Forme de manifestare ale violenței de gen și violenței domestice

Anumite forme de violență sunt trăite în majoritatea cazurilor de femei sau doar de femei -
violul, abuzul sexual, hărțuirea sexuală, infanticidul feminin, avortul selectiv, crime de
onoare, mutilarea genitală a femeilor, căsătoria forțată, violența domestică, violența sexuală în
timpul războaielor, sterilizare forțată, avortul forțat, lapidare, biciuire (Miroiu, 2004).

Forme ale violenței domestice definite de Legea Nr. 217/2003 din 22 mai 2003

*** Republicată pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice

Violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte,

amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare.

Violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere
de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate,
inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte
acţiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de
risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate corporală.

Violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare,

manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal.

Violența psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de

tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală
sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor,
afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie,
constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă
sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de
comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau
momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar.

8
Violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni,
interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă,
interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună,
privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de
acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar.

Violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice,

inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de
primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea
dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra
bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și
nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni
cu efect similar.

Violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor

moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de
familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea
dreptului de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba maternă,
impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte
acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

În nicio formă şi în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiţia şi onoarea nu pot fi

considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violenţă definite în prezenta lege.

Violența de gen dezvoltă noi forme odată cu modernizarea mijloacelor tehnologice și a

comunicării online, astfel încep să fie raportate de către victime forme de violență care nu au
încă o definiție clară în legislația românească așa cum este ”revenge porn” (sau ”răzbunare
prin pornografie”) sau hărțuirea pe internet, respectiv ”cyber bullying”.

Violența împotriva femeilor pe internet poate lua multe forme – hărțuirea online (cyber

stalking), răzbunare prin pornografie (revenge porn), umilirea victimei (”slut shaming”),

9
pornografie nedorită, amenințări cu violul sau moartea, șantajarea pe baza unei relații sexuale
(”sextorion”).
Urmărirea online (cyber stalking) – Se referă la urmărirea, controlul victimei prin
mesaje, emailuri, texte transmise prin internet și presupune incidente repetate care combinate
îi dau victimei o stare de teamă, stres, anxietate. Urmărirea online poate include trimiterea de
emailuri, mesaje, texte care sunt ofensatoare sau care reprezintă o amenințare, postarea de
comentarii ofensatoare la adresa victimei pe internet, distribuirea de fotografii sau clipuri
intime despre victima pe internet sau pe telefonul mobil. Pentru a fi considerate hărțuire
online, aceste acte de violență trebuie să fie repetate și săvârșite de aceeași persoană.
Hărțuirea online (cyber harassment) – Poate lua forma unor mesaje, emailuri, texte (online)
nedorite cu conținut sexual, avansuri nepotrivite sau nedorite prin rețelele de socializare, site-uri,
chat-uri, amenințarea cu violența sexuală sau fizică prin mijloacele online, discurs instigator la ură
care presupune un limbaj degradant, insulte sau amenințări la adresa unei persoane pe baza
genului său sau pe baza altor identități (cum este orientarea sexuală).
Răzbunare prin pornografie (revenge porn) – Pornografie neconsensuală presupune
distribuirea online de fotografii sau clipuri cu conținut sexual fără consimțământul persoanei
care apare în imagini. Agresorul este în cele mai multe cazuri fostul partener care folosește
fotografii sau clipuri obținute în timpul relației și urmărește să o umilească public pe fosta
partenere ca să se răzbune după încheierea relației. Nu întotdeauna agresorii sunt parteneri sau
foști parteneri și nu întotdeana motivul este răzbunarea, ci imaginile cu conținut sexual pot fi
obținute prin furt de date online (spargerea contului de social media sau a emailului) sau furt
din calculatorul sau telefonul victimei și urmărește umilirea victimei sau să provoace daune în
viața reală a victimei (exluderea victimei dintr-un liceu, încheierea unui contract de muncă).
Sursa: European Institute for Gender Equality, 2017

Aceste forme de violență sunt deosebit de grave și de cele mai multe ori au loc între adolescenți.
Există studii care arată că 90% dintre victimele răzbunării prin pornografie sunt femei și că
numărul cazurilor acestui tip de violență este în creștere (Cyber Civil Rights Initiative, 2015).
Victimele pot trece printr-o depresie foarte puternică, fiind stigmatizate de comunitate, prieteni,
familie și chiar marginalizate sau excluse și, în unele cazuri, pot ajunge la sinucidere.

10
 Cauze și efecte ale violenței de gen

Violența de gen este atât o cauză, cât și o consecință a inegalităților de gen dintre femei și
bărbați și este una dintre cele mai extinse forme de încălcare a drepturilor omului din toate
societățile. Violența de gen și violența împotriva femeilor sunt termeni care sunt des folosiți
cu același înțeles (EIGE, 2015).

Violența domestică nu este despre o lipsă a controlului furiei, ci este despre putere și este o
alegere bazată pe credința conform căreia este justificat să menții puterea asupra partenerei
prin violență. De multe ori alcoolul sau drogurile sunt considerate cauze ale violenței, însă
acestea sunt factori favorizanți pe baza cărora violența poate lua amploare. În același timp nu
toți dependenții de alcool sau droguri sunt violenți. Doar în 11% dintre cazurile de loviri și
alte violențe în familie înregistrate de Poliția Română în 2018 situațiile de violență s-au
desfășurat pe fondul consumului de alcool (Rețea VIF, 2019).

Violența împotriva femeilor este rezultatul relațiilor inegale de putere dintre femei
și bărbați, menținute și reproduse de -a lungul istoriei, care au condus la subordonarea și
discriminarea femeilor de către bărbați și la împiedicarea avansării depline a drepturilor
femeilor (Convenția de la Istanbul). Violența împotriva femeilor este o modalitatea de a
controla și disciplina femeile atunci când nu se comportă în acord cu așteptările sociale și
pentru a confirma balanța de putere dintre victimă și agresor.

1 din 3 femei din Uniune Europeană se va confrunta cu o formă de violență de-a lungul vieții
sale, iar 1 din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său (FRA,
2014). Începând cu vârsta de 15 ani, 1 din 2 femei din Uniunea Europeană a trăit o formă de
hărțuire sexuală, 1 din 20 de femei a fost violată, iar 95% dintre victimele traficului de ființe
umane sunt femei (FRA, 2014). 55% dintre români consideră că violul este justificat în
anumite situații – atunci când victima este îmbrăcată într-un anumit fel, dacă a consumat
băuturi alcoolice sau stupefiante sau dacă a acceptat să își însoțească partenerul acasă
(Eurobarometrul 449, 2018).

11
26% din omoruri au avut loc în familie în anul 2017 (cf. datelor Ministerului Public, IGPR și

INML), iar din 36.245 de fapte de violență în familie sesizate în 2017, au ajuns în instanță

doar 4% (1.491 inculpați).

Despre violența domestică și violența de gen există nenumărate prejudecăți sau mituri, care
sunt contrazise de date statistice sau de cercetări în domeniu, însă ele sunt ușor transmise mai
departe și acceptate de diferite persoane din dorința de a găsi o justificare imediată pentru
astfel de fapte traumatice, cât și pentru a ne asigura că nouă nu ni s-ar întâmpla niciodată așa
ceva, fiind mai ușor de acceptat prejudecata conform căreia violența domestică se întâmplă în
grupurile sociale sau în rândul persoanelor diferite de noi.

Unele dintre cele mai des întâlnite prejudecăți despre violența în familie se referă la faptul că
violența are loc în rândul familiilor sărace, în rândul celor needucați, pe fondul consumului de
alcool sau în rândul minorităților etnice. Cei mai mulți oameni cred aceste prejudecăți pentru
că le este mai ușor să asocieze un fenomen negativ, cum este violența în familie, cu grupuri
sociale sau persoane care sunt diferite de ei, tocmai pentru a respinge ideea că violența în
familie se întâmplă și în cazul lor. Aceste prejudecăți sunt FALSE.

Datele statistice ale Poliției Române arată că violența în familie se întâmplă atât în mediul
rural, cât și în mediul urban. Cazurile de violență în familie înregistrate de organizațiile care
oferă servicii de consiliere și adăpost ne arată că agresorii provin atât din rândul celor cu un
nivel scăzut de educație sau care se confruntă cu probleme economice, cât și din rândul celor
cu studii superioare, din rândul persoanelor publice sau cu funcții de conducere în instituții
publice sau private.

Violența în familie se întâmplă în toate mediile sociale, atât în rândul minorităților etnice, cât
și în rândul majoritarilor. Violență domestică există inclusiv în statele în care consumul de
alcool este interzis. Principala cauză a violenței împotriva femeilor este raportul inegal de
putere dintre femei și bărbați, felul în care femeile sunt considerate și tratate ca fiind
inferioare bărbaților.

12
Blamarea victimei are loc atunci când femeia agresată este considerată în întregime sau
parțial vinovată pentru trauma suferită. Atunci când familia, prietenii și cei apropiați
reacționează astfel, supraviețuitoarele violenței continuă să creadă că este vina lor și le va fi
mult mai greu să se despartă de agresor.

“sigur are și ea vina ei, doar nu o bătea degeaba” “dacă

toată ziua e cu gura pe el, îl toacă la creier” “lasă că nu
iese foc fără fum” “probabil că l-a înșelat, și-o merită”
“dacă nu i-a călcat hainele cum trebuia”
“dacă umblă aiurea”
“dacă s-a îmbrăcat provocator, înseamnă că și-o caută”

În multe cazuri, prima reacție a celor apropiați este să găsească scuze agresorului, deși singura

persoană vinovată pentru violență este persoana care o exercită.

“a băut alcool și de-aia, că altfel e băiat bun, dar când bea…”

“poate a fost și el stresat și nu s-a putut controla”
“dacă nu o bate, înseamnă că nu o iubește”
“dacă s-a dus cu altul, normal că a bătut-o”

Impactul violenței domestice asupra victimelor adulte și victimelor copii depinde de mai mulți
factori precum relația dintre victimă și agresor, gen, vârstă, încredere în sine, frecvența
violenței, severitatea violenței. existența în comunitate a unui sprijin sau lipsa lui etc.

13
Efectele violenței domestice și a violenței sexuale asupra copiiilor, conform ”Ghidului
profesorului din Vermont – Cum răspundem la violență domestică și sexuală” (2016), sunt
următoarele:

Efectele violenței domestice asupra copiiilor

Dezvoltare sănătoasă Impact potențial
Vârsta 0 - 5 ani
Învață cum să își exprime furia și Învață modalități nesănătoase prin care să își
agresivitatea și alte emoții într -un mod exprime furia sau agresivitatea.
potrivit. Asociază violența cu ceva ce au văzut sau au
Gândește egocentric. făcut.
Își formează credințe cu privire la rolurile de Învață rolurile de gen prin asociere cu
gen pe baza mesajelor sociale. violența și victimizarea.
Crește independența fizică. Instabilitatea poate inhiba independența.

Vârsta 6-12 ani

Conștientizarea emoțională a sinelui și a Conștientizarea propriilor reacții la violența
celorlalți. de acasă și a impactului asupra celorlalți
Gândire complex despre ce este bine și ce (grijă față de siguranța mamei, a fraților).
este rău. Posibil să adopte gândirea care justifică
Succesul academic și social la școală are comportamentul abuziv (victimele merită să
impact asupra percepției despre sine. fie bătute)
Creșterea identificării cu personae de același Capacitatea de a învăța poate avea de suferit
sex. ca urmare a violenței.
Poate învăța rolurile de gen associate cu
violența între parteneri.

Vârsta 13-18 ani

Simț al sinelui crescut și autonomie față de Comunicarea și negocierea respectoase care
familie și colegi se dezvoltă în familie pot fi slab dezvoltate ca
Schimbări fizice provocate de pubertate urmare a violenței.
Influența grupului de prieteni este crescută, la Tranziția la adolescent poate fi mult mai
fel și dorința de acceptare dificilă.

14
Întâlnirile ridică probleme de sexualitate,
Poate încerca să oprească violența. Poate
intimitate și cunoștințe cu privire la relații.
încerca să își impună voința prin violență.
Infleunță crescută din partea mass media.
Posibil rușinat/ă de violența care are loc
acasă. Poate încerca să scape de violență
petrecând mai mult timp departe de casă.
Poate avea dificultăți în stabilirea unor
relații. Poate fi expus/ă riscului violenței în
relații. Posibil să fie influențat/ă de mesajele
negative din media despre violență sau roluri
de gen.

Efectele abuzului sexual asupra copiiilor

Comportament îngrijorător
Vârsta 0 - 5 ani
Cunoștințe sau discuții specifice despre acte sexuale sau limba explicit sexual.
Implicarea în acte sau experiențe sexuale precum ale adulților cu alți copii.
Masturbare fără limite sau fără a se opri când i se spune ”nu”.
Inserarea de obiecte în zona genitală a sa sau a altora chiar și după ce i s-a spus că ”nu”.
Atinge/freacă zonele intime ale copiiilor sau adulților cunoscuți după ce li s-a spus să ”nu”.
Continuă să pună întrebări oamenilro chiar și după ce părinții au explicat într-un limbaj
potrivit vârstei lor.
Erecții frecvente.
Vrea să stea dezbracat/ă în public chiar și după ce părinții i-au spus că ”nu”.
Întinde fecale pe pereți sau podea mai mult decât o dată.
Vârsta 5-8 ani
Prezintă frică sau anxietate față de subiectele referitoare la viața sexuală.
Este surprins/ă când îi urmărește pe alții să vadă ce fac la baie.
Folosește cuvinte nepotrivite cu adulții după ce părinții i-au explicat de ce ”nu” trebuie.
Continuă să folosească un limbaj nepotrivit cu ceilalți copii chiar dacă au fost corectați.
Își arată organele genitale în public, continuă să se atingă/frece în public chiar dacă i s-a

spus să nu facă asta.

15
 Se suie le alți copii sau jucării și imită acte sexuale.
Este surprins că scoate sunete cu character sexual.
Vrea să se joace jocuri legate de sex și sexualitate cu copii mult mai mici sau mult mai mari
sau cu copii necunoscuți.
Deseneză organe genitale pe unele figure, dar pe altele nu sau pe imagini cu oameni
imbracati.
Vârsta 9-12 ani
Se uită incontinuu la organe genitale, sâni sau funduri ale celorlalți și îi face să se simtă
inconfortabil.
Îi face pe alții să se simtă inconforabil pentru că le cere să îi atingă pe organelle genitale,
sâni, fund sau să le atingă ei pe ale lui/ei.
Vorbește sau se comport într-o manieră sexuală cu copii pe care nu îi cunoaște. Îi este frică
de îmbrățișări din partea adulților. Devine anxios când vede manifestări ale afecțiunii.
Erecție continua sau frica de erecție.
Pune obiecte în zona genital, chiar dacă se simte inconfortabil. Pune obiecte în zona genital
a altor copii.
Atinge organelle genitale ale animalelor.

Sursa ”Ghidul profesorului din Vermont – Cum răspundem la violență domestică și sexuală”,

2016.

16
 Legislația națională și internațională

Legislație națională
Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu
modificările și completările ulterioare
Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați -
Republicată
Legea nr. 30/2016 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și
combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice
HG. nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei – cadru privind prevenirea și intervenția
în echipă multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de
violență în familie şi a Metodologiei de intervenţie mul tidisciplinară şi
interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin
muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi
victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state;
Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor
infracțiunilor, cu modificările și completările ulterioare; În scopul asigurării protecţiei
victimelor infracţiunilor, prezenta lege reglementează unele măsuri de informare a
victimelor infracţiunilor cu privire la drepturile acestora, precum şi de consiliere
psihologică, asistenţă juridică gratuită şi compensaţie financiară de către stat a
victimelor unor infracţiuni.
Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și
prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021
Planul operațional de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale privind
promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterii
violenței domestice 2018-2021
Codul Penal și Codul de Procedură Penală

17
Legislația internațională

Convenția CEDAW – Convenția pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare

împotriva Femeilor
Recomandarea Generală nr. 12 CEDAW – Violența împotriva femeilor
Recomandarea Generală nr. 19 CEDAW – Violența împotriva femeilor
Platforma de acțiune de la Beijing +20 și Uniunea Europeană
Convenția Consiliului Europei pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva
Femeilor și a Violenței Domestice - Convenția de la Istanbul
Convenția Consiliului Europei de Acțiune împotriva Traficului de Ființe Umane

Organizația Națiunilor Unite este agenția responsabilă la nivel internațional cu monitorizarea

implementării Convenției CEDAW de către statele semnatare prin Comisia CEDAW, care
include o echipă de experți independenți în promovarea și respectarea drepturilor femeilor.
Statele semnatare ale Convenției CEDAW, printre care și România, sunt monitorizate și
evaluate periodic pe baza rapoartelor de țară și a rapoartelor alternative ale ONG-urilor
(shadow reports) pentru a urmări nivelul de implementare a prevederilor Convenției.
Reprezentanții statelor semnatare se prezintă periodic în fața Comisiei CEDAW pentru a
răspunde întrebărilor formulate de echipa de experți pornind de la raportările primite. La final,
Comisia CEDAW formulează recomandări pentru statele membre pentru promovarea și
respectarea drepturilor femeilor în acord cu prevederile Convenției CEDAW.

Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (Rețeaua

VIF) este o rețea informală din care fac parte 24 de ONG-uri la nivel național, care oferă
servicii pentru victime ale violenței domestice sau fac advocacy pentru drepturile femeilor.
Rețeaua VIF a transmis rapoarte alternative către Comisia CEDAW pentru a semnala
derapajele existente la nivel național prin implementarea deficitară a legislației sau prin
nerespectarea drepturilor victimelor violenței. Mai multe informații despre Rețeaua VIF pot fi
accesate la www.violentaimpotrivafemeilor.ro

18
Convenția Consiliului Europei pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor și
a Violenței Domestice – Convenția de la Istanbul este una dintre cele mai importante documente
legislative internaționale din domeniul violenței împotriva femeilor. Monitorizarea implementării
Convenției de la Istanbul de către statele semnatare este realizată de GREVIO – o agenție
independentă la nivelul Consiliului Europei, formată din experți în domeniu. GREVIO
elaborează rapoarte prin care evaluează modificările legislative adoptate de statele semnatare
pentru respectarea prevederilor Convenției de la Istanbul, cât și implementarea acestor prevederi.