9.

Bazele fiziologice ale refacerii

În sistemul nervos central efectul predominant este iradierea inhibiţiei corticale care va
facilita instalarea proceselor anabolice în neuroni şi în celule gliale.

La nivelul sferei vegetative se instalează bradicardia, bradipneea, datorate mediaţiei

chimice colinergice parasimpatice cu efect trofotop.

La nivelul mediului intern se instalează alcalinitatea acestuia, restabilirea pH-lui, a

glicemiei şi a echilibrului hidroelectrolitic.

Principii generale ale refacerii

a) Refacerea este o componentă a antrenamentului sportiv, constituind cu efortul propriu-

zis cele două laturi esenţiale ale procesului de pregătire:

- componenta de muncă (ergotropă) – efortul;

- componenta de refacere (trofotopă) – cu durata de câteva minute (refacerea intra-efort, până la

câteva săptămâni, ex. refacerea după un ciclu olimpic).

b) Refacerea se adresează unui organism sănătos, integru şi are un caracter strict

individualizat. Individualizarea ţine cont de sex, vârstă, stare de antrenament, etc.

c) În mod spontan, refacerea organelor şi sistemelor se realizează în timp, într-o anumită

ordine:

- parametrii sferei vegetative (ex. cardiovasculari, respiratori) se refac în câteva minute;

- unii parametri metabolici – în câteva ore;

- parametri neuroendocrini – au o durată de refacere de 2 – 3 zile.

d) Refacerea se realizează intraefort, după antrenament, după ciclu săptămânal, anual,

olimpic.

e) Refacerea se adresează celui mai afectat organ sau sistem implicat în efort, fără a
subaprecia efectul efortului asupra organismului ca un tot unitar şi deci, refacerea are în vedere
întregul organism, dar diferenţiat pe aparate şi sisteme.

f) Refacerea spontană se completează în mod obligatoriu cu cea dirijată care cunoaşte

procedee de refacere generală şi de refacere specifică fiecărui sport.