Transformatoare electrice

S.II.14. Principiul de construcţie şi funcţionare al transformatorului monofazat.

Rolul transformatorului electric

Transformatorul electric este un aparat static care funcţionează în curent

alternativ pe baza fenomenului de inducţie electromagnetică; el realizează
- un transfer de putere între două circuite izolate electric dar cuplate magnetic,
- modificând în proporţii inverse parametrii curent, i şi tensiune, u ai puterii
electrice transferate, p = ui şi
- păstrând neschimbată frecvenţa, f a semalelor.

Se utilizează cu scopul de a adapta valoarea tensiunii de alimentare

disponibile la valoarea necesară consumatorului sau de a izola cu rol de
protecţie, celor două circuite. Transformatoarele speciale îndeplinesc şi alte
funcţii specifice în alimentarea receptorului conectat în secundar. Puterea
instalată a transformatoarelor de forţă din reţeaua energetică este de 4-5 ori mai
mare decât puterea instalată a consumatorilor ceeace arată importanţa lor
tehnică şi economică.

Constructiv, în principiu, un transformator se compune din două

înfăşurări (din material conductor) cuplate magnetic, plasate pe un miez
feromagnetic comun, dar izolate electric (galvanic) între ele şi faţă de miezul
feromagnetic. In Fig.1 sunt reprezentate simboluri folosite pentru un
transformator de reţea, monofazat (a.şi b.) , respectiv trifazat , în reprezentare
monofilară (c.)

Fig. 1.

Miezul feromagnetic formeză o cale magneto-conductoare închisă, de

permeabilitate magnetică ridicată, un ghidaj concentrator al liniilor de câmp,
având rolul de a realiza un cuplaj magnetic strâns între cele două bobine.
Înfăşurarea primară, având N1 spire, este înfăşurarea care primeşte
energie de la o sursă de alimentare de c.a. sinusoidal ( generatorul , reţeaua de
distribuţie) şi funcţionează în regim de receptor.
Înfăşurarea secundară, cu N2 spire, este înfăşurarea care cedează energie
receptorului de impedanţă Z , conectat la bornele sale (de ieşire) şi funcţionează
în regim de generator.
Mărimile din primar se notează cu indicele 1, iar cele din secundar cu 2.
 Transformatoare electrice

Dacă tensiunea din secundar este mai mică decât cea din primar
transformatorul se numeşte coborâtor de tensiune, iar în caz contrar – ridicător
de tensiune. Infăşurarea care suportă tensiune mai mare se numeşte de înaltă
tensiune şi bornele sunt notate cu majuscule, (de ex. AX), iar cea care suportă
tensiune mai mică – de joasa tensiune , având bornele notate cu litere mici (ax).
PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE AL TRANSFORMATORULUI
Un transformator se poate considera ideal dacă sunt admisibile
următoarele ipoteze simplificatoare:
1.R1=0, R2=0; - rezistenţele de fază ale primarului şi secundarului sunt nule;
2.  d 1  0,  d 2  0 - fluxurile de dispersie, primar şi secundar, sunt nule;
3.  Fe    i10  0 - permeabilitatea magnetică, respectiv reactanţa
primarului este atât de mare încât curentul de magnetizare
este neglijabil;

4. Fe  const .  i10  sinusoidal ; - permeabilitatea magnetică este constantă,
miezul feromagnetic este liniar, nesaturat şi curentul de
magnetizare este sinusoidal, nedistorsionat;
5. pFe = pH + pF = 0;- pierderile active în fier (prin histerezis şi curenţi turbionari)
sunt nule.
Se prezintă principiul de funcţionare al transformatorului la gol şi în sarcină,
Fig.1, admiţând ipotezele transformatorului ideal de mai sus.
TRAFO IDEAL 

i1
u1 * N1
e1
i2
* N2
e2 u2 Z

Fig.2

Funcţionarea transformatorului la gol are loc atunci când

- la bornele înfăşurării primare se aplică o tensiune alternativă sinusoidală, u1 şi
- circuitul secundar este deschis (i2 = 0, Z =  ).
Transformatorul se comportă faţă de reţeaua de alimentare ca o bobină cu
miez feromagnetic. Înfăşurarea primară transformatorului este parcursă de
- curentul primar de mers în gol, i10, sinusoidal, de valoare redusă, (neglijabilă
în raport cu valoarea nominală a curentului primar, i10<<i1n) care determină
- solenaţia primară de funcţionare în gol:
10  N1i10 , (1)

Solenaţia 10 creează şi întreţine în miezul transformatorului
- fluxul magnetic fascicular util  , care înlănţuie ambele înfăşurări ale
transformatorului şi este sinusoidal variabil în timp, pp. de forma :
 t    m sin  t . (2)
Transformatoare electrice

Acesta, induce tensiunile electromotoare ( t.e.m.), e1 şi e2, în cele două înfăşurări

prin fenomenul de inducţie electromagnetică statică (transformatorică):
- e1 prin fenomenul de inducţie proprie (autoinducţie) în primar, respectiv
- e2 prin fenomenul de inducţie mutuală în secundar.
În ipoteza că înfăşurarea primară este o bobină ideală (cu căderi de
tensiune nule pe reactanţa primară de dispersie - corespunzătoare fluxului de
dispersie nul,  d 1  0 - şi pe rezistenţanulă a înfăşurării primare, R1=0 ),
conform teoremei a II-a Kirchhoff (teorema tensiunilor) aplicată cu regula
de asociere a semnelor de la receptoare, t.e.m. e1 indusă de fluxul util,  în
înfăşurarea primară echilibrează tensiunea aplicată transformatorului, u1. In
acelaşi timp, din legea inducţiei electromagnetice, se poate exprima valoarea
instantanee a t.e.m., e1, ceea ce conduce la relaţiile:
u1   e1
d (3)
e1   N1  E1m sin  t   / 2  .
dt
Analog, în înfăşurarea secundară, se aplică TK-II cu regula de asociere
a semnelor de la generatoare şi, pentru t.e.m. e2 indusă care coincide cu
tensiunea la bornele secundarului la gol, u20, se scriu relaţiile:
e2  u20
d (4)
e2   N 2  E 2 m sin  t   / 2  .
dt
Valorile efective ale t.e.m. induse, e1 şi e2 sunt:
E1  4,44 N 1 f  m  U 1 respectiv, (5)
E 2  4,44 N 2 f  m  U 20 . (6)

T.e.m. e1 şi e2 induse de fluxul  în înfăşurările primară, respectiv secundară

- au aceeaşi pulsaţie  (frecvenţă, f ),   2 f , cea a tensiunii de
alimentare, u1,
- sunt în fază, ambele fiind defazate cu  / 2 în urma fluxului inductor 
şi
- au valorile (instantanee, respectiv efective) proporţionale cu numerele
de spire ale înfăşurărilor, N1, N2 care definesc raportul de transformare.

Se numeşte raport de transformare raportul dintre t.e.m. primară şi

secundară, egal cu raportul numerelor de spire din primar şi secundar şi care este
practic egal cu raportul între valorea efectivă a tensiunii aplicate înfăşurării
primare, U1 şi a tensiunii obţinută la bornele înfăşurării secundare la
funcţionarea în gol, U20 :
e E N U
k 1  1  1  1 (7)
e2 E2 N2 U 20
In cazul: k>1,U20 < U1, transformatorul este coborâtor de tensiune, I=IT, II=JT,
iar
 Transformatoare electrice

în cazul: k<1, U20 > U1, transformatorul este ridicător de tensiune, I=JT, II=IT.

Funcţionarea transformatorului în sarcină se realizează atunci când

circuitul secundar este închis prin conectarea la borne a unui receptor de
impedanţă Z (întrerupătorul K fiind închis). T.e.m. e2 generează în circuitul
secundar închis

- curentul secundar (de sarcină), i 2  0 , respectiv solenaţia secundară,

 2  N 2 i2 ;
- Curentul primar în sacină creşte corespunzător, i 1 > i10 , determinînd
solenaţia primară, 1  N 1i1 ;
- Tensiunea secundară în sacină, la bornele receptorului de impedanţă Z ia o
valoare diferită de mersul în gol, u2  u20

Aplicând legea circuitului magnetic conturului închis () al unei linii de câmp,
se obţine
- solenaţia instantanee rezultantă la funcţionarea în sarcină, reprezentând
suma :
  N 1i1  N 2 i 2 (8)

care creează în miezul feromagnetic fluxul magnetic fascicular util rezultant,

.

- Solenaţia primară (de excitaţie), 1=N1i1 determină câmpul magnetic de

excitaţie.
- Solenaţia secundară (de reacţie), 2 = N2i2 - câmpul magnetic de reacţie, care
are caracter antagonist.

- Solenaţia rezultantă, θ , la un TR ideal, se menţine egală cu solenaţia primară

de mers în gol θ10 , ( care este de valoare redusă, neglijabilă, 10 << 1n ) şi
corespunzător, fluxul util rezultant se menţine aproximativ constant de la gol la
plină sacină. Se scie ecuaţia de solenaţii de forma:

N1i1  N 2i2    10  0

- In consecinţă între curenţii primar şi secundar în sarcină se stabileşte un raport

egal cu inversul raportului de transformare:
i1 N 1
 2 
i2 N1 k
Transformatoare electrice

Are loc astfeltransferul astfel o putere receptorului, p 2=u2i2, care ideal este
egală cu puterea absorbită, p1=u1i1 :
u1
p2=u2i2 =  k i1 = u1i1 = p1
k

p2 = p1

CONCLUZIE: ROLUL UNUI TRANSFORMATOR IDEAL

Transformatorul idealizat conform ipotezelor iniţiale îndeplineşte aşadar

următoarele roluri:
1. Realizează un transfer integral de putere electrică instantanee între
sursă şi receptor: absorbe de la sursa de alimentare, prin circuitul primar, puterea
instantanee p1=u1i1 şi cedează în circiuitul secundar, către receptor o putere
instantanee egală, p2=u2i2 ; egalitatea este de asemenea valabilă pentru puterile
aparentă, S activă, P şi reactivă, Q:
p1 = p2 ( u1i1  u2 i2 ) ,
S1= S2 ( U 1 I 1  U 2 I 2 );
(9)
P1= P2 ( U 1 I 1 cos 1  U 2 I 2 cos  2 ) ;
Q1= Q2 ( U 1 I 1 sin 1  U 2 I 2 sin  2 ).

2. Schimbă valoarea u1 a tensiunii primare, de alimentare, în valoarea u2

convenabilă receptorului conectat la bornele secundare, raportul celor două
tensiuni fiind egal cu raportul numerelor de spire ( raportul de transformare, k
=N1 / N2 ):
u1 / u2 = k
U 2  (1 / k ) U1 (10)

3. Schimbă valoarea i1 a curentului primar absorbit de la reţea în curentul i2

furnizat sarcinii din circuitul secundar, raportul celor doi curenţi fiind egal cu
inversul raportului numerelor de spire (inversul raportului de transformare, k
=N1 / N2 ):
i1 / i2  1 / k
I2 = k I 1 (11)

4. Introduce în circuitul sursei de alimentare a primarului o impedanţă

echivalentă, numită impedanţă secundară raportată la primar, notată Z 2' , care
este egală cu impedanţa de sarcină Z 2 înmulţită cu pătratul raportului de
transformare :
Z 2'  k 2 Z 2 . (12)
 Transformatoare electrice

IMPORTANŢA TEHNICĂ ŞI ECONOMICĂ A TRANSFORMATOARELOR

ELECTRICE
Prin intermediul transformatoarelor se pot cupla între ele reţele electrice
cu tensiuni nominale diferite şi se pot alimenta receptoarele construite pentru o
tensiune nominală diferită de tensiunea reţelei de alimentare.
Transformatoarele de mare putere prezintă un interes deosebit în
transportul la distanţă al energiei electrice, care este cu atât mai economic cu cât
tensiunea liniei de transport este mai ridicată. Dacă puterea activă ce trebuie
transportată este P = UIcos, creşterea de la U la nU a tensiunii liniei, permite
micşorarea de la I la I/n a intensităţii curentului de linie, întrucât:
I
(nU )( ) cos   UI cos   P .
n (13)
2
Micşorarea de n ori a intensităţii curentului permite micşorarea de n ori a
secţiunii conductoarelor liniei, ceea ce determină o importantă economie de
material conductor şi o construcţie mai uşoară a liniei, fără a rezulta o creştere
a pierderilor prin efect Joule pe linia de transport (din cauza creşterii de la R la
n2R a rezistenţei conductoarelor liniei), deoarece:
I2
p  RI 2  n 2 R 2 . (14)
n
Din considerente de izolaţie, securitate şi preţ de cost, generatoarele au
tensiunea de lucru 3-6-10 kV (max. 21kV), iar motoarele electrice şi instalaţiile
de utilizare sunt alimentate cu tensiuni mai mici de 6kV. Din acest motiv, lângă
generator se montează un transformator T1 ridicător de tensiune (U1l > Ug), iar la
locul de consum un transformator T2 coborâtor (U < U2l) (Fig. 3).
Transformatoare electrice

Fig. 3