Masa de

Pesah
Seder – Masa de Pesah
Pesahul este sarbatoarea când fiecare evreu începe o calatorie de la sclavie catre
libertate. Pentru a ne ghida în aceasta calatorie, înteleptii au scris o carte în care
15 pasi catre libertate sunt subliniati si trecuti în revista. Aceasta carte poarta
numele de Hagada. O explicatie a rabinilor este aceea ca Pesahul începe în ziua
de 15 a lunii Nisan pentru a face aluzie la aceste trepte catre spiritualitate si
libertate pe care le urcam. Imaginati-va aceste 15 trepte ca pe 15 piese ale unui
puzzle. Puneti-le în ordine si veti obtine libertatea!
1. Kades
Pentru a începe Seder-ul, facem Kidus si sfintim ziua de sarbatoare. Cuvântul
kidus înseamna sfânt,special si unic. Primul pas pentru libertatea individuala este
acela de a recunoaste ca fiecare este special în felul sau. Fiecare dintre noi are o
combinatie distincta de talente, aptitudini si experiente care nedetermina
unicitatea. În Egipt, evreii au fost obligati sa construiasca orasele Pitom si
Ramses pentru Faraon. De ce Hagada ne povesteste despre aceasta sarcina ca
despre o tortura? Pentru ca aceste orase erau localizate pe teren mlastinos si de
fiecare data când evreii reuseau sa ridice un nivel, constructiile se scufundau în
pamânt. Sclavia este o viata fara realizari, fara succese, fara sens si scop. De
Pesah,începem calatoria noastra catre libertate întrebând: care este nevoia cea
mai mare a umanitatii? Cum pot eu sa contribui pentru a proteja lumea si a o
înalta din punct de vedere spiritual ?

2. Urhat
De ce ne spalam mâinile în acest moment al Seder-ului?”, întreaba Talmudul.
„Pentru ca este un lucru neobisnuit si acest fapt determina copiii sa puna
întrebari.” Însusi numele de hagada înseamna „spusa,povestire”, pentru ca
scopul Seder-ului este acela de a suscita curiozitatea copiilor si de a le da
raspunsuri. Sarbatoarea de Pesah ne învata ca pentru a fi cu adevarat liberi
trebuie sa privim lumea prin ochi de copii, sa fim curiosi si sa punem întrebari.
„Cine este un om întelept?”, întreaba Talmudul. „Acela care învata de la toata
lumea.” Pesah-ul este sarbatoarea primaverii, a bucuriei si reînnoirii. De aceea
Sederul este plin de evenimente vesele, neobisnuite. Fiti curiosi! Bucurati-va de
viata si învatati din orice lucru! Fiti liberi! 

3. Karpas
Luam verdeata si Îl binecuvântam pe Dumnezeu pentru ca a creat rodul
pamântului. A fi recunoscatori este un sentiment eliberator. „Cine este bogat?”,
întreaba Talmudul. „Acela care este multumit cu ceea ce are.” Iar acest
sentiment de recunostinta provine din observarea atenta a detaliilor. De
exemplu, aceasta bucatica de verdeata pe care o mâncam la Seder a trebuit
plantata, îngrijita, recoltata, împachetata, descarcata, expusa în vitrina,
cumparata si abia apoi am putut-o aduce acasa! Daca apreciem cu adevarat
ceea ce avem, vom spune întotdeauna: „Viata este un dar minunat!” (La un nivel
mai profund, muiatul verdeturilor în apa sarata ne aduce aminte ca si
evenimentele negative, amare, din viata noastra, sunt în ultima instanta spre
bine.) Recunostinta este o atitudine. Ea cere constant efort si atentie. Un evreu
se straduie sa rosteasca 100 de binecuvântari de multumire în fiecare zi.

4. Iahat
Rupem în doua mata si pastram o bucata pentru Afikoman. De ce rupem mata
daca nu vom avea nevoiede ea decât mai târziu? Pentru ca lucrul esential, cheia
catre libertate este anticiparea viitorului si punerea lui în practica. Una din
definitiile maturitatii este aceea ca un om este capabil sa dea la schimb o placere
mai mica pe care o are cum pentru o placere mai mare pe care o va dobândi în
viitor. Copiii nu au aceasta notiune si doresc lucruri imediate. (De ce sa nu
manând 10 bomboane acum? Pentru ca te va durea burtamai târziu...) Ceea ce
trebuie sa facem ca adulti este sa ne gândim la consecintele pe termen lung
aleactiunilor noastre. „Cine este un om întelept?”, întreaba Talmudul. „Cel care
vede viitorul.” La Seder,rupem mata nu pentru acum, ci pentru mai târziu.
Pentru ca adevarata libertate este o experienta petermen lung. 

5. Maghid
Înteleptii ne spun ca una dintre puterile unice ce i-au fost daruite omului este
darul vorbirii. Vorbirea este o unealta constructiva. Dumnezeu a folosit aceasta
unealta pentru a crea lumea. În seara de Seder, ne folosim darul vorbirii pentru
partea centrala a Hagadei: povestirea exodului din Egipt. Însusi cuvântul Pesah
este o contractie de la cuvintele ebraice „pe sah”, care înseamna „gura
vorbeste”. Numele ebraic al Faraonului (Paro) este o contractie de la cuvintele
„pe ra”, însemnând „gura rea”. Pentru ca tot asa cum vorbirea poate construi, ea
poate si distruge. Bârfa poate dezbina familii si comunitati. De Pesah, ne folosim
puterea de a vorbi pentru a „construi” valori umane. Stam târziu în noapte si
povestim istoria exodului nostru, gustând din libertatea ce ne-a fost daruita. 

6. Rahta
Un aspect al libertatii este abilitatea de a ne ridica mai sus decât obisnuitul.
Obisnuitul, asa cum îlcunoastem, înseamna crime, violenta, discutii fara continut
la televizor sau radio. La Seder, ne spalam pemâini ca pas pregatitor înainte de
mata, pentru a întelege pe deplin ce suntem pe cale sa mâncam. Pentru ca nu
orice este consumabil, nu orice este permis. Iar atunci când un lucru ne este
permis, trebuie saîntelegem exact ce înseamna el. Libertatea este puterea de a
spune: „Aleg sa nu beneficiez de acest lucru.” 

7. Moti
Facem binecuvântarea „hamoti” pentru a-I multumi lui Dumnezeu pentru ca „a
scos pâinea din pamânt”.Este un lucru bizar, pentru ca Dumnezeu scoate doar
grâul din pamânt, iar pâinea este produsa de om. De fapt însa, Dumnezeu ne da
doua lucruri: (1) materia prima si (2) uneltele pentru a o transforma. Astazi,
tehnologia ne-a îndepartat de la a vedea frumusetea creatiei lui Dumnezeu. Ne
„reglam” mediul în care traim cu aparate de aer conditionat, fibre sintetice,
chirurgie plastica si inginerie genetica. Omenirea este foarte aproape de „joaca
de-a Dumnezeu”. Însa omul nu poate crea nimic perfect. Omul poate doar
deveni creatia cea mai perfecta a lui Dumnezeu. Ce este mai extraordinar: cel
mai bun computer din lume sau creierul uman? Între cele doua urechi ale unui
om sunt 10 miliarde de celule nervoase, un sistem de comunicatii de 100 de ori
mai mare decât întregul sistem de comunicatii de pe Terra. Atunci când facem
„hamoti” (binecuvântarea pe pâine), tinem mata cu toate cele 10 degete,
amintindu-ne ca mâinile noastre au produs acest fel de mâncare, însa si ca el
este un alt dar de la Cel care ne hraneste pe toti. 

8. Mata
Si pâinea si mata sunt de fapt faina cu apa, care este apoi framântata si coapta.
Care este atunci diferentadintre ele? Diferenta este ca orice aluat care a stat
neprelucrat timp de 18 minute începe sa creasca sidevine pâine. Mata pe care o
mâncam de Pesah a fost coapta rapid. Modul în care se scrie cuvântul mataîn
ebraica este asemanator cu modul în care scriem mitva. La fel cum nu trebuie sa
întârziem la facutul matei, nu trebuie sa întârziem nici la facutul de mitvot
(porunci). Lectia pe care o învatam de la mata este ca trebuie sa nu pierdem
clipa. Întârzierea, chiar si cu o secunda, înseamna diferenta dintre a câstiga si a
pierde. De ce 18 minute însa? Pentru ca numarul 18 este legat în ebraica de
cuvântul „hai”, însemnând „viata”. Talmudul povesteste despre oameni care au
decazut pâna în cele mai joase grade dedezumanizare, pentru ca apoi, într-un
moment de iluminare, sa se ridice si sa îsi schimbe viata. Mai mult decât
diferenta din mata si pâine, Seder-ul ne învata diferenta dintre viata si moarte. 

9. Maror
La Seder spunem: „În fiecare generatie au fost unii care s-au ridicat împotriva
noastra pentru a nedistruge.” Egiptenii ne-au împovarat cu munca grea si au
vrut sa ne distruga si spiritual. Romanii audistrus Cel de-al Doilea Templu si râuri
de sânge evreiesc au curs. Si la fel a fost în multe generatii:cruciade, Inchizitie,
pogromuri, Holocaust, terorism arab... Violenta irationala a pândit poporul evreu
în toate colturile acestui pamânt. De ce am fost urâti? Talmudul spune ca în
ebraica, „sina” (cuvântul care înseamna „ura”) este legat de „Sinai”, muntele pe
care Dumnezeu ne-a dat Tora. La Sinai, poporul evreu a învatat sa iubeasca si sa
pretuiasca moralitatea si dreptatea – un lucru în antiteza cu raul. Am învatat
întreaga lume sa „preschimbe sabiile în pluguri”. Am învatat pe toti sa „îsi
iubeasca aproapele”. Am predat întregii lumi notiunea de egalitate în fata justitiei
si faptul ca admiratia se cuvine nu celor bogati si puternici, ci celor buni, întelepti
si corecti. Hitler (imah semo!) a spus: “Evreii au ranit lumea de doua ori: prin
circumcizie au ranit trupul si prin constiinta au ranit sufletul.” Câta dreptate a
avut în aceste cuvinte si câta munca mai avem de facut! În fiecare generatie,
fortele raului si întunericului au încercat sa ne stinga flacara. Însa evreii au
supravietuit întotdeauna. Avem promisiunea lui Dumnezeu ca vom fi un popor
care nu va pieri niciodata. Pentru ca fara mesajul pe care îl purtam noi, lumea s-
ar reîntoarce în haos. La Seder, mâncam ierburi amare pentru ca a sublinia
faptul ca Dumnezeu nu este cu noi numai în momente de libertate (simbolizate
de mata), dar si în momentele amare ale exilului. Si nu ne va parasi niciodata! 

10. Koreh
Sandwitch-ul preparat de Hilel simbolizeaza „caramizi si mortar”: mata rupta
împreuna cu ierburi amare si haroset. Mata a fost odata întreaga. La fel ca si ea,
si noi, poporul evreu, am fi putut deveni dezbinati si striviti. Însa am fost tinuti
laolalta de legaturile noastre, de Tora si de experientele istorice. Talmudulspune
ca evreii din Egipt au fost izbaviti numai pentru ca au ramas uniti. Am fost uniti
de legatura dintrenoi si de legatura dintre trecutul, prezentul si viitorul nostru. La
câteva saptamâni mai târziu, am primitTora la Muntele Sinai cu o singura inima
si o singura minte. Astazi, ne luptam între noi sub ochii atenti ai presei si
televiziunilor. Este rusinos si descurajant. Cea mai mare amenintare la
supravietuirea noastra ca popor poate veni dinauntrul nostru. Singurul raspuns
este sa proclamam: Fiecare evreu este evreu. Punct. Includerea „fiului celui rau”
în Seder vine sa ne spuna ca nici un evreu nu este pierdut definitiv. Suntem cu
totii o familie si trebuie sa ne iubim si sa avem grija unii de altii. Mata poate fi
rupta, dar poate fi si refacuta. Aceasta refacere este de fapt „sandwitch-ul lui
Hilel”, care a devenit cu timpul promisiunea noastra de a reface unitatea
poporului evreu. Datorita unitatii noastre am fost salvati din Egipt si numai
datorita acestei unitati vom merita sa fim salvati din nou. 

11. Sulhan Oreh

Când ne gândim la atingerea nivelelor înalte de spiritualitate, pare ciudat ca una
dintre poruncile noptii de Seder este aceea de a mânca o masa festiva. Acest
lucru exista pentru ca atitudinea evreilor fata delucrurile simple, fizice, este
diferita de cea a altor religii. Liderii nostri religiosi nu sunt nici celibatari si nici nu
mediteaza întreaga zi pe vârfuri de munte. În loc sa nege sau sa interzica
componentele fizice alevietii, iudaismul subliniaza importanta sarbatoririlor si a
relatiilor maritale. Dumnezeu doreste acest lucru! Dovada este aceea ca în loc sa
creeze pastile pe care sa le luam în loc de mâncare, El a creat tot felul de gusturi
si feluri de mâncare, ca portocale, ciocolata, banane sau capsuni. De ce? Pentru
ca Dumnezeu doreste ca oamenii sa aiba placere de pe urma lor! Adam si Eva au
fost pusi în Gradina Edenului. Talmudul spune ca prima întrebare atunci când un
om ajunge în Ceruri este: „Te-ai bucurat de toate lucrurile permise din lume?” În
seara de Seder, mâncam o masa festiva pentru a întelege ca libertatea
adevarata este abilitatea de a sfinti viata, nu de a fugi de ea. 

12. Tafun
Ultimul lucru pe care îl mâncam la Seder este Afikomanul. Mâncam aceasta
ultima bucata de mata nu pentru ca suntem flamânzi, ci pentru ca ni s-a poruncit
sa facem asa. Placerea fizica, desi parte integranta din viata noastra, lasa loc
uneori unei valori si mai importante. Pentru a ilustra acest aspect, Talmudul
compara un om cu un „cal cu calaret pe spate”. Scopul calului este sa mearga
acolo unde avem nevoie. Însa lasat la voia întâmplarii, calul va încetini si poate îl
va arunca pe omul de pe spatele sau. De aceea, calaretul trebuie sa aiba
controlul si sa ia deciziile. La fel, si trupurile noastre sunt mijloacele de transport
prin aceasta lume. Însa trebuie strunite pentru a nu ne trezi aruncati de pe
„spatele calului”. Exista o diferenta între a mânca sanatos si a intra în cel mai
luxos restaurant pentru cina. O persoana dominata de material nu este libera.
Iar iudaismul spune: controleaza fizicul pentru ca sa nu te controleze el pe tine!
Fii propriul tau stapân. Liberatea este abilitatea de a controla trupul prin suflet.
„Cine este o persoana puternica?”, întreaba Talmudul. „Acela care se controleaza
pe sine însusi.” La Seder, ascundem Afikomanul, îl cautam si câstigam un
premiu. La fel se întâmpla si în viata. Valorile adevarate sunt adesea adânc
ascunse în noi si atunci când le vom gasi, vom primi un premiu: adevarata
libertate. 

13. Bareh
Presiunea societatii este unul din lucrurile care ne împiedica sa facem ceea ce
trebuie. Bareh, rugaciuneade dupa masa, a fost înfiintata de catre Avraham în
urma cu 4000 de ani. Avraham obisnuia sa invitecalatori idolatri în cortul sau
pentru o masa bogata, spunându-le însa ca trebuie sa Îl binecuvânteze pe
Dumnezeu în schimbul acelei mese. Iar ei credeau ca e nebun! Nimeni nu credea
în Dumnezeu! Avraham a fost numit „ha-ivri” (evreul), însemnând „cel care era
de cealalta parte”. Era un om în afara societatii, o voce singuratica în pustiu.
Oare noi am fi fost capabili sa rezistam unei asemenea presiuni sociale? Noi
avem curajul sa ridicam astazi glasul împotriva proliferarii sexului si violentei la
televiziune? Împotriva crimelor si drogurilor de pe strazi? Sclav este acela care
nu se gândeste decât: „Ce vor crede altii despre mine daca voi ridica glasul?
Cum voi putea rezista izolarii?” Cuvântul ebraic pentru Egipt este „Mitraim”,care
înseamna „izolat, constrâns”. Când am plecat din Egipt, am fost eliberati de
constrângerile societatii care ne restrictiona dezvoltarea spirituala. Libertatea
înseamna sa faci ceea ce este bine, chiar daca nu este „la moda”.  

14. Halel
La finalul mesei de Seder, odata cu cele patru pahare de vin, dam glas bucuriei
si cântam. Când evreii au iesit din Egipt si au trecut Marea Rosie, eu cântat
(Exodul, cap.15). Când vedem ca raul esteîngenuncheat, suntem instinctiv
recunoscatori lui Dumnezeu care a facut acest lucru sa fie posibil.Dumnezeu ne
duce din sclavie catre libertate si suntem uimiti de cât de repede se poate
întâmpla acestlucru. Evreii în Egipt au ajuns la al 49-lea grad de impuritate
spirituala (din 50 posibile) si numai atunci sau reîntors catre Dumnezeu. Numai
atunci au fost salvati. Exilul nostru din Egipt a început cu Iosef într-o închisoare
si cu înaltarea sa la rangul de vice-faraon, în doar o singura zi! Sederul este
singura dintre cele 613 porunci care se poate îndeplini numai noaptea, pentru ca
de Pesah transformam întunericul în lumina. Cu Halel, ne exprimam, în modul cel
mai simplu posibil, cântând, emotia libertatii noastre. Cântecul este expresia
unui suflet emotionat. Este modul în care putem sa ne manifestam pentru a
atinge libertatea. 
15. Nirta
Terminam Sederul cu rugaciunea „La anul la Ierusalim”. Toate sinagogile din
lume sunt îndreptate catre Ierusalim. El este punctul central al sperantelor si
aspiratiilor noastre, nu numai în sens geografic, dar si conceptual. Talmudul
spune ca întreaga creatie a început în Ierusalim si ca de acolo lumina s-a întins
întoate directiile. Hartile medievale prezinta Ierusalimul ca fiind în centrul Asiei,
Europei si Africii. Lumea se regaseste aici si forta vietii provine de aici. Numele
de Ierusalim înseamna „pace”. Iar pacea, „shalom”,este mai mult decât absenta
conflictului. Înseamna armonie, înseamna ca întreaga lume este în unison. 
Ierusalimul este o viziune a lui Dumnezeu în viata fiecaruia dintre noi, o
metafora a unei lumi perfecte. Ierusalimul ne da speranta ca vom realiza ceea ce
noi ca popor avem de realizat, sfintirea acestei lumi. În Egipt, nu învatasem înca
aceasta lectie: eram îngenuncheati de munca grea si eram cufundati în abisul de
impuritate al societatii egiptene. Când am fost în cele din urma salvati, s-a
întâmplat atât de repede încât nu am putut sa întelegem totul pe deplin. Acest
lucru îl facem în fiecare an, la Seder, recreând cadrul acelei eliberari. Sederul ne
aduce mai aproape, cu fiecare an, de momentul eliberarii totale. Strigam
împreuna: „La anul la Ierusalim!” si suntem pe calea cea buna catre casa...

Pesah Kaser veSameah!