Tema si viziunea despre lume

Alexandru Lapusneanul
Nuvela „Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi este prima nuvela istorica din
literatura romana, o nuvela de factura romantica. Este publicata in primul volum al revistei „Dacia
literara”, in anul 1840, si urmeaza ideile formulate de Mihail Kogalniceanu, conducatorul revistei, in
articolul-program, intitulat „Introductie”. Este vorba despre promovarea unei literaturi romane
originale si de orientarea acesteia catre inspiratia din istoria nationala.

Tema nuvelei este prezentarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu. Conflictul
consta in lupta pentru putere intre domnitor si boieri.

Timpul si spatiul sunt precizate, fiind vorba despre cea de-a doua domnie a lui Alexandru
Lapusneanu, fapt ce da verosimilitate textului. In primele trei capitole, actiunea se desfasoara
imediat dupa preluarea puterii, urmand ca in al patrulea capitol actiunea sa se petreaca cu patru ani
mai tarziu, apropiindu-se moartea domnitorului.

Subiectul se deruleaza in cele patru capitole care au la inceput cate un motto replici ale
personajelor: ”daca voi nu ma vreti, eu va vreu…”, ai sa dai sama, doamna!, ”capul lui Motoc vrem…”
si ”de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu”.

I „Daca voi nu ma vreți io va vreu”

Începutul nuvelei Alexandru Lăpușneanul surprinde personajul ce oferă numele nuvelei

intrând în Moldova întovărășit de vornicul Bogdan și o armată numeroasă având intenția de a-și
recăpăta tronul pierdut din cauza trădării boierilor. Lăpușneanul intenționează să facă acest lucru
înlăturându- l de la tron pe Ștefan Tomșa.
La un moment dat, Lăpușneanu poposește undeva în apropierea Tecuciului unde este
întâmpinat de patru boieri: Vornicul Moțoc, postelnicul Veveriță și spătarul Spancioc și Stroici,
aceștia vin din partea lui Ștefan Tomșa și încearcă să-l întoarcă din drum pe Lăpușneanu spunându-i
că poporul nu îl vrea. Însă acesta, întelegand că boierii doar încearcă să-l descurajeze, se înfurie și le
promite răsplata cuvenită de îndata ce își va recăpăta tronul.
După plecarea celorlalți trei boieri, Moțoc, impresionat fiind de mânia lui Lăpușneanu, îi cade
la picioare și îi cere iertare acestuia rugându-l sa intre în Moldova fără armata straină, deoarece va fi
sprijinit de boieri și de popor. Domnitorul nu are încredere, însa în cuvintele amăgitoare ale
bătrânului vornic, rămânând neclintit în hotărârea sa. Acest capitol constituie expozițiunea.

II „Ai să dai samă Doamnă”

Cel de al doilea capitol al nuvelei reprezintă intriga acesteia. Alexnadru Lăpușneanul nu

întampină nici un fel de rezistență din partea lui Tomsa, și, instalându-se la tronul Moldovei, începe
să ducă la îndeplinire ceea ce le promisese celor patru boieri. Astfel,
 voievodul omoară boierii la cea mai mică abatere și le distruge cetățile. Doamna Ruxandra,
îngrozită fiind de faptele soțului său, îl roagă pe acesta să înceteze și obține promisiunea că acest
lucru se va întâmpla curând. Lăpușneanul de asemenea îi promite soției sale că îi va oferi un leac
pentru frică.

III „Capul lui Moțoc vrem”

În cadrul celui de al treilea capitol este atins punctul culminant al acestei nuvele. În acest
capitol Lăpușneanul îi invită pe toți boierii la un ospăț, care are loc într-o zi de sărbătoare, după
slujba religioasă la care domnitorul participă. Acesta întârzie la slujbă, și după ce aceasta se încheie,
Lăpușneanul se închină la icoane și sărută cu mare smerenie moaștele lui Ioan. Acesta se suie din
nou în strană și se căiește de faptele sale, promițându-le boierilor că le va aduce pacea. Mai mult
domnitorul le cere boierilor iertare și apoi îi invita la un ospăț. Bănuind intențiile necurate ale
domnitorului, Spancioc și Stroici nu se duc la masa domnească. Comfirmând temerile celor doi boieri
ospățul se transformă pe neașteptate intr-un măcel in care sunt ucisi 47 de boieri. Poporul vine la
palat amenințând și forțează porțile. Toate nemulțumirile mulțimii se îndreaptă împotriva lui Moțoc,
considerat a fii cauza tuturor relelor, de aceea poporul cere într-un glas capul lui Moțoc. Alexnadru
Lăpușneanul îl arunca pe Moțoc mulțimii, care, omorându-l pe Moțoc se răzbună pentru suferințele
îndurate. Acest moment constituie punctul culminant. După ce Vornicul Moțoc este ucis de
multimer, Alexnadru Lăpușneanul poruncește să fie tăiate capetele boierilor din care face o piramida
pe care o arată Doamnei Ruxandra pentru a-i da un leac de frică. După ce-i ucide pe boieri,
domnitorul poruncește să fie căutați Spancioc si Stroici, însă aceștia reușesc să treacă granița, nu
înainte de a-i transmite domnitorului că se vor vedea inainte de a muri.

IV „De ma voi scula pre multi am sa popesc eu”

Timp de patru ani Lăpușneanul nu mai poruncește nici o executie, însă, totuși, îi schingiuiește
pe unii boieri considerați suspecți. În timpul șederii sale la Hotin, Lăpușneanul se îmbonlavește și,
căzând la pat, într-un moment de delir, cere sa fie călugărit. Dorința îi este îndeplinită si acesta
primește numele de Paisie. Odată revenit la realitate, Lăpușneanul îi alungă pe cei care l-au călugărit.
Acesta o alungă si pe Ruxandra, care, la sfatul lui Spancioc pune otravă în băutura soțului său, care își
găsește astfel sfărșitul.

Personajul principal al nuvelei este caracterizat indirect, in primul rand, prin actiune si prin
relatia cu celelate personaje. Cele cateva interventii directe ale naratorului precizeaza ideea
tiranului, tipologie de natura romantica, intrucat romantismul ii confera calitatea de personaj
exceptional pus in situatii exceptionale. Lapusneanu este crud, prin pedepsele aplicate boierilor si
viclean, prin modul in care ii atrage pe acestia la ospat cu scopul de a-i ucide. Manipuleaza multimea,
poporul ajungand la concluzia ca Motoc este vinovatul pentru tot ce se intampla. Cu „sange rece”, el
il da pe Motoc multimii revoltate, spunand ca face un act de dreptate. Acesta nu subestimeaza
puterea norodului, spunand despre oamenii simpli ca sunt „ prosti, dar multi”.

Dimensiunea psihologică se construieşte prin raportare la conflictele exterioare. Foarte rar,

apar notaţii ale autorului care sugerează anumite trăsături de caracter: „urâtul caracter”, „deşănţată
cuvântare”. Toate firele narative sunt susţinute de evoluţia personajului principal, al cărui caracter se
construieşte pe parcursul acţiunii. Limbajul, atitudinile care îi sunt atribuite îl particularizează ca
personaj literar, realizând trecerea de la cronică la literatură, prin ficţiune.

Perspectiva asupra evenimentelor relatate este aceea a naratorului obiectiv şi omniscient.

Culoarea de epocă se obţine prin reconstituirea fidelă a obiceiurilor, a vestimentaţiei şi a relaţiilor
dintre personaje. Verosimilitatea relatării este susţinută de îmbinarea dintre elementul real, preluat
din cronică şi elementul fictiv, rod al imaginaţiei scriitorului care nu este cronicar, ci creator de
literatură. Cronologia este liniară, succesiunea faptelor este previzibilă, întrucât între evenimente se
stabilesc relaţii de cauzalitate şi consecutivitate. Caracterul liniar nu exclude întreruperile (întoarceri
în timp, pauze descriptive ).

Inspirata de cronica lui Grigore Ureche, nuvela lui Negruzzi creeaza un personaj romantic,
actual si acum prin psihologia lui: Lapusneanu este una dintre cele mai reusite imagini literare ale
puterii abuzive, la limita patologicului

In concluzie, opera „Alexandru Lapusneanul” este deosebita nu atat prin tema, istoria
naționala, obisnuita in romantismul pasoptist, cat prin personajul central, prin constructia riguroasa
a subiectului care creeaza impresia acumularii gradate a tensiunii si printr-o naratiune concisa,
obiectiva.