Sunteți pe pagina 1din 14

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Institutul de Relații Internaționale din Moldova

Lucru individual la disciplina: Dreptul Comercial Internațional

TEMA: SUBIECTELE DREPTULUI COMERCIAL


INTERNAȚIONAL

A elaborat studenta anului IV, Drept,


Zaharescu Adriana
A verificat:
Buruiană Ion
Dr. Conf, univ.

Chișinău 2019
Cuprins:

Cuprins:.....................................................................................................................1

Notă introductivă.......................................................................................................2

Subiectele de drept al comerţului internaţional.........................................................4

Clasificarea subiectelor de drept a Comerţului Internaţional................................4

Persoanele fizice....................................................................................................5

Statul- subiect de drept al comerţului internaţional...............................................6

Organizaţiile guvernamentale................................................................................7

Societăţile comerciale ...........................................................................................8

Concluzii:................................................................................................................11

Bibliografie:.............................................................................................................12

1
Notă introductivă
Importanţa majoră pe care o prezintă CI în general în cooperarea
tehnicoştiinţifică în special, determină cadrul legal de desfăşurare a comerţului şi
definirea grupării de norme juridice în acest domeniu. Conform regulilor ce
guvernează desfăşurarea comerţului internaţional, se impune ca toate statele să
colaboreze pentru crearea condiţiilor proprii de desfăşurare a comerţului
internaţional. În doctrina şi practica comerţului internaţional au fost propuse mai
multe definiţii şi anume: într-o primă concepţie
– Dreptul comerţului internaţional este constituit din ansamblul normelor
care reglementează relaţiile comerciale de drept privat.
-DCI este ştiinţa care cuprinde şi cercetează normele de drept şi uzanţele ce
reglementează instituţiile şi raporturile juridice ce iau naştere în sfera relaţiilor de
schimb şi cooperare economică internaţională;
-DCI reprezintă ansamblul normelor care reglementează relaţiile comerciale
internaţinale;
-DCI este constituit din ansamblul normelor care reglementează raporturile
patrimoniale cu caracter de comercialitate şi internaţionalitate, încheiate între
persoane fizice şi persoane juridice, care întrunesc calitatea de subiecte de drept
pentru operaţiunea de export- import, inclusiv între asemenea persoane şi
statraporturi în care părţile se află pe poziţie de egalitate juridică.
Ansamblul normelor juridice ce alcătuiesc dreptul comerţului internaţional ca
ramură de drept se plasează în punctele de tangenţă dintre ordinea de drept
naţională şi cea internaţională, răsfrângându-se concomitent cu ambele.
Procesul organizării şi desfăşurării comerţului internaţional, are o diversitate
de raporturi juridice care pot fi grupate în următoarele categorii:
-raporturi dintre state ce sunt guvernate de normele dreptului internaţional
public;

2
-raporturi dintre state ca titulare ale suveranităţii şi subiecte de drept,
persoane fizice şi persoane juridice din diferite state, pe bază de egalitate juridică şi
sunt reglementate de normele dreptului civil, dreptului comercial, dreptului
internaţional privat.
Dintre cele expuse, dreptul comerţului internaţional, trebuie privit ca o
materie juridică interdisciplinară, reunind norme juridice din diferite ramuri de
drept: dreptul internaţional public, dreptul internaţional privat, dreptul civil, derptul
administrativ, ponderea cea mai mare oa au normele dreptului privat.
Elementul de extranietate este materia studiată de dreptul internaţional privat.
El se prezintă ca un element de structură al raportului juridic, ce îi atribuie
calificativul de internaţional, este o împrejurare de fapt, un semn calificativ al
obiectului, subiectului sau conţinutului raportului juridic internaţional. Elementul
de extranietate poate îmbrăca forma cetăţeniei sau naţionalităţii, subiect care
participă în raportul juridic.
Elementul de extranietate al obiectului este locul unde se află acest obiect sau
locul încheierii tranzacţiei.
Din cele menţionate putem spune că obiectul comerţului internaţional îl
constituie raporturile comerciale internaţionale în sens larg, precum şi acelea care
decurg din colaborarea şi cooperarea economică, orice alte raaporturi juridice care
aparţin domeniului de reglementare a altor ramuri de drept, au tangenţă cu
operaţiunile de comerţ internaţional.
Obiectul raporturilor de comerţ internaţional şi de cooperare economică şi
tehnico-ştiinţifică rezultă din noţiunea dreptului comerţului internaţional. Aceste
raporturi se caracterizează prin egalitatea juridică a părţilor şi prin echivalenţa
prestaţiilor la care acestea se obligă şi sunt raporturi patrimoniale. Nu toate
rapoartele juridice patrimoniale care se formează în sfera relaţiilor comerciale
internaţionale sunt obiect al dreptului comercial internaţional, ci numai acelea ce se
caracterizează prin 2 atribute coexistente: comercialitatea şi internaţionalitatea

3
În concluzie dreptul comerţului internaţional constituie ansamblul normelor
de drept prin care se reglementează raporturile de comerţ internaţional şi de
cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică, stabilite între participanţii la comerţul
internaţional.

Subiectele de drept al comerţului internaţional


Clasificarea subiectelor de drept a Comerţului Internaţional
Multitudinea şi diversitatea raprturilor juridice care se stabilesc în procesul de
desfăşurare a Comerţului Internaţional, între participanţii la aceste raporturi
presupune o multitudine de subiecte.
În doctrina juridică, diversitatea de participanţi la raporturile de comerţ
exterior implică o grupare şi clasificare a lor, pentru a facilita procesul de studiere
a activităţii lor.
Un criteriu esenţial, de bază, folosit la clasificarea subiectelor dreptului
comerţului internaţional ar fi ordnea juridică de apartenenţă a lor. În funcţie de
acest criteriu, participanţii la raporturile de drept al comerţului internaţional se
clasifică în:
-subiecte de drept ce aparţin ordinii juridice naţionale;
-subiecte de drept ce aparţin ordinii juridice internaţionale;
-societăţi transnaţionale.
Din prima categorie fac parte agenţii economici şi uniunile economice
internaţionale. Aceşti subiecţi formează categoria tradiţională de participanţi şi
sunt prezenţi în majoritatea raporturilor de comerţ internaţional, iar calitatea lor
juridică le este dată de dreptul naţional al ţării de origine.
Cei din grupa 2 sunt statele şi organizaţiile internaţionale. Implicarea lor în
raport de comerţ internaţional este determinată de extinderea arealului comerţului
internaţional şi la activitatea de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică dintre
state şi naţiuni.

4
Cea de-a treia categorie de subiecţi de drept, prin statutul lor juridic, ocupă
un loc aparte între participanţii la raporturile de comerţ internaţional- societăţi
transnaţionale sau multinaţionale. Ele nu pot fi integrate în celelalte categorii. De
ex. Banca Internaţională pentru Reconstrucţii şi Dezvolatre are calitate de subiect
de drept internaţional, iar altele precum de exemplu: Scandinavian Air Sistem, nu
au nici calitatea de subiect de drept naţional, fiind concepute şi organizate să evite
incidenţa legislaţiei naţionale, cât şi impactul jurisdicţiei naţionale. Statutul juridic
al acestor societăţi este statornicit prin actele lor constitutive.
Majoritatea participanţilor la raporturile de drept a CI sunt întruniţi sub
genericul “comerciant”. La stabilirea acestei calităţi, legislaţia şi doctrina cunoaşte
două concepţii principale:
-concepţia subiectivă;
-concepţia obiectivă;
Prin concepţie subiectivă de influenţă germană calitatea de comerciant este
dobândtă prin înregistrarea firmei în registrul de comerţ, care are un caracter
constitutiv.
În virtutea concepţiei obiective de inspiraţie franceză, calitatea de comerciant
se stabileşte prin extinderea şi exercitarea profesională a unor acte şi fapte de
comerţ, determinate de lege. Pentru calificarea persoanei drept comerciant, se cere
ca aceasta să acţioneze în nume propriu şi pe cont propriu, trebuie să posede un
fond de comerţ- bunuri necesare activităţii comerciale. Aceste condiţii sunt
valabile atât pentru comercianţii persoane fizice cât şi pentru societăţile
comerciale.
Persoanele fizice- subiecte de drept a CI
Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi prevede: pentru ca o
persoană fizică să fie subiect de drept al CI, trebuie să înfiinţeze o întreprindere
individuală şi să practice activitate de antreprenor (comerciant) şi poate să fie agent
al relaţiilor economice externe, redacţia Legii Nr.672-XIII din 28.11.95.

5
O persoană fizică pentru dobândirea calităţii de comerciant, trebuie să
întrunească cumulativa careva condiţii:
1.Persoana fizică trebuie să aibă capacitate juridică deplină, (capacitate de
exerciţiu şi de folosinţă).
Capacitatea juridică de folosinţă este condiţia de fond în baza căreia şi în
prezenţa unor fapte şi acte juridice la persoane apare un drept subiectiv, concret.
Aceasta condiţionează posibilitatea de a avea drepturi şi obligaţii prevăzute de
lgislaţia în vigoare.
Conţinutul capacităţii juridice de exerciţiu este în stânsă legătură cu conţinutul
capacităţii juridice de folosinţă a persoanei.
Dacă conţinutul capacităţii de folosinţă prezintă în sine drepturile şi obligaţiile
persoanei, atunci capacitatea de exerciţiu, se caracterizeazăprin aptitudinea ,
posibilitatea persoanei de a-şi dobândi şi realiza dreptul prin propriile acţiuni. A
doua condiţie ţine de natura juridiccă a actelor săvârşite. Conform codului
francezart.1 sunt comercianţi cei care exercită acte de comerţ şi fac din aceasta
profesiunea lor obişnuită. Codul comercial german enumără profesiunile
considerate drept comerciale calităţii de comerciant rezultând din exercitarea
acelor profesiuni. A treia condiţie: Înscrierea în registrul de comerţ necesară
persoanelor fizice pentru a fi comerciant şi subiect de drept al CI.
Conform art.2 din Legea cu privire la antreprenoriat “ antreprenorul devine
subiect de drept la data înregistrării de stat a întreprinderii pe care a înfiinţat-ş sau a
înscrisului ce confirmă aportul la patrimoniul întreprinderii”. Indiferent de sistemul
de drept al statului, trăsăturile caracteristice cmerciantului sunt:
-înregistrarea în registru de comerţ al ţării sale;
-ducerea cărţilor comerciale, registru contabil;
-activitatea sub denumirea de firmă;
-deţinerea de sine stătător a contului bancar;
-deţinerea licenţei- autorizaţiei pentru genurile de activitate;
-supunerea unei proceduri speciale în cazul încetării de plăţi numite faliment.
6
-supunerea unei proceduri speciale în cazul încetării de plăţi numite faliment.
Statul- subiect de drept al comerţului internaţional
Conceptul de stat are ca element definitoriu calitatea de titular de suveranitate
şi se manifestă ca subiect de drept internaţional. Statul nu are calitatea de
comerciant, deoarece având capacitatea juridică el poate să se implice în orice
operaţiune economică străină.
Uneori statul participă la raporturile de cooperare economică şi
tehnicoştiinţifică. În cadrul acestor raporturi statul apare în dubla sa calitate de
titular de suveranitate şi de subiect de drept civil.
Statul este persoană juridică. Republica Moldova participă rareori în nume
propriu la raporturile juridice internaţionale şi acţiuni prin intermediul Ministerului
finanţelor.
Personalitatea juridică a statului are caracter complex, raporturile juridice în
care se implică statul sunt de natură diferită. Stabilind raporturi în calitate de titular
de suveranitate acestea sunt de drept internaţional public. Raporturile la care statul
participă în calitate de titular al propriului patrimoniu sunt de drept al comerţului
internaţional.
Calitatea statului de subiect al dreptului CI se manifestă în materie
contractuală.
Principalele domenii în care statul se manifestă ca subiect al dreptului
comerţului internaţional sunt:
-încheierea de acorduri de împrumut şi cooperare financiară cu bănci străine;
-emiterea de garanţii pentru împrumututri;
-emiterea titlurilor de valoare ce se lansează pe pieţele externe;
-acordarea de credite diferitelor societăţi comerciale.
Organizaţiile guvernamentale- subiecte de drept a CI.
Oragnizaţiile guvernamentale sunt entităţi politico- juridice, create prin
acordul de voinţă al statelor interesate în fiinţarea lor. Apariţia, existenţa, derularea

7
activităţii lor, precum şi desfiinţarea decurge dintr-o convenţie internaţională
multilaterală, încheiată între mai multe state ca titulare de suveranitate.
Chiar de la constituire ele au statut juridic propriu, care le stabileşte
competenţa, genurile de activitate pentru atingerea scopurilor de către statele
fondatoare.
Organizaţiile sunt entităţi internaţionale lipsite de suveranitate, de teritoriu
propriu şi de o popilaţie asupra căreia să se exercite atribuţii de putere.
Organizaţiile guvernamentale formează grupuri de subiecte atipice de drept al CI.
Aceasta se datorează faptului că activănd ele presupun o particularitate specifică
numai lor şi anume:desfăşoară o activitate ce prezintă interes pentru mai multe
state.
Societăţile comerciale –subiecte de drept a CI.
Cea mai tradiţională categorie de subiecte de drept al CI, care ca şi persoanele
fizice aparţin ordinii juridice naţionale, societăţile comerciale sunt subiecte de
drept al comerţului internaţional.
Societatea comercială ca atribut de identificare are o denumire (firma socială),
un domiciliu (sediu social), o naţionalitate.
Societăţile comerciale de regulă se constituie ca persoane juridice şi
presupune participarea ei în nume propriu la activităţile comerciale şi răspunderea
patrimonială proprie.
Legislaţia Republici Moldova, prevede că persoanele juridice, organizaţiile
care dispun de un patrimoniu distinct, pot dobândi în nume propriu drepturi
patrimoniale şi drepturi personale nepatrimoniale, pot să-şi asume obligaţii, să
figureze ca reclamanţi şi pârâţi într-o instanţă de judecată competentă.
Toate sistemele de drept naţional recunosc societăţilor comerciale calitatea de
comerciant, însă statutul lor juridic diferă de la un sistem de drept la altul.
Numai legislaţia naţională poate stabili condiţiile de organizare, înregistrare,
funcţionare şi dizolvare a societăţii comerciale.

8
Dezvoltarea REI implică participarea societăţilor comerciale înregistrate pe
teritoriul unui stat în relaţii de comerţ pe teritoriul altui stat.
Acest fapt impune problema efectuării unei distincţii între participanţii la
raporturile de comerţ în funcţie de naţionalitate.
Apartenenţa la un anumit stat este temeiul în baza căruia se determină legea
naţională a societăţii comerciale şi naţionalitatea acesteia.
Naţionalitatea persoanei juridice prezintă importanţă din mai multe
consderente:
-orice persoană juridică, are un satutu personal, cîrmuit de legea naţională;
-regimul străinilor-există deosebiri între persoanele juridice naţionale şi cele
străine: deosebirea se face cu ajutorul naţionalităţii acestora. Deci, se pune
problema recunoaşterii extrateritoriale;
-Naţionalitatea persoanei juridice serveşte la determinarea domeniului de
aplicare a tratatului internaţional.
Sunt cunoscute următoarele criterii de determinare a naţionalităţii societăţii
comerciale:
-criteriul sediului social- organele de conducere ale sociatăţii comerciale
trebuie plasate la sediul social real stabilit pe teritoriul acestui stat.Acest criteriu
este admis în practica statelor Belgia, Franţa,germania, Polonia.
-locul înregistrării statutului- locul unde au fost perfectate formalităţile
necesare la constituirea societăţii şi permite societăţii comerciale să fie supusă legii
statului conform înregistrării ei. Se practică în statele Olanda, Anglia, SUA.
-criteriul locului plasării centrului activităţii economice al societăţii
comerciale. În prezent este complicat de determinat locul activităţii economice
principale a întreprinderii când statutul ei prevede diferite domenii de activitate
desfăşurate în diferite state.
-criteriul voinţei fondatorilor persoanelor juridice. Fondatorii pot determina
naţionalitatea societăţii comerciale prin actul de constituire şi statut. Principiul

9
libertăţii voinţei stă la baza oricăror raporturi contractuale- fondatorii au
posibilitatea de a localiza viitoarea întreprindere.
-criteriul controlului S-a constatat că în unele cazuri persoana juridică poate
avea o naţionalitate aparentă şi criteriile de dterminare nu pot fi folosite pentru
descoperirea caracterului real al ei- s-a recurs la criteriul controlului.
Distingem următoarele forme juridice de societăţi comerciale:
-societatea în nume colectiv;
-societatea în comandită;
-SRL;
-SA;
-societăţi transnaţionale
În prezent tot mai des se implică în raporturile de coemrţ exterior o altă grupă
de subiecte de drept, societăţi transnaţionale, cum sunt:
Banca Euoropeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare,
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare,
Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare.
Societăţi transnaţionale –acele societăţi comerciale ce nu au nici o legătură
juridică cu un anumit stat fiind constituite fără element cu caracter naţional.
Statutul juridic le permite să ocupe un loc aparte între participanţii la
raporturile juridice reglementate de dreptul CI.
Lipsa legăturilor cu sistemele de drept nu permite aplicarea directă a
legislaţiei naţionale sau a convenţiilor internaţionale.
Regimul juridic al societăţilor este determinat de statutele lor proprii, ceia ce
le permite a evita orice referire la sistemele naţionale.

10
Concluzii:
Importanţa majoră pe care o prezintă CI în general în cooperarea
tehnicoştiinţifică în special, determină cadrul legal de desfăşurare a comerţului şi
definirea grupării de norme juridice în acest domeniu. Conform regulilor ce
guvernează desfăşurarea comerţului internaţional, se impune ca toate statele să
colaboreze pentru crearea condiţiilor proprii de desfăşurare a comerţului
internaţional.
Ansamblul normelor juridice ce alcătuiesc dreptul comerţului internaţional ca
ramură de drept se plasează în punctele de tangenţă dintre ordinea de drept
naţională şi cea internaţională, răsfrângându-se concomitent cu ambele.
Dintre cele expuse, dreptul comerţului internaţional, trebuie privit ca o
materie juridică interdisciplinară, reunind norme juridice din diferite ramuri de
drept: dreptul internaţional public, dreptul internaţional privat, dreptul civil, derptul
administrativ, ponderea cea mai mare oa au normele dreptului privat.
În concluzie dreptul comerţului internaţional constituie ansamblul normelor
de drept prin care se reglementează raporturile de comerţ internaţional şi de
cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică, stabilite între participanţii la comerţul
internaţional.
11
12
Bibliografie:
1. Bârsan, C., Sitaru, D.A., Dreptul Comerţului Internaţional, vol. II, Partea I,
Universitatea Bucureşti, 1990;
2. Căpăţână, O., L’arbitrage Commercial International en Roumanie, în Revue
de Droit des Affaires Internationales, nr. 4-5/1990;
3. Costin, M.N., Deleanu, S., Dreptul Comerţului Internaţional, Partea
Specială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997;
4. Jacquet, J.M., Delebecque, P., Droit du Commerce International, Clauses
d’exoneration, Dalloz, 2007;
5. Mazilu, D., Drept Comercial Internaţional, Partea Specială, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 2000;
6. Medeanu, T.C., Dreptul Comerţului Internaţional, Ed. Călăuza, Univ.
Ecologică Deva, 2000;
7. Robert, J., Moreau, B., L’arbitrage Droit Interne, Droit Internationl Privé,
Dalloz, Paris, 1993;
8. Sitaru, D.A., Dreptul Comerţului Internaţional, TRATAT, vol. II, Ed.
Actami, Bucureşti, 1996
9. https://dreptmd.wordpress.com/referate/clauzele-specifice-in-contractele-de-
comert-international/
10.https://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/069_-
_Dreptul_comertului_international.pdf

13