Caiet de practică

SCHEULEAC DIANA ELENA, KMS, ANUL II

Protecţia muncii într-un cabinet de kinetoterapie îi vizează pe lucrători, dar face

referire și la aparatele care sunt folosite. Mai mult decât un masaj sau mișcări ușoare,
kinetoterapia aduce numeroase beneficii corpului, fiind utilă în vindecarea afecțiunilor
locomotorii, precum și în tratarea unor afecțiuni ale organelor interne, cum sunt bolile
cardiovasculare, cele respiratorii, metabolice sau chiar digestive. De aceea, este
importantă respectarea normelor de protecție care asigură desfășurarea activității de
kinetoterapie în condiții de siguranță și sănătate.
Reguli ce trebuie respectate într-un cabinet de kinetoterapie:
- este interzis consumul de tutun şi alcool în cabinetul de kinetoterapie;
- cabinetul trebuie să fie curat, îngrijit;
- la sfârșitul fiecărei zi de lucru, încăperea va fi aerisită și dezinfectată;
- este interzisă folosirea telefonului mobil în timpul programului de lucru;
- este interzis ca pacientul să vină însoţit de alte persoane sau animalul de
companie;
- este obligatorie ţinuta cât mai lejeră în timpul şedinţelor de kinetoterapie;
- este interzis consumul de alimente în cabinet;
- pacienţii sunt rugaţi să fie punctuali;
- echipamentele din sala de kinetoterapie (mingi, bastoane, cercuri, spalier,
saltele, gantere, bănci de gimnastică etc.) vor fi utilizate de către pacienţi numai
în prezenţa kinetoterapeutului;
- este interzisă fotografierea sau înregistrarea în timpul şedinţelor de
kinetoterapie.

Pacientul nr. 1
Afecţiune: entorsa de gleznă
Vârsta: 22 ani
Sex: masculin
Entorsa de gleznă este o afecţiune foarte frecventă a gleznei; ea intervine atunci
când un ligament este forţat să se întindă dincolo de limitele sale normale. O entorsă
severă poate conduce la ruperea efectivă a fibrelor elastice care compun ligamentele.
Entorsa de gleznă apare atunci când laba piciorului se răsuceşte dincolo de limitele
motrice normale, prin mersul pe o suprafaţă neregulată sau în urma unui pas greşit.
Exerciţii de recuperare:
1. Eversia gleznei: pacientul îşi va mişca piciorul accidentat în exterior.
 2. Flexia plantară: pacientul va executa o mişcare de apăsare a pedalei de la
maşină.
3. Dorsiflexia gleznei: cu ajutorul benzilor elastice ancorate de un obiect dur,
pacientul îşi va trage degetele spre genunchi. Exerciţiul se repetă de 30 de ori.
4. Inversia gleznei: din aşezat, pacientul va încrucişa membrele inferioare cu
membrul inferior dedesubt şi cu ajutorul benzilor elastice îşi va mişca glezna
spre interior, repetând această mişcare de 30 de ori.
5. Menţinerea echilibrului într-un singur picior: pacientul va încerca să-şi menţină
echilibrul doar în piciorul accidentat în timp ce kinetoterapeutul îi va arunca o
minge.

Pacientul nr. 2
Afecţiune: cifoza dorsală
Vârsta: 20 ani
Sex: feminin
Cifoza este o deviaţie a coloanei vertebrale în plan sagital prin curbarea antero-
posterioară a acesteia cu convexitatea orientată posterior.
Exerciţii de recuperare:
1. P.I.: ortostatism, pacientul îşi va apuca coatele cu mâinile la spate şi va merge
executând la fiecare al treilea pas extensia exagerată a trunchiului şi capului.
2. Se execută mers uşor pe vârfuri având braţele sus şi un baston apucat de capete,
trunchiul este în uşoară extensie iar privirea rămâne înainte.
3. P.I.: din decubit ventral, pacientul va efectua exerciţii de căţărare pe bastonul
aşezat vertical pe sol.
4. P.I.: decubit ventral, braţele întinse pe lângă cap, bărbia lipită de sol, ridicarea
alternativă a unui membru superior şi a membrului inferior opus.
5. P.I.: pe genunchi; pacientul va depărta uşor mingea Bobath, va întinde bine
coloana şi va menţine această poziţie 3-5 secunde apoi va reveni la poziţia
iniţială.
6. Pacientul/subiectul execută din mers ridicarea unui genunchi la piept şi
adoptarea poziţei corecte a spatelui, genunchiul se menţine 2-3 secunde la piept
cu conştientizarea poziţiei spatelui.
7. Pacientul este aşezat cu abdomenul pe mingea Bobath, palmele la ceafă,
execută o extensie puternică a trunchiului cu revenire.
8. P.I.: din ortostatism, cu spatele la scara fixă şi cu ajutorul unei corzi elastice
prinsă de o şipcă a spalierului, pacientul va prinde coarda elastică cu ambele
mâini, braţele vor fi depărtate lateral (în abducţie laterală la 90º) şi va apropia
palmele la nivelul pieptului cu revenire.
9. Din patrupedie, cu sprijin pe palme şi pe genunchi, bazinul pe călcâie, braţele
sunt cât mai întinse în faţă. Din această poziţie, pacientul se deplasează cu
 palmele în partea stângă, menţine această poziţie câteva secunde, apoi revine şi
realizează acceaşi mişcare în partea dreaptă.
10. P.I.: decubit ventral, palmele la nivelul umerilor. Pacientul întinde coatele şi
realizează o extensie a trunchiului simultan cu extensia capului şi menţine
această poziţie 3-5 secunde.
11. P.I.: stând depărtat, braţele pe lângă corp
T1-T4: rotirea umerilor spre înainte
T5-T8: rotirea umerilor spre înapoi (omoplaţii se apropie de coloană).

Pacientul nr. 3
Afecţiune: scolioza
Vârsta: 28 ani
Sex: masculin
Scoliozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale în plan frontal care constau dintr-o
curbură parţială sau totală sau dintr-un sistem ce cuprinde două sau mai multe curburi
orientate în sens contrar.
Exerciţii de recuperare:
1. P.I.: din poziţia pe genunchi, sprijin pe palme (patrupedie); pacientul va realiza
flexia braţului concomitent cu extensia coapsei opuse şi va menţine această
poziţie timp de 5 secunde.
2. P.I.: din poziţie mahomedană, pacientul va executa abducţia membrului
superior concomitent cu îndoirea laterală a trunchiului pe partea opusă. Palma
celuilalt membru superior va aluneca pe sol pentru a da posibilitatea unei
mişcări mai ample.
3. P.I.: stând pe vârfuri cu sprijin pe palme (decubit ventral); ridicarea bazinului şi
menţinerea poziţiei fără a flexa coatele sau genunchii.
4. P.I.: DV, sprijin pe palme; extensia trunchiului şi a capului şi menţinerea
poziţiei timp de 5 secunde.
5. P.I.: decubit dorsal, pacientul va aduce câte un genunchi la piept şi va menţine
câteva secunde.
6. P.I.: DD (decubit dorsal), braţele în abducţie laterală la 90º cu palmele pe sol,
genunchii sunt îndoiţi, tălpile pe sol. Din această poziţie, pacientul lasă
genunchii în partea dreaptă iar capul este răsucit în sens opus (partea stângă).
Mişcările se efectuează alternativ.
7. P.I.: ortostatism cu un baston de capete apucat, se va efectua flexia braţelor
(180º), menţinerea poziţiei câteva secunde şi se va reveni uşor în poziţie iniţială.
8. P.I.: decubit ventral cu un baston apucat de capete, braţele înainte, pacientul va
efectua extensia braţelor peste cap simultan cu înclinare laterală pe partea
sănătoasă.
 9. P.I.: stând depărtat, o mână se va afla pe creştet iar cealaltă pe şold. Din această
poziţie, pacientul va executa abducţia laterală a membrului inferior.
10. P.I.: ortostatism, un membru inferior este aşezat pe a treia şipcă a spalierului,
membrul inferior este întins, braţele sunt întinse sus. Pacientul execută înclinări
laterale ale trunchiului spre scara fixă.
11. Din mers, menţinerea trunchiului drept, un membru superior este sus iar celălalt
pe lângă corp. Din 2 în 2 paşi, se asociază extensia membrului inferior opus
braţului ridicat.
12. Din atârnat asimetric cu faţa la scara fixă, mâna dreaptă sus, se execută
balansarea membrelor inferioare spre stânga.

Pacientul nr. 4
Afecţiune: spondiloză cervicală
Vârsta: 52 ani
Sex: masculin
Spondiloza cervicală numită şi osteoartrită spinală, este o afecţiune destul de
întâlnită, însă de obicei nu este gravă, deşi poate fi destul de dureroasă. Spondiloza
cervicală afectează articulaţiile şi discurile din coloana cervicală, care se află la gât.
Cel mai des, spondiloza cervicală se dezvoltă din cauza uzurii cartilajului şi a oaselor,
dar poate apărea şi din alte cauze.
Exerciţii de recuperare:
1. Din aşezat cu membrele superioare îndoite, palmele sub bărbie, pacientul
realizează răsuciri ale capului spre dreapta şi spre stânga, într-o manieră foarte
lentă, iar pe finalul mişcării, se menţine poziţia câteva secunde.
2. P.I.: aşezat, pacientul va întinde un membru superior şi va efectua o răsucire
urmată de o extensie a capului în partea opusă a membrului întins.
3. Din aşezat, spatele drept, pacientul duce mâna dreaptă peste creştet la urechea
stângă, realizează o flexie laterală pe partea dreaptă, menţine această poziţie 3
secunde şi revine în poziţie iniţială şi se lucrează în celălalt sens.
4. Din aşezat pe scaun, pacientul duce palmele la frunte cu degetele împreunate şi
realizează flexia capului contra unei uşoare rezistenţe a braţelor, menţine 3
secunde şi revine în poziţie iniţială.
5. Din aşezat cu spatele drept, palmele pe umeri. Din această poziţie, pacientul
ridică coatele sus concomitent cu extensia capului, menţine 3 secunde şi revine
uşor în poziţie iniţială.
6. P.I.: ortostatism, bastonul se ţine de capete. Subiectul realizează mişcarea de
pendulare, exerciţiul se execută lent. Se menţine o secundă.
7. Ridicări şi coborâri ale umerilor, rotări înainte şi înapoi ale umerilor (mişcări
ample).
 8. Din ortostatism, braţele pe lângă corp, se ţine un baston de capete. Pacientul
întinde braţele, ridică braţele spre tavan, îndoaie coatele, trage bastonul la spate
şi revine din nou în poziţie iniţială (OBSERVAŢIE: se urmăreşte bastonul cu
privirea).
9. Din decubit ventral, capul aşezat pe o pernă, membrele superioare flexate din
articulaţia coatelor cu mâinile la ceafă
- ridicarea coatelor de pe sol. (OBSERVAŢIE: se execută lent, capul rămâne pe
pernă).
10. P.I.: decubit dorsal, membrele superioare pe lângă corp, genunchii flexaţi,
tălpile pe sol
- ducerea braţelor prin lateral, sus (OBSERVAŢIE: capul urmăreşte braţele)

Pacientul nr. 5
Afecţiune: parapareză spastică
Vârsta: 6 ani
Sex: feminin
Parapareza spastică este o afectiune neurologică caracterizată prin paraplegie,
adică paralizia membrelor inferioare. Apare ca urmare a lezării măduvei spinării,
determinând paralizia membrelor inferioare dar și tulburări sfincteriene sau de
sensibilitate.
Exerciții de recuperare:
- Exerciții de gimnastică generală în fața oglinzii (exerciţii pregătitoare, de
încălzire);
- Urcări și coborâri pe o lădiță/bancă de gimnastică;
- Urcări și coborâri la scara fixă;
- Genuflexiuni la scara fixă: pacientul este în ortostatism, cu fața la scara fixă
(spalier), mâinile sunt ținute pe o șipcă la nivelul pieptului și va efectua
genuflexiuni;
- Mers pe scara conductivă așezată pe sol;
- Mers pe diferite obstacole cu sprijin;
- Sărituri pe trambulină cu sprijin la spalier;
- Mers pe un plan îngust cu sprijin;
- Mers pe un plan înclinat cu ajutor din partea kinetoterapeutului;
- Mobilizări pasive: kinetoterapeutul ajută pacientul să efectueze mișcarea: flexia
plantară și dorsală a piciorului, inversia și eversia piciorului, flexia și extensia
genunchiului, rotația internă și externă a piciorului;
- Imitarea mersului pe bicicletă din decubit dorsal cu fiecare picior în parte;
- În ortostatism cu fața la scara fixă, se va sprijini de o șipcă a spalierului și va
executa joc de glezne;
- P.I.: așezat pe scaun, depărtarea și apropierea gleznelor în ˈVˈ;
 - Mers în ritm normal pe banda de mers;
- În ortostatism cu fața la spalier, subiectul va ridica piciorul în lateral și se va
sprijini cu mâinile de șipca spalierului;
- Așezarea și ridicarea de pe scaun în fața spalierului cu sprijin în mâini dacă este
cazul.

Pacientul nr. 6
Afecțiune: platfus
Platfusul sau piciorul plat reprezintă o condiţie medicală în care arcada sau
scobitura tălpii lipseşte, ceea ce ar putea cauza disconfort sau durere la nivelul
membrelor inferioare. 
Program de recuperare:
1. P.I.: din așezat pe scaun, tragerea unui șervețel sau prosop cu degetele.

2. P.I.: stând (ortostatism), merg pe un baston aşezat orizontal pe sol cu sau fără
sprijin.
3. P.I.: ortostatism, braţele pe lângă corp; rotaţii interne şi externe ale gleznei (3
serii x 10 repetări).
4. P.I.: ortostatism, braţele pe lângă corp; ridicări pe vârfuri (flexia plantară) şi
menţinerea poziţiei 3-5 secunde. (3x10 repetări).
5. P.I.: din aşezat, cu o minge sub arcada plantară, se fac apăsări uşoare;
menţinerea poziţiei 3-5 secunde. (3x10 repetări).
6. P.I.: din aşezat, se poziţionează mingea în interiorul gleznelor şi se fac ridicări
pe vârfuri. (3x10 repetări).
7. P.I.: din aşezat, prinderea unei şosete cu degetele, ridicarea piciorului de pe sol
fără a scăpa şoseta. (3x20 repetări).
8. Deplasarea spre exterior şi spre interior a picioarelor, mişcarea efectuându-se
din gleznă.
9. Din aşezat, cu ambele picioare pe un baston, se rulează bastonul în faţă şi în
spate.