LA RĂSCRUCE DE DRUMURI

Pe măsură ce tehnologia evoluează și educația se transformă. Putem observa acest lucru atât în
școlile din străinătate, cât și în școlile și liceele din țara noastră, unde profesorii sunt din ce în ce
mai deschiși la a include gadget-uri pentru facilitarea procesului de predare și învățare, iar elevii
sunt maeștri în utilizarea noilor tehnologii. În rândurile de mai jos, propun un exercițiu de
imaginație menit să analizeze viitorul educației și avantajele tehnologizării acesteia, atât pentru
elevi cât și pentru profesori.
Iată, cum astăzi, în vreme de pandemie, tehnologia care altădată era o necunoscută și ca orice
necunoscută crea acea frică de nou, devine o soluție pentru educație. Aș putea discuta în acest
articol și despre carențele sau dezavantajele pe care le aduce acest nou model educațional, însă
voi alege perspectiva pozitivă și îl voi descrie ca pe un nou început și o apropiere de viitor.
Într-o școală a viitorului, elevii au cu adevărat oportunitatea să îndragească învățământul, care
se eliberează de ideea de ,,corvoadă’’ și unde tehnologia le creează un mediu familiar și dorit,
ajutându-i în același timp în mod activ la pregătirea pentru cursurile de zi cu zi, dar și la
pregătirea planurilor de viitor încă de la vârste fragede.
Astăzi, întrebarea ,,ce vrei să te faci atunci când vei fi mare?’, a căpătat un spectru larg de
răspuns. Cu opțiuni în continuă creștere și accesibile cu ușurință, copiilor, conștienți de existența
dar și de posibilitatea reală a materializării lor nu le rămâne decât să aleagă în funcție de dorință
și de afinitate.
Ce ne așteaptă atunci? Probabil o reconfigurare a rolului și funcțiunii școlilor și universităților.
Tinerii se uită mult mai pragmatic la informațiile primite în timpul studiilor, dar și la modul în
care acestea sunt livrate, analizează ce este relevant pentru ei, iar profesorul este mai conștient
decât oricând de necesitatea pregătirii pentru o viață a viitorului, atât din punct de vedere al
cunoștințelor, cât și social ca membru al comunității. Astfel, este decisiv să ținem cont că această
pregătire nu constă doar în acumularea de cunoștințe sau în capacitatea de memorare, ci necesită
abilități și competențe transversale cum sunt: gândirea critică, reziliența, flexibilitatea în gândire,
capacitatea de identificare și rezolvarea de probleme, disciplina sau (auto) responsabilitatea.
Obiectivele actuale ale învățământului cuprind pe lângă dobandirea informației teoretice și
abilități sociale cum ar fi: să poată învăța lucruri noi și să fie pregătiți pentru a-și schimba
meseria în cursul vieții, dacă va fi nevoie, să fie empatici și să aprecieze corect consecințele
faptelor și gândurilor lor, să se ridice mai puternici din eșecuri și să învețe din greșeli.
Știind aceste lucruri, ar fi potrivit să le organizăm învățarea în jurul unor experiențe concrete,
reale – care pot oferi feed-back imediat, și care îi pot orienta să evalueze funcționalitate planului
lor. În prezent, aceste demersuri pot fi realizate mult mai productiv cu ajutorul tehnologiei. În
plus, ar fi utilă asocierea unor momente de reflecție și analiză pentru a-i ajuta să gândească
asupra propriei experiențe și asupra consecințele acțiunilor lor. Ne așteptăm astfel să formăm
tineri independenți, rezilienți, responsabili și capabili șă conștientizeze motivul și efectul
acțiunilor lor.
Ținând cont de ce are nevoie educabilul și de faptul că viitorul este cu certitudine foarte
aproape, pentru atingerea eficientă a acestor inițiative, trebuie să renunțăm la teama de
necunoscut și să privim noul sistem de educație digitalizată ca pe un sprijin și un punct de
referință pentru viitor.

Prof. Neagu Daniela