PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE SAU CONDUCEREA UNUI

VEHICUL NEÎNMATRICULAT

NORMA DE INCRIMINARE – ART.334 C.PEN.

(1) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a
unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat,
potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a
unui autovehicul sau a unui tramvai cu număr fals de înmatriculare
sau înregistrare se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu
amendă.
(3) Tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori
cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau
tractarea unei remorci ale cărei plăcuţe cu numărul de înmatriculare
sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în
alt stat, care nu are drept de circulaţie în România, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Este uşor de remarcat, din analiza fiecărui alineat al art.334 C.pen.,

că acestea reprezintă tot atâtea infracţiuni distincte, printr-o clarificare
expresă a însuşi legiuitorului.
Întrucât niciunul dintre aceste alineate nu comportă dificultăţi de
interpretare şi aplicare, nu vom stărui în a le discuta acum, aici, în cadrul
normei de incriminare, ci pe parcursul descrierii infracţiunii prevăzute
de art. 334 C.pen.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
 Obiectul juridic special constă în acele relaţii sociale care
reglementează siguranţa circulaţieie rutiere prin interzicerea punerii în
circulaţie a fiecărei categorii de vehicule apte să producă, prin efectul
lor, o anumită stare de insecuritate publică, materializată prin accidente
grave, sau chiar prin pierderea de vieţi omeneşti.
Obiectul material
Apreciem, în consens cu opiniile exprimate în literatura juridică, că
stricto sensu, aceste infracţiuni nu au obiect material.
Lato sensu se apreciază că obiectul material este reprezentat de
chiar vehiculul neînmatriculat, pus în circulaţie şi condus pe drumurile
publice neînmatriculat sau neînregistrat, deci ilegal.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană. În măsura în care subiectul
activ săvârşeşte infracţiunea prevăzută de art.334 C.pen. şi nu deţine un
permis de conducere corespunzător categoriei autovehiculului condus,
încadrarea juridică va fi infracţiunea prevăzută de art.334 C.pen., într-
una din formele sale şi infracţiunea de conducere a unui vehicul fără
permis de conducere, prevăzută de art.335 C.pen., aflate în concurs.
Subiectul pasiv este orice persoană fizică sau juridică, prejudiciată
prin comiterea faptelor prevăzute în textul incriminator.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este reprezentat de însăşi acţiunea de punere în
circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui vehicul
neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare, autopropulsor sau nu.
Dovada înmatriculării/înregistrării fiecărui vehicul se face cu
certificatul de înmatriculare/înregistrare, eliberat de organul de poliţie
sau de consiliul local de pe raza de domiciliu al proprietarului, precum şi
cu plăcuţele cu numărul de înmatriculare/înregistrare a fiecărui vehicul.
În practică întâlnim şi o altă situaţie, respectiv a autovehiculelor
care sunt înstrăinate prin acte de vânzare-cumpărare, dar care, deşi
înmatriculate, nu sunt înregistrate la direcţiile de taxe şi impozite în raza
cărora îşi are domiciliul cumpărătorul, din motive absolut fiscale (taxe
mari, impozite mari, etc.).
 Nu vom comenta în acest curs şi această ipoteză, dat fiind faptul
că, ne rezervăm dreptul la o dezbatere amplă, într-un material pe care îl
vom publica într-o revistă de specialitate, fiind o problematică nouă
apariţia, într-un anumit climat politico-social şi fiscal, a unei modalităţi
de eludare a legii, prin aparenţa înmatriculării/înregistrării vehiculelor
care circulă pe drumurile publice.
O ultimă remarcă în acest sens, ne este prilejuită tocmai de
dispoziţiile art.17 din O.U.G. nr.195/2002, care prevede radierea din
evidenţă a vehiculelor, de către autoritatea competentă, doar în cazul
scoaterii definitive din circulaţie, la cererea proprietarului, neprevăzând
o altă modalitate, aidoma reglementărilor anterioare Ordonanţei sus
arătate, iar practica în atare situaţii îşi face “propria-i lege”!
Pornind de la sintagma “drumurile private nu sunt drumuri
publice”, apreciem că elementele constitutive ale infracţiunilor
prevăzute de art.334 C.pen. sunt întrunite, chiar dacă observăm că
textului incriminator îi lipseşte tocmai expresia, menţiunea „drumuri
publice”.
Este drept că în alineatele (1), (2), (3) şi (4) acest aspect este pe
deplin lămurit.
Într-o interpretare extinsă, făcând abstracţie de precizările
lămuritoare ale alin. (1), (2), (3) şi (4), s-ar putea crede că textul
incrimineză şi acele fapte care nu se produc pe drumurile publice.
Rezultă per a contrario că pe drumurile private, autovehiculele,
indiferent de tracţiune se pot conduce şi fără permis de conducere, dar şi
fără a fi înmatriculate/înregistrate la autorităţile competente, aspect care
apreciem că nu poate rămâne nereglementat. De lege ferenda - O.U.G.
nr.43/1997 privind regimul drumurilor sau O.U.G. nr.195/2002, poate -
propunem o reglementare riguroasă şi a acestor categorii de drumuri,
unde accidentele sunt în număr mare.
Ar fi de neînchipuit juridic, ca o ucidere din culpă să fie încadrată
ca omor, indiferent de forma sa!
Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul
circulaţiei pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
 Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, pe care
literatura juridică unanim o prevede. Deşi actualul cod penal
incriminează uciderea din culpă, este adevărat la alt capitol, respectiv
”infracţiuni contra vieţii“ la art.192 C. pen., ne punem aceeaşi întrebare,
dacă conducătorul auto, aflat pe un drum privat comite la volanul
autovehicului său moartea unei personae, nu este prea mult, o
încadrare juridică de omor, dacă fapta eminamente se produce la
volan? Mai mult, sub aspectul laturii subiective nu există rezoluţie
infracţională, nu a prevăzut, dar deşi nu urmăreşte rezultatul, a acceptat
producerea lui, nu putem vorbi de o infracţiune săvârşită cu intenţie.

Actele preparatorii şi tentativa nu sunt incriminate, deşi în unele

cazuri sunt posibile.

CONDUCEREA UNUI VEHICUL

FĂRĂ PERMIS DE CONDUCERE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.335 C.PEN.

(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui
tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care
legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de
către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător
categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori
al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea
dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de
a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la
6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care
încredinţează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea
deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile
publice unei persoane despre care ştie că se află în una dintre
situaţiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenţa
alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.

Aşadar, şi în cazul acestei infracţiuni prevăzute de art. 335 C.pen.,

regăsim 3 forme distinct, respective:
Forma tip - incriminată de alin. (1) - conducerea pe drumurile
publice aunui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu
posedă permis de conducere.
forma atenuată - incriminată de alin. (2) - conducerea pe
drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al
cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau
subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-
a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a
fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în
România.
Forma asimilată - incriminată de alin. (3) - reprezentată de
încredinţarea de către o persoană a unui vehicul pentru care legea
prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru
conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că se
află în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub
influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – este reprezentat de relaţiile sociale care
privesc siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
Obiectul material - infracţiunea nu are obiect material, fiind o
infracţiune de pericol.
 Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ este orice persoană fizică, iar în cazul alin. (3) al
art. 335 C.pen. şi persoana juridică poate avea calitatea de subiect activ,
în concordanţă cu art. 27 din Regulamentul de aplicare a O.U.G.
nr.195/2002, dacă încredinţează un vehicul unei persoane despre care
ştie că nu are permis de conducere, sau are, dar nu este corespunzător
categoriei vehicului condus, ori ştie că acea persoană are permisul
suspendat sau anulat.
Subiectul pasiv este statul român prin structurile sale abilitate,
care au ca sarcină tocmai asigurarea siguranţei circulaţiei pe drumurile
publice.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material se concretizează prin acţiunea de conducere
pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere,
respectiv acţiunea de conducere fără permis corespuntător categoriei
respective sau cea de încredinţare a unui vehicul unei personae care nu
are asemenea permis, îl are suspendat sau anulat sau se află sub influenţa
alcoolului sau a altor substanţe psihoactive.
Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul
circulaţiei pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Practica
judiciară este neunitară în acest sens, în cazul comiterii unui accident
rutier soldat cu moartea victimei, pe care nu o vom analiza în paginile
acestui curs, din motive lesne de înţeles (norma incriminatoare nu
prevede şi astfel de extensii juridice)

Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate,

de aceea nici nu extindem comentariul nostru.
 CONDUCEREA UNUI VEHICUL SUB INFLUENŢA
ALCOOLULUI SAU A ALTOR SUBSTANŢE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.336 C.PEN.

(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care
legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de
către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are
o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se
pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana, aflată sub
influenţa unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru
care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.
(3) Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute în alin.
(1) şi alin. (2) efectuează transport public de persoane, transport de
substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire
practică a unor persoane pentru obţinerea permisului de conducere
sau în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru
obţinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2
la 7 ani.

Rezultă deci că în textul incriminator, regăsim 3 forme:

Forma tip - concretizată în conducerea pe drumurile publice a unui
vehicul, de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor
biologice, are o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, de peste
0,80 g/l, alcool pur în sânge;
Forma asimilată - conducerea unui autovehicul de către o
persoană aflată sub influenţa substanţelor psihoactive;
Forma agravată - dacă subiectul activ conduce un autovehicul ce
transportă persoane, substanţe sau produse periculoase, ori se află în
procesul de instruire practică a unor persoane în vederea obţinerii
permisului de conducere sau chair în timpul desfăşurării probelor
practice ale examenului, pentru obţinerea permisului.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale
care privesc, ca şi în cazul infracţiunii prevăzute anterior siguranţa
circulaţiei rutiere.
Obiectul material nu există în cazul infracţiunii prezentate
anterior.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ este calificat şi poate fi:
- conducătorul auto care are permis legal de conducere, dar la
momentul prelevării probelor biologice (mostre) are în sânge o îmbibaţie
alcoolică ce depăşeşte limita legală, peste 0,80 g/l alcool pur în sânge
(alin.1)
- persoana care are permis de conducere, dar se află sub influenţa
unor substanţe psihoactive
- conducătorul auto care transportă persoane (transport public)
substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire
practică sau chiar în timpul probelor practice ale examenului pentru
obţinerea permisului de conducere.
Observăm că:
a) în toate cele 3 forme, subiectul activ este calificat, întrucât este
posesorul permisului de conducere, deci are cunoştinţele şi deprinderile
practice necesare cerute de lege pentru a conduce legal pe drumurile
publice autovehicule, corespunzător categoriei deţinute şi trecute chiar în
respectivul permis de conducere.
b) în cazul vehiculelor cu tracţiune animală nu se cere un asemenea
permis, ci doar înregistrarea vehiculului la consiliul local, situaţie în care
apreciem că subiectul activ poate fi orice persoană care poate să
răspundă penal.
 Subiectul pasiv - fiind o infracţiune de pericol, apreciem că nu
poate fi decât acea structură statală prevăzută de lege, funcţie de
segmentul atribuţional prevăzut de actul normativ de organizare şi
funcţionare.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este reprezentat tocmai de acţiunea de
conducere a unui vehicul în condiţiile prevăzute de art.336 C.pen. alin. 1
– 3.
Achiesăm la opinia1 exprimată pertinent în literatura juridică, prin
care se critică momentul prelevării mostrelor biologice, în vederea
stabilirii gradului de impregnare alcoolică, în raport cu care se
calculează alcoolemia nu în momentul comiterii faptei sau a opririi
conducătorului auto de către organul de poliţie, funcţie de gradul de
colorare (indicare valorică) a alcooltestului. Apreciem, având în vedere
profesia de magistrat, respectiv de avocat, în care am activat zeci de ani,
că este corect criteriul de bază avut în vedere de judecător la
individualizarea şi încadrarea juridică a faptei, respectiv alcoolemia
avută în momentul comiterii faptei, întrucât este ştiut faptul că procesul
de metabolizare a alcoolului este diferit de la o persoană al alta, iar curba
alcoolică, raportată la consumul de alcool este fie în creştere, fie în
descreştere, în momentul prelevării mostrelor biologice.
Acestea pot fi executate la intervale de timp variabile, funcţie de
locul producerii accidentului.
De pildă, dacă accidentul s-a produs noaptea într-o localitate rurală
care nu are posibilitatea recoltării probelor biologice, iar unitatea
sanitară aptă pentru recoltare se află la o distanţă de zeci de km,
apreciem că rezultatul alcoolemiei este nu numai obiectiv nereal, ci şi
injust, iar caracterul de acurateţe al probei profund viciat.
În forma asimilată (alin.2) legiuitorul nu stabileşte la momentul
intrării în vigoare a codului penal, acre sunt acele subarnţe psihoactive
(probabil psihotrope). Nu ştiu ce va face judecătorul care are de
soluţionat o speţă în care suspectul a consumat substanţe psihoactive, aşa
cum este suspectat de organul de cercetare sau de urmărire penală.

1
M. Hotcă, Op.cit., pag. 778
 Cu privire la noţiunea de substanţă psihoactivă, facem trimitere la
cele arătate cu ocazia analizei infracţiunii prevăzute de art.331 C.pen.-
părăsirea postului şi prezenţa la serviciu sub influenţa alcoolului sau a
altor substanţe.
O situaţie similară o întâlnim în cazul prevăzut de alin. (3), în cazul
transportului de substanţe sau produse periculoase (substanţe şi obiecte
explozive, gaze, lichide inflamabile, substanţe solide inflamabile,
substanţe autoreactive şi substanţe explozive desensibilizate solide,
substanţe care se aprind spontan, substanţe care, la contactul cu apa
degajă gaze inflamabile, substanţe comburante – de întreţinere a arderii
carburanţilor, peroxizi organici, substante toxice, substanţe infecţioase,
substanţe radioactive, substante corosive, etc.)
Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul
circulaţiei pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii nu poate fi decât intenţia directă
sau indirectă.

Actele preparatorii şi tentativa nu sunt incriminate de legiuitor, în

art.336 C.pen., în niciuna din formele acestei infracţiuni.

REFUZUL SAU SUSTRAGEREA DE LA PRELEVAREA DE

MOSTRE BIOLOGICE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.337 C.PEN.

 Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru
care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere
ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a
examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării
probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de
conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în
vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe
psihoactive se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Este lesne de observat că această infracţiune este incriminată într-o

singură formă. Este vorba de forma tip, care prevede refuzul sau
sustragerea conducătorului unui vehicul, a instructorului auto, ori a
examinatorului auto corespunzător (s.n. poliţistul), aflaţi fie la volan, fie
în procesul de instruire sau în timpul desfăşurării probelor practice, de a
se supune prelevării de mostre biologice, în vederea stabilirii
alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive;
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale
care privesc, lato sensu, siguranţa circulaţiei pe drumurile publice
împotriva faptelor de orice fel, inclusiv acelora de conducere pe
drumurile publice, a unui vehicul de către un conducător auto aflat sub
influenţa băuturilor alcoolice. Deşi legea nu prevede o variantă agravată,
considerăm că este necesară o cuantificare mai mare a pedepsei, în cazul
instructorului auto şi a poliţistului examinator care se poate afla sub
influenţa băuturilor alcoolice sau a substanţelor psihoactive şi refuză sau
se sustrage de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii
alcoolemiei ori a prezenţei acelor substanţe psihoactive.
Obiectul material - apreciem că această infracţiune nu are obiect
material.
Subiecţii infracţiunii
 Subiectul activ – este circumstanţiat, întrucât poate fi doar o
persoană care are o anumită calitate, fie conducător auto, fie instructor
auto sau poliţistul examinator, aflaţi la volan, în procesul de instruire sau
de desfăşurare a probelor practice, în vederea obţinerii permisului de
conducere.
Subiectul pasiv - autoritatea statală competentă.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material - este reprezentat fie de acţiunea de refuz, fie
de cea de sustragerea de la recoltarea mostrelor biologice, în vederea
stabilirii alcoolemiei sau a prezenţei unor substanţe psihoactive.
Apreciem că, deşi textul de incriminare nu prevede şi o altă
modalitate de testare, refuzul sau sustragerea conducătorului auto,
instructorului auto sau a poliţistului examinator se poate constata după o
prealabilă testare cu alcooltestul sau când există indicii temeinice
obiective (mers legănat, tulburări de statică sau vorbire etc.), sesizate de
organele abilitate, în cazul unui accident rutier sau în timpul conducerii
vehiculului, indiferent că locul din dreapta acestuia se află instructorul
auto sau poliţistul–examinator. Refuzul trebuie obligatoriu constatat prin
proces – verbal de constatare, în prezenţa a cel puţin doi martori
asistenţi.
Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul
circulaţiei pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie. Refuzul sau sustargerea de la recoltarea
monstrelor biologice poate fi făcută doar cu intenţie directă sau
indirectă.

Actele preparatorii şi tentativa – deşi posibile în anumite condiţii,

nu sunt incriminate de legiuitor.