1.

Controlul medico-sportiv

Controlul medical poate fi iniţial (caracter de selecţie) şi periodic, la 4 sau la 6 luni, după caz
(loturile naţionale efectuează acest control la 4 luni după o metodologie specială a Institutului
Naţional de Medicină Sportivă), control care atestă starea prezentă şi evidenţiază evenimentele
medicale şi sportive, care au loc de la controlul medical anterior.

Controlul medico-sportiv se efectuează în unităţi de specialitate, încadrate şi dotate

corespunzător şi poate avea loc în 3 ipostaze:

a) control medico-sportiv iniţial.

Acesta are un caracter de selecţie medico-biologică pentru sport şi foloseşte următorii

indicatori: anamneza medico-sportivă; diagnosticul stării de sănătate (atenţie la tare, sechele şi
malformaţii congenitale); diagnosticul genetic de sex; evaluarea dezvoltării fizice; evaluarea
funcţională.

Trebuie să diferenţiem un control medico-sportiv iniţial pentru acordarea avizului

medico-sportiv de practicarea educaţiei fizice şi sportului de un control medico-sportiv cu un
caracter de selecţie sportivă. Astfel un copil poate fi apt de a practica.

b) control medico-sportiv periodic.

Are rolul de a aduce la zi datele medicale şi sportive.

Acest control are următoarele componente: anamneza medico-sportivă; diagnosticul stării

de sănătate (examene clinice şi paraclinice); diagnosticul genetic de sex (formula cromozomială)
dacă nu s-a efectuat anterior; evaluarea dezvoltării fizice (nivelul dezvoltării fizice, compoziţie
corporală, forţe musculare şi indicii de forţă, mobilitate, tonus muscular); evaluarea funcţională
(evaluarea funcţională cardio-respiratorie, endocrino-metabolică, neuro-psihică, neuro-
musculară); evaluarea capacităţii de efort (anaerobe alactacide, anaerobe lactacide, aerobe), a
capacităţii de anduranţă şi a capacităţii de refacere.

Toţi aceşti parametrii trebuie interpretaţi în funcţie de perioada de antrenament,

momentul obiectivului de vârf sportiv cât şi în dinamica faţă de examenele anterioare sau de
unele investigaţii la locul de antrenament al sportivului.

Toate aceste date (cantitativ şi calitativ) se vor regăsi în avizul medico-sportiv.

c) control medico-sportiv cu caracter de expertiză medico-sportivă.

În sportul contemporan atât de încărcat din punct de vedere competiţional se ajunge

adesea la situaţia în care sportivii de mare valoare sau echipe la jocuri de asemenea de mare
valoare nu mai dau randamentul scontat, fără cauze evidente.
 În aceste situaţii antrenorul împreună cu medicul sportive solicită o expertiză medico-
sportivă privind nivelul sanogenetic, starea funcţională şi capacitatea de efort, gradul de
antrenament cu scopul de a evidenţia eventualii factori limitanţi ai performanţei şi a acţiona
pentru amendarea lor şi creşterea randamentului sportiv.

O atenţie deosebită în astfel de ocazii nedorite trebuie acordată investigaţiilor neuro-

psihice şi endocrino-metabolice.