1 CAPITOLUL 5

CAPITOLUL 5

TEORIA CÂMPULUI

1. CÂMP SCALAR
Definiţia 5.1.1. Fie D   3 un domeniu (mulţime conexă şi deschisă).
Se numeşte câmp scalar o funcţie scalară reală  : D   care asociază fiecărui punct

M  D un scalar   M  .

Observaţia 5.1.2. 1) Dacă punctul M  x, y, z   D , atunci valoarea câmpului  în

punctul M este   M     x, y, z  .
   
2) Dacă r  xi  y j  z k este vectorul de poziţie al punctului M  D , atunci


M   r .

Definiţia 5.1.3. Se numeşte suprafaţă de nivel a câmpului scalar  : D   mulţimea

punctelor din D în care funcţia  are aceeaşi valoare.
Ecuaţia suprafeţei de nivel este:
  x, y, z   c , c constantă reală.

Ecuaţia suprafeţei de nivel care conţine punctul M0  x0, y0, z0  D este:

  x, y , z     x0 , y 0 , z 0  .

Observaţia 5.1.4. Prin fiecare punct al domeniului D trece o singură suprafaţă de nivel
şi două suprafeţe de nivel nu se intersectează niciodată.
Definiţia 5.1.5. Fie M0  x0, y0, z0  D . Vom duce prin M 0 o curbă a cărei tangentă în

M 0 are direcţia unui versor s . Pe curbă luăm punctul M a. î. lungimea arcului de curbă

M 0 M să fie  s .
      
   
s  cos  i  cos  j  cos  k , unde    s, Ox ,    s, Oy ,    s, Oz .  
TEORIA CÂMPULUI 2

Se numeşte derivata câmpului scalar  în punctul M 0 după direcţia versorului s

următoarea limită:
d  M   M 0 
  M 0   lim .
ds s  0 s

Teorema 5.1.6. Dacă   C1  D  este un câmp scalar, atunci

d   
 cos   cos   cos  (1)
ds x y z
unde toate derivatele parţiale sunt calculate în punctul M 0 .

(expresia carteziană a derivatei câmpului scalar  după direcţia s )
Observaţia 5.1.7. Formula (1) care reprezintă derivata câmpului scalar  după
 
direcţia s are forma produsului scalar dintre doi vectori: vectorul s de componente
    
 cos  , cos  , cos   şi vectorul de componente  , , .
 x y z 

Teorema 5.1.8. Dacă n este vectorul normalei la suprafaţa de nivel a câmpului scalar
 
  C1  D  în punctul M 0 , iar  este unghiul dintre normala n şi o direcţie s , atunci
d d
  M 0     M 0  cos  ,
ds dn
unde toate derivatele parţiale sunt calculate în punctul M 0 .

Mai mult, derivata unui câmp scalar  după o direcţie într-un punct îşi atinge valoarea
maximă pe direcţia normalei la suprafaţa de nivel ce trece prin punctul considerat.

Reguli de derivare:  ,  C1  D  câmpuri scalare,   0 ; F funcţie compusă

d d d    d d
1)    2)    
 
d s ds ds ds ds

 
d    d   d
d   d d 
3)       4)     d s ds
2
ds ds ds ds 
dF   dF d d
5)     F    
ds d d s ds
3 CAPITOLUL 5

2 2 2 
d         
6)         , unde n este versorul normalei la suprafaţa de
dn  x   y   z 
nivel ce trece prin punctul respectiv; semnul + sau – se alege după orientarea normalei, spre
exteriorul sau interiorul suprafeţei.
d 
7)   0 , unde t este versorul tangent la suprafaţa de nivel ce trece prin punctul
dt
respectiv.

Definiţia 5.1.9. Gradientul câmpului scalar   C1  D în punctul M 0 este vectorul

     
grad  i j k
x y z
unde derivatele parţiale sunt calculate în punctul M 0 .

Teorema 5.1.10. Dacă   C1  D  este un câmp scalar, atunci

d 
  s  grad
ds grad 

d
deci  reprezintă proiecţia vectorului grad pe direcţia
ds 
 n
s.

 V
Vectorul grad are direcţia şi sensul normalei n la
M0
suprafaţa de nivel în punctul considerat şi modulul (norma)
d
egală cu  , deci
dn S 
2 2 2
d         
grad         
dn  x   y   z 

d 
grad   n.
dn
Observaţia 5.1.11. 1) Derivata unui câmp scalar  după o direcţie într-un punct îşi
atinge valoarea maximă pe direcţia normalei la suprafaţa de nivel ce trece prin punctul
considerat (adică pe direcţia vectorului grad ), deci direcţia normalei este aceea pe care
câmpul scalar  creşte cel mai repede.
TEORIA CÂMPULUI 4
2) Derivata unui câmp scalar după o direcţie într-un punct este nulă dacă direcţia este
situată în planul tangent la suprafaţa de nivel ce trece prin punctul considerat.

Reguli de calcul:  ,  C1  D  câmpuri scalare,   0 ; F  C1    , a  

1) grad a  0 2) grad  a   a grad 

3) grad      grad   grad  4) grad     grad   grad

    grad   grad
5) grad   
  2
dF
6) grad F    grad  F    grad
d
   
7) Fie r  xi  y j  zk este vectorul de poziţie al punctului M  x, y, z  . Notăm
    
r  r  x 2  y 2  z 2 şi d r  dxi  dy j  dzk . Avem

    
r
 
d  grad  d r , grad r  , grad a  r  a , unde a este vector constant.
r

2. CÂMP VECTORIAL
Definiţia 5.2.1. Fie D   3 un domeniu.

Se numeşte câmp vectorial o funcţie vectorială V : D  V3 care asociază fiecărui

punct M  D un vector V  M  .
 
Observaţia 5.2.2. 1) Dacă punctul M  x, y, z   D , atunci V  M   V  x, y, z  .
      
2) Dacă r  xi  y j  zk este vectorul de poziţie al punctului M  D , atunci V  M   V r . 

3) Dacă M  x, y, z   D , atunci componentele câmpului vectorial V  M  pe direcţia axelor Ox,

Oy, Oz sunt trei câmpuri scalare P, Q, R : D   şi avem

    
V  M   V  x, y , z   P  x, y , z  i  Q  x, y , z  j  R  x , y , z  k .

Definiţia 5.2.3. Se numeşte linie de câmp a câmpului vectorial V : D  V3 o curbă din

domeniul D cu proprietatea că este tangentă în fiecare punct M al său la vectorul de câmp


V M  .

Ecuaţia diferenţială a liniilor de câmp sub formă vectorială este

5 CAPITOLUL 5
  
d r V  0
   
unde d r  dxi  dy j  dzk este versorul tangentei la linia de câmp în punctul M .
Sistemul simetric de ecuaţii diferenţiale al liniilor de câmp este
dx dy dz 
  V M 
P  x, y , z  Q  x, y , z  R  x , y , z 

Integrala generală (soluţia generală implicită) a dr
sistemului simetric anterior este formată din M
 F  x, y, z   C1
integralele prime  1 ; aceste integrale 
 F2  x, y, z   C2 r

prime reprezintă din punct de vedere geometric două

O
familii de suprafeţe.
Observaţia 5.2.4. 1) Un câmp vectorial admite o familie de linii de câmp depinzând
de 2 parametrii.
2) Prin fiecare punct M0  x0, y0, z0  D trece o singură linie de câmp. Pentru determinarea

ecuaţiei liniei de câmp care trece prin punctul M 0 se pune condiţia ca M 0 să se afle pe curbă

 F  x , y , z   C1
şi se determină constantele C1 şi C2 :  1 0 0 0 .
 F2  x0 , y0 , z0   C2

Definiţia 5.2.5. Se numeşte suprafaţă de câmp a câmpului vectorial V : D  V3 o
suprafaţă generată de liniile de câmp.
Ecuaţia suprafeţei de câmp este
  F1  x, y, z  , F2  x, y, z    0 sau   C1, C2   0 ,

unde C1, C2 sunt constantele din expresia integralelor prime, iar legătura  este stabilită prin
condiţii suplimentare (de exemplu, suprafaţa să treacă printr-o curbă care nu este linie de
câmp).
Observaţia 5.2.6. Suprafeţele de câmp formează o familie de suprafeţe cu proprietatea

că sunt tangente în fiecare punct M al lor la vectorul de câmp V  M  .

Definiţia 5.2.7. Fie M0  x0, y0, z0  D . Vom duce prin M 0 o curbă a cărei tangentă în

M 0 are direcţia unui versor s . Pe curbă luăm punctul M a. î. lungimea arcului de curbă

M 0 M să fie s .
TEORIA CÂMPULUI 6
      
   
s  cos  i  cos  j  cos  k , unde    s, Ox ,    s, Oy ,    s, Oz .  

Se numeşte derivata câmpului vectorial V în punctul M0 după direcţia versorului

s vectorul obţinut prin limita
  
dV V M  V M 0 
  M 0   lim .
ds s  0 s

Teorema 5.2.8. Dacă V  C1  D  este un câmp vectorial, atunci

dV dP  dQ  dR 
   i   j   k sau
ds ds ds ds

   
dV V V V
  cos   cos   cos  .
ds x y z
 
Reguli de derivare: V , W  C1  D  câmpuri vectoriale,   C1  D  câmp scalar
   
1)

d V W

 
dV dW
  

2)

d V W

 
 dV  dW
 W  V 


ds ds ds ds ds ds
  
3)
 
d V  d
  V   
dV

4)

d V W

 
dV   dW
  W  V   .


ds ds ds ds ds ds
   
Definiţia 5.2.9. Fie V  x, y, z   P  x, y, z  i  R  x, y, z  j  Q  x, y, z  k un câmp vectorial

de clasă C1  D  .

Se numeşte divergenţa câmpului vectorial V , funcţia scalară (câmpul scalar)
 P Q R
divV    .
x y z

Se numeşte rotorul câmpului vectorial V , vectorul
  
i j k
     R Q    R P    Q P  
rotV    i     j    k.
x y z  y z   x z   x y 
P Q R
 
Reguli de calcul: V , W  C1  D  câmpuri vectoriale,   C1  D  câmp scalar
       
 
1) div V  W  div V  divW  
2) rot V  W  rotV  rotW
7 CAPITOLUL 5
     
 
3) div V  grad  V   divV  
4) rot V  grad  V   rotV
     
5) div V  W   rotV W  V  rotW
 
      dV dW
 
6) rot V  W  Vdiv W  W div V    
dW dV
 
      dV dW
 
7) grad V  W  W  rotV  V  rotW    
dW dV
    
8) Fie r  xi  y j  zk este vectorul de poziţie al punctului M  x, y, z  şi a un vector

constant.
   
div a  0 div r  3 
div a  r  0
      
rot a  0 rot r  0  
rot a  r  2a.

Definiţia 5.2.10. Operatorul simbolic  a lui Hemilton (nabla) este operatorul liniar
cu caracter diferenţial şi vectorial:
    
i  j k .
x y z

Observaţia 5.2.11. Pentru câmpurile de clasă C1 există o posibilitate de unificare a

proprităţilor de calcul ale derivatei după o direcţie, gradientului, divergenţei, rotorului cu
ajutorul operatorului nabla  .

1. grad   

            
(    i  j  k    i j k  grad )
 x y z  x y z
 
2. divV    V

            P R Q 
 x y z 

(   V   i  j  k   Pi  Q j  R j   
x y z
 divV )

 
3. rotV    V
TEORIA CÂMPULUI 8
  
i j k
               
y z 

(   V   i  j  k   Pi  Q j  R j 
 x x
 y z
 rotV )

P Q R

d 
4.
ds
 
  s  


dv  
5.   s  v
ds
 
Definiţia 5.2.12. Operatorul simbolic  a lui Laplace (Delta) este

2 2 2
   .
x 2 y 2 z 2

Observaţia 5.3.13. Fie   C 2  D  un câmp scalar şi v  C 2  D  un câmp vectorial.

Avem următoarele relaţii:

div  grad     



div rotV  0 

rot  grad    0

  
  
grad divV  rot rotV  V 
Definiţia 5.2.14. Fie D   3 un domeniu.

Un câmp vectorial V de clasă C1  D  se numeşte irotaţional (conservativ) în D dacă
 
rotV  0 în orice punct al domeniului D.
 
Un câmp vectorial V de clasă C1  D  se numeşte solenoidal în D dacă divV  0 în

orice punct al domeniului D.

  
Un câmp vectorial V de clasă C1  D  se numeşte biscalar în D dacă V  rotV  0 în

orice punct al domeniului D.

9 CAPITOLUL 5

Un câmp vectorial V se numeşte câmp potenţial (lamelar) pe D dacă există un câmp

scalar   C1  D  a. î. V  grad  în orice punct al domeniului D.

Teorema 5.2.15. Orice câmp solenoidal este rotorul unui câmp vectorial (un câmp de
   
rotori) şi reciproc, adică V  x, y, z   P  x, y, z  i  R  x, y, z  j  Q  x, y, z  k este un câmp
 
solenoidal în D ( divV  0 ) dacă si numai dacă există W un câmp vectorial pe D a. î.
   
rotW  V ( W se numeşte potenţialul vector al câmpului solenoidal V ):

 
  z  z x
W  x, y, z   i  Q  x, y, z  dz  j   P  x, y, z  dz   R  x, y, z0  dx  grad  x, y, z  ,
z0 z0 x0

unde   C1  D  este o funcţie arbitrară.

Teorema 5.2.16. Orice câmp irotaţional este un câmp potenţial (un câmp de gradienţi)
   
şi reciproc, adică V  x, y, z   P  x, y, z  i  R  x, y, z  j  Q  x, y, z  k este un câmp irotaţional în
  
D ( rotV  0 ) dacă şi numai dacă există  un câmp scalar pe D a. î. grad   V . Mai mult, 

se numeşte potenţialul scalar al câmpului irotaţional V şi este dat prin:
  x, y, z   M P  x, y, z dx  Q  x, y, z  dy  R  x, y, z  dz
0M

unde M 0  x0 , y0 , z0  este un punct fix şi M  x, y, z  este un punct arbitrar variabil din

domeniul D. Funcţia  este determinată în afară de o constantă arbitrară.

Observaţia 5.2.17. Avem
  
d  grad  d r  V  d r  P  x, y, z  dx  Q  x, y, z  dy  R  x, y, z  dz ,
   
unde r  xi  y j  zk este vectorul de poziţie al punctului M.
Teorema 5.2.18. 1) Dacă  este un câmp scalar definit într-un domeniu D, atunci
 
există un câmp vectorial V definit pe D a. î. grad   V ; funcţia  se numeşte funcţia de
 
forţă a vectorilor V , iar funcţia    se numeşte potenţialul vectorilor V .

2) Dacă V este un câmp vectorial definit într-un domeniu D, atunci îi putem ataşa un
 
câmp scalar divV şi un câmp vectorial rotV .