Capitolul 3

SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE

Descrierea sistemelor de coordonate presupune specificarea atributelor sale, în
ce priveşte denumirea axelor de coordonate, direcţia acestora şi unitatea de
măsură aferentă (ISO 19111).

• Identificator
• Tip (cartezian, geodezic,
plan, polar, relaţionat
gravimetric)
• Dimensiuni (3D, 2D, 1D)
• Informaţii despre sistemul
de coordonate

Descrierea
Denumirea axelor de
sistemului de coorodonate

coordonate
Direcţia axelor de
coordonate

Identificarea unităţii de
măsură a axelor
sistemului de coordonate
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE

Cunoașterea cât mai precisă a acestor informații elimină riscul unor erori
majore de poziționare sau de transformare a coordonatelor.

În special, la poziționarea în plan apar astfel de situații, cum ar fi de exemplu:

• folosirea notațiilor (N, E) în loc de (X,Y);
• orientarea diferită a axelor decât cea uzuală: X→E, Y→N;
• secvența de scriere a coordonatelor: (E,N) în loc de (N,E);
• unitățile de măsură pentru coordonate „feet” („picioare”) în loc de metri etc.

În cazul sistemului de coordonate geodezic elipsoidal sunt elemente care

necesită clarificări, cum ar fi
• semnul pozitiv sau negativ al latitudinilor și longitudinilor, funcție de emisfera
geografică în care se situează punctul,
• notațiile acestora funcție de aplicațiile geodezice (B,L) sau cartografice (φ,λ),
• modul de scriere al lor, sub formă de grade, minute și secunde sexagesimale
(° ' ") sau grade ca număr zecimal (°,…).

Modificarea oricăror dintre atributele prezentate mai sus conduce la schimbări în

sistemul de coordonate adoptat.
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE

1. Sisteme de coordonate elipsoidale, geodezice și rectangulare

•Originea (O) – centrul geometric al

elipsoidului terestru de rotaţie;

•Latitudinea geodezica (B) – unghiul

măsurat în planul meridianului
locului, dintre normala la elipsoid
dusă prin punctul dat şi planul
ecuatorului;

•Longitudinea geodezica (L) –

unghiul măsurat în planul ecuatorului
dintre planul meridianului origine
(Greenwich) şi planul meridianului ce
trece prin punctul considerat

Sistemul de coordonate geodezice elipsoidale

 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
1. Sisteme de coordonate elipsoidale, geodezice și rectangulare

În funcţie de poziţia punctului P faţă de planul

ecuatorului, latitudinea (B) poate fi nordică (0°
÷ 90°) sau sudică (0°÷-90°)

Faţă de meridianul origine (Greenwich), punctele situate la est (0°÷180°) până la

meridianul opus celui origine, vor avea longitudine estică, iar cele situate la vest
(0°÷-180°) vor avea longitudine vestică .
Punctele de latitudine constantă se află pe acelaşi paralel, iar cele de longitudine
constantă pe acelaşi meridian.
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
1. Sisteme de coordonate elipsoidale, geodezice și rectangulare

Sistemul de coordonate
spaţiale geodezice se
obţine prin introducerea
înălţimii elipsoidale (HE).
Aceasta se măsoară pe
segmentul de normală, de
la punctul considerat până
la proiecția acestuia pe
suprafața elipsoidului .

Poziţia punctului P este definită

prin coordonatele spaţiale (B, L,
HE) şi parametrii elipsoidului de
Sistemul de coordonate spaţiale geodezice referinţă (a, f).
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
1. Sisteme de coordonate elipsoidale, geodezice și rectangulare

Punctele de pe elipsoidul
terestru de rotaţie, pot fi referite spaţial
şi la un sistem de axe de coordonate
carteziene rectilinii, având:

•Originea (O) – centrul geometric al

elipsoidului terestru de rotaţie;

•Axa OX – la intersecţia planului

ecuatorului cu planul meridianului
origine Greenwich;

•Axa OY – în planul ecuatorului şi

perpendiculară pe axa OX, cu orientare
spre dreapta ;

•Axa OZ – coincide cu axa de rotaţie a

polilor geografici.

Sistemul de coordonate carteziene elipsoidale

 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
1. Sisteme de coordonate elipsoidale, geodezice și rectangulare
Metoda non - iterativă
Metoda iterativă
Conversia Conversia Y
geodezic - cartezian cartezian - geodezic L  arctan .
X
Z  e '2 b  sin 3  Z N 
1
X  ( N  H E ) cos B cos L B tan B  1  e2
p  e 2 a  cos3   ,
p N HE 

Y  ( N  H E ) cos B sin L L  arctan

Y p
X HE   N.
cos B
HE 
p
N
Pentru prima iterație, HE = 0,
Z  [ N (1  e 2 )  H E ]sin B cos B
Z
tan B(1)  (1  e2 )1.
Za p
p  X 2  Y 2   arctan pb - variabile auxiliare de calcul. Cu ajutorul valorii B(1) se calculează raza de
curbură a primului vertical N(1) și imediat HE(1).
 X, Y, Z –coordonatele carteziene elipsoidale ale punctului; Pentru a doua iterație, formula de calcul a
 B, L, HE –coordonatele spaţiale geodezice ale punctului; latitudinii geodezice devine (N = N(1) ; HE =HE(1)):
 N –raza de curbură a primului vertical; 1
Z N(1) 
tan B(2)  1  e2 E 
,
 e2 – prima excentricitate la pătrat a elipsoidului de referinţă; p  N(1)  H (1) 

 e’2 – a doua excentricitate la pătrat a elipsoidului de referinţă; valoarea lui B(2) va sta la baza calculului mărimilor
 a, b –semiaxa mare şi semiaxa mică a elipsoidului de referinţă
N(2) și HE(2).
Procedeul iterativ se consideră încheiat:
(ΔB < 0",00001 ; ΔHE < 1 mm).
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
2. Sisteme de coordonate elipsoidale armonice și sferice

Elementele de masă și viteza de rotație a elipsoidului generează un câmp al

gravității normale, care poate fi calculat dacă suprafața elipsoidului este
considerată în echilibru. Câmpul gravității normale poate fi referit la un
elipsoid de rotație, dacă îl considerăm un elipsoid de nivel.

Prin introducerea masei totale (M) și a vitezei unghiulare de rotație (ω),

alături de parametrii geometrici principali (a-semiaxa mare, f-turtirea
geometrică) ai elipsoidului de rotație, se poate defini un câmp al gravității
elipsoidale, având drept componente gravitația și accelerația centrifugă.

Se impune condiția ca suprafața elipsoidului să fie o suprafață de nivel a

câmpului său gravific. Un astfel de model al Pământului este numit elipsoid de
nivel (echipotențial). Acesta poate fi definit și de alți patru parametri
independenți ale căror valori pot conduce spre o aproximație optimă a
geometriei geoidului și a câmpului extern al gravității (elipsoidul mediu global)
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
2. Sisteme de coordonate elipsoidale armonice și sferice

Câmpul gravității exterior

elipsoidului de nivel poate fi
modelat printr-o serie de formule
în sistemul de coordonate
elipsoidal armonic (β, λ, u):
• β este latitudinea redusă,
obținută prin proiectarea
paralelei la axa z, de la elipsă la
cercul concentric de rază a';
• λ este identică cu longitudinea
geodezică (L);
• u este semiaxa mică a
elipsoidului cu excentricitatea
liniară E (elipsoid confocal):

E2
E  a '2  u 2  a '  u 2  E 2  u 1  .
u2
Sistemul de coordonate elipsoidal armonic și sferic
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
2. Sisteme de coordonate elipsoidale armonice și sferice

Conversia din coordonate elipsoidale armonice (β, λ, u) Conversia din coordonate carteziene (X, Y, Z)
în coordonate carteziene (X, Y, Z) în coordonate elipsoidale armonice (β, λ, u)

Z u2  E2
  arctan ,
X  a 'cos  cos   u 2  E 2 cos  cos  , u X 2 Y 2
Y
Y  a 'cos  sin   u 2  E 2 cos  sin  ,   arctan ,
X
Z  u sin  , u
1 2
(r  E 2 ) 
1
(r 2  E 2 ) 2  4 E 2 ( X 2  Y 2 ) .
2 2

Punctul P se poate defini și prin coordonatele sferice ( , λ, r), unde:

 - latitudinea geocentrică, reprezentând unghiul dintre raza geocentrică (r) și
planul ecuatorial (XY);
λ - identică cu longitudinea geodezică (L);
r - raza sferei geocentrice ce trece prin punctul P
(distanță geocentrică sau radială).
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
2. Sisteme de coordonate elipsoidale armonice și sferice

Conversia din coordonate sferice ( φ, λ, r) Conversia din coordonate carteziene (X, Y, Z)

în coordonate carteziene (X, Y, Z) în coordonate sferice ( φ, λ, r)

Z
X  r cos  cos  ,   arctan ,
X 2 Y2
Y  r cos  sin  , Y
  arctan ,
Z  r sin  , X
r  X 2 Y2  Z2.

Ultimele două seturi de relații fac legătura prin intermediul coordonatelor

carteziene, între sistemul elipsoidal armonic și cel sferic.
Se pot determina formulele corespondente între diferitele tipuri de latitudine
(B, β,  ), care în cazul punctelor situate pe suprafața elipsoidului de referință
(HE = 0), se prezintă într-o formă simplă:
tan   (1  e2 ) tan B; tan   1  e2 tan B.

Din analiza celor două formule de mai sus, rezultă relația de inegalitate între
cele trei tipuri de latitudine:     B.
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
3. Sisteme de coordonate topocentrice, astronomice și geodezice

Determinările astronomice, care se execută către anumite stele cunoscute ca

poziție pe cer, permit obținerea unor mărimi specifice de poziționare terestră a
punctului din teren. Aceste coordonate sunt numite topocentrice. Pentru că
sistemul de coordonate este orientat după direcția vectorului gravității specific
naturii Pământului în acel loc, ele sunt denumite coordonate naturale.
Componentele de bază ale acestui sistem
definesc totodată direcția firului cu plumb
(verticala locului) în raport cu sistemul
geocentric global:

- latitudinea astronomică (Φ) –

Sisteme de coordonate naturale
unghiul măsurat în planul
meridianului astronomic al locului,
dintre planul ecuatorial și direcția
verticalei locului prin punctul P
(pozitivă de la ecuator spre polul
nord și negativă de la ecuator spre
polul sud);
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
3. Sisteme de coordonate topocentrice, astronomice și geodezice

- longitudinea astronomică (Λ)

– unghiul măsurat în planul
ecuatorului, dintre planul
meridianului Greenwich și
planul meridianului
astronomic ce trece prin
punctul P (pozitivă la est și
negativă la vest de meridianul
Greenwich).
Sisteme de coordonate naturale

Planul meridianului astronomic local se obține pe baza a două drepte: verticala

locului în punctul P și paralela în punctul P cu axa de rotație (OZ).
Urma meridianului locului în planul ecuatorului ceresc nu trece prin centrul
sistemului de axe (O – geocentrul), deoarece polul instantaneu (PIT) diferă ca
poziţie, de polul convenţional (CIO), la epoca de măsurare.
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
3. Sisteme de coordonate topocentrice, astronomice și geodezice

Vectorul (n), perpendicular pe suprafața de nivel (W=WP), orientat către zenit și

în sens opus vectorului gravităţii (g) are componentele pe versor:
𝒈 cos Φ cos Λ
𝒏 = − = cos Φ sin Λ
𝑔
sin Φ
Latitudinea și longitudinea astronomică sunt determinate prin metodele
astronomiei geodezice și împreună cu potențialul (W) formează un sistem
tridimensional de coordonate definit în câmpul gravific.

Ecuațiile care stabilesc legătura între coordonatele naturale (Φ,Λ,W) și cele

rectangulare (X,Y,Z) se bazează pe cunoașterea componentelor potențialului
(W), prin măsurători de nivelment geometric și gravimetrice:
Wz Wy
  arctan ;   arctan ; W  W ( X , Y , Z ).
Wx2  Wy2 Wx

În locul potențialului gravității, se poate folosi și mărimea unei altitudini

relaționată gravimetric, funcție de sistemul de altitudini adoptat (de exemplu,
altitudinea ortometrică).
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
3.1. Sisteme de coordonate astronomice locale

Sistemele astronomice
locale își au originea în
punctul de observație
(P), cu axa OZ în
prelungirea verticalei
locului, către zenitul
astronomic.

Axa Ox (Nord), orientată

pe direcția meridianului
astronomic local și Oy
(Est), perpendiculară pe
axa Ox cu orientare spre
stânga, determină planul
orizontal, tangent la Sistemul astronomic local
suprafața de nivel
(W=WP).
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
3.1. Sisteme de coordonate astronomice locale

Mărimile geometrice
observabile în
măsurătorile terestre
locale sunt: azimute
astronomice (A), direcții
și unghiuri orizontale,
unghiuri zenitale (z),
distanțe înclinate (s) și
diferențe de nivel (∆h).

Coordonatele unui punct

vizat (Q) în sistemul
astronomic local sunt: Sistemul astronomic local

x  s cos A sin Z ; y  s sin A sin Z ; z  s cos Z .

 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
3.1. Sisteme de coordonate astronomice locale

În aplicațiile geodezice,
observațiile din sistemul
astronomic local trebuie
transformate în sistem
global geocentric, pentru
folosirea lor mai departe în
realizarea rețelelor
geodezice de sprijin.
Direcția firului cu plumb
poate fi referită la sistemul
geocentric global cu
ajutorul coordonatelor
astronomice (Φ,Λ).

Sistemul geocentric global şi sistemul astronomic local

 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
3.1. Sisteme de coordonate astronomice locale

Datorită orientării diferite a

axei OY în cele două sisteme,
se aplică o transformare de
orientare spre dreapta a
sistemului local, prin matricea
de reflexie:

1 0 0
 
S2   0 1 0 .
0 1
 0

Se roteşte sistemul local cu

unghiul (90o - Φ) în jurul axei
OY și respectiv, cu unghiul
(180o – Λ) în jurul axei OZ,
aplicând matricele de rotaţie
R2 și R3. Transformarea între sistemul astronomic
local şi cel geocentric
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
3.1. Sisteme de coordonate astronomice locale

 sin  0  cos     cos  sin  0 

   
R2 (90o  )   0 1 0  ; R3 (180o  )    sin   cos  0  .
 cos  0 sin    0 1 
  0

Coordonatele relative ale punctului Q faţă de P în sistemul geocentric, vor fi:

∆R = AX,

  sin  cos   sin  cos  cos  

 
A  R3 (180o  ) R2 (90o  ) S2    sin  sin  cos  cos  sin   ;
 cos  sin  
 0

RT  (X Y Z );

X T  (x y z).
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
3.1. Sisteme de coordonate astronomice locale

Considerând matricea A ortogonală (ortonormală), se poate obține inversa sa

pe baza proprietății matriceale: A-1 = AT:

  sin  cos   sin  sin  cos  

 
A1    sin  cos  0 ;
 cos  cos  cos  sin  sin  


Coordonatele relative ale punctului Q faţă de P în sistemul local, vor fi:

X = A-1 ∆R.

Aceste relații de legătură între sistemul global și cel local, se referă la

coordonatele relative ale punctelor, întrucât pentru obținerea coordonatelor
absolute este necesară cunoașterea coordonatelor punctului de stație (XP, YP, ZP)
în sistemul global geocentric.
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
3.2. Sisteme de coordonate geodezice locale

Sistemul de coordonate
geodezic local se
construiește în mod
similar celui astronomic
local, însă în acest caz,
punctul Pi este referit
prin normala la suprafața
unui elipsoid și nu prin
verticala locului.
În acest fel, practic se
înlocuiesc coordonatele
astronomice (Φ,Λ) cu
cele geodezice (B,L), iar
sistemul global de
coordonate își are
originea în centrul
elipsoidului de referință. Sistemul de coordonate geodezic local
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
3.2. Sisteme de coordonate geodezice locale

Se face observația că
pentru a putea fi folosite
mai departe în calcule de
precizie, azimutul
astronomic (A) și unghiul
zenital (z) trebuie reduse
la mărimile lor geodezice,
în raport cu suprafața
elipsoidului de referință.

Pentru aceasta, se are în

vedere deviația verticalei
față de normala la elipsoid,
cu cele două componente
ale sale, pe planul
meridian (ξ) și pe planul
Componentele deviației verticalei
normal (ε).
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
3.2. Sisteme de coordonate geodezice locale

Cu ajutorul componentelor (ξ,ε) se pot calcula diferențele dintre coordonatele

astronomice (Φ,Λ) și cele geodezice (B,L):
ξ = Φ – B ; η = (Λ – L ) cos Φ,
respectiv dintre azimutul astronomic (notat în acest context de calcul cu simbolul α)
și cel geodezic (A), numit azimut Laplace:
α – A = (Λ – L ) sin Φ + (ξ sin A – η cos A) ctg zo,
în care zo reprezintă unghiul zenital măsurat în punctul de stație Pi, către punctul
vizat Pj.
Transformarea coordonatelor între sistemul geodezic local și cel geocentric:

din sistem local în sistem global: din sistem global în sistem local:

 X    sin B cos L  sin L cos B cos L  n   n    sin B cos L  sin B sin L cos B  X 
         
 Y     sin B sin L cos L cos B sin L  e  ;  e     sin L cos L 0  Y  .
 Z   sin B    u   cos B cos L sin B  
   cos B 0  u     cos B sin L  Z 
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
3.2. Sisteme de coordonate geodezice locale

Pe baza coordonatelor carteziene elipsoidale (X,Y,Z) ale punctelor Pi și Pj, se pot

calcula mărimile elementelor unghiulare și ale distanțelor, folosind relaţiile:

- distanțe înclinate (s):

sij  (X ij )2  (Yij )2  (Zij )2 ,

- azimute geodezice (A):

X ij sin Li  Yij cos Li
Aij  arctan ,
X ij sin Bi cos Li  Yij sin Bi sin Li  Zij cos Bi

- unghiuri zenitale (z):

X ij cos Bi cos Li  Yij cos Bi sin Li  Z ij sin Bi
zij  arccos .
(X ij )  (Yij )  (Zij )
2 2 2

Coorodonatele (B, L) reprezintă latitudinea și longitudinea punctului de stație (i), iar

diferențele (ΔX, ΔY, ΔZ) se efectuează între punctul de stație (Pi) și punctul vizat (Pj).
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
4. Sisteme de coordonate cerești

Noțiuni de bază utilizate în

astronomia sferică:

- sfera cerească
- Polul Nord Ceresc (PNC)
- Polul Sud Ceresc (PSC)
- ecuatorul ceresc
- cercuri orare (meridiane cereşti)
- paralele cereşti
- Ecliptică
- Polul Nord Ecliptic (PNE)
- Polul Sud Ecliptic (PSE)
- punctul vernal echinocțial (γ)
- punctul autumnal echinocțial (ω)
- emisfera nordică (boreală)
- emisfera sudică (australă). Elemente de poziționare pe sfera cerească
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
4. 1. Sistemul de coordonate ecuatorial

Sistemul de coordonate astronomic

este definit de sistemul ecuatorial al
astronomiei sferice, fiind de tip
cartezian tridimensional:
- originea (O) în centrul de masă al
Pământului (geocentru);
- axa (OZ) coincide cu axa de rotaţie
a Pământului;
- axa (OX) în planul ecuatorial,
orientată către punctul vernal
echinocţial;
- axa (OY) în planul ecuatorial,
perpendiculară pe axa OX, cu
orientare spre dreapta.

Sistemul de coordonate ecuatorial

 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
4. 1. Sistemul de coordonate ecuatorial

Poziţia unui corp ceresc S se

exprimă analog definiției latitudinii și
longitudinii astronomice pe sfera
terestră, prin:
ascensia dreaptă (α) este unghiul
măsurat în planul ecuatorului, dintre
planul cercului orar ce trece prin
punctul vernal (γ) şi planul cercului
orar ce trece prin corpul ceresc S
(măsurat în sens antiorar, din punctul
de vedere al PNC);
declinaţia (δ) este unghiul măsurat în
planul cercului orar, între planul
ecuatorial şi direcţia liniei OS
(pozitivă de la Ecuator spre PNC şi
negativă spre PSC).
Sistemul de coordonate ecuatorial
Poziţia corpului ceresc S se poate exprima şi prin coordonate carteziene, prin
relaţiile de legătură:
X  r cos  cos  ; Y  r sin  cos  ; Z  r sin  ,
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
4. 2. Sistemul de coordonate orizontal

Pentru definirea sistemului de

coordonate orizontal, se consideră
sfera cerească topocentrică, printr-o
deplasare paralelă de la geocentru la
topocentru (locul de observație
terestră).
Se introduce noțiunea de plan al
meridianului ceresc al locului (al
observatorului), format de verticala
locului (direcţia firului cu plumb,
opusă direcției gravității în punct) cu
axa de rotaţie a Pământului, ce
conține polii cerești (PNC ; PSC).
Prelungirea acestei direcții în sensul
opus gravității duce la intersecția cu
sfera cerească în punctul zenit, iar pe
direcția gravității, se obține Sistemul de coordonate orizontal
intersecția sferei cerești în punctul
nadir.
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
4. 2. Sistemul de coordonate orizontal

Prin neglijarea razei Pământului în

comparație cu distanțele mari către
obiectele cerești vizate, sistemul de axe
orizontal se consideră în geocentru
(pentru a se face legătura cu sistemul
ecuatorial), având definită a treia axă pe
direcția zenitului, perpendiculară pe
planul tangent la Pământ în punctul de
observație.
Acest plan extins pe sfera cerească
reprezintă orizontul ceresc. Celelalte două
axe se definesc în acest plan orizontal,
prima la intersecția cu planul
meridianului ceresc al locului, orientată
pozitiv către Nord și a doua,
perpendiculară pe prima, orientată
pozitiv către Est, deci spre stânga.
Un corp ceresc S este situat pe sfera Sistemul de coordonate orizontal
cerească pe cercul vertical, rezultat din
intersecția planului ce conține direcția
zenit/nadir cu punctul S.
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
4. 2. Sistemul de coordonate orizontal

Coordonatele care definesc poziţia astrului

S în sistem orizontal, sunt:
- înălțimea (h), definită ca unghiul dintre
direcţia către punctul S şi planul local de
observare al orizontului (orizontul
ceresc), fiind pozitivă în emisfera zenitală
și negativă în emisfera nadirală;
- azimutul (A), definit ca unghiul în planul
orizontului, măsurat de la Nord către
Est, până la planul vertical ce trece prin
punct.
- În locul înălțimii (h) se foloseşte uneori
unghiul complementar acesteia, distanţa
zenitală (z), măsurată din zenit, în planul
cercului vertical, până la punctul S
(z = 90º - h).
Sistemul de coordonate orizontal
Prin măsurarea înălţimii polului ceresc
(hPNC) se obţine latitudinea astronomică a
observatorului (Φ).
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
4. 3 Sistemul de coordonate orar ecuatorial

Legătura între coordonatele orizontale și

cele ecuatoriale este asigurată prin sistemul
de coordonate orar, de tip ecuatorial :

- a treia direcție a axelor de coordonate

coincide cu cea din sistemul ecuatorial
(axa polilor cerești), fiind orientată pozitiv
către Polul Nord Ceresc.

- În planul ecuatorial, prima axă se

orientează în planul meridianului ceresc
local, ce conține axa polilor și direcția
zenitului, cu orientare pozitivă spre Sud.

- A doua axă, perpendiculară pe prima în

planul ecuatorial, este orientată pozitiv
spre Vest, deci spre stânga. Sistemul de coordonate orar ecuatorial
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
4. 3 Sistemul de coordonate orar ecuatorial

Poziţia unui corp ceresc S se exprimă

prin două coordonate: unghiul orar (t) și
declinația (δ).
Declinația corespunde sistemului
ecuatorial.
Unghiul orar este unghiul măsurat în plan
ecuatorial, de la prima axă (intersecția
meridianul ceresc local cu planul
ecuatorial) până la cercul orar, care
conține astrul ceresc S. Sensul de
măsurare este cel al acelor de ceasornic,
privind din Polul Nord Ceresc.

În timp ce declinația rămâne constantă

pentru un obiect considerat fix pe sfera
cerească, unghiul orar se modifică de la
0 la 360°, odată cu rotația completă a Sistemul de coordonate orar ecuatorial
Pământului în jurul axei sale.
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
4. 3 Sistemul de coordonate orar ecuatorial

Pentru stabilirea relațiilor de legătură între sistemele de coordonate orizontale și

ecuatoriale, prin intermediul sistemului orar, se va aplica o matrice de rotație cu unghiul (Φ),
format de planul ecuatorial cu direcția zenitului și o matrice de translație, necesară
schimbării orientării celei de a doua axe (de orientare diferită în cele două sisteme –
stânga/dreapta):
- din sistemul orar în sistemul orizontal:
 sin z cos A    sin  0 cos   cos  cos t 
    
 sin z sin A 
  0  1 0  cos  sin t ;
 cos z   cos  0 sin   sin  
    
- din sistemul orizontal în sistemul orar:
 cos  cos t    sin  0 cos   sin z cos A 
    
 cos  sin t 
  0  1 0  sin z sin A .
 sin    cos  0 sin   
    cos z 

După această transformare de sistem, este necesară stabilirea legăturii între

unghiul orar și ascensia dreaptă, în planul ecuatorial. De aceea, se va face apel la o
categorie a timpului aflată în legătură directă cu mişcarea de rotaţie a Pământului
și anume, timpul sideral.
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
4. 3 Sistemul de coordonate orar ecuatorial

Timpul sideral este în legătură directă cu mişcarea de rotaţie a Pământului, fiind definit ca unghiul orar
al punctului vernal, eliberat de mişcările de precesie şi nutaţie.

Ca măsură a timpului sideral,

avem:
- Timpul Sideral Aparent
Greenwich (GAST), afectat de
nutaţia şi precesia axei de
rotaţie a Pământului;
- Timpul Sideral Mijlociu
Greenwich (GMST), afectat numai
de precesia axei de rotaţie a
Pământului;
- Timpul Sideral Aparent Local
(LAST), raportat la meridianul
LAST este determinat prin observaţii astronomice către stele fixe locului;
şi surse radio extragalactice, fiind afectat de variaţiile de perioadă - Timpul Sideral Mijlociu Local
scurtă (nutaţia); (LMST), în raport cu punctul
LMST este afectat numai de variaţii de perioadă lungă (precesia). vernal mediu.
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
4. 3 Sistemul de coordonate orar ecuatorial

Elementele specifice transformării între

sistemul orar și cel ecuatorial, pentru
determinări instantanee:
LAST = t + α.
În final, se poate scrie o relație matriceală
de legătură între sistemul de coordonate
orizontal (de exemplu, Azimut (A) și distanță
zenitală (z)) și sistemul ecuatorial
(declinația (δ) și ascensia dreaptă (α)):

 cos  cos    sin  cos LAST sin LAST cos  cos LAST  sin z cos A 
    
 cos  sin     sin  sin LAST  cos LAST cos  sin LAST  sin z sin A  .
 sin     cos  sin   cos z 
   0  

Timpul sideral aparent (Local și Greenwich)

 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
5. Sisteme de coordonate plane

Sistemul de coordonate plane polare Sistemul de coordonate carteziene plane

Conversia: polar - cartezian Conversia: cartezian - polar

X   cos    X 2 Y 2
Y
Y   sin    arctan
X

Sistemul de coordonate plane

 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
6. Sisteme de altitudini relaționate gravimetric

Pentru proiectele inginerești, altitudinile se raportează în mod natural la câmpul

gravității terestre și este firesc să fie definite de-a lungul direcției gravității în punct.
Sistemele de altitudini, astfel concepute, sunt numite sisteme de altitudini relaționate
gravimetric. Ele sunt caracterizate de o singură dimensiune (altitudinea) și se
încadrează în clasa sistemelor de coordonate verticale.

 Numărul geopotențial: C  Wo  W .
Numărul geopotențial nu se exprimă în unități de lungime, dar poate fi
aproximat cu înălțimea deasupra mării, exprimată în metri:
C ≈ gH ≈ 0,98H.
C
 Altitudini dinamice: H d  ,
o

Din punct de vedere dimensional, altitudinile dinamice sunt exprimate în metri,

însă ele nu au o semnificație geometrică, întrucât nu pot fi reprezentate ca o
distanță de la o anumită suprafață la punctul considerat.
De aici, rezultă și proprietatea, că punctele situate pe o anumită suprafață de
nivel au aceeași altitudine dinamică
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
6. Sisteme de altitudini relaționate gravimetric

 Altitudini ortometrice: H or  C ,
g
Prin această definiție se ajunge la o interpretare geometrică a altitudinii
punctelor, care însă nu mai păstrează proprietatea, că punctele având aceeași
altitudine ortometrică se află pe aceeași suprafață de nivel
 Altitudini normale: H n  C ,

Prin introducerea acestui sistem de altitudini de către M.S. Molodenski, în anul
1945, suprafața de referință a geoidului se înlocuiește cu suprafața
cvasigeoidului, iar separația față de elipsoid devine anomalia altitudinii (δ).

În România, sistemul oficial de altitudini normale este denumit Marea Neagră –

zero 1975.
 Capitolul 3
SISTEME DE COORDONATE ÎN GEODEZIE
6. Sisteme de altitudini relaționate gravimetric
Pentru cazul determinărilor de precizie în nivelmentul geometric-geodezic,
diferențele de nivel măsurate pe un traseu ipotetic A-B, vor fi corectate funcție
de sistemul de altitudini adoptat, astfel:
B g 

• corecția de altitudine dinamică:  AB   h ,

d 45

A 45

B g   45 g A   45 g B   45
• corecția de altitudine ortometrică: 
or
AB A  45
h 
 45
HA 
 45
HB ,

B
g  B    45  A   45 n  B   45 n
• corecția de altitudine normală:  n
AB  A  45
h  
A  45
h 
 45
HA 
 45
HB ,

O problemă de actualitate o constituie modul de transformare a altitudinilor

elipsoidale în sistemele de altitudini relaționate gravimetric, asociate
datumurilor verticale naționale.