Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Criminologia
Criminologia
Iaşi, 2020
Cuprins
Criminologia………………………………………………………………………………………3
Victima infracţiunii………………………………………………………………………………..4
Metode – mijloace şi tehnici de investigare în criminologie...........................................................5
Factorii individuali de criminaliatate……………………………………………………………...6
Factorii de mediu sau sociali ai criminalităţii……………………………………………………..7
Categorii şi forme de criminalitate………………………………………………………………..9
Principalele categorii de criminali……………………………………………………….………10
Criminalitatea organizată la nivel internaţional şi naţional……………………………………...11
Bibliografie………………………………………………………………………………………17
1. Criminologia
Clasificarea criminalităţii:
criminalitatea reală;
criminalitatea descoperită sau aparentă ;
criminalitatea ocultă sau cifra neagră;
criminalitatea legală.
2. Victima infracţiunii
În ultima vreme, s-a evidenţiat un aspect teoretic nou, de real interes pentru obiectul
criminologiei şi anume victima infracţiunii. Pe bună dreptate s-a reproşat criminologilor că şi-au
concentrat eforturile asupra problematicii referitoare la infractor, neglijând aproape în totalitate
studiul victimologic. Lucrările criminologice de dată recentă au demonstrat existenţa unei relaţii
complexe între făptuitor şi victimă, constatându-se că, în producerea actului infracţional,
contribuţia victimei nu poate fi exclusă din sfera unui model cauzal complex.
Prin victimă, se înţelege orice persoană care fără să-şi fi asumat conştient riscul, deci fără
să vrea, suferă direct sau indirect consecinţele fizice, morale sau materiale ale unei acţiuni sau
inacţiuni criminale.
Ramura criminologiei care studiază personalitatea victimei, interacţiunea dintre agresor şi
victimă şi evoluţia sociodinamică a situaţiei, se numeşte victimologie.
Obiectul de cercetare şi acţiune al victimologiei actuale, ca latură a criminologiei, se
referă la starea şi condiţia unei victime individuale sau generale, stare ce este confirmată prin
criterii identificabile ca suferinţă fizică, morală sau materială. Această stare rezultă din efectul şi
consecinţele unei forme de agresiune.
Victimologia are o fermă şi precisă delimitare ce operează în cadrul raportului dintre o
formă de agresiune şi efectul unei consecinţe, confirmate de existenţa unei victime şi a
victimizării ei. Victimologia este un concept relaţional, în care tipurile de relaţii nu sunt numai
simple şi directe, ci pot avea chiar un caracter polimorf, de la pasivitate la reacţii tensionale,
violente.
Statusul sau ipostaza de victimă presupune acţiunea unui agent victimizator, reprezentat
de persoana infractorului. Nu orice persoană lezată într-o acţiune infracţională este neapărat şi
victimă. Cel care pune în mişcare o acţiune infracţională, cel care iniţiază această acţiune cu
bună ştiinţă, nu poate fi considerat victimă nici dacă este grav rănit sau omorât în cadrul acţiunii
respective. Un spărgător prins în flagrant şi împuşcat (de către persoane abilitate prin lege) nu
este victimă. De asemenea nu pot fi considerate victime obiectele distruse de infractori sau
instituţiile prejudiciate de activităţile acestora.
I. Metode generale
1. Metoda statistică - metoda demersului statistic pentru stabilirea volumului (mărimea),
dinamica, întinderea în spaţiu a criminalităţii si numărul persoanelor angrenate în criminalitate.
Mijloace si tehnici de investigare :
statisticile oficiale ale poliţiei, parchetelor, Ministerului Justiţiei;
statistici stiinţifice ale cercetătorilor stiinţifici, organizaţii sociale, etc.
se folosesc formulare speciale care apoi se centralizează si se prelucrează.
2. Metoda sociologică – prin observaţie.
observaţia spontană (în cadrul practicii profesionale -procurorii, judecătorii, în cazurile
concrete);
observaţia organizată-sistematică (perceperea nemijlocită si reţinerea unor aspecte
importante, cantitative si calitative) prin următoarele metode şi tehnici de investigare:
chestionarul – aprecierile unor persoane prin sondaj cu privire la o faptă sau persoană
care a comis acea faptă;
interviul – o „anchetă” individuală aplicată succesiv, privind date despre infractor, despre
victimă, etc.
3. Metoda psihologică - se referă la analiza psihologică a criminalului, din punctul de
vedere al motivelor (mobilul) care l-au determinat să comită fapta (resentimente, ură, răzbunare,
dusmănie, dorinţa de îmbogăţire, etc.), prin următoarele mijloace şi tehnici de investigare:
chestionare si interviuri care se referă la aspectele psihologice de criminogeneză;
observaţia prin chestionare si interviuri privind: memoria, inteligenţa, caracterul, funcţiile
psihice prin diferite metode clinice si paraclinice de cunoastere psihologică.
5. Alcoolismul
Alcoolismul intervine în viaţa de familie perturbând legăturile şi relaţiile stabilite prin
căsătorie, afectând mediul familial şi comunicarea în relaţiile interpersonale. Cei mai importanţi
factori psiho-familiali care sunt incriminaţi în motivarea consumului abuziv de băuturi alcoolice:
neînţelegeri între partenerii conjugali, pierderi de bunuri, lipsuri materiale, decese, divorţuri,
despărţiri, situaţii psihotraumatizante etc. Pe de altă parte, alcoolismul, prin crearea unor relaţii
interfamiliale neconfortabile şi pline de tensiune, influenţează în mod negativ persoanele
apropiate alcoolicilor (soţie, copii). Copiii proveniţi din mediul familial alcoolic pot prezenta
tulburări de comportament, iniţial la nivel familial, extinzându-se mai apoi şi în sfera socială.
Familia alcoolică nu face faţă decât parţial şi deficitar funcţiilor sale de bază. Factor criminogen
care favorizează faptele penale: omoruri, tâlhării, incendii, accidente rutiere, violenţe în familie.
a) alcoolismul acut : - beţia usoară;
- beţia gravă;
b) alcoolismul cronic - modificarea fundamentală a individului, degradarea sa fizică si morală cu
consecinţe infracţionale.
6. Alte toxicomanii
a) consumul de droguri – factor criminogen de agresivitate, degradare psihomorală - fizică,
trecerea la fapte penale grave pentru obţinerea mijloacelor de satisfacere a viciului.
b) dopajul - conduce la modificări de comportament - cu tendinţe agresive ;
c) forme de intoxicare culturală:
- toxicomania cinema - video (erotism, violenţă, orori);
- intoxicarea muzicală - poate conduce la devieri comportamentale în special asupra
copiilor, adolescenţilor si tinerilor.
2. Factorii de natură economică – starea economică a unui stat, a unei zone mai restrânse,
poate determina sau influenţa anumite comportamente umane, inclusiv comportamentul
infracţional. Factorii economici ce pot fi consideraţi cu conţinut criminogen sunt
industrializarea, şomajul, nivelul de trai, crizele economice etc.
A. Factorii economici personali - criminologii au ajuns la concluzia că factorii economici
personali nu explică în mod singular actul criminal;
B. Factorii economici sociali sau colectivi – sunt dependenţi de perioada de avânt economic
sau de crize economice, de recesiune, inflaţie care determină o rată mai mare a
criminalităţii.
3. Criminalul de ocazie
Criminalii de ocazie - care comit delicte ocazionale, întâmplător sau din culpă (accidente
rutiere, de muncă, etc...
Criminalul ocazional:
a) delincventul ocazional comun ( comite fapte în anumite împrejurări favorabile: furturi
din magazine);
b) delincventul ocazional emoţional (emotiv) comite fapte în stare emotivă sau
provocare;
c) delincventul ocazional - profitor comite fapte profitând de anumite situaţii: casierii,
salvatorii în catastrofe, etc.
4. Alte categorii de criminali
A. Criminalul de grup :
a) delincvenţa spontană de grup ( la manifestări sportive, politice, religioase, sindicale, etc.);
b) delincvenţa organizată de grup - asocierea în jurul unor idei politice, religioase,
economice, de tip fanatic, paranoic;
c) delincvenţa bandelor de adolescenţi si tineri - de tip impulsiv, agresiv, cu înclinaţii
distructive, cu grave deficienţe educative.
B. Supercriminalul - cu periculozitate maximă care comite :
- acte de terorism;
- luarea de ostatici si uciderea lor;
- deturnări de nave si aeronave;
- plasarea de bombe, etc.
C. Criminalul debil mintal şi criminalul alienat (mărginiţii, submediocrii care comit:
incendii, furturi, delicte sexuale) :
a) criminalul debil mintal :
- debilitatea gravă (idioţii, imbecilii);
- debilitatea usoară
b) criminalul alienat (dement), cu tulburări grave, iresponsabilii penal:
-criminalul paranoic ;
- criminalul schizofrenic ;
- criminalul maniaco-depresiv;
- criminalul epileptic;
- criminalul toxicoman.
I. Nivel internaţional
1. Forme de manifestare
a. Familia mafiei - cu structuri ierarhice, cod de conduită („legea tăcerii”- OMERTA,
organizată îndeosebi în SUA);
b. Organizaţii profesionale - structurate în una sau două tipuri de activităţi criminale: trafic
de masini, droguri, falsuri de bancnote, jafuri la bănci, bijuterii, etc.
c. Organizaţii criminale etnice
„Triadele” - societăţi criminale chineze;
„Yakusa” - societăţi criminale japoneze;
„Kastafrris” - societăţi criminale jamaicane, etc.
d. Organizaţii teroriste internaţionale - specializate în provocarea de acte teroriste -
deturnări de nave, aeronave, asasinate în masă, răpiri, etc.
e. Organizaţii criminale de reciclare a banilor – organizarea de reţele internaţionale
clandestine pentru „spălarea banilor murdari” obţinuţi din afaceri ilicite pentru a se
sustrage de la fiscalitate.