Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coordonator:
BAIA MARE
2020
CUPRINS
1. Introducere
2. Bazele fiziologice ale refacerii
3. Formele refacerii organismului dupa efort
4. Metode şi scheme orientative folosite în refacerea biatlonistilor
5. Bibliografie
Refacerea vizează restabilirea stării de echilibru a mediului intern şi a parametrilor
funcţionali, avute înainte de efort şi chiar depăşirea acestora, în sensul optimizării lor în
cadrul fenomenului de supracompensaţie. Legătura strânsă între efort şi refacere în procesul
de pregătire sportivă, priveşte nu numai creşterea încărcăturii ci şi a repausului fără de care nu
se pot realiza exigenţele de volum şi intensitate ale antrenamentului. Privită în acest mod,
refacerea reprezintă o rezervă de performanţă, dar şi o sursă de sănătate şi reconfortare după
efort. In biatlon principalele directii de abordare prioritara a refacerii dirijate sunnt: metabolic,
neuromuscular, neuropsihic, cardiorespirator.
Bazele fiziologice ale refacerii
Din punct de vedere fiziologic, după Demeter A. (1989), refacerea organismului după
efort este rezultatul unor procese predominant anabolice care restabilesc echilibrul afectat în
timpul susţinerii efortului şi readuc la normal constantele tulburate.
Refacerea spontană are un caracter fazic oscilant, cu intensitate tot mai mică pe
măsură ce trece timpul, de la momentul efortului până la stingerea completă.
Supracompensarea
Refacere dirijata
Refacerea dirijată este acea parte componentă a antrenamentului, care foloseşte dirijat
unele mijloace naturale sau artificiale, fiziologice provenite din mediu intern sau extern, în
scopul restabilirii homeostaziei şi chiar depăşirea acestui prag prin realizarea
supracompensării (Drăgan I. 1994). Refacerea dirijată completează, compensează, accelerează
refacerea naturală a organismului (nu o poate substitui).
Refacerea dirijată se impune în toate situaţiile în care intensitatea efortului este mare
iar între repetiţii, pauzele sunt suficient de lungi. În aceste cazuri, este necesară intervenţia din
afară a medicului, antrenorului şi psihologului care prin diverse procedee, contribuie la
accelerarea procesului de refacere.
Metode şi scheme orientative folosite în refacerea
biatlonistilor
I. Schema orientativă de refacere după efortul predominant anaerob (efort neuropsihic,
neuromuscular)
1. Duş cald, cadă sau bazin (săruri, plante), la 38 – 400C, între 10 – 15 min.;
2. Saună 10 min (1 min în saună şi 1 min afară – duş, bazin);
3. Masaj manual 10 min sau vibromasaj, hidromasaj 6 min.;
4. Tehnici de relaxare musculară sub supravegherea specialistului;
5. Oxigenare şi aeroionizare negativă 10 min.;
6. Reechilibrarea hidroelectrolitică (vezi indicaţiile de mai sus + sodiu şi potasiu);
7. Medicaţie: Vitaspol 1 – 2 fiole; polivitaminizant S 2 drageuri; polimineralizant S 2 – 3
drageuri; eleutal 4 – 5 tablete; aspatofort sau Sargenor 1 – 2 fiole; Ginseng 1 – 2 drageuri;
8. Alimentaţie hidrozaharată, bogată în crudităţi şi lactate, alcalină, hipolipidică,
normoproteică, normocalorică;
9. Psihoterapie (convorbiri, antrenament psihosomatic);
10. Odihnă activă;
11. Odihnă pasivă (somn)
Bibliografie
https://www.armyacademy.ro/reviste/1_2006_ro/a12.pdf
https://documente.net/document/refacerea-in-sport.html