crescătoare, din ce în ce mai puţin negativă (sau
descrescătoare în valoare absolută).

• Harta curbelor de indiferenţă=ansamblul curbelor de indiferenţă ce

descriu preferinţele unui individ.
 Utilitatea
• Este evaluarea numerică ataşată satisfacţiei
resimţite de consumatorul unui coş de bunuri.
• Funcţia de utilitate: U(X,Y) asociază fiecărui coş
de bunuri un nivel de utilitate.
• Exemplu: U(X,Y)=X+2Y înseamnă că dacă X=1
şi Y=2, U(X,Y)=5. Dar dacă X=2 şi Y=3,
U(X,Y)=8, iar coşul va fi preferat celui anterior,
deci consumatorul se mută pe o cubă de
indiferenţă superioară.
 Utilitate ordinală
• Utilitatea ordinală: ordonează preferinţele,
dar nu permite comparaţia între nivelurile
de satisfacţie; permite doar ierarhizarea
preferinţelor.
• Economiştii consideră că oamenii sunt
capabili să-şi ierarhizeze preferinţele, de la
cele mai de dorit la cele mai puţin dorite.
• Dacă (x1,x2)>(x3,x4), atunci
U(x1,x2)>U(x3,x4).
 Utilitate si RMS
• Presupunem că preferinţele unui individ pentru
croissante (Y) şi cafea (X) îmbracă forma:

utilitate = 10 = x ⋅ y
• Rezolvând pentru y, avem
y = 100/x

• RMS va fi = -dy/dx:
RMS = -dy/dx = 100/x2
 Utilitate si RMS

RMS = -dy/dx = 100/x2

• Observaţi că dacă x creşte, RMS scade

– când x = 5, RMS = 4
– când x = 20, RMS = 0.25
DAR, dacă renunţăm la semnul “-”, RMS
creşte, întrucât este un cost de
oportunitate!
 Utilitatea marginală
• Este sporul utilităţii
totale antrenat de o
modificare f.mică a
consumului dintr-un
bun:
ΔU u ( x + Δx, y ) − u ( x, y )
U mx = =
Δx Δx
 Utilitate marginală
• Presupunem că un individ are următoarea formă de
utilitate:
utilitate = U(x,y)
• Derivata totală este:

∂U ∂U
dU = dx + dy
∂x ∂y

• De-a lungul curbei de indiferenţă,

utilitatea este constantă (dU = 0).
 RMS şi utilitatea marginală

• De aceea, vom avea:

∂U
= ∂x
dy
RMS = −
dx U =constant
∂U
∂y
• RMS este aşadar raportul dintre cele
două utilităţi marginale.
 Exemplu de funcţie de utilitate
• Utilitate Cobb-Douglas
• utilitate = U(x,y) = x α Y β
unde α şi β sunt constante pozitive care
arată importanţa bunurilor.
RMS pentru funcţiile Cobb-Douglas

∂U
α −1 β
∂x αx y α y
RMS = = α β −1 = ⋅
∂U β x y β x
∂y
 Principiul optimizării
• Pentru a-şi maximiza utilitatea, dat fiind
nivelul de venit disponibil, individul va
cumpăra bunuri astfel încât:
• Să se încadreze în venit;
• RMS între oricare 2 bunuri să fie aceeaşi
cu RMS de pe piaţă.
 Principiul optimizării: exemplu
numeric
• Să presupunem că RMS a unui individ
este 1 (deci el este dispus să schimbe 1x
pentru 1y), iar pe piaţă Px=2 şi Py=1 (piaţa
ar da 2y pe 1x).

• Individul va apela la piaţă şi va renunţa la

1x pentru 2y, pt. că îi va fi mai bine.
 Prima condiţie pentru a avea un Maxim
• Utilitatea este maximizată când curba de indiferenţă este
tangentă la linia bugetului

Cantitate din y px
panta liniei bugetului = −
py

dy
panta curbei de indiferenta =
B dx U = constant

px dy
U2
=- = RMS
py dx U = constant

Cantitate din x
 Cea de-a doua condiţie
• Tangenţa este o condiţie necesară, dar nu suficientă; avem
nevoie şi de MRS descrescătoare

Cantitate din y

În B satisfacţia este mai mare decât în A,

deşi ambele sunt puncte de tangenţă.
B

A
U2
U1

Cantitate din x
 Cazul a n-bunuri

• Obiectivul individului este maximizarea:

Utilitate U = u(x1,x2,…,xn)
sub constrângerea bugetară
V = p1x1 + p2x2 +…+ pnxn

• Construim Lagrangianul:
L = U(x1,x2,…,xn) + λ(V - p1x1 - p2x2 -…- pnxn)
 Cazul a n-bunuri
• Condiţia de prim ordin:
∂L/∂x1 = ∂U/∂x1 - λp1 = 0
∂L/∂x2 = ∂U/∂x2 - λp2 = 0

•
•
•
∂L/∂xn = ∂U/∂xn - λpn = 0
∂L/∂λ = V - p1x1 - p2x2 - … - pnxn = 0
Exemplu: Funcţia Cobb-Douglas
• Fie functia de utilitate:
U(x,y) = xαyβ
• Lagrangian-ul va fi:
L = xαyβ + λ(V - pxx - pyy)
• Conditile de prim ordin sunt:
∂L/∂x = αxα-1yβ - λpx = 0
∂L/∂y = βxαyβ-1 - λpy = 0
∂L/∂λ = V - pxx - pyy = 0
 Implicaţii ale condiţiei de prim ordin
• Pentru oricare două bunuri,

∂U / ∂xi pi
=
∂U / ∂x j p j

• Alocarea optimă a venitului presupune:

pi
RMS ( xi /x j ) =
pj
 Multiplicatorul lui Lagrange: semnificaţie

∂U / ∂x1 ∂U / ∂x 2 ∂U / ∂x n
λ= = = ... =
p1 p2 pn

U mx1 U mx2 U mxn

λ= = = ... =
p1 p2 pn

• λ este utilitatea marginală a unui leu

suplimentar cheltuit pentru consum
– Este utilitatea marginală a venitului
Funcţia cererii Cobb-Douglas
• Condiţia de prim ordin implică:
αy/βx = px/py

• Dacă α + β = 1:
pyy = (β/α)pxx = [(1- α)/α]pxx

• Substituind în constrângerea bugetară

obţinem:
V= pxx + [(1- α)/α]pxx = (1/α)pxx
Funcţia cererii Cobb-Douglas
• Rezolvând pentru x
αV
x* =
px
• Rezolvând pentru y
βV
y* =
py
• Individul va aloca α procente din venit
pentru x şi β pentru y
 Cererea consumatorului
• x* şi y* reprezintă cantităţile cerute de
consumator pentru valori date ale venitului
şi preţurilor.

• Funcţia cererii: exprimă relaţia dintre

alegerile optime ale consumatorului cu
privire la cantităţile cerute şi diferitele
valori posibile ale venitului şi preţurilor.
 Funcţia cererii
• Nivelurile optime x1,x2,…,xn depind de preţuri
şi de venit,
• Acestea conduc la n funcţii ale cererii de
forma:

x1* = d1(p1,p2,…,pn,V)
x2* = d2(p1,p2,…,pn,V)
•
•
•
xn* = dn(p1,p2,…,pn,V)
 Funcţiile cererii

• Dacă avem doar 2 bunuri (x şi y), putem

simplifica astfel:
x* = x(px,py,V)
y* = y(px,py,V)
• Preţurile şi veniturile sunt variabile
exogene.
 Exemplu

• Fie o funcţie de utilitate de forma:

U(x,y) = x0.3y0.7
Funcţiile cererii sunt:
0.3V 0.7V
x* = y* =
px py