Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de

Dragobete, sărbătoarea iubirii la români.

„Dragobetele sărută fetele”.
Superstiţii şi credinţe populare de Dragobete

În vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necăsătorite să strângă zăpada rămasă pe alocuri,
zăpada cunoscută drept “zăpada zânelor”. Apa rezultată prin topire era considerată ca având proprietăţi
magice în iubire şi în descântecele de iubire, dar şi în ritualurile de înfrumuseţare. Se credea că această
zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele îşi clăteau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de
frumoase şi atrăgătoare ca şi zânele.

În această zi, fetele trebuie să se întâlnească cu persoane de sex masculin. Altfel nu vor avea deloc parte
de iubire de-a lungul întregului an… Totodată, în sate se credea că fetele care ating un bărbat dintr-un
sat învecinat vor fi drăgăstoase tot timpul anului.

În anumite sate uitate ale României, din pământ se scot rădăcini de spânz pe care oamenii le folosesc
ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.

Este obligatoriu ca în această zi bărbaţii să se afle în relaţii cordiale cu persoanele de sex feminin.
Bărbaţii nu au voie să necăjească femeile şi nici să se angajeze în gâlcevi căci astfel îi aştepta o primăvară
cu ghinion şi un an deloc prielnic. Atât băieţii, cât şi fetele au datoria de a se veseli în această zi pentru a
avea parte de iubire întreg anul.

Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se
sărute în această zi.

Lucrările câmpului, ţesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu sunt permise în această zi. În
schimb, curăţenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor şi prospeţime.

Nu ai voie să plângi de Dragobete

Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare
de necazuri şi supărări în lunile care vor urma.

Fetele tinere îşi pun busuioc sub pernă

În unele zone ale ţării, ajunul Dragobetelor este asemănător ca simbolistica noptii de Bobotează. Fetele
tinere, curioase să îşi afle ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobetele le va
ajuta să găsească iubirea adevărată.

1
În data de 1 martie vine, oficial, primăvara.

Vezi ce FELICITARI de 1 martie puteți transmite persoanelor dragi din viața voastră.

În vremuri de demult (în anumite zone chiar şi astăzi!), în această zi de mare sărbătoare, tinerii îmbrăcaţi
în straie frumoase, cuvincioase obişnuiau să se strângă în păduri şi să culeagă în buchetele cele dintâi
flori ale primăverii.

Culesul florilor se continua cu voie bună şi cântece, cu un fel de joc numit “zburătorit”. La ceasul
prânzului, fetele porneau în fugă către sat, iar băieţii le fugăreau, încercând să le prindă şi să le dea un
sărutat. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă, ulterior având loc şi sărutul considerat
echivalent al logodnei şi al începutului iubirii între cei doi. Înspre seara, logodna urma să fie anunţată
comunităţii satului şi membrilor familiei.

Cei care participau la sărbătoare, respectând tradiţia, erau consideraţi a fi binecuvântaţi în acel an. Ei vor
avea parte de belşug, fiind feriţi în schimb de boli şi febră. Conform anumitor superstiţii din bătrâni, cei
care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiţi să nu poată iubi în acel an. Acest obicei a dat naştere
celebrei strigături sau ameninţări glumeţe “Dragobetele săruta fetele !”.

Cu ocazia acestei zile, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar şi păsărilor.
Bătrânii credeau că în această zi păsările îşi aleg perechea pe viaţă şi se urnesc în construirea cuiburilor.
La sfârşit de iarnă şi început de primăvară, Dragobete oficia nunţirea păsărilor în cer. Sacrificarea
animalelor este interzisă în această zi. În rostul împerecherii păsărilor nu ai voie să intervii, se crede…

În credinţa populară, Dragobetele reprezenta întruchiparea dragostei. Deloc

întâmplător, această zi marca şi începutul anului agrar, moment în care întreaga
natură renăştea, păsările începeau să-şi încropească noi cuiburi, iar ursul îşi părăsea
bârlogul.

Chişinău, 24 feb — Sputnik. Deşi un obicei originar din sudul României, Dragobetele a ajuns de câţiva
ani încoace extrem de bine cunoscut în toate
zonele României şi chiar în Republica
Moldova, ca o ofensivă autohtonă la
sărbătoarea împrumutată a Sfântului Valentin.
O răspândire a unei tradiţii vechi, pe care © PHOTO : EPISCOPIA-UNGHENI.MD

Ce sărbătorim
etnografii o încurajează, atât pentru frumuseţea simbolurilor pe careDragobete
le reînvie,sau
câtZiua Îndrăgostiților?
şi pentru –
interesul pe
Ce spune un preot ortodox
care îl stârneşte, an de an, în special în rândul tinerilor, scrie portalul doxologia.ro.
Denumirea de Dragobete provine de la numele slav al sărbătorii creştine Aflarea Capului Sfântului Ioan
Botezătorul (Glavo-Obretenie), marcată pe 24 februarie, şi este o zi a dragostei şi a renaşterii naturii care
se celebrarea variind într-un interval ce începea pe 24 februarie şi se termina pe 1 martie, când calendarul
popular consemna şi ziua babei Dochia. De altfel, în unele legende, Dragobetele apare chiar ca fiind fiul
babei Dochia.

2
În credinţa populară, Dragobetele reprezenta întruchiparea dragostei. Deloc întâmplător, această zi marca
şi începutul anului agrar, moment în care întreaga natură renăştea, păsările începeau să-şi încropească noi
cuiburi, iar ursul îşi părăsea bârlogul. Iar odată cu natura, reînvia şi iubirea.

„În ziua de Dragobete, fetele se sculau de dimineaţă şi plecau pe câmpurile din preajma
satului, dacă anotimpul permitea acest lucru. Când primăvara era mai călduroasă,
plecau în grup, cu multă veselie, să culeagă primele flori ale primăverii. Exista credinţa că
acestea sunt florile dragostelor şi că din ele trebuie să se facă mici buchete şi să se
păstreze până la Rusalii, când se făcea o coroniţă şi se arunca peste casă, lucru care ar fi
putut să le spună multe despre o viitoare căsătorie. La un moment dat ajungeau aici şi
băieţii, iar fetele alergau spre sat. Şi dacă în această zi o fată era ajunsă din urmă de un
băiat şi sărutată, sărutul însemna că deja s-au logodit", spune etnograful Angela Paveliuc
Olariu, citată de portalul doxologia.ro.

Sărbătoarea care îngemăna cele două anotimpuri, iarna şi primăvara, era legată de tradiţia oamenilor de
odinioară de a celebra renaşterea şi primenirea naturii. Ziua de Dragobete era percepută ca o zi în care
omul, păsările cerului şi pământul care trebuia să primească noile semănături se pregăteau pentru intrarea
în anotimpul prospeţimii şi-al trezirii la o nouă viaţă. Sărbătoarea de Dragobete a primit diverse denumiri
în diferite zone ale ţării: ”Cap de primăvară", „Sântion de primăvară", „Ioan Dragobete", „Drăgostiţele",
„Năvalnicul", „Logodna sau însoţitul paserilor".

Românii sărbătoresc în data de 24 februarie, Dragobetele, echivalentul românesc al zilei

Sfântului Valentin sau Valentine’s Day.
În unele zone, această sărbătoare românească a iubirii este marcată pe 28 februarie,
1, 3 şi 25 martie, iar Dragobetele se mai numește, în funcție de regiune:

Cap de primăvară

Sântion de primăvară

Ioan Dragobete

Drăgostițele

Năvalnicul

Logodna

În tradiția românească, Dragobetele marca începutul primăverii, fiind ținut în preajma

zilei de 1 martie, cel mai adesea la 24 februarie. Data de 24 februarie nu era
întâmplător aleasă, marcând începutul anului agricol. Este momentul în care întreaga
natură renaște, păsările îşi caută cuiburi și, după unele credințe populare, ursul iese din

3
bârlog. Odată cu natura, reînvia şi iubirea, iar Dragobetele marca ziua în care întreaga
suflare sărbătorea înnoirea firii și se pregătea pentru venirea primăverii.

Divinitate mitologică asemănătoare lui Eros (zeul iubirii, în mitologia greacă) și Cupidon
(sau Amor, zeul roman al dragostei), Dragobete, cunoscut și sub numele de Dragomir,
este considerat, în credința populară românească, fiul Babei Dochia. Năvalnic și
nestatornic, Dragobetele se diferențiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiția
catolică și este închipuit ca fiind un flăcău voinic, chipeș și iubăreț, care sălășluieşte mai
mult prin păduri.

Preluat de la vechii daci, unde era perceput ca un zeu pețitor şi ca un naș ce oficia în
cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor, de-a lungul veacurilor românii au
transformat Dragobetele, acesta ajungând să fie considerat ‘zânul dragostei’, zeitate ce
îi ocrotește și le poartă noroc îndrăgostiților. A devenit protectorul iubirii celor care se
întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ține tot anul, precum cea a păsărilor ce ‘se
logodesc’ în această zi.

Dragobete este și un zeu al bunei dispoziții, de ziua lui organizându-se petreceri,

prilejuind, astfel, înfiriparea unor noi iubiri, logodne și chiar căsnicii. Odinioară, de
Dragobete, satele românești răsunau de veselia tinerilor și peste tot se putea auzi
zicala: ‘Dragobetele sărută fetele!’.

Credințele populare referitoare la această sărbătoare sunt multe. Astfel, în popor se

spunea că cei care participă la Dragobete vor fi feriți de boli și mai ales de febră și că
Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelșugat.

În dimineața zilei lui Dragobete, înveșmântați în straie de sărbătoare, flăcăii și fetele se

întâlneau în centrul satului sau în fața bisericii. Dacă vremea era urâtă, se strângeau în
casa unuia dintre ei, unde se țineau de jocuri și de povești. Însă, dacă vremea era
prielnică, porneau în cete, cântând, către pădure sau prin luncile din apropiere, unde
băieții adunau lemne pentru foc, iar fetele culegeau ghiocei, violete și tămâioasă, flori
de primăvară și plante miraculoase, pe care le păstrau la icoane, fiind folosite apoi la
descântece de dragoste. Adunați în jurul focurilor aprinse, flăcăii și fetele stăteau de
vorbă.

În unele zone, exista obiceiul ca fetele mari să strângă apă din omătul netopit sau de
pe florile de fragi. Această apă, despre care se spunea că e “născută din surâsul
zânelor” (‘apa zânelor’), era păstrată cu grijă, existând credința că avea proprietăți
magice: făcea fetele mai frumoase și mai drăgăstoase. Dacă de Dragobete nu erau

4
zăpadă și fragi, fetele adunau apă de ploaie sau luau apă de izvor pentru spălatul
părului.

În Mehedinți, exista obiceiul numit “zburătorit”, potrivit căruia, la prânz, fetele se

întorceau în fugă spre sat. Fiecare flăcău urmărea fata care îi era dragă. Dacă băiatul
era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, goana se sfârșea cu un sărut în văzul
tuturor. Acest sărut simboliza logodna celor doi tineri, pentru cel puțin un an de zile. Nu
de puține ori, aceste logodne ludice precedau logodnele adevărate, Dragobetele fiind un
prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunți se mai pregătesc pentru toamnă.

În Ardealul de sud-vest (de pildă, în zona Orăștiei), Dragobetelui îi corespunde

sărbătoarea Popelnicului. Tinerele merg să culeagă planta omonimă, cu ale cărei frunze
își spală părul. Popelnicul se culege după un ritual prestabilit: fetele merg pe ascuns,
nespălate și nemâncate, încă de la sfârșitul nopții. Ele lasă ca ofrandă pâine și ouă sau
pâine cu sare și culeg planta. Tinerii fac hore în câmp și, dacă vremea este frumoasă,
merg să culeagă ghiocei.

Uneori, flăcăii petreceau din plin de Dragobete și prin satele vecine, pentru a le merge
bine peste vară.

De la această sărbătoare nu lipseau nici cei mai în vârstă, ziua Dragobetelui fiind ziua în
care trebuia să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar și de păsările cerului. În
această zi, nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor.
Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot restul
anului, în timp ce bărbații erau atenți să nu le supere pe femei, pentru că altfel nu le-ar
fi mers bine.

Sărbătoarea dragostei era socotită de bun augur pentru treburile mărunte, însă nu şi
pentru cele mai importante. Deoarece exista credința că Dragobetele îi va ajuta pe cei
gospodari să aibă un an mai îmbelșugat decât ceilalți, oamenii respectau această
sărbătoare la fel ca şi pe cele religioase – nu munceau, doar își făceau curățenie prin
case. Cele care lucrau erau fetele mai îndrăznețe care chiar își doreau să fie “pedepsite”
de Dragobete. Chiar dacă mai ‘pedepsea’ femeile, se considera că Dragobetele ocrotea
și purta noroc tinerilor, în general, și îndrăgostiților, în mod special.

12 lucruri interesante despre Dragobete

Mai sunt câteva zile și urmează o nouă
sărbătoare dedicată dragostei, de data
5
aceasta fiind de origine românească. Deși nu
este atât de popularizată precum Ziua
Îndrăgostiților, este o zi cel puțin la fel de
frumoasă. Iată câteva lucruri interesante
despre această sărbătoare autohtonă:
Din câte se pare Dragobetele era zeul tinereții, al veseliei și al iubirii. Acesta a fost preluat de la vechii
daci și transformat în ceea ce este astăzi.
Legendele populare spun că Dragobete era fiul babei Dochia, care avea ca principală activitate
seducerea femeilor care îi ieșeau în cale.
În această zi băieții și fetele se întâlneau la biserică și apoi plecau să culeagă primele flori de primăvară.
Superstițiile spun că cei care nu vor sărbători această zi vor fi pedepsiți să nu poată iubi în acel an.
În această zi era interzisă sacrificarea animalelor pentru că se credea că se intervine în rostul
împerecherii animalelor.
Tinerele fete necăsătorite considerau că apa rezultată din zăpada care mai exista pe alocuri avea
proprietăți magice în ceea ce privește iubirea, dar și în păstrarea frumuseții.
Dacă femeile nu se întâlnesc pe 24 februarie cu persoane de sex masculin nu vor avea parte de iubire
pentru tot restul anului.
Bărbații trebuie să se poarte foarte frumos cu femeile dacă își doresc să aibă noroc în această primăvară
șo să aibă un an lipsit de greutăți.
Se spune că nu este indicat să plângi în această zi pentru că acele lacrimi vor aduce necazuri și supărări
în lunile imediat următoare.
În unele locuri Dragobetele este sărbătorit pe 1 martie, tocmai datorită că acesta este considerat a fi fiul
babei Dochia.
Ziua de Dragobete era ziua în care mulți tineri deveneau frați de sânge.
Dragobetele este varianta românească a zeului roman Cupidon sau a celui grec numit Eros.
Ziua de Dragobete este încă sărbătorită de mulți romîni, în special în localitățile în care de păstrează
tradițiile și obiceiurile. În multe locuri din țară oamenii petrec așa cum o făceau strămoșii lor pe vremuri,
mai ales în mediul rural. Poate că mulți dintre noi vor serba cum se cuvine și ziua aceasta, măcar pentru
că e vorba de o tradiție românească

Știați că…

1. Fiu al Babei Dochia, ”Dragobetele” era sărbătorit pe 24 februarie? Sărbătoarea de Dragobete este
considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day, sărbătoare a iubirii.

2. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, românii au
transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care
ţine tot anul, aşa cum şi păsările “se logodesc” în această zi.

6
3. Dragobetele, sărbătoarea iubirii are mai multe date calendaristice? Aceasta este celebrată în unele
locuri din România în datele de 24, 28 februarie sau la 1, 3 și 25 martie. Acestă inconsistenţă este
cauzată de diferenţele dintre cele două calendare – iulian şi gregorian.

4. În ziua sărbătorii, fetele și băieţii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau, conform tradiţiei, să caute prin
păduri şi lunci, flori de primăvară?

5. În unele zone ale ţării, ajunul zilei de Dragobete este asemănător, ca și simbol, cu noaptea de
Bobotează? Astfel, fetele tinere îşi pun busuioc sfinţit sub pernă pentru a-şi afla ursitul, având credinţa
că Dragobetele le va ajuta să-şi găsească iubirea?

6. De Dragobete, femeile obişnuiau să atingă un bărbat din sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul?

7. Bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei de Dragobete, pentru că, altfel, nu le va merge deloc bine tot
anul?

8. Dragobetele este ziua în care oamenii mai în vârstă trebuie să aibă grijă de toate animalele din
ogradă, dar şi de păsările cerului? Despre acestea din urmă, se spune că se împerechează în această zi.

9. De Dragobete, pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și
băieții?

10. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit “zburătorit”, urmărite de câte un
băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul
tuturor. De aici provine expresia “Dragobetele sărută fetele!”. Sărutul semnifică logodna celor doi
pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce
nunţi se mai pregătesc pentru toamnă.

11. În această zi nu se sacrificau animale, pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor?

12. Se spune că cine participă la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră,
şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat?

13. Conform superstiţiilor, de Dragobete nu ai voie să: plângi, să fii trist, să superi fetele și femeile, să
țeși și să coși sau să lucrezi câmpul?

14. Oamenii de știință afirmă că oamenii se îndrăgostesc de aproximativ 7 ori înainte de căsători?

15. Inelele de logodnă se poartă pe al patrulea deget de la mâna stângă, deoarece grecii antici au
susținut că acesta conține ”vena iubirii”, care rulează direct la inimă? Primele verighete au apărut în
Egiptul Antic, cercul reprezentând eternitate, precum și soarele puternic și luna.

16. Se spune că păsările își aleg partenerul pe 14 februarie?

17. În Evul Mediu, de Ziua Îndrăgostiţilor, băieţii şi fetele trăgeau la sorţi un nume pe care trebuiau să îl
poarte pe mânecă toată săptămâna următoare.

7
18. Îndrăgostitul poate induce un efect calmant asupra organismului și a minții și ajută la restabilirea
sistemului nervos?

19. A avea o relație romantică face ambele sexe mai fericite? Cu cât este mai mare angajamentul, cu
atât partenerii sunt mai fericiți!