Axe de coordonate și orientări

Hărțile sau planurile topografice trebuie să fie orientate astfel încât să putem determina
poziția detaliilor topografice față de direcțiile punctelor cardinale. Pentru ca planurile sau hărțile să
fie orientate este necesar ca laturile unor detalii topografice reprezentate pe acestea să fie orintate
față de o anumită direcție de referință, aceasta fiind direcția nord.
Prin orientarea ϴ a unei direcții se înțelege unghiul pe care îl face direcția respectivă cu
direcția nord, unghiul măsurându-se în sens orar de la direcția nord la direcția liniei respective.

Deoarece poziția punctelor topografice se determină pe cale trigonometrică, cercul trigonometric a

fost înlocuit cu un cerc în care originea se află pe direcția nord și cu parcurgerea unghiurilor în sens
orar, denumit cerc topografic.
Pentru ca cercul topografic să păstreze legile cercului trigonometric a fost necesar să se schimbe și
sensul de numerotare al cadranelor.

1
În sistemul rectangular de referință al proiecției Gauss- Kruger, axa X ia poziția direcției nord.
Prin orice punct de pe suprafața terestră se poate duce un meridian geografic și un meridian
magnetic. În funcție de aceste meridiane, avem direcția nordului geografic și direcția nordului
magnetic.

2
 În cazul suprafețelor mari unghiul de orientare este considerat pe o suprafață sferică și este
denumit azimut.
Azimutul geografic Az este unghiul de orientare al unei direcții oarecare AB din teren față de
meridianul geografic. Deoarece meridianele converg spre poli, direcția nordului geografic nu rămâne
paralelă cu ea însăși decât în zona ecuatorului. Din această cauză în determinarea azimutului se va
ține seama de unghiul de convergența meridianelor γ care este unghiul pe care îl fac tangentele la
meridianele geografice a două puncte.
Dacă unghiul de orientare a direcției între două puncte se determină față de direcția nordului
magnetic dată de meridianul magnetic, atunci se numește azimut magnetic. Unghiul δ format de
meridianul geografic și cel magnetic al unui punct este unghiul de declinație magnetică la un
moment dat al punctului.
În cazul suprafețelor restrânse unghiul de orientare șe numește orientare și este unghiul
măsurat în sens orar de la direcția paralelă dusă la axa X, care reprezintă direcția nordului geografic
prin punctul respectiv până la latura considerată. Orientarea se referă întotdeauna la un sistem de
coordonate plane.

3
Dacă cunoaștem unghiurile δ și γ putem determina orientarea geografică:
Θg = θA-B + γ
Θg = θm - δ
Declinația magnetică și convergența meridianelor pot fi estice sau vestice față de direcția
meridianului origine Ng0 și se aplică cu valoarea algebrică corespunzătoare.

Sisteme de coordonate

1. Coordonate geografice: poziția unui punct A în sistemul de coordonate geografice este dată
de longitudinea λA, latitudinea φA și altitudinea HA. ( vezi curs nr. 2)
2. Coordonate rectangulare: poziția unui punct A este dată prin coordonatele rectangulare
absolute XA, YA și altitudinea HA sau prin coordonatele rectangulare relative ΔX, ΔY și ΔH
față de un alt punct de coordonate rectangulare absolute cunoscute:

4
3. Coordonate polare: punctele se reprezintă față de o axă cunoscută A-B prin raza vectoare d 1
și unghiul polar ω1 față de această axă.

Atunci când axa de referință AB se află pe direcția nordului geografic , unghiul polar ω1 este
chiar orientarea θ1.

5
Poziția unui punct mai poate fi reprezentată prin coordonate bipolare unghiulare ( ωA și ωB) și
prin coordonate bipolare liniare (dA și dB):

(Relațiile între coordonatele polare și coordonatele rectangulare le aveți predate la lucrări)