CURSUL NR.

4
CAP. 6. GEOREFERENTIEREA
Definitie
Definirea existentei unui obiect in
spatiul geografic.
Relatie intre imaginea terenului si
proiectiile cartografice corespunzatoare.

Studierea unui teritoriu ce este

acoperit cu harti realizate la diverse scari.
Studierea unor imagini obtinute la
momente diferite in timp.
Pot fi georeferentiate:

• - seturi de puncte;
• - linii;
• - poligoane;
- imagini;
- structuri tridimensionale.
Echipamentul GPS:
- inregistreaza … ce anume?
1. latitudinea
2. longitudinea
… realizand astfel chiar georeferentierea
punctului respctiv

O referinta geografica reprezinta intotdeauna

un identificator unic al unui punct in sistemul de proiectie
utilizat.
• Conditii pentru georeferentiere:

• 1. stabilirea punctelor de control;

2. stabilirea sistemului de proiectie.

• Metode de georeferentiere:

• 1. sisteme de georeferentiere
continua;

2. sisteme de georeferentiere
discreta.
• Sistemele de georeferentiere continua:

• 1. masurarea continua a pozitiei obiectelor fata de

un punct de referinta, fara schimbari sau intreruperi
bruste;
• Sistemele de georeferentiere continua:

• 1. definirea datumului;
• 2. definirea sistemului de coordonate;
• 3. definirea sistemului de proiectie
• Sistemele de georeferentiere
continua cuprind:

• 1. georeferentierea directa = metoda coordonatelor;

• 2. georeferentierea relativa
• Sistemele de georeferentiere
discreta:

• 1. definirea pozitiei obiectelor geografice in raport

cu anumite elemente fixe de pe suprafata terestra;
• 2. se mai numeste si georeferentierea prin
identificatori geografici.
• Determinarea pozitiei exacte a unui obiect pe
supraf. terestra presupune cunoasterea formei si
marimii Pamantului:

• 1. Pamantul este asimilat ca forma cu ….

• elipsoid
• 2. Dar, in 1873 un geodez german …
• Listing … a definit o noua notiune ….
• geoid
• 3. Deoarece geoidul este o supraf. extrem de
ondulata, va fi utilizat doar la sistemele de …
• altitudini;
• 4. Pt. celelalte 2 coord. s-a introdus …
• elipsoidul de rotatie
• Personalitatile care au determinat elipsoizi de
referinta:
• - Helmert;
• - Hayford;
• - Krasovski;
• - AIG
• - 1924 - R=6370km
• Recent – raza Pamantului la ecuator - mai
mica cu 251 m.
 1. DATUM = acele marimi ce
servesc la incadrarea optima a
elipsoidului de referinta folosit intr-o tara
in interiorul geoidului.
 Trebuiesc precizate
coodonatele concrete ale punctului de
ancorare, acesta fiind originea
sistemului de coordonate.

Pentru orientarea axelor sistemului se

defineste un prim meridian
(Greenwich).
• Exista:
– 1. datum-uri proprii fiecarei tari:
– cel asociat - Stereo 70;
– 2. datum-uri la nivel global:
– WGS 84
– ETRS89
• Abaterea dintre WGS84 si ETRS89 se
asteapta sa creasca datorita derivei
continentelor, valoarea distantei dintre Europa
si America majorandu-se anual cu 1-3 cm
• 2. SISTEMUL DE COORDONATE
– Un sistem de coordonate se defineste
prin:
• 1. nume;
• 2. unitatile de masura utilizate;
• 3. directia si succesiunea axelor de
coordonate.
• 2. SISTEMUL DE COORDONATE
• Pozitia unui punct este definita prin:
• coordonate polare;
• coordonate rectangulare:
– coord. geocentrice (x,y,z);
– coord. geografice (lat si long);
– coord. ale proiectiilor cartografice (N si E,
sau x si y)
• Omogenizarea sistemelor de
referinta:

• 1. transformare = recalcularea
coordonatelor intre diverse datumuri;
• 2. conversie = transferul de coordonate
intre diverse proiectii cartografice
• Georeferentierea cotelor:
– 1. sistemul ortometric;
– 2. sistemul sferic
• Diferentele de cota dintre geoid si elipsoid sunt
definite prin ondularea geoidala
• Pentru conversia cotelor elipsoidale in
cote ortometrice trebuie cunoscuta
separatia geoid-elipsoid pt. punctul luat
in considerare.
• Daca nu se realizeaza masuratori ale
gravitatiei … masurarea cotei relative la
elipsoid se face prin GPS in puncte de
cota ortometrica cunoscuta
CAP. 7. TOPOLOGIE
• Topologia este un procedeu matematic pentru
definirea explicită a relaţiilor spaţiale:
– definirea conexiunilor dintre arce,
– identificarea poligoanelor adiacente,
– definirea unui poligon ca un set (o mulţime) de arce.
Cu alte cuvinte, topologia reprezintă o
codificare a relaţiilor spaţiale dintre obiectele unui
strat care se conectează sau sunt adiacente
(puncte, arce, poligoane).
De exemplu, topologia unui arc înseamnă
cunoaşterea punctelor de început şi de sfârşit
(noduri) şi a poligoanelor din stânga şi din dreapta .
• Relaţiile topologice sunt construite începând
cu obiectele simple (puncte) şi continuând cu
cele complexe (arce şi poligoane).
• Generarea topologiei reprezintă procesul
de descriere a relaţiilor existente între
obiectele unui strat. GIS memorează
relaţiile topologice ca parte a bazei de date.
În acest caz, editarea caracteristicilor
spaţiale ale unui strat îi alterează
topologia. De aceea, aceasta trebuie
reconstruită pentru a restabili relaţiile
spaţiale.
 Crearea şi stocarea relaţiilor topologice
oferă câteva avantaje:
•datele sunt stocate mai eficient şi pot fi
procesate mai repede (se pot procesa chiar seturi
mari de date);
•permit realizarea unor analize, cum ar fi
modelarea scurgerilor de-a lungul arcelor de
conexiune dintr-o reţea, combinând poligoanele
adiacente cu caracteristici similare şi
suprapunând obiectele geografice;
•datele redundante sunt eliminate;
•ajută la identificarea erorilor rezultate în urma
digitizării/vectorizarii.
• Există trei concepte topologice
majore:
– arcele se conectează unele cu altele la
noduri (conectivitate);
– arcele care se conectează pentru a
înconjura o zonă definesc un poligon
(definirea poligoanelor);
– arcele au direcţie şi laturi stânga-
dreapta ( învecinare).
• Conectivitatea
• Arcele se pot conecta numai la noduri.
Conectivitatea este definită prin înregistrarea
numărului nodului de început şi a numărului
nodului de sfârşit al fiecărui arc. De aceea,
pentru un GIS, arcele care au un nod comun
sunt conectate.
• În figura figura 2.17, arcele I, II şi III se
conectează în nodul 2. GIS ştie astfel că poate
trece de la arcul II la arcul III, pentru că au în
comun nodul 2.
• Definirea poligoanelor
• Poligoanele sunt reprezentate ca serii de perechi de
coordonate (x,y) care se conectează pentru a închide
o zonă. GIS poate stoca poligoanele în acest fel, sau
ca arce ce definesc poligoanele. În acest ultim caz,
atunci când este necesar, o listă a arcelor care
compun fiecare poligon este stocată şi folosită pentru
a construi poligoanele. Dacă un arc apare în listă
pentru mai mult de un poligon (de exemplu, arcul 2 din
figura 2.18 este comun poligoanelor II şi III), el este
stocat o singură dată. Stocând fiecare arc numai o
dată se reduce cantitatea de date şi, de asemenea,
se asigură nesuprapunerea marginilor
poligoanelor adiacente.
• Învecinarea
• Reprezintă identificarea topologică a poligoanelor
adiacente prin înregistrarea poligoanelor din
stânga şi din dreapta fiecărui arc.
• Învecinarea permite GIS să recunoască, de
exemplu, dacă o pădure este învecinată cu un lac.
• Deoarece fiecare arc are direcţie (nod de început
şi nod de sfârşit), GIS crează şi actualizează o listă
a poligoanelor din stânga şi din dreapta fiecărui
arc. În acest fel poligoanele care au o linie comună
sunt adiacente. În figura 2.18, poligonul I este în
stânga arcului 6, iar poligonul II este în dreapta
acestui arc. De aceea poligoanele I şi II sunt
adiacente.
ZILE BUNE