3.7.

Factor de putere: importanţa economică, metode de ameliorare 89

S.I.12. Transportul energiei electrice pe o linie scurtă

La transportul energiei electrice, tensiunile de faz\ sau de linie la receptor difer\

de tensiunile omoloage de la generator (transformator), din cauza c\derilor de tensiune
pe linia de transport; aceasta se comport\ ca o impedan]\ având expresia:
Z L = RL+ +jXL, în care RL [i XL sunt rezisten]a, respectiv reactan]a liniei
de transport , în general cu caracter inductiv .

Fig. 3.13
Schema echivalent\ a unui circuit monofazat (sau a unei faze a unui circuit
trifazat în regim simetric) este dat\ în fig. 3.13, a, în care U1 este tensiunea la generator
(transformator), iar U2 - tensiunea la bornele receptorului Z . Ecua]ia de tensiuni a
circuitului este:
U 1  U 2  Z L I  U 2  ( RL  jX L ) I , (1)

c\reia îi corespunde diagrama fazorial\ din fig. 3.13, b. În cazul unui receptor dat Z se
cunosc: U2, I,  = (U 2 , I ) , P = U2Icos [i trebuie determinate tensiunea de
alimentare necesar\ U1 [i sec]iunea conductoarelor liniei de transport sCu (de fapt
rezisten]a acesteia
RL =  lCu /sCu în care lungimea lCu a liniei se cunoa[te).
Consecinţe ale Z L = RL+ +jXL  0 :
1. apare o cădere de tensiune pe linia de transport(mărime fazorială),
U  Z L I ;
2. se produc pierderi de putere activă prin ef. J-L, p  RL I 2 .

1. Căderea de tensiune. Efecte ale U  Z L I :

a.- pierderea de tensiune : U  U 1  U 2 ,
(2)
b.- defazajul  (efect combinat al  Z L şi  ).
Pentru liniile de transport electrice (care pot fi: aeriene sau cabluri subterane) sunt
stabilite prin norme pierderile de tensiune admisibile Uadm = U1 - U2. Acestea sunt
exprimate în procente din tensiunea nominal\ Un a liniei de transport, având valori între
(0,05 - 0,1)Un, în func]ie de tipul receptorului alimentat (iluminat, motoare electrice etc.)
[i de regimul de func]ionare al liniei (normal sau de avarie).
 Deoarece tensiunile U1 [i U2 nu trebuie s\ difere cu mai mult de (5 - 10)%,
unghiul  (Fig. 3.13, b) este foarte mic, pierdere de tensiune(2) se poate aproxima prin:

U  U1  U 2  AB '  AB ''  AC '  C ' B '' 

 RL I cos    X L I sin   (3)
RL P  X L Q
 ,
U2
în care P [i Q sunt puterile activ\, respectiv reactiv\, absorbite de receptorul Z .

2. - Pierderile de putere activ\, p pe linia de transport (monofazat\) pot fi exprimate,

sub forma:
S2 RL
p  R L I 2  R L  (P 2  Q 2 ) , (5)
U 22 U 22
în care S=U2 I reprezint\ puterea aparent\ a receptorului Z.

Din (3.58) [i (3.59) se constat\ c\ pierderile de tensiune U [i de putere activ\ p

pe linia de transport se pot mic[ora prin utilizarea unor tensiuni de transport cât mai
mari. Se explic\ astfel tendin]a actual\ de trecere a re]elelor, generatoarelor [i a unor
receptoare la tensiuni superioare (10,20,110,220,400,700kV).

Calculul sec]iunii conductoarelor liniilor de transport se face, pe baza

urm\toarelor criterii:
a) înc\lzirea conductoarelor ca urmare a trecerii curentului s\ nu dep\[easc\
anumite limite admisibile,    adm (  C ) (nerespectarea acestei condi]ii duce la
deteriorarea izola]iei);
b) pierderile de tensiune U s\ fie mai mici decât valorile admise prin norme
U <Uadm (V) (neasigurarea tensiunii U2 = U1 - U necesar\ consumatorului are drept
consecin]\ o func]ionare anormal\ a acestuia [i chiar scoaterea lui din func]iune);
c) pierderile de putere activ\ p  p adm (W) în rezisten]ele liniei trebuie s\
se men]in\ în limitele stabilite prin calculele tehnico-economice, pentru a nu m\ri costul
energiei electrice livrate consumatorilor. Fiecare dintre aceste criterii poate conduce la
valori diferite pentru sec]iunea conductoarelor; totdeauna se adopt\ sec]iunea cea mai
mare (care satisface toate cele trei condi]ii).

În practic\ se [tie c\ sec]iunea maxim\ rezult\: - din condi]ia de înc\lzire a

conductoarelor pentru re]elele de joas\ tensiune, de lungime mic\, - din condi]ia
referitoare la pierderile de tensiune (rel.(3.58)) pentru re]elele de joas\ [i medie tensiune,
de lungime relativ mare şi - din condi]ia referitoare la pierderile de putere (rel.(3.59)),
în cazul re]elelor de înalt\ tensiune.

Exemplu de dimensionare. Dac\ reactan]a liniei este neglijabil\ (XL  RL),

- pierderile de tensiune , U devin:
3.7. Factor de putere: importanţa economică, metode de ameliorare 91

RL P
U  RL I cos    U adm (4)
U2

S.I.13. Factorul de putere: importan]a economic\, metode de ameliorare

Factorul de putere al unei instala]ii electrice se define[te, în general, prin raportul

dintre puterile activ\ [i aparent\ ale acesteia:
P
Kp  . (1)
S
În regim sinusoidal (atât pentru receptoarele monofazate, cât [i pentru
receptoarele trifazate în regim simetric de funcţionare), factorul de putere Kp rezult\
egal cu cosinusul defazajului  dintre tensiunea [i curentul circuitului, respectiv (v. §
2.7.1 [i § 3.4):

UI cos  3U l I l cos 
Kp    cos  . (2)
UI 3U l I l
S-a ar\tat c\ numai puterii active îi corespunde un transfer unidirec]ional
(ireversibil) de energie electric\ de la generator la receptor [i o transformare a acesteia în
alte forme de energie. Func]ionarea normal\ a diferitelor receptoare inductive (motoare
asincrone, cuptoare electrice de induc]ie, transformatoare, instala]ii pentru tratarea
metalelor cu curen]i de înalt\ frecven]\ etc) necesit\ îns\, pe lâng\ puterea activ\ P [i o
anumt\ putere reactiv\ Q care determin\ stabilirea unui defazaj inductiv şi, respectiv,
mic[orarea factorului de putere al re]elei la care sunt conectate aceste receptoare.
În cazul unui receptor monofazat dat, având tensiunea U [i puterea activ\ P date,
constante, curentul I absorbit de acesta, pierderile de tensiune U pe linia de transport [i
pierderile de putere p în generator (transformator) [i conductoarele liniei de transport
sunt cu atât mai mari cu cât factorul de putere cos al receptorului este mai mic. Intr-
adev\r, aceste m\rimi pot fi exprimate prin rela]iile:
U  const., P  const. :
 P
 I  U cos  ,
 (3)
 P RL P  X LQ
U  Z L I  Z L U cos  , sau U  U

  P 
2
R
p  RL I 2  RL    L2 ( P 2  Q 2 ),
  U cos   U
în care: ZL este impedan]a liniei de transport, iar RL include rezisten]a generatorului
(transformatorului) înseriat\ cu rezisten]a liniei de transport.
Din (3.65) se constat\ c\, în timp ce, curentul I [i pierderile de tensiune U sunt
invers propor]ionale cu factorul de putere, pierderile de putere p sunt invers
propor]ionale cu p\tratul acestuia. Pe de altă parte o valoare sub-unitară a cos
echivalează cu transportul unei puteri reactive Q  0 . Aşadar pentru scăderea
curentului, a pierderilor de tensiune şi de putere activă este posibilă prin scăderea puerii
reacvie vehiculate, ceea ce este echivalent cu creşterea valorii factorului de putere, cos.

Ansamblul m\surilor practice care urm\resc aducerea factorului de putere al

instala]iilor electrice la valori apropiate de unitate constituie m\suri de ameliorare a
factorului de putere. Ele se pot grupa în dou\ categorii:
a) m\suri naturale (tehnico-organizatorice), prin care consumatorii, utiliza]i ra]ional,
absorb mai pu]in\ putere reactiv\ din re]ea;
b) m\suri artificiale, prin care puterea reactiv\ necesar\ receptoarelor este furnizat\ la
locul de consum de generatoare de putere reactiv\ (compensatoare sincrone sau baterii de
condensatoare).
Din prima categorie, care nu necesit\ investi]ii, sunt de re]inut:
- limitarea func]ion\rii în gol a motoarelor asincrone şi încărcarea lor la sarcina
nominal\;
-înlocuirea motoarelor supra-dimensionate cu motoarede putere nominală
adecvată sarcinii;
- utilizarea conexiunii stea sau triunghi la motoarele asincrone în func]ie de
înc\rcarea la arbore (Y - la sarcin\ redus\;  - la sarcin\ nominal\);
- efectuarea corect\ a repara]iilor motoarelor asincrone etc.

Dintre metodele artificiale, o utilizare larg\ se acordă pentru:

- conectarea bateriilor de condensatoare în paralel cu consumatorul (sau cu grupul de
consumatori) de putere reactiv\.
- utilizarea compensatoarelor sincrone.

Fig. 3.14
Schemele de conectare a bateriilor de condensatoare pentru ameliorarea factorului de
putere al unui receptor monofazat Z , respectiv al unui receptor trifazat, sunt date în
fig. 3.14, a, respectiv fig. 3.15.
Receptorul Z, având puterea activ\ P [i tensiunea U date, absoarbe din re]ea
curentul (Fig. 3.14, b):
P
I .
U cos 
(4)
Ca urmare a conect\rii condensatorului C în paralel cu Z, intensitatea curentului
absorbit de grupul ZC din re]ea se mic[oreaz\ la valoarea:
3.7. Factor de putere: importanţa economică, metode de ameliorare 93

P
I1  I (5)
U cos 1

deoarece 1 < ; P, U = const. [i Ia = I1cos1 = Icos = P/U = const.

Capacitatea C necesar\ pentru cre[terea factorului de putere de la valoarea cos la
valoarea cos1, se poate calcula imediat pe baza diagramei fazoriale din fig. 3.14, b:
IC I sin   I1 sin 1 P
C   ( tg  tg1 ) . (6)
U U U 2
În cazul receptoarelor trifazate, bateriile de condensatoare se pot conecta fie în
stea, fie în triunghi (Fig. 3.15, a [i b). La conexiunea în stea, capacitatea pe o faz\ a
bateriei rezult\ din rela]ia:
Pf P(3) Q (3) c
CY  2
( tg  tg1 )  (tg  tg1 )  , (7)
U f U l2 U l2
iar la conexiunea în triunghi din rela]ia:
Pf P(3) Q (3) c CY
C  (tg  tg1 )    , (8)
U l2 3U l2 3U l2 3

în care Pf este puterea activ\ pe faz\, P(3) = 3Pf - puterea activ\ total\ a receptorului
trifazat, iar Qc = P tg - P tg1= Q - Q1 este puterea reactiv\ compensat\.
Pentru ob]inerea aceluia[i factor de putere, la conexiunea în triunghi,
capacitatea necesar\ este de trei ori mai mic\, iar tensiunea de lucru este de 3 ori
mai mare decât la conexiunea în stea.

Fig. 3.15
Adoptarea tipului de conexiune se efectueaz\ pe baza unui studiu tehnico-
economic, [tiut fiind c\ pre]ul de cost [i gabaritul condensatoarelor depind de puterea
reactiv\ [i tensiunea lor nominal\. În paralel cu fiecare faz\ a bateriei se conecteaz\
rezisten]e de desc\rcare Rd, calculate astfel încât, în cel mult 30 sec., tensiunea cu care
r\mân înc\rcate condensatoarele în momentul deconect\rii lor de la re]ea s\ scad\ la o
valoare nepericuloas\ (65V). Consumul acestor rezisten]e este neglijabil.
 Prin compensarea factorului de putere se asigur\:
a) reducerea pierderilor de energie în sistemul electroenergetic;
b) mic[orarea pierderilor de tensiune pe liniile de transport;
c) reducerea sec]iunii conductoarelor liniei de transport, [tiut fiind c\ aceasta se
determin\ în func]ie de pierderile de putere, de pierderile de tensiune [i de înc\lzirea
limit\ ;
d) cre[terea capacit\]ii de transport a liniei în ceea ce prive[te puterea activ\, prin
reducerea puterii reactive absorbite de receptoare;
e) mic[orarea puterii instalate a transformatoarelor din sta]iile coborâtoare de
tensiune ca urmare a reducerii puterii totale aparente absorbite de consumatori (datorit\
cre[terii factorului de putere).
To]i beneficiarii de energie electric\ sunt obliga]i s\ aplice m\surile cele mai
adecvate pentru utilizarea ra]ional\ a acesteia. Pentru stimularea lor în acest sens, în
practic\, se aplic\ tarifarea diferen]iat\ a energiei (de exemplu: în cazul unui factor de
putere real sub cel neutral, fixat prin norme , costul energiei active este majorat).