FACULTATEA DE ȘTIINȚE APLICATE ȘI INGINERIE

TEHNOLOGII ȘI MANAGEMENTUL PRELUCRĂRII PETROLULUI

VALORIFICAREA COMPUȘILOR FENOLICI

DIN SODE UZATE

MASTERAND:
Gherasim Alina

CONSTANŢA
2018
CUPRINS

1. Introducere........................................................................................................................3

2. Caracterizarea generală a compușilor fenolici..............................................................5

3. Fenolii în industria petrolului și petrochimiei...............................................................5

4. Metode de tratare a leșiilor uzate fenolice......................................................................9

5. Tehnologii de valorificare a compușilor fenolici din sode uzate- Rășini fenol-

formaldehidice....................................................................................................................14

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................19
 VALORIFICAREA COMPUȘILOR FENOLICI

DIN LEȘIILE UZATE

1. Introducere

Ca definiție generală, leșiile uzate reprezintă deșeuri toxice lichide generate de soluțiile
de spălare ale rafinăriei, folosite pentru neutralizarea fluxurilor de produse care conțin
compuși acizi: hidrogen sulfurat, mercaptani sau acizi organici.

Leșia caustică se utilizează în scopul:

- neutralizării produsului acid după rafinarea prealabilă cu acid sulfuric;

- eliminării substanțelor acide existente în mod natural în fracțiunile de țiței:
hidrogen sulfurat, bioxid de carbon ( prezent în gaze și în procesele de cracare
catalitică, sulfura de carbonil, mercaptani alifatici inferiori, fenoli și mercaptani
arilici, acizi grași, acizi naftenici. Acești compuși reprezintă reale probleme în
industria de rafinare a petrolului.

Din cauza existenței unui număr imens de tipuri de leșii uzate (datorită existenței unui
număr mare de instalații), rafinăriile trebuie să le gestioneze corespunzător pentru a evita
problemele de mediu [1].

În cazul instalației de distilare atmosferică și/sau vid, leșia se utilizează pentru

îndepartarea mercaptanilor și gazelor formate. În cazul celei de cracare catalitică, se
utilizează în procedeul MEROX, pentru îndepărtarea compușilor acizi din unele fracții
ușoare ( benzene, petrol). Nivelurile mari de concentrație ale sulfurilor pot crea probleme
de miros și de toxicitate, atunci când se găsesc sub forma gazelor. Concentrația soluțiilor
de hidroxid diferă după natura produsului neutralizat, fiind cuprinsă între 2-10% în funcție
de vâscozitatea produsului. Pentru a împiedica emulsionarea produselor ușoare,
neutralizarea se face cu soluții alcoolice, apoase de hidroxid de sodiu. Neutralizarea se
efectuează în agitatoare prevăzute cu distribuirea soluției alcaline pentru spălare cu apă
prin stropire și cu serpentine de încălzire independente. Diferitele tipuri de componenți
sunt îndepărtați astfel: fenolii și mercaptanii arilici- prin extracție cu NaOH, acizii naftenici
funcție de masa lor moleculară. Tratarea se face în instalații cu mai multe trepte de

3
extracție, de obicei în contracurent. Întrucât eficacitatea extracției scade repede pe măsura
acumulării substanțelor în agentul de tratare, este avantajos să se regenereze soluția
acestuia după ce numai 5-30% din hidroxidul de sodiu s-a transformat [2].

Leșia este utilizată astfel datorită multitudinii de propietăți fizico-chimice: electrolit

puternic, se dizolvă în substanțe polare degajându-se căldura de diluare, neutralizează
acizii determinând săruri corespunzătoare, reacționează chiar și în concentrații mici, fiind o
bază tare.

Leșiile uzate sunt caracterizate de totalitatea componenților cu care au reacționat, în

concentrațiile cele mai ridicate. Acestea sunt prezentate în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1.Caracterizarea diferitelor tipuri de leșii [3]

Tipuri de leșii Componenți mirositori și toxici

Leșii uzate cu sulfuri
Leșii uzate cu mercaptani
Leșii uzate cu fenoli
Leșii uzate cu naftene
Leșii uzate cu amine
hidrogen sulfurat, dimetildisulfide, dietildisulfide
metilmercaptan, etilmercaptan, propilmercaptan, butil
mercaptan
fenol, catechol, resorcinol,naftol, etilfenol
ciclohexan, ciclopentan, cicloheptan
MEA (monoetanolamină), DEA (dietanolamină)

Leșiile uzate de la instalația de cracare catalitică conțin unii compuși chimici cu o

concentrație apreciabilă care-i fac interesanți în procesele de valorificare superioară. Astfel,
rezultă două tipuri de sode: o sodă sulfuroasă(conține și o parte mercaptanică) și o sodă
fenolică. Soda uzată sulfuroasă este valorificată în fabricile de hârtie, fiind un reactiv bun
și ieftin pentru albire.

Soda fenolică este prelucrată în fabrici chimice specializate care fac întâi o
recuperare a compușilor organici, prin neutralizare cu acizi minerali care determină
separarea compușilor organici ca fază organică, mai usoară decât faza apoasă și insolubilă
în aceasta. Faza organică este apoi supusă unor procedee fizico-chimice de separare.
Aceste procedee includ reacții specifice claselor de compuși, neutralizări, reacții de schimb
de ioni, fracționări, cristalizări etc.

4
 2. Caracterizarea generală a compușilor fenolici

Fenolul, de asemenea cunoscut și sub numele generic de acid carbolic, este un

compus organic aromat cu formula moleculară C6H5OH. Este un compus solid, cristalin, de
culoare albă și volatil. Molecula este formată dintr-o grupare fenil(-C6H5) legată de o
grupare hidroxil(-OH). Este ușor acid, și trebuie manipulat cu mare grijă deoarece poate
cauza arsuri. Fenolul este de fapt un benzen la care s-a substituit o grupare hidroxilică, de
acea are un caracter ușor acid. El are punctul de topire de ca 41 °C și punctul de fierbere de
182 °C. La temperatura camerei apare sub formă de cristale incolore care prin oxidare sau
impurități pot avea o culoare roz până la roșu brun. Fenolul are un miros înțepător
caracterisic aromat. În contrast cu alcoolii aromatici, fenolii nu au caracter nucleofil de
substituție, fiind ușor electronofil în poziția „para”, fenolul este de aproximativ 1000 de ori
mai activ ca benzenul. Cei mai frecvenți fenoli sunt: crezolii, xilenolii și naftolii.

Fenolul este utilizat în industria producătoare de insecticide, în cea producătoare de

plastice, rășini (bachelită- policondensat fenol și formaldehidă), în industria de prelucrare a
lemnului (adeziv format din fenol-rezorcină-formaldehidă), în industria farmaceutică
(antiseptic) [4].

3. Fenolii în industria petrolului și petrochimiei

Se găsesc în cantități mici în țițeiuri și distilate. Se obțin din leșiile uzate folosite în
procesele de cracare catalitică. Acțiunea sa antioxidantă asupra benzinei va conferi
stabilitatea acesteia la manipulare în prezența aerului. Fenolul este însă și un poluant care
se poate regăsi în leșiile uzate provenite de la rafinarea fracțiunilor petroliere în procese de
tip MEROX și MERICHEM, ca și în apele reziduale rezultate de la instalațiile de cracare
termică și termocatalitică [5].
Schema generală de obținere a compușilor fenolici din leșii uzate este prezentată în
figura 3.1.

5
 Fig.3.1.Schema generală de obținere a

compușilor fenolici din leșii uzate [5]

MEROX reprezintă un proces catalitic industrial dezvoltat de Universal Oils

Product, utilizat în rafinării cu scopul de a îndepărta mercaptanii din GPL, propan, butan,
kerosen, jet fuel convertindu-i în disulfuri. Schema generală a unui proces MEROX este
reprezentată în figura 3.2.[6]

6
 Fig.3.2.Schema generală a unui proces MEROX[6]

În benzina de la cracare catalitică, pe lângă compușii cu sulf care sunt eliminați prin

procesul MEROX, mai există și alți compuși (fenoli, crezoli, acizi naftenici) care în cursul
proceselor de extracție, NaOH reacționează cu aceștia și astfel vor rezulta leșii uzate cu
caracter fenolic.

Cel mai important proces de extracție al compușilor fenolici în sode a fost dezvoltat
de MERICHEM Chemicals, MERICAT-ECOMERICAT. Tehnologia ECOMERICAT
folosește contactorul FIBER FILM ca un dispozitiv de transfer de masă pentru a ‘îndulci’
eficient mercaptanii din benzină / nafta și, ulterior, se neutralizează sodele caustice
fenolice, folosind barbotarea cu CO2. Schema generală a tehnologiei MERICAT-
ECOMERICAT este prezentată în figura 3.3 [7].

7
Fig.3.3.Schema generală a tehnologiei MERICAT-ECOMERICAT [7]

8
 4. Metode de tratare a leșiilor uzate fenolice

Tratarea sodelor uzate fenolice prin electrocoagulare

În scopul de a proteja mediul și de a valorifica compușii fenolici din sodele uzate

utilizate în procesele petrochimice, tehnologia electrocoagulării reprezintă una dintre cele
mai eficiente metode de recuperare a compușilor fenolici.

Prezența compușilor cu sulf și a celor fenolici determină probleme în industria de

rafinare a petrolului. Aceste impurități sunt corozive. Soluția de sodă caustică (NaOH, 5-
10% concentrație) este utilizată în mod obișnuit pentru desulfurarea fluxurilor de
hidrocarburi. Se estimează că în jurul a 2000 metrii cubi de sodă uzată este generată anual.
Această cantitate extrem de mare generează îngrijorarea cu privire la posibilele efecte
negative ale acesteia asupra mediului. Tratamentul acestor deșeuri toxice reprezintă o
necesitate absolută pentru a reduce poluarea și pentru a proteja fauna și flora.

Electrocoagularea se bazează pe formarea in situ a coagulantului la anod datorită unui

curent aplicat, în timp ce evoluția simultană a hidrogenului la catod permite eliminarea
compusilor fenolici prin flotație. Procesul de electrocoagulare este prezentat în figura 4.1.

Fig.4.1.Procesul de electrocoagulare [8]

9
 Mecanismul electrocoagulării implică următoarele reacții:

- la anod:

2Fe(s) 2Fe2++4e-

2Fe2++4H2O(l)+O2(g) 2Fe(OH)3(s)+2H+

- la catod:

4H++4e- 2H2

Mecanism general:

4Fe(s)+4H2O(l)+O2(g)+2H+ 2Fe(OH)3(s)+H2(g)

Hidroxid de Fe are rolul de a acționa ca adsorbant pentru substanțele organice si

ioni metalici și astfel le elimină din soluție. Simultan, ionii hidroxil care sunt produși la
catod, crește pH-ul în electrolit și poate induce coprecipitarea fenolilor. Acesta acționează
sinergic pentru a elimina poluanții din soluția de leșie [8].

Adsorbția compușilor fenolici din sode uzate, pe strat de cărbune activ

Fenolii sunt în general considerați printre cele mai periculoase substanțe organice
generate în rafinărie și sunt extrem de toxici chiar și la concentrații scăzute. În plus,
prezența de fenol în apele naturale poate duce la formarea altor compuși toxici substituiți în
timpul proceselor de dezinfectare și de oxidare. Fenol este un compus foarte solubil în apă,
uleiuri, disulfura de carbon și numeroși solvenți organici.

Mai multe metode au fost dezvoltate pentru a elimina fenolul din sodele uzate,
inclusiv degradare microbiană, oxidarea chimică, degradare fotocatalitică, cu ultrasunete,
polimerizare și degradare enzimatică. Cu toate acestea, tehnica de adsorbție, folosind
cărbune active, este metoda cea mai favorabilă, datorită eficienței sale și costuri
operaționale scăzute.

Un alt avantaj important al cărbunelui activ este că poate fi regenerat și reutilizat

pentru mai multe cicluri. În timpul procesului de adsorbție, fenolul nu este degradat, ci mai
degrabă scos din sodele uzate și trecut într-o altă fază, ceea ce duce la formarea de produse

10
secundare periculoase (poluarea secundară). Mulți cercetători au regenerat cu succes
cărbunele activ prin diferite metode. Aceste metode includ abur, ozonizare directă, cu
ultrasunete, oxidarea cu peroxid umed, cuptor cu microunde, bio-regenerare și metode
electrochimice. Deși eficacitatea oricărei metode depinde de cererea și de tipul sodei uzate,
cărbunele activ a fost regenerat complet în cele mai multe dintre aceste cazuri și reutilizat
în mai multe cicluri.

Fenolul rezultat este utilizat cel mai frecvent în producerea de rășini fenolice. Cu
toate acestea, el poate fi, de asemenea, utilizat în producția de caprolactamă și bisfenol A,
care sunt utilizate la fabricarea fibrelor, adezivi pentru industria de prelucrare a lemnului
[9].

Extracția compușilor fenolici din sode uzate utilizând tributil fosftatul (TBP)

O cantitate mare de leșii este produsă în rafinării în timpul procesului de curățare

alcalină, care conține o concentrație ridicată de poluanți fenolici, substanțe organice
dăunătoare pentru mediu. Prin urmare, trebuie să se adopte o metodă eficientă de a elimina
fenolii din leșiile uzate.

Cercetări privind tratarea apelor uzate cu fenoli sunt numeroase, mulți cercetători
analizează și dezvoltă serii de tehnologii de tratare eficientă pentru a reduce conținutul de
fenoli, cum ar fi schimbul de ioni, adsorbție, extracție, oxidare avansată, precipitare
chimică, separarea prin membrană și metode de tratare biologică. Performanța privind
îndepărtarea fenolului prin extracție este bazată pe tipul de solvent folosit și condițiile în
care are loc extracția.

Cinetica de extracție a fost realizată prin utilizarea unei celule interfaciale utilizând
ca solvent tributil fosfatul (TBP). Faza apoasă (faza superioară) și faza organică (faza
inferioară) sunt agitate simultan pentru a realiza extracția în curent negativ de fenoli. Probe
alicote de fenoli care conțin faza organică cu TBP sunt introduse în celulă fără a deranja
interfața. Viteza de agitare este controlată la 210 rpm, în scopul de a menține interfața
stabilă și plană. Două mililitri de probă-fază apoasă sunt retrase din celulă pentru analiză la
intervale de 10 min. Conținutul de compuși fenolici a fost determinat prin metoda titrării cu
soluție bromurată. Cantitatea de fenoli transferată în faza organică este estimată din fenolii
în faza apoasă.

11
 Cinetica de extracție a compuși fenolici din leșii uzate prin utilizarea TBP în soluție
este cercetată prin intermediul celulei interfaciale cu curgere laminară. Rezultatele arată că
energia de activare a procesului de extracție a compușilor fenolici în TBP indică o reacție
exotermă [10].

Utilizarea de zeoliți pentru cataliza umedă a fenolilor într-un reactor cu membrană

Fenolii proveniți din sodele uzate din industria petrochimică reprezintă o mare
problemă a mediului înconjurător deoarece aceste substanțe organice sunt rezistente la
biodegradare și toxice pentru animale și oameni. Numeroasele cercetări privind extracția
fenolilor și valorificarea ulterioară a acestora cuprind tehnici ca: separare fizică,
biodegradare, procese de oxidare avansată etc.

În ultimele decenii, mulți cercetători s-au concentrat asupra catalizei umede cu

peroxid (CWPO). Aceasta utilizează apa oxigenată ca oxidant lichid care realizează
oxidarea în condiții normale, dar într-un timp mult mai redus, și astfel nu mai există
limitări ale transferului de masă gaz-lichid și totodată are loc reducerea costurilor de
investiție.

În mod traditional, catalizatorii utilizați în procesele CWPO includ catalizatori

omogeni și catalizatori heterogeni, care reprezintă o sursă puternică de radicali hidroxil.
Catalizatori eterogeni pot fi ușor de recuperat, regenerat și reutilizat și pot depăși
dezavantajele convenționale ale catalizatorilor omogeni, cum ar fi dificultăți în separare,
regenerarea și contaminare secundară.

Prin urmare, procesele CWPO pentru tratarea fenolului reprezintă unul din cele mai
performante mijloace de recuparare și într-un timp cât mai redus. Schema bloc al acestui
proces este prezentat în figura 4.2 [11].

12
Fig.4.2.Schema generală a catalizei umede cu peroxid a

fenolului într-un reactor cu membrană de zeoliți [11]

13
 5. Tehnologii de valorificare a compușilor fenolici din sode uzate - Rășini fenol-
formaldehidice

Rășini fenol-formaldehidice (rășini fenolice, FP), sunt considerate primele rășini

obținute sintetic. Rășini fenol-formaldehidice sunt formate prin reacția chimică dintre
fenoli și soluții de formaldehidă (formol). Astăzi, unele dintre cele mai populare rășinile
fenolice poartă denumirea comercială de "bachelită".

Rășini fenol-formaldehidice termorigide sunt de uz general formate în principal

prin reacția de policondensare între fenoli și soluții de formaldehidă. Cele trei materii
prime importante pentru prepararea de rășini fenolice sunt: fenol, formaldehidă,
hexametilentetraamină.

Fenoli condensează inițial cu formaldehidă în prezență acidă sau bazică pentru a

forma un alcool fenolic. Atacul inițial poate fi la poziția 2-, 4-, sau 6-. A doua etapă a
reacției evaluează grupuri metilol cu alte grupe fenol disponibile, ceea ce duce în primul
rând la formarea polimerilor liniari, și apoi la formarea de structuri ramificate. Rășini
novolac sunt obținute în cataliză acidă, și cu un deficit de formaldehidă. O rășină novolac
nu are grupuri metilol reactive în moleculele sale și, prin urmare, fără agenți de întărire este
incapabilă de condensare cu alte molecule novolac prin încălzire. Pentru a finaliza
formarea rășinii, formaldehidă se adaugă la reticularea rășinii novolac. Reacțiile de
obținere a rășinilor fenolice sunt redate în figura 5.1 [12].

14
Fig.5.1.Re acțiile
specifice de obținere
a rășinilor fenolice
[12]

Rășini fenolice sunt de obicei opace și variază de la maro închis la culoare neagră.
Desigur, unele rășini sunt deschise la culoare, înainte de prelucrare. Culoarea închisă a
rășinii fenolice limitează aplicarea lor la o nișă îngustă de piață. Rășini fenolice sunt
disponibile sub formă de fulgi, filme, lichide și pudră. Rășini fenolice sunt considerate a fi
materiale termorigide de uz general, deși ele pot fi amestecate în materiale structurale.
Rășini fenolice sunt fragile, fără umplutură. Se obișnuiește să se utilizeze materiale de
umplutură și alți aditivi pentru a obține proprietățile dorite.

Există cinci domenii majore de aplicare a rășinilor fenolice: adezivi pentru lemn,
lianți turnătorie, piese laminate, piese turnate și pentru acoperiri. Adezivi din lemn și
piesele laminate acoperă cea mai mare parte a pieței.

15
 Placajul aparține unei clase de materiale lemnoase compozite sau panouri de rășină
din lemn. Alte produse din lemn incluse în această categorie sunt plăcile aglomerate,
plăcile fibrolemnoase. Rășinile fenolice servesc ca materiale de legătură în aceste produse.

Răsinile fenolice se găsesc sub forma unui film Tego. Acesta este o foaie subțire de
hârtie impregnată cu rășină fenolică. De obicei, foile subțiri de hârtie sunt plasate între
straturi de furnir (lemn), și straturile de furnir sunt presate la cald, la temperaturi de 100 0-
150 ° C și presiuni de 700-6000 psi. Utilizarea rășinilor fenolice în placaj a fost un răspuns
la cererea de placaj rezistent la intemperii exterioare.

În afară de utilizarea în industria de prelucrare a lemnului, rășinile fenolice sunt

utilizate ca: materiale de izolare, materiale de turnătorie, materiale de fricțiune și materiale
de acoperire.

Trei tipuri principale de materiale de izolare în care sunt utilizate rășinile fenolice
sunt: fibre minerale, spume fenolice, și carpete din fibre. Fibrele minerale și spumele
fenolice sunt folosite pentru izolarea termică. Covorașele de fibre textile sunt utilizate în
principal pentru izolarea acustică. Vată de sticlă (fibră de sticlă) și vată minerală sunt cele
mai frecvente fibre minerale. Producția de spumă fenolică necesită utilizarea de agenți
activi de suprafață și solubili în apă pentru a controla dimensiunea celulelor spumoase.
Aceste materiale izolante au o rezistență caracteristică, conductivitate termică scăzută și
rezistentă la temperaturi ridicate. Spumele fenolice sunt izolatoare termice bune până la
120 °C, în timp ce vată de sticlă și vată minerală sunt izolatoare bune până la 260 °C - 385
°C. Fibrele obținute din rășini fenolice sunt folosite pentru reducerea și controlul sunetului
în automobile, birouri, auditorii, și instalații industriale.

Materiale de fricțiune se referă la garnituri, roți de slefuire, hârtie abrazivă, bureți

de sârmă, discuri de fibre, de obicei, clasificate ca corpuri abrazive și acoperite.

Rășini fenolice în aplicații de laminare sunt utilizate mai ales în construcții,

mobilier, industria electrică și electronică. Mai exact, laminarea implică plăci cu circuite
imprimate, tuburi laminate și tije, laminate decorative, filtre, separatoare, și piese turnate.

16
 Tendințele actuale ale consumului de rășini fenolice includ utilizarea lor în aplicații
de fabricare a cauciucului și în structuri compozite. Se produc patru tipuri de cauciuc care
utilizează rășini fenolice:

1. agenți de fixare fenolici termoplastici și de prelucrare

2. rășini fenolice de consolidare

3. rășini fenolice de lipire

4. rășini fenolice pentru lipirea compușiilor de cauciuc.

Exemple de piese în care se regăsesc rășinile fenolice sunt prezentate în

fig.5.2.,5.3.,5.4.,5.5. [12].

Fig.
5.2.,5.3.Apli cații
în industria de
automobile

Fig.5.4.,5.5. Pompe de apă realizate din rășini fenolice

Proprietățile deosebite ale rășinilor fenolice fac din acestea adezivi buni și compuși
de formare deoarece oferă o foarte bună protecție pentru o varietate de materiale, cum ar fi
aluminiu, bronz, fier, și magneziu. Rășini fenolice utilizate pentru acoperire au o umectare
bună, proprietăți adezive și o foarte bună rezistență chimică [12].

17
 În piesele mecanice pentru automobile și piese structurale, fibra de sticla combinată
cu răsini fenolice determină propietăți deosebite ale acestora: forță, stabilitate
dimensională, rezistență la căldură, rezistență chimică, etc. Rășina termoplastică reprezintă
un material adecvat pentru a înlocui materialele metalice prin aplicarea unei soluții low-
cost.

Din acest motiv, utilizarea lor în componente funcționale, cum ar fi piese de motor,
incinte periferice, instrumente electronice, precum și componente legate de pompe, au fost
în creștere an de an. Mai mult decât atât, rășini fenolice sunt folosite ca lianți pentru
materiale de fricțiune, cum ar fi garniturile de frână, discuri, piese componente ale
ambreiajului. Aplicațiile rășinilor fenolice în acest domeniu sunt prezentate în fig.5.6 [13].

Fig.5.6. Aplicații ale rășinilor fenolice în industria de automobile [13]

Pentru soluții ușoare de modularizare și soluții low-cost, caracteristicile din ce în ce

mai avansate sunt necesare pentru aceste materiale. Din cauza dezvoltării de materiale cu
diverse funcții suplimentare, cum ar fi de rezistență înaltă, precizie dimensională mare,
rezistență la fluaj, rezistenta la frecare, rezistenta la caldura, si rezistență la diverse
chimicale, s-au luat măsuri să se producă componente bazate pe rășini fenolice pentru
pompe de răcire, scripeți, frână, pistoane, etc. În plus, odată cu apariția de tehnologii noi
cum ar fi tehnologia de materiale din fibră lungă, tehnologie de turnare a compozitelor și
tehnologia de disipare a căldurii, acestea determină producerea de piese noi: pompe de
înaltă presiune, piese ale injectoarelor, piese de EGR (EGR: de recirculare a gazelor de
eșapament), precum și piese ale pompei de ulei.

În ultimii ani, în industria de automobile, s-a dezvoltat o linie de compuși de

turnare care utilizează rășini fenolice cu fibră de carbon. Principalele caracteristici ale
acestor materiale sunt: rezistență mare la caldură, uzură, și fluaj. Această tehnologie
implică înlocuirea fibrelor de sticlă folosite ca materii prime de ranforțare convenționale cu
fibre de carbon combinate cu rășini fenolici [13].

18
BIBLIOGRAFIE

[1]. CI (2014) Valorificarea deșeurilor din industria prelucrării petrolului, Ed. PIM,
Koncsag Iași

[2]. Mandalopol D (1999) Tehnologia distilării țițeiului, Ed. Zecasin, București

[3]. Suciu Gh. C (1993) Ingineria prelucrării petrolului, Ed. Tehnică, București

[4]. Stanciu G (2007) Chimia organică a compușilor naturali, Ed. Ovidius University Press,
Constanța

[5]. Koncsag CI (2003) Fizico-chimia petrolului, Ed. Ovidius University Press, Constanța

[6]. ***Tehnologiile Merox, www.merox.com

[7]. ***Tehnologiile Merichem, www.merichem.com

[8]. Hariz I.B. , Halleb A. (2013), Treatment of petroleum refinery sulfidic spent caustic
wastes by electrocoagulation, Separation and Purification Tehnology 107, p.150-157

[9]. Nass M.H. , Al-Zuhair S. (2010), Removal of phenol from petroleum refinery
wastewater through adsorption on date-pit activated carbon, Chemical Engineering Journal
162, p. 997-1005

[10]. Zhou Y. , Gao F. (2011), Study on the extraction kinetics of phenolic compounds
from petroleum refinery waste lye, Journal of Saudi Chemical Society 107, p. 123-154

[11]. Yan Y., Jiang S. (2014), Preparation of novel Fe-ZSM-5 zeolite membrane catalysts
for catalytic wet peroxide oxidation of phenol in a membrane reactor, Chemical
Engineering Journal 259, p.243-251

[12]. Pizzi A. , Ibeh C. C. (2013), Phenolic Resins, Ed. University of Lorraine, Epinal
(France)

[13]. Hirano K. , Asami M. (2013), Phenolic resins—100 years of progress and their
future, Reactive and Functional Polymers 73, p. 256-269

19