Concurenţa perfectă

Firma şi industria
 Trăsături
• Atomicitate perfectă
• Perfecta omogenitate a produsului
• Intrare/ieşire liberă pe/de pe piaţă
• Transparenţă perfectă
• Mobilitate perfectă a factorilor de producţie
 Formarea preţului
• Pe termen scurt: P=Cmg

• Pe termen lung: P=Cmg=CTM=Vmg

• (a se revedea graficele din anul I)

 Decizia de ofertă a unei firme
concurenţiale
• Pentru ca firma să îşi maximizeze profitul
pe termen scurt, trebuie ca:
P=Cmg=>curba ofertei firmei este curba
costului marginal.
• Mai mult decât atât, curba ofertei firmei
este costul marginal, în porţiunea
crescătoare, peste nivelul CVM minim
(punctul de închidere sau cota de avarie).
 Funcţiile ofertei
• Q=f(P)

• P=Cmg – funcţia inversă (preţul în funcţie

de output).
 Surplusul producătorului
• Sp=P-Cmg pentru fiecare unitate

• SpT=CA-CV, deci

• SpT =π+CF => variaţia surplusului

producătorului este egală cu variaţia
profitului, pusă în evidenţă de graficul
costului marginal (ΔCF=0).
 Surplusul producătorului: exemplu
Cmg CVM
P

1 Q

Fie funcţia costului total: CT=Q2+1. Costul marginal va fi Cmg=2Q. Oferta: P=Cmg,
de unde rezultă: Q=P/2=>cand P=2, Q=1 şi CTM e minim (egal cu Cmg). Surplusul
Producătorului va fi: CA-CV=CF+π=P2/4 (aria suprafetei gri).
 Oferta firmei pe temen lung
• Funcţia ofertei pe t.l. exprimă cantitatea dintr-un
bun pe care firma ar putea să o producă în
condiţiile maximizării profitului, în funcţie de
nivelul preţului, dacă toţi factorii de producţie ar
fi variabili:
• P=CmgTL, cu Q=f(K,L).
• Pe termen lung, firma are mai multe posibilităţi
de ajustare a combinaţiilor de factori de
producţie => curba Cmg este mai elastică =>
oferta este mai elastică decât pe termen scurt.
Oferta firmei pe termen lung
P Oferta pe t.s.
Oferta pe t.l.

Q
Q*

Orice echilibrul pe t.l. este şi unul pe t.s..

Oferta pe t.l. este curba crescătoare a Cmg, peste nivelul minim al CTM.
 Oferta firmei cu randamente
constante de scară pe termen lung
P

CTMmin CTMminTL=CmgTL

Oferta este perfect elastică, la nivelul minim al CTM, egal cu preţul pieţei.
 Industria
• Fie următoarele valori P Q1 Q2 Q3 QT
de pe funcţiile
individuale ale ofertei:
10 0 0 2 2
• Oferta industriei =
suma ofertelor
individuale = suma 20 1 2 3 6
costurilor marginale
individuale (porţiunea
crescătoare): 30 2 3 4 9
n
O (P ) = ∑ O (P )
i
i =1
Elasticitatea firmei şi elasticitatea
industriei
C O1 O2 O3

P1 O4

P2

P3
P4
P*, Preţul min.corespunzător π>0

Oferta industriei este mai elastică decât oferta fimei, întrucât intrarea e liberă.
Preţul de pe piaţă va fi P4.
 Oferta pe termen lung
• Perfect elastică = CTM MIN
• De ce? Dacă preţul creşte cu un ΔP, firma
creşte producţia cu ΔQ. În industrie sunt n
firme, deci producţia totală va creşte cu un
nΔQ, ceea ce înseamnă o ofertă perfect
elastică pentru un n suficient de mare.
• Π=0 înseamnă că piaţa nu mai creşte,
“îngheaţă”.
 Impactul asupra taxei
P
Cerere

P’
Taxa

P*

Q* Q
Q’

Taxa este suportată integral de către consumator.

 Surplusul pe termen lung
• SPT = 0, pt. că:

• Π=0

• CF=0
 Renta economică
• Renta economică = valoarea de piaţă a
unui factor - cel mai mic preţ plătit pe acel
factor.

• Ex: licenţele pentru farmacie; există

întotdeauna o valoare de piaţă a factorilor
de producţie.
 Surplusul pe termen lung
• Dacă firma beneficiază de factori
generatori de rentă, surplusul pe termen
lung este renta economică.

• Surplusul este excedentul de venit pe care

firma îl obţine peste venitul corespunzător
unei producţii nule.
 Limite ale modelului
• Pe termen lung, concurenţa perfectă exclude
comportamentul competiţional;
• Operaţiile din interiorul firmei şi al altor entităţi
sunt neglijate;
• Concurenţa este văzută ca o forţă care face ca
resursele să „graviteze” în jurul cele mai
eficiente utilizări, ceea ce ar presupune eficienţă
productivă şi alocativă maximă;
• Sunt neglijate interdependenţele inerente dintre
firme şi înzestrarea diferită a firmelor cu
„abilitatea” de a concura;