1.1.

Sisteme de coordonate utilizate în geodezia fizică

1.1.a. Sistem cartezian rectangular de coordonate
Coordonatele rectangulare carteziene reprezintă un sistem
simplu, folosit pentru descrierea poziţiei în trei dimensiuni, care
utilizează trei axe perpendiculare X, Y şi Z (Figura 2 .1). Altfel
spus, trei coordonate pot descrie, fără nici o ambiguitate, poziţia
oricărui punct în interiorul acestui sistem.

O
Y
X

Figura 2.1. Sistem de coordonate rectangular cartezian.

Dacă acest sistem este pus în legătură cu elipsoidul utilizat
pentru aproximarea formei şi dimensiunilor Pământului (elipsoidul
de referinţă) atunci sistemul poate să constituie o alternativă la
tripleta latitudine, longitudine şi altitudine elipsoidală. Aceasta
înseamnă că originea sistemului (O) trebuie să fie amplasată în
centrul geometric al elipsoidului (care, la rândul său este în
apropierea centrului de masă al Pământului), situaţie în care
sistemul este denumit geocentric. De asemenea, axele sistemului
cartezian trebuie aliniate la sistemul reprezentat de latitudine şi
longitudine.
Axa X a sistemului de coordonate rectangular cartezian
geocentric este conţinută în planul ecuatorului elipsoidului de
referinţă şi trece prin meridianul origine (Greenwich), de
longitudine zero, partea negativă a axei fiind în planul meridianului
de 1800.
Axa Y a sistemului este de asemenea conţinută în planul
ecuatorului elipsoidului şi trece prin meridianul de 90 0 Est şi deci
formează un unghi drept cu axa X (partea negativă a axei trece,
evident, prin meridianul de 900 Vest).
 Axa Z coincide cu axa polară a elipsoidului, partea pozitivă
trecând prin polul nord iar cea negativă prin polul sud, şi face un
unghi drept atât cu axa X cât şi cu axa Y.
1.1.b. Sistem natural de coordonate
Sistemele de coordonate naturale sunt definite
întotdeauna în funcţie de mărimi naturale care sunt în legătură
directă cu procesele de măsurare.

N
Verticala
n
P Φ
Greenwich

Λ F
G
Sfera unitate

Ecuator

Figura 2.2. Sistem natural de coordonate

Direcţia axei de rotaţie a Pământului şi poziţia planului
ecuatorial (perpendicular pe această axă) sunt definite ca în
astronomie. Latitudinea geografică  a unui punct P este unghiul
dintre verticala (direcţia firului cu plumb) în P şi planul ecuatorial
(Figura 2 .2 ). 1

Se consideră acum o linie dreaptă prin P, paralelă la axa de

rotaţie a Pământului, care împreună cu verticala în P definesc
planul meridian al punctului P. Unghiul dintre acest plan meridian
şi un alt plan meridian fixat, de regulă acesta din urmă este planul

1
În această figură se prezintă o modalitate de a defini coordonatele geografice  şi Λ prin intermediul unei sfere
unitate cu centrul în P: linia PN paralelă cu axa de rotaţie a Pământului, planul GPF perpendicular pe ea şi paralel
cu planul ecuatorial; n un vector unitar în lungul liniei firului cu plumb; planul NPF în planul meridianului punctului
P şi planul NPG paralel cu planul meridianului Greenwich.

1
meridianului Greenwich, este longitudinea geografică  a lui P.
Aceste coordonate geografice, latitudinea  şi longitudinea
, constituie două din cele 3 coordonate spaţiale care poziţionează
punctul P în spaţiu. Pentru cea de-a treia coordonată se poate
alege una din variantele de mai jos:
 altitudinea ortometrică a punctului P ( H P ). Altitudinea
OR
OR

ortometrică H este definită ca fiind înălţimea punctului

deasupra nivelului mării, măsurată de la geoid în lungul liniei
de forţă (direcţia firului cu plumb);
 potenţialul (W) punctului.
Cantităţile , , HOR sau , , W, sunt denumite
coordonate naturale.
Aceste coordonate sunt în legătură cu coordonatele
rectangulare X, Y, Z, axa X fiind paralelă cu planul meridianului
Greenwich.
1.1.c. Sistem de coordonate sferice
Coordonatele sferice sunt utilizate în cele mai multe calcule
expeditive, atunci când este posibil ca Pământul (fizic sau
geometric) poate fi aproximat cu o sferă.

L
Θ

Figura 2.3. Coordonate sferice

P

Coordonatele sferice (Figura 2 .3) sunt reprezentate de

raza vectoare (r), colatitudinea sau distanţa polară ( ),
1

Trebuie precizat că prin rază vectoare trebuie să se înţeleagă o denumire standard şi nu un vector.
 longitudinea geocentrică(L) . 1

Din prezentarea acestor trei sisteme de coordonate se

poate observa că tripleta de coordonate , , HOR este într-o
legătură mult mai complexă cu coordonatele rectangulare X, Y,
Z decât cu coordonatele sferice.
1.1.d. Sistem de coordonate elipsoidale-armonice
Armonicele sferice sunt utilizate frecvent în geodezie
pentru că ele sunt relativ simple şi prin faptul că, de multe ori,
Pământul poate fi considerat sferic.

b2  E 2 Θ=const
b=const
b P
Θβ Z
F1 O E F Planul X, Y
2

P
L=const
Z L

Figura 2.4. Coordonate armonice elipsoidale (sus – vedere frontală; jos – vedere
de deasupra)
Deoarece Pământul este aproximat de cele mai multe ori
cu un elipsoid de revoluţie este de aşteptat ca armonicele
elipsoidale să fie mult mai potrivite. Atât armonicele sferice cât şi
1
Aici trebuie notată diferenţa conceptuală dintre longitudinea geografică şi longitudinea geocentrică.
cele elipsoidale pot fi utilizate pentru orice corp atractiv, în ceea ce
priveşte forma sa, dar cu precizarea că armonicele elipsoidale sunt
mai complicate, motiv pentru care ele sunt utilizate pentru
probleme speciale cum ar fi calculul riguros al gravităţii normale.
Într-un sistem rectangular de coordonate punctul P are
coordonatele X, Y, Z. Se duce prin punctul P suprafaţa unui
elipsoid de revoluţie a cărui centru este originea O, axa sa coincide
cu axa Z şi excentricitatea sa liniară este o valoare constantă E.
Coordonata b este semiaxa mică a acestui elipsoid, este
complementul latitudinii reduse  a punctului P cu privire la acest
elipsoid (Figura 2 .4) şi L longitudinea geocentrică.
Legătura dintre coordonatele elipsoidale b, , L şi
coordonatele rectangulare X, Y, Z, considerând că b 2  E 2 este
semiaxa mare a elipsoidului a cărui suprafaţă trece prin punctul P
poate fi exprimată matematic simplu, ca şi în cazul relaţiilor de
legătură dintre coordonatele carteziene şi geodezice. Prin
particularizarea acestor relaţii de legătură se pot obţine:
 Dacă se consideră valoarea b = constant se obţine un
elipsoid de revoluţie;
 Dacă se consideră că valoarea  = constant se obţine un
hiperboloid cu o pânză;
 Dacă se consideră că valoarea L = constant atunci se
obţine planul meridian.
Distanţa focală constantă E = OF1, care este aceeaşi
pentru toţi elipsoizii pentru care b = constant, caracterizează
sistemul de coordonate. La limită, când E = 0 se obţin
coordonatele sferice cunoscute r, , L. Dacă s-ar calcula lungimea
arcului elementar în coordonate elipsoidale s-ar constata că nu
există termeni în dbd,dbdL,dLd ceea ce înseamnă că
sistemul de coordonate este ortogonal.
1.2. Gravitaţia, forţa centrifugă gravitatea
Se consideră un punct material P situat pe suprafaţa fizică
1

a Pământului. Acest punct material este supus acţiunii mai multor

forţe:
 gravitaţia sau forţa de atracţie, în continuare fiind notată cu

F , care este îndreptată spre centrul de masă al Pământului;

 forţa centrifugă, notată în continuare cu q , care apare
datorită mişcării de rotaţie a Pământului; 
 forţa de atracţie exercitată de Soare, notată cu f ,care este S

importantă şi trebuie luată în considerare în unele calcule

datorită masei Soarelui; 
 forţa de atracţie exercitată de Lună, notată cu f L ,
importantă datorită apropierii faţă de Pământ a Lunii;
 alte forţe.
Dintre toate aceste forţe primele două sunt mai importante
având o influenţă semnificativ mai mare decât celelalte astfel încât
se poate spune că

 Forţa totală care acţionează asupra unui corp aflat pe

suprafaţa terestră este rezultanta forţei gravitaţionale şi a
forţei centrifuge datorate rotaţiei Pă mâ ntului se numeşte
gravitate.
Această forţă se notează cu g şi se obţine astfel:
    
g  F q  f S  f L  

1.2.a. Gravitaţia
Legenda spune că, în timp ce stătea culcat sub un pom
dintr-o livadă de meri, Newton a fost lovit de un măr care a căzut
din copacul respectiv. În acel moment mai multe întrebări căutau
răspuns: De unde provine acceleraţia care face ca mărul să cadă?
Această forţă a fost exercitată asupra mărului de Pământ? Dacă
este aşa atunci şi mărul trebuie că a exercitat o forţă asupra
Pământului conform legii forţelor de acţiune/reacţiune?
Aceste idei au fost extrapolate la corpurile cereşti care
gravitează în jurul Soarelui. Studiind datele astronomice Newton a
ajuns la concluzia că forţa care ţine Pământul pe orbită în jurul
Soarelui este aceeaşi care atrage mărul spre pământ. Aceasta este
1
“Punct material” este o convenţie introdusă pentru a indica faptul că acesta, punctul material, are dimensiuni
neglijabile faţă de dimensiunile altor sisteme cu care este în legătură.
 forţa gravitaţională sau forţa de atracţie.

m1 m2

F12 F21

Figura 2.5. Forţa de atracţie dintre două corpuri.

 Forţa gravitaţională dintre două corpuri cu masele m1 şi m2,

(Figura 2 .5) considerate punctiforme faţă de distanţa dintre
ele, situate la o distanţă r unul faţă de altul este o forţă de
atracţie care acţionează de-a lungul liniei care uneşte
corpurile şi este dată de relaţia:
m1  m 2
FG
r2
în care:
    
F12   F21 ; F12  F21  F  F

G este un coeficient de proporţionalitate denumit constanta

atracţiei universale sau constanta gravitaţională
newtoniană. Valoarea recomandată de CODATA în anul
2002 este
G = (6.6742 ± 0.0010) × 10-11 N m 2 kg -2
= (6.6742 ± 0.0010) × 10-11 m 3 kg -1 s - 2


CODATA (Committee on Data for Science and Technology) Comitetul
de date pentru ştiinţă şi tehnologie a fost creat în 1966 ca un
comitet interdisciplinar al Consiliului Internaţional al Ştiinţei ICSU
(International Council of Science). Acest comitet caută să îmbună-
tăţească compilaţia, evaluarea critică, stocarea şi regăsirea datelor
de importanţă pentru ştiinţă şi tehnologie.
Grupul de lucru pentru constantele universale a fost creat în 1969
cu scopul de a furniza periodic comunităţilor internaţionale de ştiin-
ţă şi tehnologie un set de valori, recunoscute internaţional, pentru
constantele fizice fundamentale şi factori de conversie pentru
utilizare în toată lumea.
Valorile recomandate ale constantelor fizice fundamentale au fost
publicate în anii 1973, 1986, 1998 şi 2002.


Masa este definită ca fiind cantitatea de materie pe care o are un
corp. Aceasta înseamnă că toate corpurile au masă.
Există două cantităţi diferite care sunt identificate prin acelaşi nume
masă:
Masa inerţială. Aceasta este o măsură a inerţiei unui corp. Ce este
 inerţia? este proprietatea corpurilor de a-şi păstra starea de
repaus sau de mişcare în care se află atâta timp cât nu este
supus unei acţiuni exterioare.
Masa gravitaţională este o măsură a rezistenţei interacţiunii unui
obiect cu câmpul gravitaţional. În interiorul aceluiaşi câmp
gravitaţional, un obiect cu o masă gravitaţională mică suferă o
forţă mai mică decât un corp cu o masă gravitaţională mai mare.
Această cantitate este de multe ori confundată cu greutatea.
Greutatea este forţa exercitată asupra unui obiect în virtutea poziţiei
sale într-un câmp gravitaţional. Fără greutate masa pluteşte în
spaţiu dar ea capătă greutate în prezenţa gravitaţiei care se
constituie ca o a doua masă. Într-un câmp gravitaţional constant,
cum ar fi Pământul, greutatea este proporţională cu masa obiectu-
lui.
Comunitatea internaţională recomandă să se folosească cuvântul
greutate numai când este vorba numai de forţă şi nu de masă iar
verbul a cântări să se utilizeze când e vorba de determinarea
masei
Densitatea este o măsură a cantităţii de material pe care o conţine o
masă raportată la unitatea de volum. Spre exemplu să considerăm
un bulgăre de zăpadă care ocupă un anumit volum. Acesta are o
densitate mai mică decât a unui alt bulgăre de zăpadă care ocupă
acelaşi volum dar este îmbibat cu apă (conţine o cantitate mai
mare de materie).
Din cele prezentate se poate trage concluzia că:

 două corpuri materiale se atrag unul pe celă lalt cu o forţă a

că rei acceleraţie este egală cu produsul maselor celor două
corpuri şi invers proporţională cu pă tratul distanţei care le
separă (Legea atracţiei universale a lui Newton).
Dacă se consideră că cele două corpuri sunt situate la o
distanţă egală cu unitatea ( r  1 ) şi că au masele egale cu unitatea 1

( m1  m2  1 ) atunci constanta atracţiei universale (G) este egală cu

forţa cu care se atrag între ele cele două corpuri.
Dacă se consideră că primul corp material este Pământul
(m1=M), că cel de-al doilea este un punct material ( m2=1) situat pe
suprafaţa terestră şi că distanţa dintre centrele de masă ale celor
două corpuri este R atunci din relaţia se obţine o formulă
aproximativă pentru calculul forţei de atracţie exercitate de
Pământ asupra unui punct material situat pe suprafaţa acestuia:
GM
F
R2

1
Corp cu “masă egală cu unitatea” sau “masă punctiformă” este, de asemenea, o noţiune convenţională utilizată
pentru a arăta că acel corp are masa neglijabilă în comparaţie cu masa corpurilor cu care este în legătură.
 Semnul “-“ (minus) din relaţia de mai sus apare datorită
unei convenţii care stabileşte că pentru forţele de atracţie să se ia
semnul “-“ iar pentru cele de respingere semnul “+“.
Dacă pentru masa Pământului se consideră valoarea de
5.9742*1024Kg, pentru constanta atracţiei universale valoarea
prezentată mai sus şi pentru raza Pământului la Ecuator valoarea
de 6378166 m atunci rezultă o valoare de aproximativ 9.8 m s -2
pentru forţa de atracţie.
În relaţia de mai sus, produsul GM este denumit constanta
gravitaţională geocentrică, pentru care AIG recomandă valoarea : 1

GM   398600441  0.8  10 m s 6 3 2

Z (CIO)

P(x,y,z)

l
l0
O
Y
A(a,b,c)
dc

da
db
X (GAM)

Figura 2.6. Forţa de atracţie

După cum s-a mai precizat, relaţia este numai una
aproximativă pentru că unele dintre elementele componente se
cunosc cu o aproximaţie destul de mare. Unul dintre aceste
elemente, care variază foarte mult şi este dependent de mai mulţi
factori, dintre care cel mai important este distanţa faţă de centrul
de masă al Pământului, este densitatea .
Pentru o evaluare mai corectă a forţei de atracţie, se
consideră două puncte materiale (Figura 2 .6), unul situat în
interiorul Pământului A (a, b, c) , de masă m1=dM, numit şi punct
1
Această valoare a constantei gravitaţionale geocentrice conţine şi valoarea datorată atmosferei. În această
relaţie, ca şi în cea care exprimă valoarea lui G, valoarea precedată de semnul ± exprimă gradul de incertitudine
sau abaterea standard sau eroarea standard.
(sau masă) atractiv(ă), iar altul situat pe suprafaţa Pământului
P ( x, y , z ) , de masă m2 = 1, numit şi punct (sau masă) atras(ă),
aflate la distanţa l unul faţă de celălalt.
l  x  a 2
  y  b   z  c
2 2

Considerând sistemul rectangular de coordonate XYZ -

originea în centrul de masă al Pământului, axa Z(CIO) orientată
după axa medie de rotaţie a Pământului către polul nord ceresc
mediu, axa X(GAM) în planul meridianului astronomic Greenwich-
în ipoteza enunţată mai sus, relaţia
 dM 
df  G 2 l0
l
reprezintă expresia forţei elementare de atracţie dintre cele două
corpuri considerate,

în care
 l este versorul direcţiei care uneşte cele două corpuri.
0

Prin versorul unui vector se înţelege un vector auxiliar

având aceeaşi orientare ca şi vectorul al cărui versor este
şi modulul - valoarea numerică - egal(ă) cu unitatea.
Orice forţă din spaţiu poate fi descompusă după
componentele ei în raport cu axele de coordonate ale sistemului
considerat.
Dacă dfX, dfY, dfZ sunt proiecţiile forţei elementare d f pe
cele trei axe de coordonate OX, OY, OZ şi , ,  sunt unghiurile
pe care le formează vectorul de poziţie l (Figura 2 .7), atunci se
poate uşor observa că
 

df X  df  cos df , X  df  cos 
 

df Y  df  cos df , Y  df  cos  .
 

df Z  df  cos df , Z  df  cos 
 P
df

β Y
m
y-b

P(x,y,z)
॥Z
df
Z γ
l z-c
Z
m(a,b,c) β ॥Y
α X
x-a
॥X
Y
X

Figura 2.7. Componentele forţei elementare de atracţie

Dacă se ţine cont de faptul că valorile cosinusurilor
directori se pot determina uşor (din figură) cu relaţiile
xa
cos  
l
y b
cos   ,
l
z c
cos  
l
şi având în vedere relaţia , prin înlocuire în relaţia se obţin
componentele forţei elementare de atracţie pe cele trei axe de
coordonate:
xa
df X  GdM 3
l
y b
dfY  GdM 3 .
l
zc
df Z  GdM 3
l
Se consideră în continuare că avem un corp solid, cum ar fi
 Pământul, alcătuit din mai puncte cu mase elementare d M, de
densitate  . Pentru a determina forţa de atracţie exercitată de
acest corp asupra unui punct material P trebuie să se pună în
evidenţă variaţia densităţii pentru fiecare element de volum. Dacă
 este densitatea volumului elementar dv  da db dc , atunci
masa lui va fi:
dM    dv    da db dc .

Prin integrarea, pe volumul considerat, a relaţiei se va

obţine expresia forţei de atracţie exercitată de corpul solid
considerat, în situaţia de faţă Pământul, asupra unui punct
material aflat pe suprafaţa sa:
 dM   
F  G  2 l0  G  2 dvl0 .
v l v l

Ştiind că pentru un vector spaţial componenta pe una din

cele trei axe de coordonate se determină ca fiind produsul dintre
modulul vectorului şi cosinusul director al unghiului format de
vector cu axa considerată, rezultă următoarele relaţii de calcul
pentru componentele forţei de atracţie pe cele trei axe de
coordonate:
  xa xa

FX  F  cos F , X  F  G  3 dv
l v l
  y b y b

FY  F  cos F , Y  F  G  3 dv .
l v l
  zc zc

FZ  F  cos F , Z  F  G  3 dv
l v l

1.2.b. Forţa centrifugă

Faptul că Pământul are o mişcare de rotaţie în jurul axei
sale complică şi mai mult lucrurile, adăugând o altă forţă celor care
acţionează asupra unui corp situat pe suprafaţa terestră. Această
forţă se numeşte forţa centrifugă ea fiind întotdeauna
perpendiculară pe axa de rotaţie a Pământului.
Conform legilor mecanicii, în cazul unui punct P de masă
m, forţa centrifugă (figura F.2.7) se exprimă prin relaţia:
 v2 
qm r0 ,
rp

în care v reprezintă viteza liniară pe traiectorie a punctului iar rp

este distanţa de la punct la axa de rotaţie.
 Z

rP P
q

Y
O
x
y
P0

Figura 2.8. Forţa centrifugă

Dacă se consideră că Pământul are forma unui elipsoid
(Figura 2 .8), atunci rp este raza cercului de paralel care trece prin
punctul P, deci forţa centrifugă se află într-un plan paralel cu
planul ecuatorial şi este perpendiculară pe axa OZ care reprezintă
axa de rotaţie a Pământului.
Având în vedere cazul considerat (m = 1) şi legătura dintre
viteza liniară şi cea unghiulară 1

v  rp ,
pentru forţa centrifugă se obţine relaţia
 
q  rp 2 r0 .

Din relaţia , se poate observa că forţa centrifugă are o

valoare maximă la Ecuator (când rp este maxim) şi o valoare nulă la
poli (când rp = 0).
Componentele forţei centrifuge pe cele trei axe de
coordonate se pot determina cu relaţiile:

1
În cazul Pământului, viteza medie unghiulară este  = 7 292 115.10-11 rad/s.
 
q X  q  cos  q , X   q  cos   x 2

qY  q  cos  q , Y   q  cos   y 2 .

qZ  q  cos  q , Z   q  cos   0
Forţa centrifugă are variaţii în timp atât în direcţie cât şi în
intensitate. Schimbări în amplitudinea vitezei de rotaţie şi
schimbări în direcţia axei de rotaţie a Pământului produce
schimbări în amplitudinea şi direcţia forţei centrifuge. Aceste
modificări sunt totuşi mici şi, pentru multe din problemele ce
trebuie rezolvate în geodezie, pot fi neglijate.
1.2.c. Gravitatea
Z

rP P
q
F
g
Y
O
x
y
P0

Figura 2.9. Gravitatea

Dintre toate forţele care acţionează asupra unui punct
situat pe suprafaţa terestră, în interiorul Pământului sau în aer cele
mai importante sunt cele prezentate anterior, adică forţa de
atracţie şi forţa centrifugă. Având în vedere acest fapt, din relaţia
se obţine expresia forţei greutăţii ca rezultanta forţei de atracţie şi
a forţei centrifuge ce acţionează asupra unei mase unitare
punctiforme (Figura 2 .9):
  
g F q.
 Comparând şi analizând relaţiile şi , care exprimă forţa de
atracţie şi, respectiv, forţa centrifugă, se poate observa că aportul
cel mai important în forţa greutăţii îl aduce forţa de atracţie
terestră, care este mult mai mare în raport cu forţa centrifugă.
Direcţia vectorului gravităţii este aceeaşi cu direcţia firului
cu plumb sau verticala locului.
Gravitatea este caracterizată prin acceleraţia pe care o
capătă un corp ce cade în mod liber. Ca unitate de acceleraţie, în
sistemul CGS, se utilizează, în memoria lui Galileo Galilei, galul
(acceleraţia care transmite masei de 1 gram forţa de 1 dyn ) 1

1 gal = 1 cm.s-2.
Deoarece între valoarea minimă a acceleraţiei gravităţii
care este la ecuator (gecuator  978 gal) şi valoarea maximă de la pol
(gpol  983 gal) există o diferenţă doar de 5 gal şi pentru că
acceleraţia gravităţii se determină cu o precizie mare, în mod
curent, se utilizează miligalul ca unitate de măsură.
1 mgal = 0.001 gal
În unele lucrări, în care se utilizează instrumente de mare
precizie pentru determinarea acceleraţiei gravităţii, se utilizează ca
unitate de măsură microgalul.
1 gal = 0.001 mgal = 0.000001 gal
Având în vedere relaţia de definiţie a gravităţii ,
componentele acesteia pe cele trei axe de coordonate se pot
determina cu relaţiile:
xa
g X  FX  q X  G  3  dv  x 2
v
l
y b
gY  FY  qY  G  3
 dv  y 2
v
l
z c
g Z  FZ  qZ  G   dv
v
l3

1.3. Potenţialul gravităţii

1.3.a. Câmp de forţe
Pentru început se defineşte noţiunea de câmp de forţe.
1
1 dyn = 10-5 N = 1.02.10-6 kgf.
  Se numeşte câmp de forţe o regiune din spaţiu, limitată sau
nelimitată , unde în fiecare punct al ei se face simţită acţiunea
unei forţe determinate în modul, direcţie şi sens.
Plecând de la această definiţie generală, se poate defini
câmpul oricărei forţe deci şi a gravităţii:

 Se numeşte câmp gravific sau câ mp al greută ţii o regiune din

spaţiu, limitată sau nelimitată , unde în fiecare punct al ei se
face simţită acţiunea unei forţe de greutate (gravitate)
determinată în modul, direcţie şi sens.
Evident dacă este vorba de forţa gravitaţiei se vorbeşte
despre un câmp gravitaţional iar dacă este vorba de forţa
centrifugă de un câmp al forţei centrifuge.
În general, câmpurile de forţe sunt o formă de existenţă a
materiei, deosebită de forma de substanţă, care fac posibilă
transmiterea din aproape în aproape a interacţiunilor dintre forţe.
Potenţialul este o funcţie introdusă de Laplace şi utilizată
pentru descrierea unui câmp de forţe.

 Potenţialul unui câmp de forţe este o funcţie continuă şi

derivabilă , ataşată câ mpului de forţe respectiv, funcţie ale
că rei derivatele parţiale sunt componentele câ mpului pe cele
trei axe de coordonate.
Din cele prezentate mai sus rezultă că, pentru scopul
propus, corespunzător celor trei câmpuri de forţă se poate vorbi
de un potenţial gravitaţional, de un potenţial al forţei centrifuge şi,
prin însumare – conform relaţiei de definiţie, a unui potenţial al
gravităţii.

1.3.b. Potenţialul gravitaţional

În cazul forţei de atracţie funcţia scalară care se introduce
şi care reprezintă potenţialul gravitaţiei este de forma:
dM
V G
l
 Pentru a demonstra că această funcţie scalară reprezintă
potenţialul gravitaţional este necesar să se calculeze derivatele
parţiale ale funcţiei care trebuie să fie egale cu componentele
forţei de atracţie pe cele trei axe de coordonate. În acest scop se
consideră un corp de masă elementară d M – numit şi masă
atractivă sau sursă - şi un punct de masă punctiformă – numit şi
masă atrasă - situat la distanţa l unul de celălalt (Figura 2 .6). În
demonstraţia care urmează se ţine cont de faptul că, în sistemul de
coordonate cartezian rectangular considerat, lungimea l este
exprimată în funcţie de aceste coordonate:
 x  a   y  b   z  c .
2 2 2
l
În raport de axa OX, derivata parţială este:
V dM  l
 G 2 .
x l x
Din relaţia se calculează derivata parţială a distanţei în
raport de aceeaşi coordonată:
l x a
 ,
x l
rezultând în final
V xa
 GdM 3 .
x l
În mod asemănător se calculează şi celelalte derivate
parţiale rezultând:
V y b
 GdM 3 ,
y l
V z c
 GdM 3 .
z l
Dacă se compară aceste relaţii cu relaţiile se deduce că:
V
 df X
x
V
 dfY .
y
V
 df Z
z
 Ceea ce trebuia demonstrat a fost demonstrat deci se
poate spune acum că într-adevăr funcţia V se numeşte funcţie
potenţială sau potenţialul de atracţie, ea având derivatele parţiale
în raport cu coordonatele punctului P atras egale cu componentele
forţei de atracţie pe cele trei axe de coordonate.
Relaţia , care reprezintă expresia potenţialului de atracţie,
poate fi particularizată pentru un corp de masă m astfel:
m
 pentru l = const va rezulta V  G ;
l
 când l   , atunci V  0 ;
 pentru m = M (masa Pământului) şi l = R (raza Pământului,
în ipoteza aproximării acestuia cu o sferă) rezultă
GM
V  .
R
Dacă se consideră că punctul P, situat pe suprafaţa
terestră, este atras nu numai de punctul A cu masa elementară
dM ci de mai multe corpuri cu masele elementare m1, m2, …, mn,
atunci potenţialul de atracţie al sistemului este suma contribuţiilor
individuale, deci:
Gm1 Gm2 Gmn n
m
V    G i .
l1 l2 ln i 1 li

În continuare, dacă se consideră că masele atractive sunt

distribuite continuu într-un volum v, cum ar fi volumul Pământului,
cu densitatea   dM dv , unde dv este un element de volum iar
dM un element de masă, atunci suma se transformă în integrala
dM  
V  G   G  dv  G  dadbdc ,
v l v l v l
în care l reprezintă distanţa dintre elementul de masă dM   dv şi
punctul atras P.
Se poate observa că, şi în acest caz,
xa V
FX  G  dv 
v l 3
x
y b V
FY  G  3 dv  .
v l y
z c V
FZ  G  3 dv 
v l z
Când relaţiile sunt îndeplinite se poate spune că forţa de
 atracţie este gradient de potenţial,

F  gradV

sau

F  V ,
în care  este operatorul lui Hamilton şi are semnificaţia unui
vector
     
 i  j  k ,
x y z
i, j şi kfiind versorii vectorului pe cele trei axe de coordonate.
Relaţia se mai poate scrie sub forma:
V  V  V 
V  i j k.
x y z
Se consideră două puncte infinit apropiate, de mase egale
cu unitatea, aflate la distanţa d s unul de celălalt. Elementul
diferenţial al potenţialului de atracţie este în acest caz
V V V
dV  dx  dy  dz .
x y z
Creşterile de coordonate dx, dy, dz se determină ca fiind
egale cu produsul dintre distanţa care separă cele două puncte,
infinit apropiate, şi cosinusul unghiurilor formate de aceasta cu
axele de coordonate, adică

dx  ds  cos s , X 

dy  ds  cos s , Y  .

dz  ds  cos s , Z 
Înlocuind relaţiile în relaţiile şi având în vedere primele
egalităţi din relaţiile rezultă:
dV  dsF cos F , X  cos s , X   cos F , Y  cos s , Y   cos F , Z  cos s , Z  
     

sau
 
 
dV  ds  F  cos F , s  ds  Fs ,
unde cu Fs s-a notat proiecţia forţei de atracţie pe o direcţie
oarecare s.
Relaţia de mai sus indică faptul că elementul infinit mic de
potenţial gravitaţional dV reprezintă lucrul mecanic pe care îl
efectuează forţa de atracţie pentru deplasarea unui corp (punct)
cu masa egală cu unitatea pe o distanţă elementară ds.
Din relaţia
 dV
 Fs
ds
se poate observa că valoarea derivatei potenţialului de atracţie
după o direcţie oarecare ds este numeric egală cu proiecţia forţei
de atracţie după acea direcţie.
1.3.c. Potenţialul forţei centrifuge
Componentele forţei centrifuge pe cele trei axe de
coordonate reprezintă derivatele parţiale ale funcţiei potenţial în
raport cu coordonatele x, y, z:
2 2
Q  x  y2  .
2
Această relaţie reprezintă funcţia potenţială a forţei
centrifuge.
Într-adevăr, dacă se calculează derivatele potenţialului
forţei centrifuge în raport cu coordonatele punctului se obţin
aceleaşi rezultate ca şi cele din relaţiile :
Q
 x 2  q X
x
Q
 y 2  qY .
y
Q
 0  qZ
z
Când aceste relaţii sunt îndeplinite, înseamnă ca forţa
centrifugă este gradient de potenţialul ei, adică:

q  gradQ  Q .

1.3.d. Potenţialul greutăţii

Având în vedere că forţa greutăţii este rezultanta
compunerii forţei atracţiei terestre şi a forţei centrifuge, expresia ,
se poate scrie relaţia prin care se determină potenţialul greutăţii:
 2 2
W  V  Q  G  dv   x  y 2  .
v l 2
Derivatele parţiale ale potenţialului greutăţii în raport cu
coordonatele punctului material sunt egale cu proiecţiile forţei
gravităţii pe axele de coordonate:
 W 
 WX  g X  g  cos g , X 
x
W 
 WY  g Y  g  cos g , Y  .
y
W 
 WZ  g Z  g  cos g , Z 
z
Se consideră două puncte materiale P x , y , z  şi
P  x  dx , y  dy , z  dz  situate, unul faţă de celălalt, la o distanţă
1

infinit mică ds, pe o direcţie oarecare:

ds  dx  dy  dz ,
2 2 2

valorile creşterilor dx, dy, dz fiind date de relaţiile .

Variaţia potenţialului forţei greutăţii din P în P1 ca funcţie
de coordonatele x, y şi z se determină cu relaţia:
W W W
dW  dx  dy  dz
x y z
sau
dW  g X dx  gY dy  g Z dz .

Având în vedere relaţiile şi se poate scrie că

dW  
 g  cos g , s 
ds
sau
dW
 gs ,
ds
adică derivata potenţialului forţei gravităţii pe orice direcţie este
numeric egală cu componenta forţei ce acţionează pe această
direcţie.
De asemenea, forţa greutăţii este gradient de potenţialul
câmpului gravităţii:

g  gradW = W = gradV + gradQ = V + Q .
În calculul vectorial trei operatori sunt importanţi:

 1. Gradient. Gradientul este un operator vectorial care operează pe o

funcţie scalară pentru a produce un vector a cărui mărime este
valoarea maximă a modificărilor funcţiei în punctul gradient şi care
este direcţionat spre această rată maximă a modificărilor
   
f  i  j  k  f
 x y z 
2. Divergenţa. Divergenţa unui câmp vectorial v=iv1+jv2+kv3 este
definită ca produsul scalar dintre operatorul gradient şi funcţie.
    
div v=  v= i  j  k   iv1  jv 2  kv3 
 x y z 
v v v
  v=i 1  j 2  k 3
x y z
Divergenţa este o funcţie scalară a unui câmp vectorial
3. Rotorul. Rotorul unei funcţii vectoriale este produsul vectorial dintre
operatorul gradient şi funcţia vectorială

1.4. Potenţialul de atracţie al unor corpuri simple

În continuare se vor prezenta relaţiile de calcul a
potenţialului în cazul câtorva corpuri simple, importante ca formă
pentru geodezia fizică. Pentru început trebuie să se definească
noţiunea de corp simplu.

 Se numeşte corp simplu corpul care are o densitate omogenă

şi o geometrie definită .
1.4.a. Potenţialul de atracţie a unui strat sferic
1.4.a.1. Punctul atras este exterior stratului sferic

P
D l

r2
r
r1 Θ dM
O Y

L
x

Figura 2.10. Punctul atras exterior stratului sferic

Se consideră un strat sferic cu razele r1 şi r2 (r1 < r2), cu
densitatea omogenă , şi un corp elementar, în interiorul acestui
strat sferic, de masă dM (Figura 2 .10). Poziţia acestui corp se
defineşte prin coordonatele sferice: r (raza vectoare), 
(colatitudinea) şi L (longitudinea). De asemenea, pentru uşurinţa
calculelor, se consideră că punctul atras P(0,0,D) se află situat pe
axa Z, la distanţa D (D > r2) de originea sistemului de
coordonate.
Dacă se notează cu ds m şi ds arcele elementare de p

meridian şi, respectiv, de paralel, calculate cu relaţiile:

dsm  r  d; ds p  r  sin   dL

atunci
dM   dv   dsm ds p dr

sau luând în considerare relaţiile

dM   r 2 sin  d dL dr .
 Potenţialul de atracţie al stratului sferic când punctul atras
este exterior acestuia poate fi determinat cu o relaţie de forma:
dM
Vstrat  ext  G  ,
v l
sau dacă se ţine seama de relaţia
r2 
sin  2
Vstrat ext  G  r 2 dr  d  dL .
r
1 0 l 0

Ultima integrală din relaţia este imediată deci potenţialul

de atracţie al stratului sferic va putea fi determinat cu relaţia:
r 2 
sin 
Vstrat ext  2G  r dr 
2
d .
r 1 0 l
Distanţa de la punctul atras la elementul sursă (punctul
atractiv) poate fi calculată cu ajutorul relaţiei:
l 2  D 2  r 2  2 Dr cos  ,
prin diferenţiere obţinându-se
2l dl  2 Dr sin d

sau, dacă se grupează convenabil,

sin  d dl
 .
l Dr
Dacă pentru ultima integrală din relaţia se face schimbarea
de variabilă de mai sus atunci noile limite vor fi (a se vedea relaţia
):
pentru  = 0  l  D  r
pentru  =   l  D  r
Având în vedere această schimbare de variabilă şi faptul că
distanţa D (coordonata Z a punctului atras) este constantă,
expresia potenţialului de atracţie al stratului se poate scrie sub
forma:
Dr
1r 2

Vstrat ext  2G  r dr  dl

Dr Dr 1

sau, rezolvând ultima integrală

2G r 2

D r
Vstrat ext  r D  r  D  r dr
1
,
deci
 4G r 2 2

D r
Vstrat ext  r dr .
1

În final, prin rezolvarea şi acestei ultime integrale, se obţine

expresia potenţialului de atracţie exercitat de un strat sferic -de
raze r1 şi r2 (r1<r2)- asupra unui punct situat în afara stratului - D>r2:
4G 3
Vstrat e   r2  r13  .
3D
Dacă se ţine seama de faptul că masa unui strat sferic
poate fi determinată cu relaţia
4 3
M strat   r2  r13  ,
3
atunci potenţialul de atracţie al stratului sferic poate fi calculat şi
cu relaţia:
GM strat
Vstrat ext  .
D
1.4.a.2. Punctul atras este interior stratului sferic.
Pentru a obţine relaţia de calcul a potenţialului de atracţie
exercitat de un strat sferic de raze r1 şi r2 (r1 < r2), cu densitatea
omogenă , asupra unui punct situat la distanţa D (r1 < D < r2) se
face particularizarea, în relaţia , D = r:
r2

Vstrat int  4G  r dr

r1

sau
Vstrat int  2G  r22  r12  .
1.4.b. Potenţialul de atracţie al unei sfere
1.4.b.1. Punctul atras este exterior sferei
Z

P
D l

r
Θ dM
O Y

L
x

Figura 2.11. Punctul atras exterior sferei

Pentru a obţine forma expresiei potenţialului de atracţie

exercitat de o sferă de rază r, cu densitate omogenă, asupra unui
punct situat la distanţa D de centrul sferei (Figura 2 .11), exterior
sferei (D > r) se particularizează relaţia pentru valorile r1 = 0 şi r2 =
r:
4G 3
Vsfera  ext  r .
3D

Dacă se are în vedere relaţia cu ajutorul căreia se poate

calcula masa unei sfere
4r 3
M sfera  ,
3
atunci o altă formă a relaţiei prin care se poate determina
potenţialul de atracţie al unei sfere, când punctul atras este
exterior ei, este dată de expresia:
 GM sfera
Vsfera  .
D

1.4.b.2. Punctul atras este interior sferei

Figura 2.12. Punctul atras interior sferei

Pentru a determina relaţia de calcul a potenţialului de
atracţie al unei sfere de rază r când punctul atras se află situat în
interiorul sferei (Figura 2 .12), la o distanţă D (D <r) se
procedează astfel:
 se duce, prin punctul atras P, o sferă auxiliară, evident, de
rază D;
 se exprimă potenţialul de atracţie al sferei de rază D când
punctul atras este exterior sferei (a se vedea relaţia):
4GD 2
 ext 
Vsfera ;
3
 se exprimă potenţialul de atracţie al unui strat sferic de
raze r şi D când punctul atras se află în interiorul stratului
sferic (a se vedea relaţia ):
 int  2G  r 2  D 2  ;
Vstrat
 prin adunarea celor două potenţiale de atracţie astfel
obţinute
Vsfera  int  Vsfera
  ext  Vstrat
 int
se obţine relaţia de calcul a potenţialului de atracţie al unei sfere
când punctul atras este interior sferei
2G
Vsfera int 
3
 3r 2  D 2  .
1.4.b.3. Punctul atras se află pe sferă
Potenţialul de atracţie al unei sfere de rază r când punctul
 atras se află pe sferă se poate determina prin particularizarea D=r
a relaţiei sau a relaţiei :
4 G r 2 GM sfera
Vsfera   .
3 r

1.5. Ecuaţiile diferenţiale Laplace-Poisson

Produsul scalar dintre operatorul gradient şi un vector
oarecare este un scalar. Dacă vectorul oarecare este cel al
gravităţii atunci produsul
      
 
  
g   i  j k  gx i  g y j  gz k
 x y z 

este scalarul
 g x g y g z 
g     div g
x y z

numit divergenţa vectorului şi este notat cu div g .
Dacă se ţine cont de relaţia , atunci, divergenţa vectorului
este
 2W  2W  2W
div g  g   W    2W 
 
  .
x 2 y 2 z 2
Mărimea
 2  2  2
2    
x 2 y 2 z 2
se numeşte operator Laplace sau laplacian şi se notează cu .
Pentru simplificarea scrierii, de multe ori se utilizează
notaţiile:
 2W  2W  2W
WXX  ; W  ; W  ; etc. ,
x 2 xy y 2
XY YY

deci relaţia mai poate fi scrisă şi sub forma:

W   2W  WXX  WYY  WZZ .
Dacă se are în vedere relaţia de definiţie a gravităţii, deci şi
a potenţialului , atunci
 W   V  Q.
2 2 2

 Câmpul laplacian este câ mpul care derivă dintr-un potenţial

al că rui laplacian este nul
1.5.a. Laplacianul câmpului gravitaţional
1.5.a.1. Punctul atras este exterior maselor sursă
Pentru început se consideră că punctul atras este exterior
maselor sursă. În acest caz potenţialul câmpului gravitaţional se
poate determina cu relaţia:
dM
Ve  G  .
v l
Componenta pe axa X a forţei de atracţie exercitată de
masele sursă se poate determina utilizând prima relaţie din
expresia :
V
FX  e  G   x  a  l 3dM
x v

Aceasta înseamnă că
 2Ve FX  1 3 x  a  l 
  G   3  dM
x 2
x v l l 4 x 
sau dacă se determină derivata parţială a lungimii l
l xa

x l
atunci
 2Ve  1 3 x  a  2 
x 2
 G   3
v l l5
dM .

În mod similar se determină componentele pe celelalte
două axe de coordonate:

 2Ve  1 3 y  b  2 
 G   3  dM
y 2 v l l5 

 1 3 z  c  
 2
 2Ve 
  G   3   dM
z 2
v l
 l 5



în care a, b, c sunt coordonatele punctului sursă (atractiv) de masă

dM (Figura 2 .6).
Prin însumarea relaţiilor determinate mai sus se obţine:
 2Ve  Ve  0 .
În general o ecuaţie de forma
U  t
se numeşte ecuaţie potenţială.
 Dacă:
t = 0 ecuaţia se numeşte ecuaţie potenţială omogenă a lui
Laplace;
t  0 ecuaţia se numeşte ecuaţia potenţială neomogenă a lui
Poisson.
Ecuaţia este ecuaţia diferenţială Laplace. Ea indică faptul
că, în cazul când punctul atras este exterior maselor sursă, câmpul
gravitaţional este laplacian.
Soluţiile ecuaţiei Laplace se numesc funcţii armonice, deci
potenţialul gravitaţional este o funcţie armonică în exteriorul
maselor sursă.
1.5.a.2. Punctul atras este în interiorul maselor sursă
Dacă se consideră o sferă de rază R, cu punctul central
A de coordonate A(a, b, c) şi că punctul atras P(x, y, z) se află la
distanţa r ( r  R ) faţă de punctul central atunci potenţialul de
atracţie este (a se vedea relaţia ):
2G
Vi 
3
 3R 2  r 2  .
Având în vedere că raza sferei este o mărime constantă şi
că distanţa de la punctul central al maselor sursă la punctul atras
se poate determina cu ajutorul relaţiei
r   x  a    y  b   z  c  ,
2 2 2

atunci se va obţine
Vi 4Gr r

x 3 x ,

dar ţinând cont de expresia primei derivate a lungimii r în raport

de x
r x  a

x r
se deduce relaţia
Vi 4G  x  a 

x 3 .
În continuare, se determină derivata de ordinul doi în
raport de axa OX rezultând următoarea expresie:
  2Vi 4G

x 2
3
În mod asemănător se obţin şi formele derivatelor de
ordinul II în raport cu axele de coordonate OY şi OZ.
 2Vi 4G

y 2
3
 2Vi 4G

z 2
3
Prin adunarea celor trei relaţii de mai sus va rezulta
 2Vi  4G .
Ecuaţia reprezintă ecuaţia Poisson şi ea arată că
în interiorul maselor sursă potenţialul gravitaţional nu este o
funcţie armonică.
În concluzie, se poate afirma că
Pământul poate fi reprezentat de o infinitate de sfere de rază
R care se mişcă în interiorul său şi îl descrie.

1.5.b. Laplacianul câmpului gravităţii

Componentele pe cele trei axe de coordonate ale forţei
centrifuge sunt reprezentate de relaţiile . Din aceste relaţii se
poate uşor deduce că
 2Q
 2
x 2
 2Q
 2 .
y 2
 2Q
0
z 2
Prin însumare, rezultă că
 2Q  2 2 ,

ceea ce înseamnă că, în acest caz, câmpul forţei centrifuge este

diferit de zero, deci nu este laplacian.
În cazul în care punctele atrase sunt exterioare maselor
sursă, laplacianul câmpului gravităţii se obţine din relaţiile , şi :
 2We  2 2 .
În cazul în care punctele atrase se află în interiorul maselor
 sursă laplacianul câmpului gravităţii se determină prin însumarea
relaţiilor şi :
 2Wi  2 2  4G  WXX  WYY  WZZ .
Din analiza relaţiilor şi se observă că
potenţialul gravităţii, indiferent de locul unde se află punctul
atras, nu este o funcţie armonică (nu este laplacian).

1.6. Funcţii armonice. Polinoame Legendre

1.6.a. Funcţii armonice
Pentru început să definim funcţia armonică.

 O funcţie este numită armonică într-o regiune v a spaţiului

dacă ea satisface ecuaţia Laplace în fiecare punct al lui v.
Dacă regiunea este în exteriorul unei suprafeţe oarecare
închise atunci trebuie adăugat că funcţia tinde către zero cum ar fi
funcţia inversului distanţei 1/l pentru l   .
Se poate demonstra că, în regiunea din spaţiu în care ea
satisface ecuaţia Laplace, orice funcţie armonică este analitică,
adică ea este continuă şi are derivatele de orice ordin continue
(poate fi dezvoltată în serii Taylor).
Pentru geodezia fizică, o funcţie armonică importantă şi cea
mai simplă este inversul distanţei dintre două puncte de
coordonate (a, b, c) şi, respectiv, (x, y, z).
1 1

l  x  a 2
  y  b   z  c 
2 2

considerată ca fiind o funcţie de x, y, z (A este masa atractivă, P

este masa atrasă).
Mărimea
 2  2  2
 
2
 
 x2  y2  z2
se numeşte operator Laplace sau laplacian şi se notează cu  .
1
Pentru a demonstra că l
este o funcţie armonică se
determină următoarele derivate parţiale în raport cu x, y, z:
   1 xa  1 y b  1 z c
   3 ;   3 ;   3 ;

x l  l y  l  l z  l  l
 2  1   l 2  3 x  a   2  1   l 2  3 y  b   2  1   l 2  3 z  c 
2 2 2

  ; 2  ; 2  ;
x 2  l  l5 y  l  l5 z  l  l5
Dacă se adună ultimele 3 relaţii din cele de mai sus se
obţine
 1
2    0 ,
 l
1
ceea ce înseamnă că funcţia l
este armonică. Punctul de
coordonate (a, b, c), unde l este zero şi inversul distanţei infinit,
este singurul punct unde nu se pot aplica derivatele de mai sus,
deci în acest punct funcţia nu este armonică. Practic se poate
spune şi că potenţialul de atracţie al unui punct oarecare de masa
m este de asemenea o funcţie armonică cu excepţia punctului P
deoarece, în acest caz, inversul distanţei se înmulţeşte cu o
constantă Gm. ( V  Gm l ).
1.6.a.1. Funcţii armonice sferice
Dintre funcţiile armonice, funcţiile armonice sferice
prezintă o importanţă deosebită pentru geodezie.

Θ P

r
z Y
L x
y
X

Figura 2.13. Legătura dintre coordonatele sferice şi cele rectangulare

Pentru a găsi aceste funcţii armonice se introduc
coordonatele sferice: r - raza vectoare;  - colatitudinea sau
distanţa polară; L - longitudinea geocentrică. Fie un punct P în
spaţiu. Poziţia acestui punct poate fi definită fie prin coordonatele
sale rectangulare (x, y, z) fie prin coordonatele sale sferice ( r, ,
L). Legătura dintre coordonatele rectangulare şi coordonatele
sferice ale acestui punct P, într-un sistem tridimensional de
coordonate (Figura 2 .13) este reprezentată prin relaţiile şi,
respectiv, :
x  r sin  cos L
y  r sin  sin L ,
z  r cos 
r x2  y2  z2
x2  y2
  arctan .
z
y
L  arctan
x
Pentru a găsi forma ecuaţiei Laplace în coordonate sferice
se determină mai întâi elementul de arc (elementul de distanţă) d s
exprimat în coordonate sferice. Se ştie că elementul de arc este
dat de relaţia: ds  dx  dy  dz şi că x, y, z sunt funcţii de
2 2 2 2

coordonatele sferice r, , L. Pentru aceasta trebuie să se calculeze

x x x
dx  dr  d  dL
r  L
y y y
dy  dr  d  dL .
r  L
z z z
dz  dr  d  dL
r  L
Din relaţiile se calculează derivatele parţiale care intervin
în relaţiile de mai sus.
dx  sin  cos Ldr  r cos  cos Ld  r sin  sin Ldl
dy  sin  sin Ldr  r cos  sin Ld  r sin  cos LdL
dz  cos dr  r sin d

În continuare se calculează pătratele celor 3 valori. Dacă se

grupează în funcţie de dr , d, dL , drd  , drdL , dLd se obţine:
Termenul în dr 2 :
 sin 2
 cos 2 L  sin 2  sin 2 L  cos 2   dr 2  dr 2
Termenul în d 2 :
r 2  cos2  cos2 L  cos2  sin 2 L  sin 2   d 2  r 2 d 2
Termenul în dL2 :
r 2  sin 2  sin 2 L  sin 2  cos 2 L  dL2  r 2 sin 2 dL2
Termenul în drd  :
2 r sin  cos  cos2 L  r sin  cos  sin 2 L  r sin  cos  drd  0
Termenul în drdL :
2  r sin 2  sin L cos L  r sin 2  sin L cos L  drdL  0
Termenul în dLd :
2  r 2 sin  cos  sin L cos L  r 2 sin  cos  sin L cos L  dLd  0
şi în final:
ds 2  dr 2  r 2 d 2  r 2 sin 2  dL2 .

Această relaţie se poate obţine, mult mai simplu, prin

consideraţii geometrice (figura de mai sus) dar abordarea
prezentată are un caracter general şi ea poate fi aplicată, de
asemenea, şi relativ la coordonatele elipsoidale.
Se poate observa că în relaţia dedusă nu există termeni cu
dr d, dr dL, dL d . Aceasta înseamnă că sistemul de

coordonate sferice este un sistem ortogonal: sferele de rază r =

constant, conurile  = constant şi planele L = constant se
intersectează între ele sub unghiuri drepte.
Forma generală a unui element de arc în coordonate
ortogonale arbitrare q1, q2, q3 este:
ds 2  h12  dq12  h22  dq22  h32  dq32
În coordonate sferice h1=1, h2=r, h1=rsin.
Pentru a rezolva ecuaţia Laplace V  0 se pleacă de la
ideea că în general, o funcţie omogenă de ordinul n de forma
V  r ,  , L  , exprimată în coordonate sferice poate fi descompusă

astfel:
 Funcţia V  r ,  , L poate fi descompusă în produsul a două
funcţii
V  r ,  , L  f  r   Y   , L ,

în care f este o funcţie care depinde numai de r iar Y este o

funcţie care depinde numai de  şi L.
Dacă V  r ,  , L este o soluţie a ecuaţiei Laplace (adică este
o funcţie armonică), exprimată în coordonate sferice, atunci
această soluţie se numeşte funcţie armonică sferică de volum iar
 Y   , L
funcţie armonică de suprafaţă.
 Funcţia armonică de suprafaţă Y   , L poate fi descompusă,
la rândul ei, într-un produs de două funcţii, fiecare din
acestea depinzând doar de unul din parametri:
Y   , L   g     h L  .
n

O soluţie a ecuaţiei g     0 este aşa numita funcţie

Legendre.
g     Pnm  cos  

1.6.b. Polinoame Legendre

În paragraful anterior s-a introdus noţiunea de funcţie
Legendre Pnm  cos   , ca soluţie a ecuaţiei diferenţiale Legendre, în
care n indică gradul şi m ordinul. În continuare, pentru uşurinţa
scrierii, este indicat să se utilizeze substituţia t  cos  .
Când m=0 funcţia Pn0(t) se notează simplu Pn(t) relaţia de
mai sus scriindu-se sub forma
1 dn 2
Pn  t    t  1 n .
2 n! dt
n n

Acest polinom este denumit polinom Legendre sau funcţie

Legendre de prima speţă. Primele polinoame Legendre au
următoarele forme:
1
P0  t   P0  cos    0  1
2 0!
1 d 2
P1  t   P1  cos    1
2 1! dt
 t  1  t  cos 
1 d2 2 1d  2
  2  t  1  2t  
2
P2  t   P2  cos    2 t  1 
2 2! dt 2 8 dt  ,
1 3 1
  3t 2  1  cos 2  
2 2 2

1 dn 2
 
n
Pn  t   Pn  cos    n t  1
2 n! dt n
Reprezentarea geometrică a funcţiilor armonice sferice
este valoroasă. Armonicele cu m=0, adică polinoamele Legendre,
sunt polinoame de gradul n în t. Reprezentările geometrice ale
acestora mai sunt denumite şi armonice zonale pentru că ele
 împart sfera în zone. În Figura 2 .14 este prezentat polinomul
P6(t).

Figura 2.14. Armonica sferică zonală - P6(t)

1.7. Suprafeţe de nivel şi liniile firelor cu plumb

1.7.a. Suprafeţe de nivel
Un punct P se poate deplasa, relativ la direcţia gravităţii, pe
o infinitate de direcţii. Din această infinitate de direcţii, pentru
geodezie, două sunt importante:
A. Cazul când punctul P se deplasează pe o
direcţie perpendiculară pe direcţia gravităţii
În această situaţie, unghiul dintre direcţia de deplasare şi
vectorul gravităţii este un unghi drept deci:
 
cos( g , s )  0 .

În acest caz, din relaţia , care indică faptul că derivata

potenţialului gravităţii pe orice direcţie este egală cu componenta
gravităţii pe acea direcţie, se deduce că:
dW
 0,
ds
sau
gs  0 .
Aceasta înseamnă că se poate scrie
W ( x, y , z )  constant  c .
Această expresie, foarte importantă în geodezie, reprezintă
ecuaţia unei suprafeţe echipotenţiale, de fapt a unui sistem de
 suprafeţe echipotenţiale determinat de valorile posibile ale
constantei c. Fiecare din aceste suprafeţe are proprietatea că în
orice punct al ei forţa greutăţii este îndreptată după normala la
această suprafaţă, componentele orizontale ale forţei greutăţii
fiind nule.
Aceste suprafeţe echipotenţiale au fost denumite de către
Laplace suprafeţe de nivel, iar relaţia reprezintă ecuaţia generală
a suprafeţelor de nivel. În concluzie o suprafaţă de nivel poate fi
definită astfel:

 Suprafaţa de nivel este o suprafaţă echipotenţială care are

proprietatea că în orice punct al ei forţa greută ţii este
îndreptată după normala la această suprafaţă , componentele
orizontale ale acestei forţe fiind nule.
Din aceste suprafeţe posibile - funcţie de valorile
constantei c - pentru geodezie este de o importanţă deosebită o
suprafaţă şi anume suprafaţa de nivel zero, denumită geoid,
noţiune propusă de Gauss ca figură matematică a Pământului.

 Geoidul - figura matematică a Pă mâ ntului - este suprafaţa de

nivel zero.
W ( x, y , z )  W0 ( x0 , y0 , z0 ) .1
Suprafeţele de nivel care se află complet în afara
Pământului sunt în mică măsură suprafeţe analitice, deşi ele au
expresii analitice care nu sunt deloc simple, deoarece potenţialul
gravităţii W este analitic în afara Pământului. Aceste suprafeţe,
care sunt continue şi fără muchii, nu sunt adevăratele suprafeţe de
nivel care sunt parţial sau total în interiorul Pământului, cum ar fi
Geoidul.
Suprafeţele de nivel din interiorul Pământului depind de
distribuţia şi densitatea maselor din interiorul Pământului definirea
matematică a suprafeţei de nivel este practic imposibilă.
Pornind de la definiţia suprafeţei de nivel ca fiind suprafaţa
unui lichid în stare liniştită,

 geoidul este definit ca fiind suprafaţa medie a mă rilor şi

oceanelor liniştite prelungită pe sub continente.

1
AIG recomandă valoarea W0 = (6 263 6863).10m2s-2
 Figura 2.15. Geoidul global
În legătură cu geoidul se definesc:
 Ecuatorul geoidului: locul geometric al punctelor pentru
care latitudinea astronomică este 0 (zero);
 Paralelul, respectiv, meridianul geoidului definite de
ecuaţiile =const şi =const.
Scopul principal al geodeziei fizice este determinarea
suprafeţelor de nivel ale câmpului gravific al Pământului, deci
determinarea funcţiei potenţial W(x, y, z)
Diferenţa de potenţial dintre două suprafeţe de nivel este
constantă (suprafeţele de nivel fiind suprafeţe echipotenţiale), deci
indiferent de drumul ales pentru a ajunge de pe o suprafaţa de
nivel pe alta creşterea de potenţial este aceeaşi (Figura 2 .16).
Aceasta înseamnă că, pe un contur închis, suma diferenţelor de
potenţial este zero, indiferent de sensul de parcurgere:
P

 dW   dW  0 .
P

Deoarece valoarea potenţialului forţei greutăţii depinde în

cea mai mare parte a sa de valoarea potenţialului atracţiei
terestre, aceasta înseamnă că la o creştere a valorii distanţei l
dintre cele două puncte corespunde o descreştere a valorii
potenţialului.
 Suprafaţa terestră
(suprafaţa fizică a Pământului)

P1

W+dW
W=W0 Geoid
W P

Figura 2.16. Suprafeţe de nivel

B. Cazul când punctul P se deplasează pe direcţia

verticalei
Aceasta înseamnă că punctul se deplasează pe direcţia
vectorului gravităţii, deci când unghiul dintre cele două direcţii
este zero sau
 
cos( g , s )  1 .

În acest caz relaţia se scrie sub forma:

dW
 g.
ds
Aflându-se pe normala la suprafaţa de nivel (dreapta
perpendiculară pe planul tangent la suprafaţa de nivel în punctul
considerat) ce trece prin punctul P, ds se notează cu dh, această
valoare a diferenţialei reprezentând variaţia înălţimii punctului P
sau distanţa dintre două suprafeţe de nivel infinit apropiate
caracterizate prin potenţialul W şi, respectiv, W+dW.
Considerând sensul crescător al depărtării dintre cele două
suprafeţe de nivel către exteriorul Pământului şi ţinând cont de
notaţiile propuse, relaţia se poate scrie acum sub forma:
 dW dW
 g sau dW   g  dh sau dh=- .
dh g
Ultima din relaţiile indică faptul că, în diferite puncte,
distanţele dintre două suprafeţe de nivel (a se vedea şi Figura 2 .
16) nu sunt egale ci sunt invers proporţionale cu forţa greutăţii ce
acţionează asupra acestor puncte. Aceasta înseamnă că la pol,
unde greutatea are o valoare maximă, suprafeţele de nivel se
apropie iar la ecuator, unde greutatea are o valoare minimă,
suprafeţele de nivel se depărtează. Concluzia logică ce poate fi
trasă este aceea că
suprafeţele de nivel nu sunt paralele.
Deoarece valoarea gravităţii este o valoare finită iar d W 0
înseamnă că dh, care este de acelaşi ordin de mărime cu dW, nu
poate fi zero, deci
suprafeţele de nivel nu se ating şi nu se intersectează între ele.

P
H
g

W=W0
Geoid

Linie de forţă Suprafeţe de nivel

W=constant

Figura 2.17. Suprafeţe de nivel şi linii de

W forţă
O altă proprietate importantă a suprafeţelor de nivel este
aceea că ele sunt suprafeţe continue care se acoperă complet una
pe alta.
Liniile care intersectează suprafeţele de nivel sub unghiuri
drepte, linii ce sunt puţin curbate, se numesc linii de forţă (Figura
 2 .17) sau linii ale firelor cu plumb.
Vectorul gravităţii, în orice punct, este tangent, în acel punct,
la linia de forţă deci “direcţia vectorului gravităţii”,
“verticala” şi “direcţia firului cu plumb” sunt sinonime.
Deoarece suprafeţele de nivel sunt „văzute” ca fiind
orizontale oriunde pe suprafaţa terestră (ceea ce s-a văzut că nu
este adevărat) ele îşi aduc o contribuţia puternic intuitivă şi cu o
semnificaţie fizică la definirea noţiunii „orizontal” şi la importanţa
geodezică a liniei firului cu plumb deoarece ele sunt
perpendiculare pe acesta. Acesta este un fel de a explica şi de a
înţelege de ce se dă o importanţă deosebită suprafeţelor
echipotenţiale.
Altitudinea H (Figura 2 .17) a unui punct deasupra
nivelului mării, denumită şi altitudine ortometrică, se măsoară în
lungul liniei curbate a firului cu plumb de la geoid la spre punctul
considerat. Aceasta înseamnă co direcţia în care se măsoară
altitudinea este opusă direcţiei vectorului gravităţii. Dacă se face
produsul scalar dintre vectorul gravităţii g şi vectorul de poziţie
1

dx=[dx, dy, dz] se obţine:

g  dx  g  dH  cos1800   g  dH ,
adică, având în vedere direcţia considerată, a doua relaţie din
relaţiile . Această relaţie indică legătura dintre altitudinea H şi
potenţialul W care stă la baza teoriei determinării altitudinii. Ea
indică corelaţia inseparabilă care caracterizează geodezia: corelaţia
dintre conceptele geometrice (H) şi conceptele dinamice (W).
Prima din relaţiile indică faptul că gravitatea este
gradientul vertical negativ al potenţialului W sau componenta
verticală negativă a vectorului gradient gradW.
Geoidul are un rol esenţial în geodezie deoarece
măsurătorile geodezice care se efectuează, chiar şi cele satelitare,
sunt raportate aproape în exclusivitate la sistemul suprafeţelor de
nivel şi a liniilor firelor cu plumb. Plecând de la aceste observaţii a
fost definit şi scopul principal al geodeziei fizice şi anume acela de
a determina suprafeţele de nivel ale câmpului gravific al
Pământului. Cu aceeaşi semnificaţie dar formulat într-un mod mai
1
Produsul scalar a doi vectori a şi b este definit ca fiind |a|.|b|.cosa, unde a este unghiul dintre cei doi vectori
 abstract, scopul geodeziei fizice este determinarea, aşa cum a mai
fost specificat, funcţiei potenţial W(x, y, z). Acest scop al
geodeziei fizice a fost precizat de Bruns (1878) şi este relativ uşor
de înţeles: dacă potenţialul este dat ca o funcţie de poziţie, adică
de coordonatele x, y, z, atunci se pot cunoaşte toate suprafeţele
de nivel, inclusiv geoidul, prin intermediul ecuaţiei .
1.7.b. Curbura suprafeţelor de nivel şi a liniilor firelor cu plumb

P0
॥x
Y=f(x)

Figura 2.18. Curbura unei curbe

Curbura unei curbe reprezentată prin ecuaţia y = f(x)
(Figura 2 .18) este dată de relaţia:
1 y 
K 
R 1 y2  2 ,
3

unde R este raza de curbură a curbei respective şi

dy d2y
y 
dx
iar y   .
dx 2
În cazul, particular, în care o paralelă la axa X este
tangentă în punctul P0 se poate considera y   0 şi deci relaţia
devine
1 d2y
K  .
R dx 2
 Linia firului Y
cu plumb

Z
X
P0
Suprafaţa
de nivel
g

Figura 2.19. Sistem de coordonate local

Se consideră suprafaţa de nivel care trece printr-un punct
oarecare P0 (Figura 2 .19). De asemenea se consideră un sistem
natural local cu originea în punctul P0, sistem care este definit
astfel:
 axa Z a acestui sistem de coordonate este îndreptată
după tangenta la linia de forţă, spre zenitul astronomic;
 planul XOY, numit şi plan orizontal, este perpendicular
pe direcţia gravităţii;
 axa X este situată în meridianul astronomic al punctului
considerat (direcţia nord);
 axa Y este îndreptată spre direcţia estului astronomic.
 Intersectăm această suprafaţă de nivel definită de ecuaţia
W  x , y , z   W  x0 , y0 , z0 

cu planul XZ, considerând deci că y = 0.

Comparând Figura 2 .19 cu Figura 2 .18 se poate observa
că Z ia locul lui Y, deci în locul relaţiei se obţine valoarea curburii
la intersecţia suprafeţei de nivel cu planul XZ
d 2z
K1  .
dx 2
Dacă se diferenţiază relaţia în raport de x, considerând că
y = 0 şi că z este o funcţie de x se obţine
dz
WX  WZ  0,
dx
2
dz  dz  d 2z
WXX  2WXZ  WZZ    WZ  0,
dx  dx  dx 2
 în care s-au făcut următoarele notaţii (pentru derivate parţiale)
W  2W
WX  ; WXZ  .
x xz
În continuare se face următorul raţionament:
 Deoarece axa X este tangentă la curbă în punctul P0 atunci
dz  0 în P0 şi deci
dx
d 2z W
2
  XX .
dx WZ
 Deoarece axa Z este verticală, fiind şi direcţia pe care se
măsoară altitudinile, şi cunoscând relaţia de determinare a
W
gravităţii g rezultă că
h
 W W
WZ    g
z h
şi deci relaţia devine:
WXX
K1  .
g
Această valoare extremă a curburii corespunde pentru
azimutul  = 0.
Z
X D R’
Z P0
z
0
R’ 90 -p/2
R0
a

D Ra
R0(x,y,z) ε

Y
P0(x0,y0,z0)

Figura 2.20. Curbura unei curbe de un azimut oarecare

Expresia prin care se poate determina valoarea curburii la
intersecţia suprafeţei de nivel considerate cu planul YZ se
găseşte, prin înlocuirea lui x cu y în relaţia de mai sus
WYY
K2  ,
g
ceea ce reprezintă o altă valoare extremă, corespunzătoare pentru
azimutul  = 900.
Pentru a se determina curbura suprafeţei pe o anumită
direcţie, de azimut , se poate proceda astfel (Figura 2 .20):
Avându-se în vedere domenii mici, în interiorul cărora
densitatea maselor sursă nu variază cu cantităţi mari, atunci
geopotenţialul este o funcţie continuă. Aceasta înseamnă că se
poate aplica o dezvoltare în serie Taylor:
W  x, y, z   W  x0 , y0 , z0   Wx  x  x0   Wy  y  y0   Wz  z  z0  
1
2

Wxx  x  x0   Wyy  y  y0   Wzz  z  z0  
2 2 2

2Wxy  x  x0  y  y0   2Wxz  x  x0  z  z0   2Wyz  y  y0  z  z0   

Dacă se are în vedere că:
 datorită modului de definire a sistemului natural local de
coordonate se poate scrie:
g X  0  WX
g Y  0  WY ;
g Z  g  WZ

 datorită domeniului mic considerat (în jurul punctului P0) se

poate spune că termenii în x şi y sunt de ordinul unu iar cei
în z de ordinul doi, aceştia din urmă neglijându-se în
dezvoltarea în serie deci:
xz  yz  z  0 ; 2

 deoarece originea sistemului natural local este în P0

înseamnă că:
x0  y0  z0  0 ;

 punctele P0 şi R0 (Figura 2 .20) sunt pe aceeaşi suprafaţă de

nivel deci au acelaşi potenţial:
W  x , y , z   W  x0 , y0 , z0  ,

atunci relaţia va avea următoarea formă:

1
z
2g
 Wxx x 2  2Wxy xy  Wyy y 2  .
Dacă se exprimă coordonatele x, y în funcţie de distanţa D
şi de azimutul astronomic 
x  D cos  ; y  D sin 
relaţia se poate scrie sub forma:
 D2
z WXX cos 2   2WXY sin  cos  WYY sin 2   .
2g
În cazul considerat (domenii mici) curbura suprafeţei de
nivel are o variaţie uniformă deci se poate considera
D  R  
unde R reprezintă o valoare medie a razei de curbură pe direcţia
de azimut .
Deoarece unghiul  este foarte mic se pot face
aproximaţiile:
  z
tan   ,
2 2 D
ceea ce înseamnă că
D 2  2 R z .
Dacă se fac înlocuirile necesare în relaţia , pe o direcţie
oarecare de azimut , curbura suprafeţelor de nivel se poate
determina cu expresia:
1 1
 WXX cos 2   2WXY sin  cos  WYY sin 2   .
R g
Prin particularizări, pentru  = 00 şi, respectiv,  = 900, în
relaţia de mai sus, se obţin valorile extreme ale curburilor
reprezentate de relaţiile şi, respectiv, .
Curbura medie a suprafeţei de nivel în punctul P0 (Figura
2 .21), definită ca fiind media aritmetică a curburilor curbelor care
conţin două planuri reciproc perpendiculare ce intersectează
suprafaţa după normală, se va nota cu J şi se determină cu relaţia :1

1 1 1  W  WYY
J        XX .
2  R1 R2  2g
Elementele componente ale expresiei de mai sus se pot
determina astfel:
 gravitatea (g) prin determinări gravimetrice executate
în teren cu ajutorul gravimetrului;
 derivatele parţiale de ordinul doi ale potenţialului
gravităţii ( WXX ,WYY ,WZZ ) prin determinări cu ajutorul
balanţei de torsiune.
Dacă din relaţia se deduce valoarea sumei WXX  WYY care
se introduce apoi în relaţia se obţine expresia:
1
Semnul minus (-) este o convenţie.
  2 gJ  WZZ  2 2  4G

Normala la
suprafaţă

Figura 2.21. Definiţia curburii medii

Se cunoaşte, din relaţiile , că:
W
WZ   g
z
deci
g g
WZZ   
z h .
Dacă se au în vedere toate cele de mai sus, se obţine
expresia dedusă de Bruns (1878) care exprimă mărimea
gradientului vertical al gravităţii în funcţie de curbura medie a
suprafeţei de nivel:
g
 4G  2 gJ  2 2 .
h
Mărimea gradientului vertical al gravităţii nu se poate
determina decât prin calcule în funcţie de valorile gravităţii ( g) din
cele două puncte situate, pe aceeaşi linie de forţă, la distanţa h.
Această relaţie este un exemplu de raport între conceptul
geometric şi cel dinamic din geodezie.
Curbura medie Bruns a suprafeţelor de nivel se deduce din
relaţia, punându-se astfel în evidenţă şi legătura cu densitatea
maselor sursă:
1 g
J 
g
 2  G   2
  21g  h .
1.8. Câmpul gravităţii elipsoidului de nivel
1.8.a. Potenţial normal, potenţial perturbator
Suprafaţa reală a Pământului este foarte complicată şi ea
nu poate fi definită matematic. Din acest motiv s-au căutat diverse
suprafeţe care să aproximeze cât mai bine suprafaţa terestră dar
care să şi poată fi definite matematic.
Pentru a se putea rezolva problemele geodezei, şi nu
numai, Pământul a fost aproximat cu alte suprafeţe închise care să
aproximeze, într-un anumit grad funcţie de necesităţi, câmpul real
al gravităţii. De exemplu, pentru determinarea unei valori
aproximative a gradientului vertical al gravităţii poate fi utilizat un
model radial, adică Pământul a fost aproximat cu o sferă a cărei
suprafeţe echipotenţiale sunt concentrice şi sferice. O altă
aproximare a realităţii este un model elipsoidal al câmpului.
Pentru geodezie, este necesar să se găsească un model al
câmpului gravităţii care, în principiu, ar trebui să aibă următoarele
proprietăţi:
 Să aibă cu câmpul real, deci cu Pământul, aceeaşi viteză
unghiulară;
 Să fie generat prin rotaţia unui elipse, definită prin
semiaxele sale, astfel încât elipsoidul cu două axe
geocentric generat să aproximeze cât mai bine suprafaţa
terestră;
 Suprafaţa elipsoidului să fie una din suprafeţele sale
echipotenţiale.
Un model care are aceste proprietăţi se numeşte câmpul
normal al gravităţii, potenţialul său fiind notat cu U şi numit
potenţial normal. Pentru acest model, se defineşte şi gravitatea,
denumită gravitate normală şi notată cu .
Desigur, un câmp normal reprezintă numai un anumit nivel
de aproximaţie care reflectă prezentul nivel de cunoştinţe privind
câmpul real al gravităţii, fiind o aproximare teoretic ideală. De
asemenea, se poate observa că în definiţia câmpului normal nu se
stipulează şi nici nu se cere cunoaşterea distribuţiei unice a
maselor din elipsoidul generat (situaţie similară cu cea a câmpului
radial unde distribuţia diferită a maselor produce unul şi acelaşi
câmp).
 Diferenţa dintre potenţialul real şi potenţialul normal se
numeşte potenţial perturbator, este notat cu T, geodeziei fizice
revenindu-i sarcina determinării prin măsurători a valorii acestuia,
potenţialul normal putând fi uşor de determinat dacă se cunoaşte
masa Pământului.
De asemenea, pentru determinarea potenţialului real al
Pământului este indicat să se utilizeze descompunerea într-un
potenţial normal şi unul perturbator, acesta din urmă având o
valoare mică în comparaţie cu potenţialul real.
Conform acestei împărţiri se poate scrie că
W U T .
j j 1

Într-o primă aproximare se poate considera că Pământul

are forma unei sfere, în următoarea aproximaţie se poate
considera un elipsoid de revoluţie şi aşa mai departe. Forma
unanim acceptată în momentul de faţă pentru aproximarea formei
Pământului este elipsoidul de revoluţie. Deşi Pământul nu este
aproximat perfect de elipsoid, câmpul gravităţii elipsoidului este de
o importanţă practică fundamentală pentru că el este uşor de
tratat matematic şi pentru că abaterile câmpului real al gravităţii
de câmpul elipsoidal „normal” sunt atât de mici încât ele pot fi
considerate liniare. Împărţirea câmpului gravitaţii terestre într-un
câmp „normal” şi, o parte mult mai mică, numită câmp
„perturbator” simplifică foarte mult problema determinării lor, în
caz contrar problema fiind foarte greu de rezolvat.
Prin urmare considerăm că figura „normală” a Pământului
este un elipsoid de nivel adică un elipsoid de revoluţie care este o
suprafaţă echipotenţială a câmpului normal al gravităţii. Această
presupunere este necesară pentru că elipsoidul este forma
normală a geoidului, care este o suprafaţă echipotenţială a
câmpului real al gravităţii. Notând cu U potenţialul normal al
câmpului gravităţii normale se va vedea că elipsoidul de nivel, fiind
o suprafaţă U=constant, corespunde exact geoidului care este
definit ca o suprafaţă W=constant.
Ideea de bază este că prin presupunerile asumate avem un
elipsoid care este o suprafaţă echipotenţială a câmpului normal al
gravităţii şi, prin prescrierea masei totale M, am determinat astfel
complet şi unic potenţialul normal U. Distribuţia detaliată a
 densităţii în interiorul Pământului, care produce potenţialul U,
este complet neinteresantă şi nenecesar de a fi cunoscută. De fapt
noi nu cunoaştem nici o distribuţie rezonabilă a masei pentru
elipsoidul de nivel. Pizzeti (1894) a utilizat fără a avea succes o
distribuţie omogenă a densităţii combinată cu un strat al
suprafeţei de densitate negativă, care este cu totul nenatural.
Determinarea potenţialului normal este posibilă plecând de
la principiul lui Dirichlet: potenţialul gravitaţional în afara unei
suprafeţe S este complet determinat prin cunoaşterea formei
geometrice a lui S şi valoarea potenţialului pe S.
2 2
U V 
2
 x  y2 

Această relaţie poate fi, după cum s-a prezentat, complet

determinată deoarece:
 Forma elipsoidului de revoluţie este dată prin
semiaxele sale a şi b cunoscute;
 Se cunoaşte masa totală M egală cu cea a Pământului;
 Se cunoaşte viteza unghiulară ω
1.8.b. Gravitatea normală
În cele ce urmează se vor prezenta doar câteva elemente
esenţiale privind gravitatea normală fără a se face o demonstraţie
pentru găsirea relaţiei riguroase de calcul a acesteia.
După cum s-a prezentat în paragraful anterior, un model
care respectă cele trei condiţii enunţate este denumit câmp
normal al gravităţii iar potenţialul său potenţial normal. În locul
sferoidului de nivel rolul de suprafaţă normală este atribuit
elipsoidului de rotaţie. Datorită acţiunii forţei proprii de atracţie şi
a rotaţiei în jurul axei sale mici se formează un câmp normal al
gravităţii sau câmp gravific normal sau câmp normal.

 Elipsoidul de nivel se obţine atunci câ nd se doreşte ca

elipsoidul de rotaţie să fie în acelaşi timp şi suprafaţă de nivel
în câ mpul normal.

Acceleraţia gravităţii normale sau acceleraţia gravităţii

calculată sau teoretică este egală cu derivata normală a
potenţialului U.
 Prin analogie cu relaţia , care exprimă acceleraţia gravităţii,
se poate scrie
dU
  .
dh
În încheierea acestui paragraf trebuie spuse câteva cuvinte
despre gradientul vertical al gravităţii pe elipsoidul de referinţă.
Formula Bruns aplicată câmpului normal al gravităţii, considerând
altitudinea elipsoidală h şi cu densitatea ρ=0 are forma:

 2J  2 2 .
h
În relaţia de mai sus curbura medie a elipsoidului de
revoluţie este dată de expresia:
1 1 1
J    ,
2 M N 
în care M şi N sunt razele de curbură principale: M este raza de
curbură a elipsei meridiane iar N este raza de curbură a primului
vertical sau marea normală.

1.9. Dezvoltarea potenţialului

1.9.a. Dezvoltarea potenţialului în funcţii armonice sferice
Se consideră un sistem de coordonate cartezian global
geocentric , un punct P exterior globului terestru şi un element de
1

masă dM variabil în interiorul Pământului (Figura 2 .22).

Relaţia
dM
V  G  ,
v l
care exprimă potenţialul de atracţie al Pământului în cazul când
punctul atras este exterior acestuia şi în care, pentru uşurarea
scrierii, s-a renunţat la utilizarea indicelui inferior care indica faptul
că punctul atras este exterior, este impracticabilă. Din această
cauză, se caută o altă formă pentru această ecuaţie, formă care să
poată fi utilizată în prelucrările curente. Pentru aceasta se caută să
se dezvolte funcţia armonică 1l în funcţii armonice sferice
1
Originea sistemului (O) în centrul de masă al Pământului, axa X pe direcţia meridianului mediu Greenwich, axa Z
aproximativ identică cu axa medie de rotaţie a Pământului;
(polinoame Legendre).

P(x,y,z; r,Θ,L)

z
r
Θ
dM(a,b,c)
Ψ r’
O y
Y
x L

Figura 2.22. Punctul atras este exterior maselor sursă

Deoarece punctul atras este exterior maselor sursă atunci
r>r’.
Din Figura 2 .22 (triunghiul P O dM) se poate deduce că:
l  r  r   2rr  cos  ,
2 2

în care  este unghiul dintre cele două raze vectoare r şi r’, iar
dacă se fac notaţiile:
r
t şi   cos  ,
r
în care, evident, t  1 , se obţine, pentru distanţa l, relaţia
l  r 1  t 2  2t
.
1
Pentru funcţia armonică se obţine forma sa exprimată în
l
coordonate sferice
1 1 1

  1  t 2  2t  2 .


l r
Din relaţia de mai sus, printr-o dezvoltare în serie de puteri
ale lui t se deduce:
 1 1 1 2 3 
 1  t  t    t 4  4t 2  2  4t 3     
l r 2 8 
1 3 1 
 1  t   t 2   2     
r 2 2 
1 3 1 
 1  t cos   t 2  cos 2     
r 2 2 
Dacă se au în vedere relaţiile , se poate observa că toţi
coeficienţii lui t sunt polinoame Legendre, deci se obţine o formulă
importantă pentru inversul distanţei
1 1  n
  t Pn  cos   .
l r n 0
Luând în considerare faptul că r este o mărime constantă şi
ţinând cont de notaţiile se obţine, pentru expresia dezvoltării
potenţialului de atracţie în polinoame Legendre, următoarea formă
generală:

r n
V   G  Pn  cos   dM .
n 0 v r n 1
Potenţialul forţei centrifuge exprimat în coordonate
rectangulare este dat de relaţia . Dacă în această relaţie se
înlocuieşte
x 2  y 2  rP2 ,

în care rP reprezintă (a se vedea Figura 2 .22) raza paralelului în

care acţionează forţa şi, în continuare, aceasta se deduce ca fiind
rP2  r 2 sin 2  ,

se obţine expresia potenţialului forţei centrifuge în coordonate

polare:
r 2 2
Q sin 2  .
2
Se ştie că potenţialul gravităţii se determină cu o relaţie de
forma
W  V  Q,

deci pentru a deduce expresia acestuia în coordonate polare

trebuie să se aibă în vedere relaţiile şi :

rn r 2 2
W   G  Pn  cos   dM  sin 2  .
n 0 v r n1 2
1.9.b. Dezvoltarea potenţialului în coordonate rectangulare
Dacă se au în vedere formele polinoamelor Legendre,
relaţiile , şi se consideră j=2, atunci potenţialul gravităţii poate fi
exprimat prin relaţia:
dM r r 2
W  G   G  2 cos dM  G  3  3cos 2   1 dM 
v
r v
r v
2r
2 2 
r n

2
 x  y 2
   r n1 Pn  cos   dM
 G
n 3 v

în care numai ultimul termen reprezintă potenţialul perturbator.

În relaţia de mai sus se fac următoarele notaţii:
dM
I 0  G  ,
v r
r
I1  G  cos dM ,
v r2
r 2
I 2  G   3 cos 2   1 dM .
v 2r 3
Se consideră un sistem de coordonate cartezian global
geocentric şi se are în vedere faptul că r este o mărime constantă.
În aceste condiţii se caută exprimarea celor 3 termeni din relaţiile
de mai sus în funcţie de coordonatele rectangulare.
Integrala din relaţia este imediată deci:
GM
I0  .
r

r  x , y , z r  a , b , c 

Dacă vectorii şi sunt exprimaţi funcţie
 x y z  a b c
de cosinusurile directoare, deci r  , ,  şi, respectiv, r  , , 
 r r r  r r r
, atunci cosinusul unghiului dintre cei doi vectori se poate
determina cu relaţia:
x a y b z c xa  yb  zc
cos     
r r r r r r rr  .
Dacă se înlocuieşte în relaţia se obţine:
G 
3  
I1  x adM  y  bdM  z  cdM  .
r  v v v 
Deoarece originea sistemului de coordonate coincide cu
centrul de masă al Pământului de coordonate x , y , z rezultă că:
  adM  bdM  cdM
x v
 0; y  v
 0; z  v
 0;
 dM
v
 dM
v
 dM
v

sau
 adM   bdM   cdM 0
v v v ,
deci
I1  0 .
În continuare se calculează integrala I2 . Pentru început se
determină
r 2
3 3 cos2   1  r 3  3 ax  by  cz   1
 
2 2

 1  5 3 ax  by  cz   r 2 r 2
2
2 2
2r 2r  r r  2r
Având în vedere situaţia considerată:
r x  y z
2
şi, respectiv, r  2  a 2  b2  c2
2 2 2

şi că
 ax  by  cz 
2
 a 2 x 2  b 2 y 2  c 2 z 2  2abxy  2acxz  2bcyz

se poate deduce
3 ax  by  cz   r  r 2  3a 2 x 2  3b 2 y 2  3c 2 z 2  a 2 x 2  a 2 z 2 
2 2

 b2 x2  b2 y 2  b2 z 2  c2 x2  c2 y 2  c2 z 2 
 x 2  2a 2  b 2  c 2   y 2  2b 2  c 2  a 2   z 2  2c 2  a 2  b 2  
 6abxy  6acxz  6bcyz

Datorită faptului că axele de coordonate coincid cu axele

principale de inerţie, dacă ultimii 3 termeni ai relaţiei de mai sus ar
fi introduşi în relaţia iniţială atunci se obţine:
6 xy  abdM  0; 6 xz  acdM  0; 6 yz  bcdM  0;
v v v

Înlocuindu-se în relaţia a integralei I2 , se obţine:

G  2 
I2  5 
x   2a 2  b 2  c 2  dM  y 2   2b 2  c 2  a 2  dM  z 2   2c 2  a 2  b 2  dM 
2r  v v v 
Dacă se introduc momentele de inerţie principale în raport
cu axele de coordonate
A    b 2  c 2  dM ; B    a 2  c 2  dM ; C    a 2  b 2  dM ;
v v v

se obţin următoarele expresii pentru termenii ultimei relaţii a

integralei I 2 :
   2a  b 2  c 2  dM  B  C  2 A ;
2

  2b  c 2  a 2  dM  A  C  2 B ;
2

  2c  a 2  b 2  dM  A  B  2C ;
2

şi deci în final:
G 2
I2 
2r 5
 x  B  C  2 A  y 2  A  C  2B  z 2  A  B  2C  .
Având în vedere relaţiile , şi pentru potenţialul gravităţii se
obţine următoarea expresie în coordonate rectangulare:
GM G 2
W  5  x  B  C  2 A  y 2  A  C  2 B   z 2  A  B  2C  
r 2r
 2
 x  y 2    G  rn1 Pn  cos   dM
2  n


2 n 3 v r

1.9.c. Dezvoltarea potenţialului în coordonate sferice

Pentru a determina forma expresiei care exprimă
potenţialul gravităţii în coordonate sferice se pleacă de la relaţia
unde se fac următoarele înlocuiri:
A B 3
B  C  2A  C    B  A
2 2
A B 3
C  A  2B  C    B  A .
2 2
 A  B
A  B  2C  2 C  
 2 
După efectuarea înmulţirilor şi ordonarea convenabilă a
termenilor, relaţia devine:
G  A  B 2 3 2 
I2  C   x  y  2 z    B  A  x  y   .
2 2 2
5 
2r  2  2 
Avându-se în vedere că
x 2  y 2  2 z 2  r 2  sin 2   2 cos 2    r 2 1  3 cos 2  
x 2  y 2  r 2 sin 2  cos 2 L
atunci pentru integrala I 2 se obţine
G  A B 3 
I2  3 
C 1  3 cos     B  A sin  cos 2 L 
2 2

2r  2  2 ,
iar dacă se ţine cont de faptul că x 2  y 2  rP2  r 2 sin 2  , potenţialul
gravităţii în coordonate sferice se poate determina cu relaţia:
 GM G  A B 3G
W  3 C  1  3 cos    3  B  A sin  cos 2 L 
2 2

r 2r  2  4r
.
r 2 2 
r n
 sin   G   n1 Pn  cos   dM
2

2 n 3 v r

Din această relaţie se pot trage concluzii care conduc la

obţinerea unor diverse aproximaţii pentru forma Pământului.

1.10. Sferoidul Bruns

Dacă potenţialul gravităţii este cunoscut ca o funcţie de
coordonate atunci înseamnă că practic, pentru diverse valori ale
acestora, pot fi determinate toate suprafeţele echipotenţiale ale
Pământului, inclusiv geoidul.
Funcţie de aproximaţiile care se fac în relaţia de
determinare a potenţialului gravităţii , adică în funcţie de numărul
de termeni luaţi în considerare şi alte condiţii suplimentare
impuse, se obţin diverse forme pentru aproximarea suprafeţei
Pământului. Astfel dacă se consideră numai primul termen se
obţine aproximaţia sferică, aproximaţie însă care nu satisface
cerinţele de precizie ale geodeziei.
Atunci când se iau în consideraţie mai mulţi termeni se
obţin diferite forme ale potenţialului gravităţii corespunzător unor
corpuri denumite sferoizi de nivel.
Dacă în dezvoltarea potenţialului relaţia se neglijează
termenii de ordinul 3 şi superiori, adică

r n
G   Pn  cos   dM  0
n 3 v r n1 ,
se obţine potenţialul sferoidului Bruns (1878).
În calculele care se fac în cadrul geodeziei fizice nu se
lucrează cu momentele de inerţie principale A, B şi, respectiv, C,
ci cu coeficienţii armonici zonali J20 şi J22:
1  A  B
J 20  2 
C 
Ma  2 
.
1
J 22 
4 Ma 2
 A  B
În cazul corpurilor de rotaţie momentele de inerţie
principale A şi B sunt egale. Aceasta însemnă că pentru
coeficientul armonic zonal, relaţia , se obţine expresia
C A
J2 
M a2 .
Corpul de rotaţie astfel obţinut are o turtire apropiată de
cea a unui elipsoid, mai mică la poli, numit sferoid.
În calculele următoare se consideră că, dacă se notează cu
a şi, respectiv, b semiaxele sferoidului
1 1 1
2
 2  2.
a b r
Având în vedere că potenţialul gravităţii poate fi
descompus în două componente, una reprezentând potenţialul
normal şi cealaltă potenţialul perturbator şi că avem de a face cu
un corp de rotaţie (A = B), pentru potenţialul normal, din relaţia ,
se obţine
GM G 1
U  3  C  A 1  3 cos 2    r 2 2 sin 2  ,
r 2r 2
relaţie cunoscută ca o dezvoltare a lui Bruns fără termeni în
latitudinea L. Corespunzător acestei relaţii gravitatea normală
(acceleraţia gravităţii calculată) este dată de relaţia
U GM 3G
   2  4  C  A  1  3 cos 2    r 2 sin 2  .
r r 2r
Ţinând seama de expresia relaţiile şi se mai pot scrie sub
forma:
GM  J2  1 2 2 2
U 1  2 1  3 cos     2 r  sin  ,
2

r
GM  3J 2 
 1  2 1  3 cos     r sin  .
2 2 2

r2
În continuare se determină relaţiile de calcul a potenţialului
normal al gravităţii şi al gravităţii normale la ecuator şi, respectiv,
la pol:
 La ecuator ( r  a ,   900 ):
GM  J 2  1 2 2
Ue  1    a  ,
a  2 2
GM  3J 2 
e  2 
1   a .
2

a  2 
Pentru multe din calculele curente se aproximează
gravitatea normală la ecuator numai cu primul termen din relaţia :
 GM
e  .
a2
 La pol ( r  b ,   0 0 ):
GM
Up 
b
1  J 2  ,
GM
p 
b2
 1  3J 2  .
Turtirea geometrică a sferoidului este dată de relaţia
ab
f  .
a
Sferoidul de nivel fiind o suprafaţă echipotenţială înseamnă
că potenţialul normal la pol este egal cu cel la ecuator, deci
G M G M G M J2 G M J2 a2  2
   
b a 2a b 2 ,
sau
a  b G M J2 G M J2 a2  2
GM   
ab 2a b 2 .
Dacă se ţine cont de relaţia rezultă pentru turtirea
sferoidului următoarea formă
bJ 2 a 2 b 2
f   J2 
2a 2GM ,
iar dacă se iau în considerare aproximaţiile şi se obţine o relaţie în
care turtirea sferoidului este exprimată atât în funcţie de elemente
geometrice (semiaxa mare) cât şi de elemente fizice (coeficientul
armonic zonal, viteza de rotaţie, constanta gravitaţională
geocentrică):
3J 2 a 2
f   .
2 2 e
În continuare se doreşte determinarea ecuaţiei secţiunii
meridiane a sferoidului Bruns. Pentru aceasta se egalează relaţia ,
care exprimă potenţialul normal, cu relaţia , care exprimă
potenţialul normal la ecuator, deci
GM GM J 2 3G M J 2 r 2 2 GM GM J 2 a 2 2
  cos 2   sin 2    
r 2r 2r 2 a 2a 2
sau, grupând convenabil,
GM  a  r  GM J 2 GM J 2 3G M J 2 a 2 2 r 2 2
   cos 2    sin 2 
ar 2a 2r 2r 2 2 .
 Dacă în această relaţie se fac, ţinând cont şi de aproximaţia
, aproximaţiile:
G M J 2 G M J 2 G M J 2  1 1
    0
2a 2r 2  a r ,
a 2 2 r 2 2 a 2 2 a 2 2
 sin  
2
1  sin  
2
cos2 
2 2 2 2 ,
atunci se obţine ecuaţia curbei meridiane a sferoidului Bruns.
 3J a 3 2 
a  r  a cos 2  2   .
 2 2G M 
Această ecuaţie, dacă se are în vedere relaţia care exprimă
turtirea, se mai poate scrie şi sub următoarea formă:
r  a 1  f cos 2   .
Se caută în continuare determinarea formei ecuaţiei
secţiunii meridiane a elipsoidului de rotaţie. Pentru aceasta se
pleacă de la ecuaţia elipsei meridiane a elipsoidului de rotaţie
scrisă în coordonate carteziene, punctul de deasupra literelor fiind
utilizat pentru a specifica faptul că elementele respective se referă
la un elipsoid de rotaţie cu semiaxele a , b :
x2 z 2
 1  0 .
a 2 b 2
În ecuaţia de mai sus se înlocuiesc coordonatele carteziene
cu cele polare, legătura dintre cele două tipuri de coordonate fiind
dată de relaţiile
x  r
 sin  ,
y  r
 cos 

obţinându-se ecuaţia:
r 2 sin 2 
 r 2 cos 2 

 1  0
a 2
b 2
.
Introducând turtirea geometrică, relaţia , se obţine o nouă
formă pentru ecuaţia de mai sus:
 sin 2 
  
cos 2 
r 2   
2  1
 a
 2
a
2
1  
f 
 .
Prin dezvoltarea acestei relaţii se obţine

r sin 2 
2   2 f sin 2 
  f 2 sin 2 
  cos 2   
  a 2 1  f  2

iar dacă în membrul stâng al relaţiei se renunţă la termenii de

ordinul doi ai turtirii, adică f sin   0 , atunci se poate scrie:
2 2
 
r 2 1  2 f sin 2  
  a 2 1  f   2

sau

r 2  a 2 1  2 f sin 2 

.  1  f 
1 2

Prin dezvoltarea în serie de puteri (neglijând termenii de

ordinul doi şi mai mari), efectuarea calculelor, neglijarea
termenilor de ordinul doi ai turtirii geometrice, calculele
desfăşurându-se ca mai jos
2
r  a 1  2 f sin 
2    1  2 f  f  
2 2

 a 1  2 f  f
2    2 f sin 
2    2

 a 1  2 f 1  sin 
2    f   2 2

 a  1  2 f cos   f  
2  2 2

 1  f cos    2
 a 2 2
,
se obţine o relaţie
r  a 1  f cos  , 2

care este asemănătoare relaţiei , ceea ce arată că, în limitele

neglijării termenilor de ordinul doi ai turtirii, turtirea elipsoidului
de rotaţie este aproximativ egală cu cea a sferoidului Bruns.

1.11. Teorema Clairaut

Dacă în relaţia care exprimă turtirea gravimetrică
 p e
f  ,
e
se fac înlocuirile date de relaţiile , care reprezintă formula de calcul
a gravităţii normale la ecuator, şi ,respectiv, , care exprimă
gravitatea normală la pol, şi se efectuează calculele necesare se
obţine
GM  3J 
f  e   p   e  1  3 J 2   G M  1  2   a 
2

b 2
a 
2
2 
G M G M 3G M J 2 3G M J 2
 2  2    a 2 
b a b2 2a 2
G M  a  b  a  b  9G M J 2
 2  2
 a 2
a aa 2a .
Având în vedere, pentru început, relaţia , care exprimă
turtirea geometrică, adică
GM 3 GM
f  e  2 2
f  3 J 2 2  a 2
a 2 a
şi apoi relaţia , cu care se aproximează, în cele mai multe cazuri,
gravitatea normală la ecuator se obţine următoarea relaţie pentru
turtirea gravimetrică
3 a 2
f   2 f  3 J2 
2 , e

care, în continuare, luând în considerare relaţia în care turtirea

geometrică este exprimată atât funcţie de elemente geometrice
cât şi fizice, se transformă în:
3a 2 a 2 5 a 2
f   2f 3f   f 
2 e e 2 e
sau
5 a2
f  f .
2 e
Dacă în relaţia de mai sus se notează
a 2
m  Forţa centrifugă
, la ecuator
e
Gravitatea normală la ecuator
atunci va rezulta că
5
f  f  m,
2
ceea ce reprezintă forma iniţială a teoremei Clairaut, formă care
cuprinde numai termenii de ordinul I.
Aceasta este una dintre cele mai surprinzătoare formule ale
geodeziei fizice, ea arătând că turtirea geometrică poate fi
obţinută din turtirea gravimetrică şi m, care sunt cantităţi dinamice
pure, obţinute din măsurători gravimetrice. Aceasta înseamnă că
turtirea Pământului poate fi determinată prin măsurători
gravimetrice.
Ca valori, pentru unele calcule ce se efectuează în geodezia
fizică, se pot utiliza:
f  0.003 352 810 681; f   0.005 302 440 112; m  0.03 449 786

Formula Clairaut este este numai o primă aproximaţie şi ea

trebuie să fie îmbunătăţită în primul rând prin includerea
termenilor elipsoidali de ordin mare în f şi, în al doilea rând, prin
luarea în considerare a deviaţiei câmpului gravific al Pământului de
la câmpul gravităţii normale dar principiu rămâne acelaşi.
1.12. Variaţia gravităţii normale
1.12.a. Variaţia gravităţii normale pe elipsoidul echipotenţial
După cum s-a putut observa, din cele prezentate până
acum, gravitatea, deci şi gravitatea normală, creşte de la ecuator
spre pol, adică variază odată cu latitudinea. Această variaţie se
poate determina, în limita unor aproximaţii de calcul, din relaţia
generală prin care se poate calcula gravitatea normală, relaţia , şi
din relaţia din care se poate determina gravitatea normală la
ecuator, relaţia .
G M 3G M J 2 9G M J 2
 e  2
 2
 2
cos 2   r 2 sin 2  
r 2r 2r
.
G M 3G M J 2
 2   a 2

a 2a 2
În continuare, dacă se ţine cont de aproximaţiile propuse în
paragraful 1.10, se pot calcula:
GM GM a2  r 2 a  r a  r G M
  G M   2 f e ,
r2 a2 a4 a a a2
a 2  r 2 sin 2   a 2 cos 2 
9G M J 2 3  a 2 
 cos 2
  3 J  cos 2
  3
 f   e cos2 
2r 2 2
2 e
 2 e 

Efectuând înlocuirile necesare, relaţia devine

 a 2 
   e  2 f  e  3 f    e cos   a cos  ,
2 2 2

 2 e 
iar în continuare, dacă se efectuează calcule se obţine:
 3 a 2 a 2 2f 
   e   e cos 2   3 f    
 2  e  e cos 2
 
  1  5 a 2 
  e cos   2 f 
2
 1  f  .
  cos  
2
2 e 
 5 a 2 
  e cos   2 f tan   f 
2 2

 2 e 
Prin neglijarea termenului 2 f tan  şi introducerea turtirii
2

gravimetrice, pentru gravitatea normală se deduce relaţia:

   e  f  e cos 2  ,
 sau, altfel scris
   e  1  f  cos 2   .
Având în vedere că  = 900 -  şi că   B, se obţine relaţia
prin care se poate determina legătura dintre valorile distribuite pe
suprafaţa Pământului şi elementele geometrice, semiaxa mare şi
turtirea geometrică, ale corpului cu care se aproximează suprafaţa
Pământului:
   e  1  f  sin 2 B  .
Aceste ultime două relaţii reprezintă o posibilitate de
determinare, într-o primă aproximaţie, a formei şi dimensiunilor
Pământului.
AIG a publicat în 1980 câteva dintre valorile utile geodeziei
fizice şi anume:
 e  978032.67715 mgal;
 p  983218.63685 mgal
   e 1  0.0053024 sin 2 B  0.00000058 sin 2 2 B 

1.12.b. Variaţia gravităţii normale deasupra elipsoidului echipotenţial

Se consideră un punct oarecare P, pe suprafaţa
Pământului, la o înălţime deasupra elipsoidului (altitudine) H
(Figura 2 .23).
În spaţiul (câmpul) real, mărimea gradientului vertical al
gravităţii în funcţie de curbura medie J este dată de formula Bruns,
relaţia .
În spaţiul (câmpul) “normal”, când densitatea tinde către
zero, mărimea gradientului vertical al gravităţii normale în funcţie
de curbura medie a suprafeţei elipsoidului potenţial, notată de
această dată cu Je pentru a indica faptul că se face referire la
elipsoid, este reprezentată de relaţia , care scrisă cu noua notaţie a
curburii are forma:

 2 J e  2 2 .
H
 P
γH Suprafaţa terestră

HE=H HOR

Geoid
P0

Elipsoidul de nivel
γ
P’0

Figura 2.23. Variaţia gravităţii normale deasupra elipsoidului echipotenţial

Dacă se presupune că:
 geoidul este paralel cu elipsoidul;
 centrul de masă al elipsoidului coincide cu cel al
geoidului;
 masele interne ale celor două corpuri sunt egale;
 potenţialele sunt egale ( WP  WP ),0 0

atunci se va vorbi despre:

 gravitatea normală (teoretică), notată cu  care se referă
la suprafaţa sferoidului, considerată aproximativ identică
cu cea a elipsoidului, şi despre
 gravitatea normală la altitudinea H, notată cu  , care se
H

referă la nivelul terenului (Figura 2 .23).

Gravitatea normală la altitudinea H se determină printr-o
dezvoltare în serie Taylor şi poate fi calculată cu relaţia:
 H 2  2
 H   H   .
H 2 H 2
Expresia primei derivate a relaţiei de mai sus este dată de
relaţia . În această relaţie vrem să exprimăm curbura medie şi
viteza unghiulară în funcţie de alte elemente, cu care se lucrează în
mod curent, cum ar fi turtirea geometrică, gravitatea normală şi m
- notaţia .
Pentru un elipsoid de rotaţie, din infinitatea de secţiuni
normale care trec printru-un punct situat pe acesta, două secţiuni
normale sunt cele care au razele de curbură minimă şi maximă:
secţiunea elipsei meridiane cu raza de curbură notată cu M şi
secţiunea primului vertical cu raza de curbură N. Curbura medie se
obţine din media aritmetică a celor două valori extreme ale
curburii: valoarea maximă (1/M) şi valoarea minimă (1/N):
1 1 1
Je    .
2 M N

Din geodezia elipsoidală se cunosc relaţiile dintre diferiţii
parametri ai elipsoidului de rotaţie, pentru momentul actual fiind
utile expresiile:
c c a2
M ; N  ;c  ;
V3 V b
,
a2  b2
V  1  e cos B  ;e 
1
2 2 2

b2
în care:
 a, b - semiaxa mare, respectiv, semiaxa mică a elipsoidului;
 c - raza de curbură polară;
 e’ - a doua excentricitate numerică;
 V - notaţie introdusă în geodezia elipsoidală.
Având în vedere cele prezentate, se pot face, prin
neglijarea termenilor de ordinul doi şi mai mari din dezvoltările în
serie de puteri, următoarele aproximaţii:
1 1 1 3 
 1  e2 cos2 B  2  1  e2 cos 2 B 
3

M c c 2 ,
1 1 1 1 
 1  e2 cos2 B  2  1  e2 cos2 B 
1

N c c 2 ,
prin înlocuire în rezultând
1
Je  1  e2 cos 2 B 
c .
Având în vedere că:
1 b 

c a2  1  1  f
a  b c a
f  
a 
a 2  b2 1

e 2
    2  1  1  2 f     1  2 f
2 1  1 f
b 2
1  f 
pentru curbura medie se obţine
1 f
Je  1  2 f cos2 B   1 1  f  2 f  2 f 2  2 f sin 2 B  2 f 2 sin 2 B 
a a ,
iar dacă se neglijează termenii de ordinul doi ai turtirii
1
Je  1  f  2 f sin 2 B  .
a
În continuare se caută o altă exprimare a vitezei
unghiulare. Pentru aceasta se consideră relaţia din care rezultă
m e m
2   .
a a
Dacă relaţiile şi se înlocuiesc în relaţia se obţine, pentru
prima derivată a gravităţii normale, următoarea relaţie:
 2
H

a
 1  f  m  2 f sin2 B .
Pentru derivata de ordinul doi se acceptă aproximaţii mai
mari şi anume:
GM
 e 
a2 .
Prin derivare se obţine:
  2GM 2
  
H a a 3
a
deci derivata de ordinul doi va putea fi determinată astfel:
 2 6GM 6
  2 .
H 2
a4 a
În final, pentru calculul gravităţii normale deasupra
elipsoidului, la altitudinea H, se poate utiliza relaţia care rezultă
prin introducerea expresiilor şi, respectiv, în , adică:
2 H 2 6
    H 1  f  m  2 f sin B  
H 2

a 2 a2
sau
 2 H  
2

   1  1  f  m  2 f sin B  H  3   .
H 2

 a a 
Pentru unele calcule, mai puţin precise, se poate utiliza
pentru variaţia gravităţii normale în funcţie de altitudine valoarea

 0.3086 mgal / m
H ,
 adică gravitatea normală scade cu valoarea de mai sus pentru
fiecare metru.
Tot pentru calculele uzuale, în spaţiul “normal” se poate
utiliza relaţia
 H
   0.3086 H

iar în spaţiul real

g H  g  0.3086 H

AIG, în 1980, recomandă utilizarea pentru calculul gravităţii

normale la altitudinea H următoarea relaţie
 H   1   3.1370429 10 7  1.051194 10 9 sin 2 B  H  7.2745 10 14 H 2 
în care altitudinea se exprimă în metri iar gravitatea normală în
mgali.
1.12.c. Concluzii privind forma şi dimensiunile Pământului
Determinarea formei şi dimensiunilor Pământului este una
dintre cele mai importante probleme pe care geodezia trebuie să
le rezolve. În general, când se vorbeşte de figura Pământului se
consideră că acesta ar fi rigid, ca şi când modificările în timp ale
formei şi dimensiunilor nu ar exista sau ar fi tratate separat.
Reprezentarea unei părţi sau a întregii suprafeţe fizice a
Pământului se face pe hărţi de diverse tipuri şi la diverse scări. De
asemenea, trebuie să se ţină cont de faptul că aproximativ 72% din
suprafaţa terestră este acoperită de ape, rămânând practic de
reprezentat restul de 28%. Pentru descrierea matematică a
suprafeţei terestre se utilizează un număr finit de puncte
reprezentative pentru teren, pentru care se determină poziţia într-
un anumit sistem de coordonate (de preferat un sistem
tridimensional geocentric de coordonate).
Pentru unele scopuri este necesară o aproximare prin
relaţii matematice care să ofere o reprezentare continuă (nu
discretă ca în cazul reţelelor de puncte) a suprafeţei terestre,
relaţii care, pentru a obţine o aproximaţie cât mai bună, conţin un
număr mare de termeni.
Dacă se analizează relaţia , care exprimă dezvoltarea
potenţialului în coordonate sferice, se pot obţine diverse
aproximaţii pentru suprafaţa terestră, funcţie de numărul
termenilor luaţi în considerare în cadrul acestei relaţii:
  dacă se consideră numai primul termen atunci Pământul este
aproximat cu un corp omogen de forma unei sfere de rază r;
 introducerea celui de-al II-lea termen face ca Pământul să fie
aproximat cu un elipsoid de rotaţie;
 termenul al III-lea arată că există o turtire la poli;
 se iau în considerare abaterile faţă de longitudine dacă se
introduce în relaţie şi termenul al IV-lea, iar
 ultimul termen arată că practic pot exista o infinitate de
aproximaţii ale suprafeţei respective.
În final, se poate spune că treptele de aproximare a formei
Pământului se succed - de la simplu la complex - ca în schema de
mai jos:

Sferă Elipsoid
de rotaţie

Sferoidul Sferoidul
Bruns (de Helmert
Alte corpuri
rotaţie) (cu 3 axe)
(A=B) (A≠B)

Figura 2.24. Pământul şi aproximările sale

1.12.c.1. Geoidul
Aşa cum a fost el definit în cadrul paragrafului 1.7.a,
geoidul este adesea privit ca fiind o altă aproximaţie a figurii
Pământului. Se poate observa că geoidul este o suprafaţă definită
fizic, este o suprafaţă echipotenţială şi reprezintă o destul de bună
aproximare având în vedere faptul că cea mai mare parte din
suprafaţa terestră este acoperită de ape (a se vedea definiţiile
date).
Similar suprafeţei terestre (terenului), suprafaţa geoidului
poate fi privită atât într-un mod discret ca un set de puncte
reprezentative cât şi într-un mod continuu prin termenii unei
relaţii matematice care reprezintă suprafaţa.
 Totuşi geoidul este o suprafaţă foarte complicată şi numai
un număr practic infinit de termeni din dezvoltările în seriile ale
funcţiei o poate descrie exact. În practică se utilizează un număr
finit de termeni în dezvoltările în serie pentru reprezentarea
aproximativă a geoidului.
Forma geoidului, relativ la un elipsoid de referinţă, poate fi
determinată, în zone unde există suficiente puncte cum ar fi
Europa, America de Nord, Australia, cu o precizie destul de bună.
Înălţimile deasupra geoidului pot fi determinate, de asemenea,
pentru marea majoritate a ţărilor cu o precizie destul de mare.
Pentru calculele necesare în poziţionarea în spaţiul cu două
dimensiuni este recomandat să se utilizeze o suprafaţă care să se
bazeze pe geoid dar care să fie, pe cât posibil, mai uşor de descris
matematic, ştiind că geoidul este o suprafaţă foarte complexă. Cu
alte cuvinte se recomandă utilizarea unei versiuni simplificate a
geoidului. Aceste suprafeţe au fost denumite sferoizi. Dintre
sferoizii cel mai cunoscuţi trebuie amintiţi sferoidul Helmert şi
sferoidul Bruns (paragraful 1.10), dar nici unul dintre ei nu este
utilizat în mod curent.
O suprafaţă matematică viabilă, care se bazează tot pe
geoid, este elipsoidul cu trei axe, considerată de mulţi cercetători
din domeniu, care au calculat parametrii acestui elipsoid, ca fiind
cea mai bună aproximare a geoidului. Acest elipsoid are cele trei
axe, perpendiculare între ele, poziţionate astfel: axa minoră
coincide cu axa principală (polară) de inerţie a Pământului, axa
majoră şi cea medie fiind în planul ecuatorial.
1.12.c.2. Elipsoidul cu două axe
Ca şi sferoidul sau geoidul, elipsoidul cu trei axe reprezintă
o suprafaţă mult prea complicată pentru calculele curente. Din
această cauză a fost introdus, pentru aproximarea formei
Pământului, elipsoidul biaxial.
La alegerea elipsoidului ca suprafaţă de referinţă au stat
mai multe argumente, dintre care cele mei importante sunt:
 Elipsoidul este utilizat ca suprafaţă de referinţă şi pentru
alte lucrări curente pe care geodezia trebuie să le rezolve
(reţele geodezice). Din acest motiv, s-a considerat că
alegerea aceluiaşi elipsoid ca suprafaţă de referinţă
geometrică şi fizică este binevenită;
  Formulele deduse pentru elipsoidul de nivel permit nu
numai o definire clară şi precisă a câmpului normal al
gravităţii dar şi un calcul practic, cu precizia cu care se
doreşte;
 Dacă se dezvoltă potenţialul W într-o serie de funcţii
armonice elipsoidale atunci elipsoidul este prima
aproximaţie.
Un astfel de elipsoid este definit unic numai de doi
parametri (de regulă semiaxa mare şi turtirea geometrică),
problema găsirii unui elipsoid care să aproximeze cât mai bine
suprafaţa terestră fiind clasică pentru geodezie.
1.12.c.3. Teluroidul

Suprafaţa terestră

Teluroid

H
H

Geoid
Elipsoid

Figura 2.25. Teluroid

O altă suprafaţă desemnată să aproximeze figura

Pământului este teluroidul, definit ca suprafaţa a cărei înălţime
deasupra elipsoidului geocentric de referinţă este egală cu
înălţimea terenului deasupra geoidului în orice punct al său (Figura
2 .25)
1.12.c.4. Cvasigeoid
Cvasigeoidul este o suprafaţă introdusă de Molodenski
(1960) ca o soluţie practică la problemele ce trebuie rezolvate în
geodezie.
 P Suprafaţa terestră

Elipsoid şi Cvasigeoid HOR HN Geoid

Cvasigeoid

n n’

Elipsoid

Figura 2.26. Cvasigeoid

Altitudinea cvasigeoidală, cunoscută ca anomalia altitudinii,
notată cu n (Figura 2 .26), poate fi calculată, teoretic, exact.
În sistemul lui Molodenski, teluroidul este definit ca
suprafaţa a cărei înălţime deasupra elipsoidului geocentric este
identică cu cea a suprafeţei fizice deasupra cvasigeoidului. Se
poate demonstra că potenţialul normal al acestui teluroid este egal
cu potenţialul greutăţii (W) pentru acelaşi punct de pe suprafaţa
terestră.
Deşi cvasigeoidul nu poate fi definit fizic, aşa cum este
definit geoidul, el este totuşi utilizat de multe ţări ca suprafaţă de
referinţă pentru altitudini. Sistemul de altitudini care utilizează
această suprafaţă ca referinţă este sistemul de altitudini normale.
Pentru alte scopuri se pot utiliza şi alte suprafeţe care să
aproximeze, cu o anumită precizie, figura Pământului, cum ar fi, de
exemplu, elipsoidul echilibrat hidrostatic.
 După GFZ Potsdam

Figura 2.27. Ondulaţiile geoidului

 2. SISTEME DE ALTITUDINI
2.1. Consecinţe ale neparalelismului suprafeţelor de nivel

cB
cA

B DhAB

A
l l

Figura 3.28. Principiul nivelmentului geometric

Principiul nivelmentului geometric (Figura 3 .28) constă,
schematic, în următoarele:
 pentru a determina diferenţa de nivel dintre punctele A şi
B se amplasează două mire în cele două puncte şi un
instrument de nivelment (nivelă) între acestea, la distanţe
aproximativ egale (l);
 după calarea instrumentului şi punerea la punct a lunetei
se efectuează citirile cA şi, respectiv, cB pe cele două mire
menţinute într-o poziţie verticală, citiri care reprezintă
înălţimea de la punctul materializat până la axa de vizare,
care ocupă o poziţie orizontală în timpul efectuării
lecturilor;
 diferenţa de nivel căutată se determină făcând diferenţa
dintre cele două citiri:
hAB  c A  c B .
Măsurătorile efectuate prin nivelment geometric nu sunt
influenţate de refracţia atmosferică în aceeaşi măsură ca şi în cazul
 distanţelor zenitale (nivelmentul trigonometric), dar câmpul
gravităţii terestre are un efect important.
Dacă se măsoară în circuit, deci o linie închisă de nivelment
geometric sau un poligon, atunci suma algebrică a tuturor
diferenţelor de nivel măsurate nu va fi, în general, riguros egală cu
zero, chiar dacă se presupune că măsurătorile efectuate nu sunt
afectate de erori, ceea ce, evident, practic nu este posibil. Se
obţine deci, în poligonul format, o neînchidere cunoscută sub
denumirea de eroarea de principiu a nivelmentului geometric, care
arată că determinarea altitudinilor prin metoda nivelmentului
geometric este mult mai complicată decât apare la prima vedere.
Pentru a urmări câteva dintre consecinţele
neparalelismului suprafeţelor de nivel se consideră sistemul de
altitudini ortometrice în care geoidul este suprafaţa de referinţă iar
altitudinea ortometrică este definită ca fiind segmentul de linie de
forţă cuprins între poziţia punctului pe suprafaţa terestră şi pe
geoid.

P Suprafeţe
echipotenţiale

dh

dh dh

dh
A
A
Geoid

Figura 3.29. Consecinţe ale neparalelismului suprafeţelor de nivel

Se consideră două trasee posibile de nivelment geometric
de la un punct A situat la nivelul mării la un punct P situat pe
vârful unui munte, unul din trasee pe versantul din stânga şi altul
pe versantul din dreapta (Figura 3 .29), prin care se poate
determina altitudinea punctului P.
Pentru început, se consideră traseul de nivelment AP de
 pe versantul din stânga, în care cu dh s-a notat diferenţa de nivel
obţinută prin procedeul prezentat mai sus (diferenţa citirilor) . 1

Înălţimea punctului P deasupra nivelului mării se obţine prin

însumarea tuturor diferenţelor de nivel parţiale. Altitudinea
aceluiaşi punct P se obţine şi prin însumarea diferenţelor de nivel
măsurate pe cel de-al doilea traseu. Chiar dacă am presupune că
măsurătorile nu sunt afectate de erori, pentru punctul P
considerat se obţin două valori diferite pentru altitudine. Acest
lucru se datorează faptului că suprafeţele de nivel nu sunt paralele,
deci mărimile dh dintre două suprafeţe de nivel, de-a parte şi de
alta a versantului, diferă.
Problema care se pune în acest caz este: care dintre cele două
valori poate fi utilizată în calculele ulterioare ?
Există mai multe căi prin care se poate elimina această
ambiguitate, adică de a găsi o modalitate prin care diferenţele de
nivel care depind de traseul urmat să fie transformate în nişte
diferenţe de nivel independente de traseul pe care sunt acestea
măsurate.
O posibilitate de a rezolva problema apărută este aceea de
a utiliza potenţialul gravităţii terestre. Diferenţa de potenţial dintre
două suprafeţe echipotenţiale (de nivel) infinit apropiate se poate
determina cu relaţia:
dW   g  dh ,

unde g este gravitatea la nivelul staţiei (instrumentului de

nivelment).
Având în vedere faptul că printr-un punct situat pe
suprafaţa terestră trece o singură suprafaţă de nivel (altfel spus
toate punctele situate pe aceeaşi suprafaţă de nivel au acelaşi
potenţial) rezultă că potenţialul gravităţii reprezintă o posibilitate
de a defini poziţia verticală unică a unui punct.
Dacă depărtarea dintre două suprafeţe de nivel dh poate fi
măsurată prin metoda nivelmentului geometric şi dacă gravitatea
ar fi, de asemenea, măsurată atunci în orice punct se poate scrie o
ecuaţie prin care se stabileşte dependenţa dintre depărtarea dh şi

1
Notarea cu dh a mai multor diferenţe de nivel nu înseamnă egalitate ci numai faptul că se determină o diferenţă
de nivel prin metoda nivelmentului geometric.
diferenţa de potenţial dW existentă între două suprafeţe de nivel
infinit apropiate, denumită ecuaţia fundamentală .
Pe întreaga linie de nivelment (între punctele A şi P) se
poate scrie:
P
WP  WA   g  h ,
A

ceea ce înseamnă că nivelmentul combinat cu măsurători de

gravitate furnizează diferenţe de potenţial care sunt cantităţi fizice.
Din punct de vedere teoretic, este mult mai riguros ca
suma din relaţia de mai sus să fie înlocuită cu o integrală
obţinându-se:
P
WA  WP    g  dh .
A

De notat că această integrală este independentă de calea

de integrare ceea ce înseamnă că indiferent de traseul urmat între
punctele A şi P se obţin aceleaşi rezultate. Acest lucru este
evident deoarece, după cum s-a demonstrat, potenţialul W este
funcţie numai de poziţie, fiecărui punct corespunzându-i o valoare
unică a potenţialului. Dacă linia de nivelment se întoarce în punctul
de plecare A (indiferent de traseul urmat) sau, ca în cazul
prezentat, se desfăşoară între două puncte situate la nivelul mării,
atunci integrala totală trebuie să fie zero:
A
WA  WA  0    g  dh .
A

Pe de altă parte, diferenţa de nivel măsurată dintre cele

două puncte (repere) este dată de suma diferenţelor parţiale
P P
h
AB   h   dh ,


A A

integrala de mai sus depinzând de calea de integrare şi, pe un

circuit închis, este, în general, diferită de zero:
A

 dh  neînchidere  0 .
A

Această neînchidere este cunoscută în geodezie sub

denumirea de eroarea de principiu a nivelmentului geometric.
 În termeni matematici, dh nu este o diferenţială perfectă
(diferenţiala unei funcţii de poziţie) cum este dW   g  dh . Ea
devine perfectă când este multiplicată cu un factor de integrare ( -
g).
Diferenţele de potenţial sunt, în acest fel, rezultatul
măsurătorilor de nivelment combinate cu măsurătorile de
gravitate. Acest fapt stă la baza întregii teorii a altitudinilor. Chiar şi
altitudinile ortometrice trebuie să fie considerate ca fiind cantităţi
derivate (provenite) din diferenţe de potenţial.
În reţelele de nivelment geometric geodezic de ordin
superior, spre deosebire de cele de ordin inferior, pentru o
prelucrare riguroasă trebuie să se ia în considerare atât
măsurătorile de nivelment cât şi cele gravimetrice, adică să se aibă
în vedere o relaţie de tipul expresiei .

2.2. Definirea unui sistem de referinţă pentru altitudini

Pentru a defini un sistem de referinţă (cunoscut în
literatura de specialitate sub denumirea de datum vertical) trebuie
să se parcurgă, în principiu, mai multe etape. În cazul sistemelor de
referinţă necesare determinării şi precizării poziţiei pe verticală
trebuie parcurse următoarele trei etape:
 să se aleagă o suprafaţă de referinţă;
 să se adopte o definiţie, care trebuie să aibă fie o semnificaţie
fizică fie o semnificaţie geometrică, prin care să se descrie
poziţia punctelor situate pe suprafaţa Pământului în raport cu
suprafaţa de referinţă aleasă;
 să se stabilească un punct de referinţă (punct zero
fundamental) a cărui înălţime deasupra suprafeţei aleasă ca
referinţă să fie determinată şi care să constituie referinţa
pentru toate lucrările de nivelment care utilizează datumul
respectiv.

2.3. Sistemul de altitudini dinamice

2.3.a. Numărul geopotenţial
Se consideră un punct P0 situat la nivelul mării adică pe
geoid (a cărui potenţial este W0) şi un alt punct P situat pe
suprafaţa terestră (Figura 3 .30). Aceste două puncte sunt legate
 printr-o linie de nivelment în care s-au efectuat atât măsurători de
nivelment geometric cât şi determinări gravimetrice ale
acceleraţiei greutăţii. Diferenţa de potenţial dintre cele două
puncte se poate determina cu ajutorul următoarei integrale:
P P

 g  dh   g  dh  W
P0 0
P0  WP  W0  WP  C P .

Linia firului cu plumb

P(CP)

g’k
gk
dh’k
dhk
g’k-1
gk-1
Geoid (W0)
P0(C0=0) P’0(C0=0)

Figura 3.30. Numărul geopotenţial

Această diferenţă dintre potenţialul geoidului şi potenţialul
în punctul P se numeşte numărul geopotenţial al punctului P, de
multe ori fiind mai bine să se lucreze cu numere geopotenţiale
decât cu potenţiale.

 Numărul geopotenţial al unui punct situat pe suprafaţa

terestră este definit ca fiind diferenţa negativă dintre
potenţialul suprafeţei de nivel care trece prin punctual
considerat şi potenţialul geoidului.
P P
CP    WP  W0    g  dh   g   dh ,
P0 P0

unde, după cum se poate observa, integrarea poate fi efectuată fie

pe traseul urmat la execuţia nivelmentului între cele două puncte
considerate ( dh ) fie în lungul liniei date de firul cu plumb ( dh ).
În practică, nici h nici g nu sunt cunoscute ca funcţii
continue de poziţie, ceea ce însemnă că soluţiile ecuaţiilor de mai
sus nu pot fi evaluate analitic, fiind necesar să se recurgă la o
 discretizare a valorilor măsurate de g şi dh în lungul traseului de
nivelment. Diferenţa de numere geopotenţiale este dată de relaţia
j
Cij   g k dhk
k i

1
unde g k   g k 1  g k  , dhk este diferenţa de nivel măsurată între
2
două repere de nivelment consecutive iar g k este valoarea
măsurată a gravităţii până la reperul k. Practic nu este economic şi
nici necesar să se cunoască valoarea gravităţii în toate reperele de
nivelment de pe traseul considerat ci este necesar ca să se
cunoască această valoare cu o suficientă precizie în câteva repere.
La alegerea (stabilirea) acestor repere se are în vedere că între
diferenţa de nivel şi precizia valorii gravităţii există o legătură care
este în funcţie de natura terenului şi variaţiile în câmpul gravităţii.
Fiind determinat ca o diferenţă de potenţial, numărul
geopotenţial C este independent de traseul urmat pentru legarea
punctului de nivelul mării. Acest lucru este valabil pentru toate
punctele de pe suprafaţa de nivel adică, cu alte cuvinte,
toate punctele situate pe aceeaşi suprafaţă de nivel au acelaşi
număr geopotenţial.
O altă proprietate importantă este că pe un traseu închis
A

 dC  0 .
A

Numărul geopotenţial este pozitiv deasupra geoidului, egal cu

zero pe geoid, negativ sub geoid şi constant pe aceeaşi
suprafaţă de nivel.
Chiar dacă nu are dimensiunea unei altitudini (nu se
măsoară în unităţi de lungime) numărul geopotenţial poate fi
considerat ca o măsurătoare naturală a altitudinii.
Numărul geopotenţial C al unui punct se măsoară în unităţi
geopotenţiale (gpu) unde:
1 gpu  1 kgal  m  1000 gal  m
şi deoarece g  0.98Kgal rezultă
C  g  H  0.98H ,
 adică numerele geopotenţiale exprimate în gpu sunt aproximativ
egale cu înălţimea deasupra mării exprimată în metri (acesta fiind
şi motivul principal pentru care a fost aleasă ca unitate de măsură
pentru numărul geopotenţial kilogal metru).
Numerele geopotenţiale au fost adoptate la o întrunire a
unei subcomisii a AIG la Florenţa în anul 1955. Pentru sistemul
geodezic de referinţă 1980 se recomandă (din 1983) să se utilizeze
următoarea valoare pentru potenţialul geoidului:
W0   6263686  3  10m 2 s 2

2.3.b. Concluzii privind utilizarea numărului geopotenţial

Utilizarea numărului geopotenţial pentru definirea poziţiei
pe înălţime a unui punct are avantaje şi, evident, dezavantaje care
vor fi prezentate pe scurt:
 Avantaje:
 Este independent de calea urmată pentru efectuarea
nivelmentului geometric;
 Punctele cu acelaşi număr geopotenţial se găsesc pe
aceeaşi suprafaţă potenţială;
 Nu este necesar să se formuleze ipoteze cu privire la
structura internă a Pământului;
 Este independent de elipsoidul ales ca referinţă şi de o
gravitate de referinţă.
 Dezavantaje:
 Nu se exprimă în unităţi de lungime, aşa cum suntem
obişnuiţi la definirea unei altitudini;
 Necesită cunoaşterea potenţialului geoidului, o suprafaţă,
din păcate, intangibilă.
2.3.c. Altitudinea dinamică
Pentru a elimina deficienţa numărului geopotenţial, care se
referă la faptul că el nu se măsoară în unităţi de lungime, a fost
introdusă, de către Helmert, noţiunea de altitudine dinamică.

 Altitudinea dinamică este notată cu H D şi ea se obţine prin

împă rţirea numă rului geopotenţial cu o constantă (  0 ) care
reprezintă gravitatea normală pentru o latitudine de referinţă
aleasă astfel încâ t ea să fie o valoare medie a gravită ţii pentru
zona de interes.
 Suprafaţa de nivel
P2 P3 Pi
P1
H2OR H3OR
OR
HiOR
H1

Geoid (W=W0)
P0 (γ0)
Media elipsoidului

Figura 3.31. Altitudini dinamice

Pentru ţara noastră se consideră valoarea gravităţii
normale la latitudinea de 450:
C
HD 
0
Împărţirea la constanta aleasă nu face decât să transforme
numărul geopotenţial într-o altitudine pentru că altitudinea dina-
mică nu are o semnificaţie geometrică adică ea nu poate fi
reprezentată ca o distanţă de la geoid, care reprezintă datumul
vertical în cadrul acestui sistem, la punctul considerat. Această
împărţire la o constantă arbitrară nu face decât să ascundă
adevăratul sens fizic al unei diferenţe de potenţial, motiv pentru
care, de cele mai multe ori este preferabil să se utilizeze numerele
geopotenţiale în locul altitudinilor dinamice.
Pentru un punct A de pe suprafaţa terestră, altitudinea
dinamică se determină cu relaţia:
C
H AD  A ,
 450
unde, drept constantă a fost aleasă gravitatea normală la
latitudinea de 450, a cărei valoare recomandată de AIG (1980) este:
 45  980617.6 mgal
0

Deoarece numărul geopotenţial este acelaşi pentru toate

punctele situate pe aceeaşi suprafaţă de nivel şi având în vedere
relaţia de definiţie a altitudinii dinamice înseamnă că altitudinile
dinamice au o proprietate deosebită:
 Toate punctele situate pe aceeaşi suprafaţă de nivel au aceeaşi
altitudine dinamică.

2.3.d. Corecţia dinamică

Pentru prelucrarea datelor de nivelment geodezic
geometric în sistemul de altitudini dinamice este necesar să se
treacă de la diferenţele de nivel măsurate ( h  ) la diferenţe de
altitudini dinamice ( h D ), adică trebuie să se determine valoarea
corecţiei care trebuie aplicată diferenţelor de nivel măsurate
pentru a ajunge în sistemul de altitudini dinamice.
Diferenţa de altitudini dinamice dintre două puncte este
dată de relaţia:
C j Ci Cij
hijD  H Dj  H iD    ,
0 0 0
iar dacă se ţine cont de relaţia şi de ecuaţia fundamentală se
obţine:
1
 C j  Ci   1 W0  W j  W0  Wi   1  g  dh 
j

hijD 
0 0 0 i
1 j j j
g 0

0  g 
i

0   0 dh   dh  
i i 0
 dh

sau
hijD  hij   ijD ,
unde  ij este corecţia dinamică pentru diferenţa de nivel
D

măsurată intre punctele Pi şi P , relaţia de calcul fiind j

următoarea:
j
g 0 j
g  0 
  D
dh   h
0 
ij
i i 0

Corecţia dinamică poate fi, de asemenea, utilizată pentru

calculul diferenţelor de numere geopotenţiale:
C j  Ci   0 hij   0 ijD
Sistemul de altitudini dinamice a fost utilizat la prelucrarea
măsurătorilor în reţeaua de nivelment din Europa de Vest REUN
(Réseau Européen Unifié de Nivèlement).
2.3.e. Concluzii
Utilizarea altitudinii dinamice pentru definirea poziţiei pe
înălţime a unui punct are, ca şi în cazul numerelor geopotenţiale,
avantaje şi dezavantaje:
 Avantaje:
 Este independentă de calea urmată pentru efectuarea
nivelmentului geometric;
 Punctele cu acelaşi altitudine dinamică se găsesc pe
aceeaşi suprafaţă potenţială;
 Nu este necesar să se formuleze ipoteze cu privire la
structura internă a Pământului;
 Este exprimată în unităţi de lungime.
 Dezavantaje:
 Altitudinile dinamice pot fi interpretate greşit ca o distanţă
geometrică între geoid şi punctul considerat când acest
punct nu este poziţionat faţă de o latitudine de referinţă;
 Este dependentă de gravitatea normală aleasă ca referinţă
 Necesită cunoaşterea potenţialului geoidului, o suprafaţă,
din păcate, intangibilă.

2.4. Sistemul de altitudini ortometrice

Pentru sistemul de altitudini ortometrice se pot preciza
următoarele:
 suprafaţa de referinţă este geoidul;
 valorile care se obţin sunt dependente de traseul urmat la
efectuarea observaţiilor de nivelment geometric şi punctele
situate pe aceeaşi suprafaţă de nivel nu au aceeaşi altitudine
ortometrică.
2.4.a. Reducerea gravităţii
Pentru a trece de la rezultatele obţinute în urma efectuării
măsurătorilor de nivelment la altitudini ortometrice, prin
intermediul relaţiei , este necesar să se cunoască gravitatea g  în
interiorul Pământului. Este evident că această valoare a gravităţii
nu poate fi obţinută prin măsurători deci trebuie să fie calculată
plecând de la valoarea gravităţii la nivelul suprafeţei terestre,
valoare care este obţinută prin măsurători.
Una din metodele utilizate frecvent este metoda lui
Poincaré şi Prey. Presupunem (Figura 3 .32) că se doreşte
calcularea valorii g  în punctul Q situat în interiorul Pământului,
astfel încât g   g Q . Punctul P este corespondentul acestui punct
pe suprafaţa terestră iar punctul P0 corespondentul pe geoid, cele
trei puncte fiind situate pe aceeaşi linie a firului cu plumb (linie de
forţă).

P
Suprafaţa terestră

HORP Q
HORQ

Geoid P0

Figura 3.32. Reducerea gravităţii

Cea mai simplă cale de a calcula valoarea gravităţii în
punctul Q este utilizarea relaţiei
g
gQ  g P   dH ,
h
unde g P este valoarea gravităţii în punctul P obţinută din
măsurători.
Această relaţie poate fi aplicată numai dacă se cunoaşte
valoarea gradientului gravităţii în interiorul Pământului. Această
valoare poate fi obţinută din formula Bruns cu condiţia ca
valoarea J a curburii medii a suprafeţei geopotenţiale şi densitatea
între cele două puncte P şi Q să fie cunoscute.
Gradientul vertical al gravităţii normale sau gradientul
normal în aer liber în funcţie de curbura medie a suprafeţei elipso-
potenţiale este dat de relaţia .
Dacă pentru calculele ce urmează a fi efectuate se
consideră aproximaţia:
g  J    Je
atunci din relaţiile şi se obţine:
g 
  4 G  .
h h
 În condiţiile în care:
 se neglijează variaţia gradientului vertical al gravităţii
normale cu latitudinea;
 se consideră pentru densitate o valoare medie de
  2.67 g / cm ; şi
3

 G  66.7  10 9 m3kg-1s-2,
numeric, se obţine pentru gradientul vertical al gravităţii valoarea:
g
 0.3086  0.2238  0.0848 gal / Km ,
h
astfel încât relaţia devine:
gQ  g P  0.0848  H P  H Q  ,
unde gravitatea g este exprimată în gal şi altitudinea H în Km.
Deşi această relaţie este destul de aproximativă ea este
frecvent utilizată în practică. Valori corecte ale gravităţii în
interiorul Pământului se obţin prin utilizarea relaţiilor şi care se
referă la curbura medie reală a suprafeţei geopotenţiale dar care
implică cunoaşterea detaliată a formei suprafeţelor considerate
ceea ce, deocamdată, este un deziderat. Desigur, există şi alte
metode de calcul a valorii gravităţii în interiorul Pământului dar
reducerea lui Poincaré şi Prey, cunoscută mai mult sub denumirea
de reducerea Prey, este cea mai utilizată.
2.4.b. Altitudinea ortometrică
Se consideră Figura 3 .32, în care P0 reprezintă intersecţia
liniei firului cu plumb cu geoidul. Notăm cu C P numărul
geopotenţial al punctului P,
CP  W0  W p ,
şi cu H P altitudinea ortometrică a punctului P, aceasta fiind
OR

lungimea segmentului de linie de forţă (liniei firului cu plumb)

dintre P şi P0 .
Se poate calcula integrala în lungul liniei de forţă, acest
lucru fiind posibil, după cum a mai fost precizat, datorită faptului
că rezultatul nu depinde de traseul urmat:
H POR

CP  
0
g  dH .
 Această ecuaţie conţine şi altitudinea ortometrică a
punctului P dar într-o formă implicită. O exprimare explicită este
posibilă plecând de la diferenţiala:
dW dC
dC   dW  g  dH de unde rezultă dH    ,
g g
şi în final
WP CP
dW dC
H OR
P    ,
W0
g 0
g
relaţie în care integrarea se face tot în lungul liniei de forţă.
Această ultimă relaţie este totuşi puţin utilizată şi pentru
obţinerea uneia mai practice se procedează astfel: se transformă
relaţia în următoarea formă:
H POR H POR
1
CP  0
g  dH  H POR
H POR 
0
g  dH

astfel încât
CP  g P  H POR ,
unde cu g P s-a notat valoarea medie a gravităţii în lungul liniei
firului cu plumb (în sensul unei valori medii ponderate) între
1

proiecţia punctului pe geoid şi proiecţia lui pe suprafaţa terestră:

H POR
1
g P  OR
HP 
0
g  dH .

Din relaţia , care exprimă legătura dintre altitudinea

ortometrică şi numărul geopotenţial, se poate deduce altitudinea
ortometrică a punctului P:
C
H POR  P ,
gP
care poate fi calculată dacă se cunoaşte valoarea medie a
gravităţii.

 Altitudinea ortometrică este notată cu H OR şi ea se obţine

prin împă rţirea numă rului geopotenţial la valoarea medie a
gravită ţii în lungul liniei de forţă .
Considerând că punctul Q este variabil pe linia de forţă
1
Indicele inferior (P) este utilizat pentru a indica faptul că este vorba de linia de forţă care trece prin punctul P.
dintre punct şi geoid, relaţia mai poate fi scrisă şi sub forma:
H POR
1
g P  OR  g  H   dH
OR OR
Q .
HQ 0

unde g  H Q  este gravitatea reală în punctul variabil Q situat la

OR

OR
înălţimea H Q .
Cea mai simplă aproximaţie este de a utiliza reducerea
Prey simplificată, prezentată în paragraful anterior:
g  H QOR   g P  0.0848  H POR  H QOR  .
unde gP reprezintă valoarea gravităţii măsurată la nivelul punctului
P. Integrala din relaţia poate fi calculată imediat, obţinându-se:
H POR
1  g  0.0848  H POR  H QOR  dH QOR 
g P  OR
HP 
0
 
H POR

1

 g P  OR 0.0848  H POR H QOR 
H OR 2
Q  

HP  2 
 0
sau
g P  g P  0.0424 H POR ,
unde gravitatea g se exprimă în gal iar altitudinea în km şi factorul
0.0424 este calculat pentru o densitate normală de
  2.67 g / cm3 .
Formula corespunzătoare unei densităţi constante arbitrare
se deduce din :
 1  
gP  gP    2 G   H POR .
 2 h 
Dacă se utilizează gravitatea medie g , se ţine cont de
relaţiile şi în relaţia de bază se obţine aşa numita altitudine
Helmert (Helmert, 1890):
CP
H PHelmert  .
g  0.0424 H POR
Pentru calcule mai precise este necesar să se aplice riguros
reducerea Prey, metodă care nu este prezentată în această lucrare.
O altă metodă practică şi precisă a fost dată de
 Niethammer (1932). El ia în seamă topografia existentă asumându-
şi numai faptul că gradientul în aer liber este normal şi că
densitatea în interiorul geoidului este constantă. De asemenea, el
consideră că pentru calculul gravităţii medii în interiorul
Pământului este suficient să se utilizeze numai două valori şi
anume valoarea măsurată a gravităţii la nivelul punctului P şi
gravitatea g 0 calculată prin reducerea Prey în punctul P0 care
este corespondentul pe geoid a punctului P, adică
1
g P   g P  g0  .
2
Această aproximaţie presupune o variaţie liniară a gravităţii
g în lungul liniei firului cu plumb, fapt ce poate fi asumat cu
suficientă precizie excluzând câteva cazuri extreme.
2.4.c. Corecţia ortometrică
Această corecţie calculată urmează a fi adăugată
diferenţelor de nivel măsurate pentru a le transforma în diferenţe
de nivel în sistemul de altitudini ortometrice. Pentru a determina
relaţia de calcul a acestei corecţii, se consideră o linie de nivelment
geometric între două puncte A şi B (Figura 3 .33). Aplicând un
artificiu de calcul, prin introducerea altitudinilor dinamice (lucru
posibil având în vedere faptul că toate punctele situate pe aceeaşi
suprafaţă de nivel au aceeaşi altitudine dinamică), se obţine:
hAB
OR
 H BOR  H AOR  H BOR  H AOR  H BD  H AD   H BD  H AD  
 hABD   H BOR  H BD    H AOR  H AD 
Diferenţa de nivel în sistemul de altitudini dinamice din
expresia de mai sus se calculează cu relaţia . Urmează acum
determinarea diferenţelor dintre altitudinea ortometrică şi cea
dinamică în cele două puncte considerate, diferenţe care au mai
rămas de calculat din relaţia .
 Suprafaţa terestră
A B

Geoid B0
A0

Figura 3.33. Altitudini ortometrice

Pentru aceasta ne imaginăm o linie fictivă de nivelment
care leagă punctul A0 de pe geoid cu punctul A de la suprafaţa
terenului în lungul liniei de forţă. În acest caz diferenţa de nivel
OR
măsurată va fi chiar H A :
hA0 A  H AOR ,
astfel încât, din relaţia se deduce
 AD A  hAD A  hAORA  H AD  H AOR
0 0 0

şi deci
H AOR  H AD   AD0 A
.
H BOR  H BD   BD0 B
Luând în considerare toate acestea se obţine în final:
hAB
OR
 hAb

  AB
D
  AD A   BDB0 0

sau
, unde  AB   AB   A0 A   B0 B
OR D D D
hAB
OR 
 hAB   AB
OR

este corecţia ortometrică (Ledersteger, 1955).

Având în vedere relaţia se obţine:
g 0 g 0 
B B
 D
 dh   h
 
AB
A 0 A 0

g 0 g 
A
   dh  A 0 H A
D
A0 A
A0
0 0
g 0 g 0
B
   dh  B
D
HB
0 0
B0 B
B0
 unde g A şi g B sunt valorile medii ale gravităţii de-a lungul liniilor
de forţă ce trec prin punctele A şi respectiv B.
În acest fel relaţia practică utilizată pentru calculul corecţiei
ortometrice este:
B
g  0  gA   0 g 0
 AB
OR
 h  HA  B HB ,
A  0  0  0

unde  0 este o constantă arbitrară, de exemplu valoarea gravităţii

normale la latitudinea de 450 iar pentru altitudinile punctelor A şi
B se pot considera nişte valori aproximative.
2.4.d. Aprecieri asupra preciziei de calcul
Fiind unul dintre cele mai importante sisteme de altitudini,
în cele ce urmează se vor face câteva aprecieri asupra preciziei de
calcul al altitudinii. Pentru început se analizează efectul pe care îl
are o eroare comisă la determinarea valorii medii a gravităţii g
asupra altitudinii ortometrice a unui punct. Pornind de relaţia de
definiţie a altitudinii ortometrice, relaţia , prin diferenţiere se
obţine:
CP H POR
dH   2 dg  
OR
P dg
gP gP
Considerând că g are o valoare aproximativă de 1000 gal şi
neglijând semnul minus se obţine expresia:
dH mm  dg mgal H Km ,
în care indicii inferiori indică unităţile de măsură iar dH este
eroarea în altitudinea H POR cauzată de o eroare dg în gravitatea
medie g . Pentru o valoare a altitudinii de 1 km rezultă, din relaţia
că eroarea în altitudine este aproximativ egală cu eroarea în
gravitatea medie ceea ce înseamnă că o eroare de 100 mgal făcută
în calculul gravităţii g modifică o înălţime de 1 km numai cu 10 cm.
În continuare se doreşte deducerea influenţei unei erori
efectuate la calculul densităţii în determinarea gravităţii medii.
Pentru aceasta se diferenţiază relaţia şi prin omiterea semnului
minus se obţine:
dg  2  G  H  d  .
Pentru o valoare a altitudinii de 1 km şi o eroare în calculul
densităţii d  0.1g / cm atunci dg  4.2mgal ceea ce va produce o
3
 eroare de 4 mm în altitudinea ortometrică a punctului considerat.
Pentru o eroare în calculul densităţii d  0.6 g / cm , care3

corespunde unei variaţii maxime a densităţii rocilor, întâlnite în

mod curent în practică, se obţine o modificare a altitudinii
ortometrice cu 25 mm.
2.4.e. Concluzii
Fiind un sistem de altitudini frecvent utilizat, este
interesant să vedem care sunt avantajele şi dezavantaje definirii
poziţiei pe verticală cu ajutorul altitudinii ortometrice:
 Avantaje:
 Este independent de calea urmată pentru efectuarea
nivelmentului geometric;
 Este esprimat în unităţi de lungime;
 Dezavantaje:
 Altitudinile ortometrice necesită existenţa unor date
gravimetrice observate pe suprafaţa terestră;
 Este nevoie de o ipoteză privind compoziţia maselor care
alcătuiesc structura internă a Pământului;
 Punctele cu aceeaşi altitudine ortometrică nu sunt în mod
necesar pe aceeaşi suprafaţă echipotenţială, în special la
altitudini înalte, din cauza incertitudinilor privind
densitatea maselor ce compun Pământul şi a faptului că
suprafeţele de nivel nu sunt paralele.

2.5. Sistemul de altitudini ortometrice sferoidice

Pentru început trebuie precizat că acest sistem de altitudini
a fost unul dintre cele mai utilizate sisteme. Dacă în relaţia , de
calcul a corecţiei ortometrice, se consideră că gravitatea este egală
cu gravitatea normală ( g   ) atunci se obţine o primă formă a
expresiei de calcul a corecţiei ortometrice sferoidice:
B
  0   A 0  0
 AB
ORS
 h  HA  B HB .
A 0 0 0
Formula utilizată practic pentru calculul corecţiei
ortometrice sferoidice se poate deduce ca o consecinţă a
neparalelismului suprafeţelor de nivel, în aproximaţia amintită mai
sus. În câmpul real, prin diferenţierea relaţiei se obţine relaţia sau
trecând la diferenţe finite
 H POR
H OR
P  g P .
gP
Prin analogie, în câmpul normal, pentru punctele legate
prin nivelment geometric, va rezulta:
HA H
H AORS    A ; H BORS   B  B .
A B
Pe traseul de nivelment considerat se poate deduce, într-o
primă fază, că
 A
 AB
ORS
 B H mediu ,

unde H mediu reprezintă valoarea medie a altitudinilor provizorii a
celor două puncte iar
 
1
 A   A   B   B 
4 0 0

este valoarea medie a gravităţii normale calculată în ipoteza unei

variaţii liniare a gravităţii normale în lungul liniei de forţă -
 I , i  A, B este gravitatea normală la nivelul sferoidului
0

echipotenţial şi  I , i  A, B gravitatea normală la nivelul terenului

în punctele considerate.
În perioada 1930-1950, la noi în ţară, a fost utilizată, pentru
calculul gravităţii normale la nivelul elipsoidului funcţie de
latitudinea punctului, următoarea relaţie:
   e  1  f  sin 2 B  .
Prin diferenţiere se deduce că
dB
d   2 e f  sin B cos B ,

sau trecând la diferenţe finite
B
 AB   e f  sin 2 Bmediu B A .

Efectuând înlocuirile necesare în relaţia se obţine
următoarea relaţie de calcul pentru corecţia ortometrică
sferoidică : 1

1
În calculele uzuale, pentru turtirea gravimetrică se poate considera valoarea f   0.0053 iar pentru
   3437.7468
 e  BAB
 AB
ORS
 f sin 2 Bmediu H mediu ,
 
iar dacă se consideră că valoarea gravităţii normale la Ecuator este
aproximativ egală cu valoarea medie a gravităţii se deduce relaţia:
BAB
 AB
ORS
  f  sin 2 Bmediu H mediu .

Dacă se face notaţia

6 f
k  10 sin 2 B

şi se doreşte ca valoarea corecţiei ortometrice sferoidice să fie
obţinută în milimetri, atunci relaţia de calcul este următoarea:
 
ORS
AB [ mm ]
 k  BAB  H mediu  [ Km ] .

2.5.a. Concluzii
Avantajele şi dezavantaje utilizării altitudinii ortometrice
sferoidice la precizarea poziţiei altimetrice sunt următoarele:
 Avantaje:
 Este independent de calea urmată pentru efectuarea
nivelmentului geometric;
 Nu este necesar să se formuleze ipoteze cu privire la
structura internă a Pământului;
 Este exprimată în unităţi de lungime.
 Dezavantaje:
 Altitudinea ortometrică sferoidică este dependentă de
elipsoidul echipotenţial ales ca referinţă.

2.6. Sistemul de altitudini normale

Acesta este sistemul de altitudini utilizat oficial în ţara
noastră. El a fost propus de Molodenski (1945) plecând de la faptul
că valoarea medie a gravităţii în lungul liniei de forţă nu poate fi
cunoscută şi că, în consecinţă, ar trebui utilizat câmpul gravităţii
normale.
2.6.a. Altitudinea normală
Pentru început presupunem că W  U (potenţialul greutăţii
este egal cu potenţialul normal), adică câmpul gravităţii
Pământului este normal, g   (gravitatea este egală cu gravitatea
normală) şi T  0 (potenţialul perturbator este nul). Având în
vedere aceste aproximări, se calculează „altitudinile ortometrice”
care se vor chema altitudini normale şi vor fi notate cu H IN .
În acest fel relaţia împreună cu relaţia devin:
H PN

W0  WP  CP     dH
N

0
CP
dC
H  
N


P
0

CP    H PN
unde
H PN
1
  N   dH
N

HP 0

este gravitatea normală medie în lungul liniei de forţă.

Potenţialul normal U este o funcţie care poate fi uşor
evaluată dar, deoarece Pământul nu este „normal”, se pune
problema valorilor care intră în calculul gravităţii normale medii.
Considerăm un punct P situat pe suprafaţa fizică a
Pământului. Acest punct are un potenţial oarecare WP şi, de
asemenea, un potenţial normal oarecare U P , în general între cele
două valori existând diferenţe ( WP  U P ). Totuşi există un punct
oarecare Q pe linia de forţă care trece prin punctul P pentru care
potenţialul normal în acest punct este egal cu potenţialul real în
punctul P ( U  W ). În acest punct altitudinea normală a
Q P

punctului P este zero dar înălţimea geometrică a lui Q deasupra

elipsoidului este diferită de zero ca şi înălţimea faţă de geoid.
În continuare se vor prezenta câteva formule practice
pentru calculul altitudinilor normale pornind de la numerele
geopotenţiale. Relaţia poate fi scrisă şi sub forma:
H PN
1
  N    H   dH
OR OR

HP 0

Corespunzător relaţiei putem exprima gravitatea normală

astfel:
  2 3 2
  H OR    1   1  f  m  2 f sin 2 B  H OR  2  H OR   ,
 a a 
unde  este gravitatea la nivelul elipsoidului, ea depinzând de
latitudinea punctului nu şi de altitudinea sa.
În acest caz prin integrarea directă în raport cu H OR se
obţine
H PN

1  OR 2
  N  H   1  f  m  2 f sin 2 B 
 H 
OR 2
3
 2
 H  
OR 3 

H  a 2 a 3 
 0
1  N 1 1 3
  H P   1  f  m  2 f sin 2 B   H PN   2  H PN  
2
 N
H  a a 
sau
 H N
 H N 2

    1   1  f  m  2 f sin 2 B  P   P   .
 a  a  

Această relaţie poate fi utilizată pentru calculul gravităţii
normale medii, valoare care împreună cu numărul geopotenţial
permit calculul altitudinii normale prin intermediul relaţiei:
C
H PN  P .


 Altitudinea normală este notată cu H N şi ea se obţine prin

împă rţirea numă rului geopotenţial la o valoare medie a
gravită ţii normale.
După cum se poate observa din relaţia gravitatea normală
medie depinde de altitudinea normală a punctului considerat dar
nu aşa de mult încât să nu permită un calcul iterativ al acestei
valori.
O altă posibilitate de a găsi o relaţie de calcul a altitudinii
normale în funcţie de numărul geopotenţial este de a introduce
relaţia în :
1
CP  
2
H PN  H PN 
HP 
N
 1   1  f  m  2 f sin B 
2
    
  a  a  
Având în vedere relaţia şi ordonând corespunzător se
 obţine:
1
C  CP  C P  
2

H PN  P  1   1  f  m  2 f sin B 
2
  ,
  a  a  
unde  este gravitatea normală la nivelul elipsoidului pentru
aceeaşi latitudine B.
Formulele prezentate asigură o precizie suficientă pentru
marea majoritate a calculelor care se efectuează în practică.
2.6.b. Corecţia normală
Ca şi în cazul altitudinilor dinamice, ortometrice şi în cazul
altitudinilor dinamice pentru a trece de la diferenţele de nivel
măsurate la altitudini normale trebuie găsită o corecţie. În cazul
altitudinilor normale relaţia de calcul a corecţiei se obţine direct
din relaţia prin înlocuirea gravităţii medii cu gravitatea normală
medie în lungul liniei de forţă şi a altitudinii cu altitudinea normală:
B
g 0   A 0 N B 0 N
 AB
N
 h  HA  HB ,
A 0 0 0
astfel încât reducerea diferenţelor de nivel măsurate se realizează
cu formula:
hAB
N 
 H BN  H AN  hAB   AB
N
.
O altă relaţie de calcul se obţine dacă, în relaţia (5.56), în
primul termen al ei, se adaugă şi se scade gravitatea normală :
B
g   B  0   A 0 N B  0 N
 AB  
N
h   h  HA  HB
A 0 A 0 0 0
Ultimii trei termeni ai acestei relaţii (considerând că
altitudinile normale pot ţine cu succes locul altitudinilor provizorii)
reprezintă corecţia ortometrică sferoidică, deci:
B
g  
 AB   AB  
N ORS
h .
A 0
Această relaţie exprimă legătura dintre corecţia normală şi
corecţia ortometrică sferoidică, iar dacă se cunosc anomaliile
gravităţii pe traseul considerat oferă posibilitatea trecerii de la un
sistem de altitudini la altul.
Trebuie precizat că, de regulă, valoarea constantei  0 se
înlocuieşte cu valoarea gravităţii normale la latitudinea de 45 0 (
 450 ).
După cum se poate observa, relaţia de calcul a corecţiei
normale este alcătuită din doi termeni:
 corecţia ortometrică sferoidică, datorată neparalelismului
suprafeţelor de nivel (în concepţia ortometrică sferoidică);
 corecţia datorată anomaliilor gravităţii.
Introducerea noţiunii de sistem normal de altitudini a
condus la necesitatea schimbării suprafeţei de referinţă utilizate în
sistemul ortometric de altitudini, adică geoidul.

HORP
HNP
P0

P”0
nP
n’P Cvasigeoid Geoid
Elipsoid

P”’0 P’0

Figura 3.34. Altitudine normală şi ortometrică

Dacă se notează cu H E altitudinea elipsoidală a unui
punct, adică înălţimea deasupra elipsoidului de referinţă în punctul
considerat, pentru cele două sisteme de altitudini se poate scrie:
H PE  H POR  nP ; H PE  H PN  nP ,
unde:
 nP adică P0 P0 este ondulaţia geoidului în punctul
considerat, ondulaţiile geoidului fiind specifice sistemului
de altitudini ortometrice;
 n P adică P0P0 este perturbaţia sau anomalia altitudinilor.
Suprafaţa de referinţă introdusă este cvasigeoidul, definit
astfel:
  Cvasigeoidul este suprafaţa astfel construită încâ t segmentul
de normală la elipsoid să fie egal cu anomalia altitudinii în
orice punct în care se cunoaşte această cantitate.
Pe suprafeţe acvatice întinse cvasigeoidul coincide cu
geoidul, sub continente existând diferenţe datorate structurii
interne a Pământului.
La noi în ţară, formula recomandată de instrucţiunile în
vigoare pentru trecerea de la diferenţe de nivel măsurate la
diferenţe de altitudini normale este:
1 1

H BN  H AN  hAB  H mediu  g    mediu hAB

 H mediu   A   B  H mediu ,
 mediu  mediu
unde:
  mediu este valoarea acceleraţiei gravităţii normale la
H mediu

altitudinea medie calculată pentru latitudinea medie a

celor două puncte între care s-au efectuat măsurătorile
de nivelment geometric;
  g    mediu este valoarea medie a anomaliilor acceleraţiei
greutăţii corespunzătore celor două puncte;
  A ,  B reprezintă valorile normale ale acceleraţiei
gravităţii pentru proiecţiile pe elipsoid ale celor două
puncte.
Şi în această ultimă relaţie se pot observa cele două
componente ale corecţiei normale
2.6.c. Concluzii
În legătură cu altitudinile normale, utilizate oficial în
România, se pot spune următoarele:
 Avantaje:
 Este independentă de calea urmată pentru efectuarea
nivelmentului geometric;
 Este exprimată în unităţi de lungime;
 Nu necesită date privind observaţii ale gravităţii la nivelul
suprafeţei terestre;
 Nu este nevoie de ipoteze suplimentare privind
compoziţia materialelor din interiorul Pământului.
 Dezavantaje:
 Este dependentă de gravitatea aleasă ca referinţă şi de
 elipsoidul de referinţă;
 Punctele care au aceeaşi altitudine normală nu se află pe
aceeaşi suprafaţă echipotenţială.

2.7. Altitudini elipsoidale

În încheierea acestui capitol privind sistemele de altitudini
trebuie amintit şi de altitudinile elipsoidale, deşi acestea nu sunt
legate de „Pământul fizic”, dar care sunt utilizate de sistemele
moderne de poziţionare cu ajutorul sateliţilor.

 altitudinea elipsoidală este distanţa în lungul normalei la

elipsoidul de referinţă între punctul considerat şi suprafaţa
elipsoidului.

2.7.a. Concluzii
Avantajele şi dezavantajele altitudinilor dinamice sunt
prezentate în cele ce urmează:
 Avantaje:
 Este independentă de calea urmată pentru efectuarea
nivelmentului geometric;
 Este exprimată în unităţi de lungime;
 Nu necesită date privind observaţii ale gravităţii la nivelul
suprafeţei terestre;
 Nu este nevoie de ipoteze suplimentare privind
compoziţia materialelor din interiorul Pământului;
 Poate fi măsurată direct, în termeni care se referă la
elipsoidul geocentric de referinţă, prin utilizarea tehnicilor
satelitare.
 Dezavantaje:
 Este dependentă de elipsoidul de referinţă;
 Punctele care au aceeaşi altitudine elipsoidală nu au
aceeaşi relaţie comună cu câmpul real al gravităţii
terestre.

2.8. Concluzii privind sistemele de altitudini

Plecând de la definiţia numărului geopotenţial
 Punct
CPunct  W0  WPunct  
Geoid
g  dh

se pot scrie diferite tipuri de altitudini dacă se utilizează o relaţie

simplă dar instructivă
C
Sistem
H Punct  Punct ,
G
unde sistemele de altitudini diferă funcţie de cum se alge valoarea
gravităţii, notată cu G, astfel dacă:
 G    constant atunci Sistem = dinamic
0

 Gg atunci Sistem = ortometric

 G  atunci Sistem = normal
În acest mod se pot obţine o mulţime de sisteme de
altitudini funcţie de modul în care este considerat G.
Numărul geopotenţial este, într-un fel, rezultatul cel mai
direct al nivelmentului şi el are o importanţă ştiinţifică deosebită.
Totuşi el nu este o altitudine în adevăratul sens al cuvântului, nu
are o semnificaţie geometrică. Altitudinea dinamică are
dimensiunea unei altitudini dar nu o măsură geometrică. O
proprietate deosebită este aceea că punctele situate pe aceeaşi
suprafaţă de nivel au aceeaşi altitudine dinamică ceea ce intuitiv ar
însemna că dacă ne-am deplasa orizontal am rămâne la aceeaşi
altitudine . 1

Deoarece gravitatea variază de la ecuator la pol cu

aproximativ 5000 mgal înseamnă că se pot obţine valori foarte
mari pentru corecţiile dinamice. Dacă considerăm o linie de
nivelment geometric între două puncte situate la 1000 m diferenţă
de nivel unul faţă de celălalt, la ecuator, unde g  978.0 gal , pentru
o constantă  0   45  980.6 gal va rezulta, prin aplicarea relaţiei ,
0

următoarea valoare a corecţiei dinamice:

978.0  980.6
D  1000m  2.7m
980.6
Din cauza acestor valori mari ale corecţiilor dinamice este
preferabil, pentru probleme ştiinţifice, să se lucreze cu numerele
geopotenţiale şi nu cu altitudini dinamice.
Altitudinile ortometrice sunt naturale reprezentând
1
Altitudinea ortometrică diferă pentru punctele situate pe aceeaşi suprafaţă de nivel deoarece suprafeţele de
nivel nu sunt paralele. Acest fapt susţine paradoxul conform căruia „apa curge la deal”.
„înălţimile deasupra mării” sau mai corect spus „înălţimile
deasupra geoidului”. Astfel, aceste altitudini au o inegalabilă
semnificaţie geometrică şi fizică. Calculul lor este destul de laborios
dacă se utilizează altă relaţie în afara celei propuse de Helmert,
care, în multe cazuri, este suficientă. Valorile corecţiei ortometrice
sunt mici, astfel, în Alpi, pe o linie de nivelment (linia lui Mader,
1954) ce pleacă de la altitudinea de 754 m până la 2505 m, corecţia
ortometrică este de aproximativ 15 cm pe 1 km diferenţă de nivel
măsurată.
Semnificaţia fizică şi geometrică a altitudinilor normale este
mai puţin evidentă. Ele depind de elipsoidul de referinţă utilizat şi,
cu toate că stau la baza noii teorii a geodeziei fizice, au un caracter
oarecum artificial în comparaţie cu altitudinile ortometrice.
Altitudinile normale sunt totuşi uşor de calculat riguros, ordinul de
mărime a corecţiilor normale fiind aproximativ acelaşi ca şi al
corecţiilor ortometrice. În ţările din emisfera estică ele sunt, în
practica curentă, înlocuite cu altitudinile ortometrice.
Toate sistemele de altitudini seamănă între ele prin faptul
că sunt funcţie de poziţie şi că ele au fost introduse astfel încât să
se elimine neînchiderile date de diferenţele de nivel măsurate
(eroarea de principiu a nivelmentului geometric).
Un sistem de altitudini trebuie să satisfacă următoarele
două cerinţe:
 Neînchiderile pe un traseu închis de nivelment să fie
eliminate;
 Corecţiile care trebuie calculate şi aplicate diferenţelor
de nivel măsurate să fie, pe cât posibil, cât mai mici.
Nivelmentul este una din cele mai precise măsurători
geodezice, putându-se obţine o abatere standard de  0.1mm pe 1
km de nivelment, creşterea fiind proporţională cu rădăcina pătrată
din distanţă. Dacă erorile de măsurare, interpolare, etc. ale
gravităţii pot fi considerate neglijabile atunci diferenţele în
numărul geopotenţial pot fi determinate cu o precizie de
 0.1gal / m pentru o distanţă de 1 km, ceea ce ar însemna
 0.1mm în altitudinea determinată. Pentru a obţine aceste valori
trebuie ca la şes să existe o distanţă între punctele gravimetrice de
2-3 km, în zone de deal de 1-2 km şi 0.3-1.5 km în zonele montane.
Pentru scopuri mai puţin precise aceste valori se pot modifica
corespunzător până la ordinul a 15-25 km, 10-15 km, 5-10 km.
Dintre altitudinile prezentate cele dinamice şi normale sunt
cele mai clare şi precise, ca şi numerele geopotenţiale, deoarece
gravitatea normală este lipsită de erori. Altitudinile ortometrice
sunt mai puţin precise (dar nesemnificativ) datorită necunoaşterii
densităţii în interiorul Pământului.
 3. DEVIAŢIA VERTICALEI
Măsurătorile geodezice se efectuează, în cea mai mare parte, pe
suprafaţa fizică a Pământului (denumită în literatura de specialitate şi
suprafaţa topografică). Toate instrumentele cu care se efectuează
observaţiile geodezice trebuie să ocupe o poziţie orizontală pe durata
efectuării măsurătorilor, poziţie realizată prin operaţia de calare. Dacă, de
exemplu, acest instrument ar fi un teodolit, în acest moment axa sa
principală ocupă o poziţie verticală adică direcţia acestei axe, care este şi
direcţia firului cu plumb sau direcţia vectorului gravităţii, este
perpendiculară pe geoid în punctul considerat (Figura 4 .35).

Direcţie perpen-
diculară pe g

Aceeaşi direcţie
cu g
g

Figura 4.35. Poziţia unui instrument pus în staţie.

Această direcţie este denumită şi verticală sau, mai precis, verticala
locului. Pentru că geoidul nu este o suprafaţă care să poată fi utilizată
pentru calcule, măsurătorile efectuate trebuie reduse la o suprafaţă aleasă
ca referinţă (sferoid, elipsoid, etc.), adică a se ajunge la situaţia în care să
se considere că măsurătorile ar fi fost efectuate de pe această suprafaţă şi
nu de pe suprafaţa terestră. Aceasta ar fi ca şi cum axa verticală a
instrumentului ar fi orientată după normala la suprafaţa de referinţă. Se
vorbeşte deci despre două normale: normala la geoid (verticala) şi normala
la elipsoid (dacă acesta a fost ales ca suprafaţă de referinţă) - Figura 4 .36.
 Perpendiculară la elipsoid

Geoid Elipsoid
Ondulaţia geoidului Ondulaţia
geoidului

Perpendiculară la geoid

Unghiul de deviaţie a verticalei

Figura 4.36. Suprafaţa terestră, geoidul, elipsoidul

 Deviaţia verticalei este unghiul format între normala la

geoid (linia firului cu plumb, direcţia vectorului gravită ţii) şi
normala la elipsoid în punctul considerat.
Din definiţie rezultă că deviaţia verticalei este un unghi spaţial
format de cele două normale. În practică este mult mai uşor ca acest unghi
să fie descompus în două componente ortogonale:
 Componenta în planul meridian notată, de regulă, cu ξ;
 Componenta în planul primului vertical notată, de regulă, cu η.
Deviaţia verticalei poate fi privită ca fiind compusă din două părţi:
 O parte care reflectă distribuţia locală a densităţilor, predomi-
nantă în terenurile plane situate la altitudine mică şi
 O altă parte care reflectă complexitatea suprafeţei topografice a
Pământului care conduce la anomalii ale densităţii şi este pre-
dominantă în zonele muntoase unde deviaţia verticalei poate avea
valori şi de ordinul unui minut sexagesimal.
Funcţie de referinţa aleasă se poate vorbi despre
 O deviaţie absolută a verticalei dacă geoidul este ales ca referinţă;
 O deviaţie relativă a verticalei dacă un elipsoid care nu este
geocentric este ales ca referinţă.
Pentru unele probleme geodezice se poate defini şi o deviaţie a
suprafeţei ca fiind unghiul dintre vectorul gravităţii la nivelul terenului şi
normala la elipsoidul de rotaţie geocentric (deviaţie absolută) sau ne-
geocentric (deviaţie relativă).
Se poate observa că deviaţia verticalei la nivelul terenului diferă de
deviaţia verticalei la nivelul geoidului pentru acelaşi punct (aceeaşi
normală la elipsoid) pentru că normalele (linia firului cu plumb) la cele
două suprafeţe nu coincid.
 J Orizontul punctului I

dî I

dh do Verticala Normala
ϑ c ϑ
t’ t” i’ i

Nord

j’ j” Suprafaţa elipsoidului

Figura 4.37. Deviaţia verticalei

Deviaţia verticalei influenţează măsurătorile unghiulare care sunt
orizontale raportate la verticală şi care diferă de cele raportate la normală.
În Figura 4 .37 au fost utilizate notaţiile:
 cu ϑ a fost notată diferenţa dintre ceea ce s-a măsurat faţă de
ce s-ar fi măsurat dacă instrumentul ar fi fost orizontalizat în
raportat cu elipsoidul în loc de geoid;
ij  i cos A ij  i sin Aij
 c este corecţia de reducere a azimutului observat la azimutul

geodezic ( A ij  A ij  c ) sau corecţia datorată deviaţiei
verticalei;
  este unghiul zenital.
Corecţia datorată deviaţiei verticalei se calculează cu relaţia:
cij   i cos Aij  i sin Aij  cot  ij
Această corecţie este importantă şi semnificativă pentru liniile care
au un unghi de elevaţie mare cum ar fi o măsurătoare efectuată de la
poalele unui munte spre vârful acestuia. Mărimea acestei corecţii pleacă
de la câteva secunde de arc şi poate ajunge până la maxim un minut de
arc.
Pentru ţara noastră, pentru lucrări curente, se recomandă
utilizarea următoarelor valori pentru componentele deviaţiei verticalei:
  0.0006513gon ;   0.0002881gon
Unghiul zenital se calculează funcţie de distanţă şi de diferenţa de
nivel.
H ij
cot  ij 
Dij