DEŢINEREA DE INSTRUMENTE ÎN VEDEREA

FALSIFICĂRII DE VALORI

NORMA DE INCRIMINARE – ART.314 C.PEN.

(1) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de
instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea
valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin. (1) şi art.
312 se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de
echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la
falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepseşte cu
închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Nu se pedepseşte persoana care, după comiterea vreuneia
dintre faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2), înainte de
descoperirea acestora şi înainte de a se fi trecut la săvârşirea faptei
de falsificare, predă instrumentele sau materialele deţinute
autorităţilor judiciare ori încunoştinţează aceste autorităţi despre
existenţa lor.

Această infracţiune prezintă două forme:

O formă tip, în reglementarea dată prin art. 314 alin (1) C.pen.,
care prevede că falsificarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de
instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor
sau titlurilor prevăzute în articolul sus arătat.
O formă agravată, care presupune, aşa cum arată legiuitorul în
alin.2 al art.314 C.pen., falsificarea, primirea, deţinerea sau
transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software cu
scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.
 La alin.3 al art.314, legiuitorul prevede o cauză de
nepedepsire, precizându-se că nu se pedepseşte persoana care, după
comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin.(1), înainte de
descoperirea de către autorităţile competente şi înainte de-a se fi trecut
la săvârşirea faptei de falsificare, se autodenunţă şi predă instituţiilor
judiciare instrumentele sau materialele deţinute şi folosite pentru
falsificarea valorilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin (1) şi art. 312
C. pen.
Apreciem, în consonanţă şi cu alte opinii juridice, exprimate în
acest sens, că însăşi fapta de deţinere de astfel de instrumente sau
materiale reprezintă o infracţiune mijloc pentru săvârşirea ulterioară
a infracţiunii propriu-zise de falsificare, prevăzută de lege, fiind aşadar
o faptă anterioară faptelor ce urmează, respectiv de falsificare de
monede, de titluri de credit sau de plată, de timbre sau efecte poştale.1

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special al infarcţiunii prevăzute de art. 314
C.pen. este identic cu cel al infarcţiunilor prevăzute de art.310, art.311
alin. (1) şi art. 312 C.pen.
Obiectul material al acestei infracţiuni îl reprezintă însăşi acele
instrumente, echipamente şi materiale fabricate, primite, deţinute sau
transmise, prevăzute de dispoziţiile art.314 alin.2 C.pen., pentru a
ajuta la contrafacerea (fabricarea) sau alterarea valorilor sau titlurilor
enumerate în art. 310-312 C.pen. (tiparniţe, copiatoare, metalul, hârtia
filigranată, cerneală tipografică, solvenţi, alte substanţe chimice şi
materiale ce pot fi utilizate pentru contrafacere sau alterare).
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană, fără a fi necesară să aibă
o anumită calitate, dar cum am arătat anterior, trebuie să aibă
cunoştinţele tehnice necesare în vederea fabricării lor.
Chiar dacă aceste instrumente sau echipamente sunt doar primite
şi deţinute sau transmise, ştiind pentru ce sunt folosite (doar pentru
asta le-a primit, deţinut sau transmis!), devin automat subiecţi activi ai
acestei infarcţiuni.

1
V. Dongoroz .s.a. Op.cit., vol IV, pag. 397
 Subiectul pasiv al infracţiunii este doar instituţia statală abilitată
de lege să deţină aceste instrumente şi echipamente în vederea emiterii
valorilor prevăzute de dispoziţiile art. 310-312 C. pen.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material constă în acţiunea de fabricare, primire,
deţinere sau transmitere a instrumentelor, echipamentelor şi
materialelor, pentru falsificarea monedei, titlurilor de credit sau
instrumentelor de plată, inclusiv a celor electronice, timbrelor,
mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor
răspuns internaţional, prevăzute expres de lege.
Instrumentele, echipamentele şi/sau materialele fabricate,
primite, deţinute, transmise trebuie să fie de natură şi apte tehnic să
falsifice titlurile şi valorile prevăzute expres de legiuitor în
incriminările sus arătate.
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin
acţiunea de fabricare, primire, deţinere sau transmitere a
instrumentelor, echipamentelor şi materialelor la care se referă art.314
C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.314
C.pen. nu poate fi decât intenţia directă sau indirectă. Asupra acestei
din urmă forme de vinovăţie există opinii pro şi contra, deoarece se
apreciază că scopul este asimilat de sintagma “destinaţie” 2.
Scopul este, aşa cum am arătat mai sus, ca aceste instrumente şi
echipamente să folosească şi să fie apte pentru falsificarea titlurilor şi
valorilor, prevăzute de art. 310 -312 C.pen.
Mobilul poate, alături de scop, să ajute magistratul judecător
atunci când chibzuieşte la individualizarea şi cuantificarea pedepsei ce
o va aplica.

2
V. Dongoroz ş.a., Op.cit., vol. IV, pag. 400-401
 EMITEREA FRAUDULOASĂ DE MONEDĂ

NORMA DE INCRIMINARE – ART.315 C.PEN.

(1) Confecţionarea de monedă autentică prin folosirea de
instalaţii sau materiale destinate acestui scop, cu încălcarea
condiţiilor stabilite de autorităţile competente sau fără acordul
acestora, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie
a monedei confecţionate în condiţiile alin. (1), precum şi primirea,
deţinerea sau transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în
circulaţie.

În forma tip este incriminată emiterea frauduloasa de monedă.

Cea de-a doua formă nu este posibilă decât dacă s-a produs
emiterea frauduloasă de monedă şi presupune, pe lângă punerea în
circulaţie, şi primirea, deţinerea sau transmitrea în vederea punerii în
circulaţie, aşa cum prevede art. 315 alin. (2) C.pen.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale privitoare la
încrederea publică ce trebuie acordată monedelor autentice, aflate la
un moment dat în circulaţie.
Obiectul material
În forma tip, aceasta infracţiune nu are obiect material, moneda
confecţionată fiind rezultatul acţiunii ce a avut loc deja.
În cea de-a doua formă, obiectul material este moneda fabricată,
emisă, în condiţiile prevăzute de art. 315 alin (2) C. pen.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ
În literatura juridică s-au exprimat mai multe opinii în legătură
cu subiectul activ al infracţiunii, în forma tip, prevăzută de art.315
alin. (1) C.pen.
 Într-o opinie se apreciază că subiectul activ al infracţiunii de
emitere frauduloasă de monedă, în forma tip, nu este calificat. 3 Totuşi,
chiar şi autorii acestei opinii acceptă, pornind de la însăşi voinţa
legiuitorului, care poate fi înţeleasă şi în sensul celei de-a doua opinii,
la care achiesăm, că acea persoană are cunoştinţe, dar şi sarcini
concrete sau chiar atribuţiuni prevăzute în fişa postului în
confecţionarea de monedă autentică, ceea ce înseamnă că putem vorbi
despre o anume calitate.
Cea de-a doua formă a infracţiunii nu comportă discuţii în
privinţa subiectului activ, acesta putând fi orice persoană fizică.
Subiectul pasiv este reprezentat de instituţia abilitată de a emite,
în condiţiile legii, monedă. Se mai poate vorbi aici, de un subiect pasiv
adiacent care poate fi orice persoană care a fost prejudiciată prin
comiterea faptei prevăzute de art.315 C.pen.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este realizat de însăşi acţiunea de
confecţionare de monedă, în condiţiile încălcării legii şi prin folosirea
instalaţiilor sau materialelor destinate acestui scop.
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol prin
emiterea frauduloasă de monedă.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este, în opinia noastră, atât intenţia directă,
cât şi cea indirectă la forma tip, iar la cea de-a doua formă poate fi
numai intenţia directă, unde suntem în consonanţă şi cu opinia
exprimată de literatura juridică, la care achiesăm.4
Scopul şi mobilul au relevanţă doar pentru o judicioasă
încadrare şi aplicare a pedepsei, concretizată de magistratul-judecător
în hotărârea judecătorească.

3
I. Pascu, V. Dobrinoiu, Noul cod penal comentat, vol.II, pag.676
4
Idem, pag. 677
 FALSIFICAREA DE VALORI STRĂINE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.316 C.PEN.

Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi în cazul când
infracţiunea priveşte monede, timbre, titluri de valoare ori
instrumente de plată emise în străinătate.

Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi în cazul

când infracţiunea priveşte monede, timbre, titluri de valoare ori
instrumente de plată emise în străinătate. Aşa cum rezultă din textul de
lege, respectiv art. 316 C.pen., legiuitorul român, în consonanţă cu
prevederile Convenţiei de la Geneva din 20 aprilie 1929, semnată şi de
ţara noastră, a statuat că falsificarea de monedă, timbre, titluri de
valoare ori instrumente de plată emise în străinătate, constituie
infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale române.
Dacă faptele prevăzute la art.316 C.pen. au fost săvârşite pe
teritoriul României, legea penală română va ţine cont de principiul
teritorialităţii.
Faptelor săvârşite în străinătate de un cetăţean român le vor fi
aplicate dispoziţiile art. 316 C.pen., în măsura în care acestea sunt
prevăzute ca infracţiuni şi de legea penală a ţării unde au fost
săvârşite.
Dacă faptele sunt săvârşite în străinătate de un cetăţean străin sau
apatrid, dar care se află de bunăvoie în România, s-a cerut extrădarea
făptuitorului, dar a fost refuzată, devin aplicabile dispoziţiile legii
penale române.5 Nu împărtăşim în totalitate acest punct de vedere,
întrucât, stricto sensu vorbind, nu înţelegem de ce statul român refuză
extrădarea unei persoanei străine, care a comis o faptă în străinătate şi
care este incriminată în legislaţia acelei ţări, din moment ce nicio
autoritate sau instituţie statală, nu este prejudiciată, iar încrederea
publică în autenticitatea acelor valori nu este afectată, pe teritoriul
statului român, atât timp cât nu reiese din economia textului că
moneda sau celelalte valori prevăzute de textele incriminatoare din
România, se află în circulaţie şi în ţara noastră. (vezi moneda Euro, ce
5
Ilie Pascu, V. Dobrinoiu, op.cit., pag. 679
va fi aplicată şi în România). Din raţiuni de timp nu vom încerca aici
să polemizăm cu aceste opinii exprimate în legătură cu
aplicareaart.316 C.pen., rezervându-ne dreptul unor consideraţiuni
personale în acest sens, în cuprinsul unei publicaţii de specialitate.

CAPITOLUL II

FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE
AUTENTIFICARE SAU MARCARE

FALSIFICAREA DE INSTRUMENTE OFICIALE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.317 C.PEN.

(1) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui
instrument de marcare de care se folosesc persoanele prevăzute în
art. 176 sau persoanele fizice menţionate în art. 175 alin. (2) se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui
instrument de marcare de care se folosesc alte persoane decât cele
prevăzute în alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă.
(3) Tentativa se pedepseşte.

Potrivit normei de incriminare, această faptă de falsificare

a instrumentelor oficiale, are două forme:
O formă-tip (art. 317 alin.1 C.pen.), care presupune falsificarea
unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare, de care
se folosesc persoanele prevăzute de art.176 sau persoanele fizice
menţionate în art.175 alin.2 C.pen.
O formă-atenuată (art. 317 alin.2 C.pen.), care constă în
fabricarea unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se
folosesc alte persoane decât cele prevăzute în prima formă.
 Art. 176 C. pen. precizează că prin termenul public se înţelege
tot ce priveşte autorităţi publice, instituţii publice sau alte persoane
juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate
publică. De asemenea, art. 175 alin.2 C. pen., arată că este funcţionar
public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de
interes public pentru care a fost investită de autorităţile publice sau
care este supusă controlului ori supravegherii acestora, cu privire la
îndeplinirea respectivului serviciu public.
Aşa cum se arată în literatura de specialitate, falsificarea unui
sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare constituie nu
numai o alterare a adevărului cu privire la sigiliul, ştampila sau
instrumentul de marcat, ci şi o sursă de alterări ale adevărului în
privinţa tuturor înscrisurilor sau obiectelor pe care sigiliul, ştampila
sau instrumentul de marcat falsificat va fi aplicat.6
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic generic acestui gen de infracţiuni prevăzute în
art.317 C.pen., presupune ocrotirea relaţiilor sociale, bazate pe
încrederea publică, în astfel de instrumente de autentificare şi marcare,
la care se referă acest capitol.
Obiectul juridic special îl constituie acele relaţii sociale privind
încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea
şi credibilitatea înscrisurilor care poartă amprenta unui sigiliu sau
ştampile, ori a obiectelor care poartă urma unui instrument de
marcare, aşa cum explicitează marele penalist român, V. Dongoroz, în
opera citată anterior.
Raţiunea falsificării instrumentelor de autentificare sau marcare
este, în esenţă, aceea de a servi ca mijloc pentru săvârşirea unei fapte
adiacente, în vederea realizării unei false autentificări sau marcări.
Aceste sigilii, ştampile sau instrumente de marcat false,
constituie, totodată, şi obiecte materiale ale acestei infracţiuni.7
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană, fără a fi nevoit să aibă o
anumită calitate.

6
V. Dongoroz, ş.a., op.cit., vol.IV pag. 405-406
7
I. Pascu, V. Dobrinoiu, op. cit., pag.682
 Subiectul pasiv este reprezentat de acele persoane prevăzute în
art.176 sau art.175 alin.2 C.pen., ale căror sigilii, ştampile sau
instrumente de marcare au fost falsificate.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material constă în acţiunea de falsificare a unui
sigiliu, ştampilă sau instrument de marcare (bijuterii de aur, argint,
platină).
Dacă însă falsificarea efectuată direct pe un înscris sau pe un
obiect, nu realizează elementul material al falsificării prevăzute de
art.317 C.pen., fapta ce poate fi reţinută în sarcina subiectului activ va
întruni elementele constitutive ale infracţiunii de falsificare de
înscrisuri oficiale. Poate fi cristalizată şi infracţiunea de înşelăciune,
dacă va fi indusă în eroare o persoană, cu ocazia cumpărării unei
bijuterii fals marcate.8
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin
acţiunea de falsificare.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art. 317
C.pen. este intenţia directă sau indirectă.
Mobilul şi scopul pot doar ajuta magistraţii la o justă
individualizare şi o corectă cuantificare a pedepsei.

Actele pregătitoare nu sunt incriminate.

Tentativa este incriminată în mod expres de alin.3 al art. 317 C.
pen.

FOLOSIREA INSTRUMENTELOR FALSE

8
I. Pascu, V. Dobrinoiu, op. cit., pag. 684
 NORMA DE INCRIMINARE – ART.318 C.PEN.
Folosirea instrumentelor false prevăzute în art. 317 se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Această infracţiune este prevăzută de dispoziţiile art. 318 C.pen.

într-o singură formă, prin raportare la art. 317 C.pen., care presupune
folosirea instrumentelor false menţionate în acest articol, respectiv
folosirea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare
de care se folosesc autorităţile publice, instituţiile publice sau alte
persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile
proprietate publică sau persoanele fizice care exercită un serviciu de
interes public pentru care a fost investită de autorităţile publice.
Fapta de folosire a acestor instrumente false produce un dublu
efect juridic, pe de o parte aduce atingere încrederii pe care cetăţenii o
acordă înscrisurilor ce au aplicate un sigiliu sau o ştampilă oficială, iar
pe de altă parte, chiar şi asupra bunurilor care poartă pecetea unui
instrument oficial de marcat9.
Pe cale de consecinţă, rezultă că săvârşirea infracţiunii
prevăzute de art. 318 C.pen., folosirea instrumentelor false, nu este de
conceput fără săvârşirea anterioară a infracţiunii prevăzută de art. 317
C.pen., respectiv falsificarea instrumentelor oficiale.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale
privind încrederea publică în autenticitatea înscrisurilor care poartă
amprenta unui instrument oficial (sigiliu, ştampilă, etc.) sau a
obiectelor marcate cu instrumente specifice (bijuterii din aur, argint,
etc.).
Obiectul material îl constituie chiar sigiliu, ştampila sau
instrumentul de marcat falsificat, precum şi materialele pe care se
aplică instrumentul oficial falsificat (hârtie, metal, etc.).
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană,
nefiind necesar ca aceasta să aibă o anumită calitate.
9
V. Dongoroz ş.a., Op.cit., vol IV, pag 414
 În consonanţă cu literatura juridică, opinăm că poate fi reţinut
concursul de infracţiuni în sarcina subiectului activ, dacă acesta este şi
autorul (coautor, complice, instigator) infracţiunii de falsificare a
instrumentelor de autentificare sau de marcare.
Subiectul pasiv poate fi autoritatea publică, instituţia publică sau
persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost
învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori
supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu
public.
Subiectul pasiv subsecvent poate fi şi persoana care a primit
înscrisul sau obiectul pe care s-a aplicat sigiliul, ştampila sau
instrumentul de marcat falsificat şi a fost astfel prejudiciată.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este reprezentat de însăşi acţiunea de
folosire (întrebuinţare) a sigiliilor, ştampilelor sau a instrumentelor de
marcare falsificate.
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol
pentru încrederea publică, consecinţă a producerii unui sigiliu, a unei
ştampile sau a unui instrument de marcare care are aptitudinea de a
reda în mod fals amprenta unui instrument oficial autentic.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie - infracţiunea de folosire a instrumentelor
false, este săvârşită cu intenţie. Este foarte important, dar şi suficient,
ca subiectul activ al acestei infracţiuni să ştie că instrumentul oficial
este fals, fie că este un sigiliu, o ştampilă sau un instrument de
marcat.
Mobilul şi scopul sunt importante pentru magistratul – judecător
pentru individualizarea şi cuantificarea pedepsei.

Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate, deşi sunt

posibile.
 FALSIFICAREA DE INSTRUMENTE DE
AUTENTIFICARE STRĂINE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.319 C.PEN.

Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi atunci
când fapta priveşte instrumente de autentificare sau de marcare
folosite de autorităţile unui stat străin.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic este reprezentat de relaţiile sociale care privesc,
la fel ca la toate infracţiunile de gen prevăzute în Titlul al VI–lea,
Infracţiuni de fals, respectiv relaţiile sociale privitoare la încrederea
publică în instrumentele de marcat sau autentificare ce sunt folosite de
instituţia sau autoritatea publică sau privată a unui stat străin.
Obiectul material constă în acţiunea de contrafacere sau alterare
a instrumentelor de autentificare străine sau a înscrisului pe care se
aplică ştampila, sigiliul falsificat sau instrumentele de marcat false,
toate folosite de o persoană fizică sau juridică străină.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ nu trebuie să aibă o anume calificare poate fi
orice persoană: român, străin, apatrid.
Subiectul pasiv este o autoritate a unui stat străin care a suferit
un prejudiciu.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material constă fie într-o acţiune de falsificare, fie
într-o acţiune de folosire a instrumentelor străine falsificate.
Urmarea imediată - constă în crearea unei stări de pericol, prin
acţiunea de falsificare.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
 Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă pentru
falsificarea sau folosirea instrumentelor falsificate străine.
Mobilul şi scopul au relevanţă doar pentru individualizarea şi
cuantificarea pedepsei.

Actele pregătitoare nu sunt incriminate.

Tentativa este posibilă şi pedepsită, prin raportare la dispoziţiile
art.317 C.pen.