Microeconomie intermediară

Titular de curs: prof.univ.dr.

Monica Dudian
 Profesorul: scurtă prezentare
• Date personale: născuta la Constanta (1969),
căsătorită, o fetiţă, Astrid (6 ani);
• Activitate profesională:
- Domenii principale de interes: microeconomie de
la basic la advanced, rating (corporate and
country risk rating), transaction cost economics.
- Activitate didactică: titlarul cursurilor EI, MI, TEF
si MA.
- Activitate stiintifica: peste 40 articole publicate,
10 cărţi, 6 proiecte de cercetare.
 De ce trebuie să ştim
Micoeconomie intermediară?
• Pentru că învăţăm să gândim ca un economist;
• Pentru că ne dezvoltă abilitatea de a analiza
critic deciziile de business;
• Pentru că ne oferă repere pentru deciziile
individuale;
• Pentru că ne învaţă să luăm decizii;
• Pentru că este fundamentul macroeconomiei;
• Pentru că vom înţelege mai bine lumea în care
trăim;
• Pe termen f.scurt: ne ajută să promovăm
examenul!
 Bibliografie obligatorie:
• Varian Hal , Intermediate Microeconomics, a
modern approach, W.W. Norton, USA, 2006.

• Manuale alternative:
• Monica Dudian, coordonator, Economie, Ed.
C.H. Beck, Bucureşti, 2008 (apare în nov.).
• Walter Nicholson, Intermediate Microeconomics,
Nith Edition, Thomson South-Western 2004
 Desfaşurarea examenului
• 20 întrebări tip grilă x 2pct. = 40 pct.
• 4 întrebări deschise x 5 pct. = 20 pct.
• Nota finală 100% din care examenul 60%
şi seminarul 40%.
• Rotunjiri la examen:
• 4,99 se rotunjeşte la 4;
• 9,49 se rotunjeşte la 9;
• 9,5 se rotunjeşte la 10.
 Cerinţe minime pentru promovare
• cunoaşterea conceptelor şi mecanismelor
fundamentale aferente temelor studiate;
• realizarea lucrărilor de seminar (a tuturor
lucrărilor);
 Cerinţe pentru nota 10
• studiul bibliografiei suplimentare solicitate
la seminar;
• rezolvarea unei aplicaţii complexe.
 Ce vom studia?
• Teoria economică a consumatorului:
- Alegerea consumatorului: constrângere
bugetară, preferinţe, utilitate, optim.
- Cererea individuală.
- Efectul Slutsky şi efectul Hicks.
- Alegerile intertemporale.
- Incertitudinea. Piaţa activelor. Activele riscante.
- Surplusul consumatorului.
- Cererea pieţei.
 Ce vom studia?
• Cerere, ofertă, echilibrul pieţei.
• Intervenţia statului: taxe, subvenţii, preţuri
administrate.
• Licitaţiile.
 Ce vom studia?
• Teoria economică a producătorului:
• Funcţii de producţie,
• Maximizarea profitului,
• Minimizarea costului,
• Curbele costurilor,
• Oferta individuală. Surplusul
producătorului. Oferta industriei.
• Renta economică.
 Ce vom studia?
• Monopolul:
- Măsurarea puterii de monopol,
- Maximizarea profitului,
- Pierderea socială,
- Monopolul natural,
- Comportamentul monopolului: discriminarea,
tehnici de mărire a .
- Intervenţia statului.
• Monopsonul
• Preţurile de transfer.
 Ce vom studia?
• Concurenţa monopolistică:
- Comportamentul firmei, comportamentul
industriei,
- Diferenţierea produselor.
 Ce vom studia?
• Teoria jocurilor:
- Jocuri statice şi jocuri dinamice,
- Echilibrul Nash,
- Strategiile mixte,
- Jocurile repetate.
 Oligopolul
• Modelele de oligopol: Cournot,
Stackelberg, Bertrand, Bowley,
Edgeworth.
• Cooperarea în oligopol.
• Strategiile de pedepsire a trişorilor.
• Strategii de intimidare la intrarea pe piaţă.
 Echilibrul general şi eficienţa
economică
• Alocările eficiente în sensul lui Pareto.
• Echilibru şi eficienţă.
• Teoremele economiei bunăstării.
• Modelul echilibrului general.
 Bunăstarea
• Agregarea preferinţelor,
• Funcţia bunăstării sociale,
• Alocările echitabile,
• Nevoie şi echitate.
 Externalităţile
• Externalităţile în consum şi în producţie.
Poluarea.
• Externalităţile şi drepturile de proprietate.
• Tragedia bunurilor comune.
• Soluţii pentru problema externalităţilor.
 Asimetria informaţiei
• Selecţia adversă. Modelul Akerlof
• Hazardul moral.
• Mecanisme incitative pentru relevarea
informaţiei.
 Bunurile publice
• Bunurile publice şi eşecul pieţei.
• Problema pasagerului clandestin.
• Soluţii la problema bunurilor publice.
• Mecanismul licitaţiilor.
• Sistemul de vot.
• Taxa Groves-Clarke
 Noi dezvoltări teoretice în
microeconomie.
• Economia costurilor de tranzacţie.
• Şcoala evoluţionistă.
• Economia experimentală.
 Ce studiază economia? Dar
microeconomia?
• Ştiinţa economică este ştiinţa despre
economie: studiază modul în care societatea
administrează resursele relativ rare pentru
satisfacerea nevoilor umane nelimitate ca numar
şi în continuă diversificare.
• Microeconomia este acea ramură a ştiinţei
economice care studiază unitaţile economice
individuale, structurile şi comportamentele lor
(gospodării individuale, firme, bănci, administraţii
etc), precum şi interrelaţiile dintre aceste unitaţi
elementare.
 Cum studiază economia?
• Metode:
- Inducţia şi deducţia,
- Ceteris Paribus,
- Abstracţia ştiinţifică,
- Analiza şi sinteza,
- Metoda istorică şi metoda logică,
- Analiza cantitativă şi cea calitativă,
- Modelarea matematică şi econometrică.
 Cum studiază economia?
• Preţuri reale şi preţuri nominale.
• Exemplu:
An 2005 (baza) 2006 2007

Preţ 3,04 3,47 3,7

nominal
RON
IPC % 109 106,56 104,84

Preţ real 3.04 3,47x109/106, 3,7x109/104,8

56 = 3,55 4 = 3,85
 Modelele economice
• Sunt o abstractizare a realităţii,
• Ajută la înţelegerea comportamentelor
economice reale.
• Prezintă următoarele caracteristici:
a) Ipoteza Ceteris paribus (se focalizează asupra
unor relaţii simplificate)
b) Ipoteza comportamentului optimizant (se
bazează pe ip. comp. raţional în urmărirea
unor obiective)
c) Distincţia între analiza pozitivă şi cea
normativă.
Exemplu de model: echilibrul parţial
al lui Marshall
• Preţul se formează prin confrutarea cererii
cu oferta;
• Preţul reflectă:
- Utilitatea marginală a bunului;
- Costul marginal la care bunul este produs.
 Echilibrul cerere – ofertă

Preţ
Equilibrium S
QD = Qs Oferta are pantă pozitivă deoarece
Cmg creşte când Q produsă creşte

P*

Curba cererii are pantă

negativă deoarece Umg
D
scade când Q consumată
creşte.

Q* Cantitate
Echilbrul cerere – ofertă: exemplu

qD = 1000 - 100p
qS = -125 + 125p

Equilibru ⇒ qD = qS
1000 - 100p = -125 + 125p
225p = 1125
p* = 5
q* = 500
 Echilbrul cerere – ofertă
• Un model mai general:
qD = a + bp
qS = c + dp

Equilibru ⇒ qD = qS
a + bp = c + dp

a−c
p* =
d −b
 Echilbrul cerere – ofertă: exemplu

O modificare a cererii duce la un nou echilibru:

Q’D = 1450 - 100P

Q’D = 1450 - 100P = QS = -125 + 125P
225P = 1575
P* = 7
Q* = 750
 Echilibrul general (Walras)
• Model care se referă la toate pieţele,
• Model construit pe conceptul de frontieră a
posibilităţilor de producţie, care pune în
evidenţă că:
- Resursele sunt rare;
- Alegerile presupun costuri de oportunitate.
 FPP: exemplu
• Presupunem o FPP de forma:

2 x + y = 225
2 2

• Pentru a găsi panta, o putem rezolva pentru Y astfel:

y = 225 − 2 x 2
• Diferenţiind obţinem:
dy 1 2 −1 / 2 − 4 x − 2x
= (225 − 2 x ) ⋅ ( −4 x ) = =
dx 2 2y y
 FPP: exemplu
dy 1 2 −1 / 2 − 4 x − 2x
= (225 − 2 x ) ⋅ ( −4 x ) = =
dx 2 2y y

• când x=5, y=13.2, panta, dy/dx = -2(5)/13.2= -0.76

• când x=10, y=5, panta = -2(10)/5= -4

• Panta creşte când Y creşte

 Frontiera posibilităţilor de
producţie: exemplu numeric
Varianta A B C D E

X 1000 900 750 500 0

Y 0 1 2 3 4
 Frontiera posibilităţilor de
producţie: grafic
• Valorile conduc la:
Y CO=dY/dX=1/150=panta
FPP
4

0 X
750 900 1000
 Frontiera posibilităţilor de
producţie: exemplu
• CO:

VAR E D C B A

CO x -1/500 -1/350 -1/150 -1/100

Cu cât se produce mai mult Y, CO creşte: legea creşterii costurilor

relative