UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI

DISCIPLINA DE IMUNOLOGIE CLINICA – ALERGOLOGIE

AN II MODUL 2 – AN UNIVERSITAR 2014-2015

Bilet nr. 28
Ce este imunitatea si imunologia?
Imunitatea defineste capacitatea organismului de a se apara contra oricarui agent strain
(natura infectioasa: bacterie, virus, parazit; natura toxica: veninuri animale, poluanti
chimici.)
Imunologia este stiinta care studiaza nu numai apararea contra agentilor infectiosi dar face
si distinctia intre “self” (individul) si “non self” (tot ce este in exterior).
Sistemul imunitar este singurul sistem in afara sistemului nervos central, care situeaza
individul in raport cu lumea exterioara

Secventierea AND
Secvenţierea ne oferă informaţii precise privind succesiunea nucleotidelor în cadrul moleculei de
ADN. La ora actuală există mai multe metode de secvenţiere clasificate în funcţie demomentul
apariţiei lor în metode clasice şi metode de generaţia a doua (next generation).
Din prima categorie fac parte metoda chimică a lui Maxam şi Gilbert şi metodaenzimatică sau
metoda dideoxy a lui Sanger care vor fi prezentate succint în cele ce urmeză. Metoda chimică
ţine mai mult de istoria secvenţierii deoarece este relativ greoaie şi nu se pretează la
automatizări. In prezent este utilizată metoda dideoxy cu multiplele ei variante dintre care
electroforeza de capilaritate este cea mai uzuală deoarece se pretează la automatizare. Metoda
chimică utilizează chimicale pentru a rupe molecula de ADN în dreptu anumitor nucleotide.
După marcarea capetelor 5 cu 32 P, ADN-ul de secvenţiat se denaturează (este făcut
monocatenar) şi se împarte în patru mostre. Fiecare din cele patru mostre este tratată chimic (cu
piperidină) pentru a produce rupturi la nivelul unor nucleotide cu baze specifice, care sunt
deasemenea modificate în prealabil chimic într-un anumit fel. Condiţiile sunt astfel reglate ca
rupturile să nu se producă la toate nucleotidele din fragment astfel că se obţin populaţii de
fragmente de dimensiuni diferite pentru fiecare mostră, unele marcate la capătul 5`. Fragmentele
sunt separate prin electroforeză şi sunt identificate prin autoradiografie. Menţionăm faptul că , în
funcţie de pretratamentul aplicat, rupturile la cele patru mostre se produc în dreptul unei anumite
baze, astfel la o mostră
ruptura se produce în dreptul guaninei (G) , la alta în dreptul adeninei sau guaninei (A+G), la alta
în dreptul citozinei sau timinei (C+T) iar la alta in dreptul în dreptul timinei (T).

SAU PUR SI SIMPLU (Sinteza enzimatica de fragmente ADN este metoda cea mai
raspandita de secventiere ADN.
Sunt astazi mai multe sisteme de secventiere automatizata care servesc de “amorsa”:
dideoxinucleotide terminale a lantului, marcat cu un reactiv fluorescent.
Putin reactivi fluorescenti emit lumina undelor de diferite lungimi.
Detectorii unei masini echipate cu un laser si argon inregistreaza semnalele emise de diferiti
reactivi in timpul migrarii electroforetice.)
Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi