Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea de Farmacie
Catedra de Chimie farmaceutică şi toxicologică
V.Valica
Autori:
Vladimir VALICA, profesor universitar
Tatiana TREAPIȚÎNA, conferențiar universitar
Tatiana ȘTEFANEȚ, asistent universitar
CHIŞINĂU – 2020
INTRODUCERE
Această temă include medicamente din grupul ciclopentanperhidrofenantrenei: hormoni
androgeni și substanțe medicamentoase anabolice.
Începând studierea temei, studenţii se familiarizează cu unele particularităţi de analiză a
medicamentelor studiate (determinarea a diferitor indici fizico-chimici, analiza grupelor
funcţionale specifice, metode fizico-chimice de analiză şi altele).
Importanţa studierii acestei teme se determină prin aceea, că le dă posibilitatea:
- de a elucida relaţia structură chimică - acţiune farmacologică în grupul compuşilor
studiaţi;
- de a aprecia calitatea substanţelor medicamentoase după constante fizico-chimice
(puterea rotatorie specifică, coeficientul de absorbţie etc.)
- de a determina impurităţile medicamentelor prin aplicarea cromatografiei pe strat
subţire;
- de a studia stereoizomeria substanţelor studiate;
- de a pronostica posibilitatea schimbării calităţii medicamentoase sub influenţa
diverşilor factori al mediului ambiant şi de a propune condiţii optime de conservare în
condiţiile farmaceutice.
Astfel, studierea legităţilor generale şi particularităţile specifice a medicamentelor din
grupul ciclopentanperhidrofenantrenei permite ridicarea nivelului profesional al viitorilor
farmacişti în vederea aprecierii calităţii medicamentelor.
Material informativ
La baza moleculei steroizilor stă scheletul ciclopentanperhidrofenantrenului, care constă
din 3 inele ciclohexan condensate ABC şi inelul ciclopentanic D.
12 17
11 13
16
1 C D
10 9
2 14 15
8
A B
3
5 7
4 6
În clasa compuşilor naturali-steroizi intră un număr mare de substanţe din câteva grupe.
H
CH3 H
H H
Pentru hormonii androgeni este caracteristic prezenţa grupei ceto- în poziţia 3 a ciclului
steroic şi a grupei OH în poziţia 17, a legăturii duble în poziţia 4 – 5. În calitate de preparat
medicamentos se foloseşte propionatul de testosteronă şi analogul de semisinteză –
metiltestosterona.
Tabelul 1.
Preparatele din grupul ciclopentanoperhidrofenantrenei: androgeni, anabolice
Denumirea română, latină şi chimică.
Descrierea, solubilitatea
Formula de structură
Propionat de testosteron Pulbere albă cristalină, fără miros, fără
Testosteroni propionas gust, foarte uşor solubil în cloroform,
CH3 O uşor – în acetonă, alcool, dioxan şi
H
O - C - C2H5 eter, practic insolubil în apă.
CH3
Punctul de topire este 118-123ºC.
H H [ α ]20D =+83 - +900 (sol. alcoolică
O
2%)
Mr =344,5
3-oxoandrost-4-en-17β-il propanoate
Metiltestosteron Pulbere albă cristalină puţin
Methyltestosteronum CH3 CH3 higroscopică, foarte uşor solubil în
cloroform, uşor – în acetonă, alcool,
OH
CH3 H dioxan şi eter, practic insolubil în apă
şi uleiuri grase.
H H Punctul de topire 162-168 ºC
[ α ]20D = +79- +850
O
Mr =302,5
3
17β-hidroxi-17-metilandrost-4-en-3-one
Metandienon (Metandrostenolon) Pulbere albă ori cu nuanţă gălbuie de
Methandienon (Methandrostenolonum) formă cristalină, foarte puţin solubilă
CH3 CH3 în apă, uşor solubilă în alcool şi
cloroform, puţin solubil în eter.
OH
H Punctul de topire este 162-170ºC
[ α ]20D = 0 - + 50
H H
Mr =300,44
O
decanoat de 3-oxoestr-4-en-17β-il
Proprietăţile fizico-chimice
Tabelul 2.
Condiţiile separării cromatografice a preparatelor androgene şi anabolice
Reactivii şi metoda de
Preparatul Sorbentul Sistemul de developare
revelare
Propionat de Silicagel,Silufol Cloroform – acetonă Soluţie 2% acid percloric în
testosteronă UV 254” (9 : 1) metanol
“Silufol UV Cloroform – metanol Lumină UV ( = 254 nm)
Metiltestosteron
254” (95 : 5)
Silicagel,“Silufo Hexan – acetonă soluţie 10% acid
Metandrostenolon l UV 254” (7 : 3) fosformolibdenic în
acetonă.
Silicagel Heptan – acetonă Lumină UV ( = 254 nm)
Retabolil (3 : 1) sau sol. acid sulfuric conc.
în metanol
Tabelul 3.
Condiţiile determinărilor spectrofotometrice a preparatelor androgene şi anabolice
Preparatul Solventul max.,nm Extincţia specifică
Alcool absolut 241 465
Propionat de
Cloroform 243 480
testosteronă
Hexan 231 507
4
Etanol 240 520 – 550
Metiltestosteronă Metanol 241 556
Etanol 245 500 – 532
Metandrostenolon
Metanol 245 510
În raport cu sol.
Retabolil Cloroform+metanol 580
standard
Proprietăţi chimice
Reacţia comună de identificare este interacţiunea cu acidul sulfuric concentrat, care,
totodată, permite şi deosebirea substanţelor între ele (tabelul 2).
Tabelul 2.
Reacţiile androgenilor şi anabolicelor cu acidul sulfuric concentrat
La adăugarea acidului sulfuric La adăugarea apei
Preparatul concentrat
Culoarea Fluorescența în UV Culoarea Fluorescența în UV
Propionat de Galben-pal Verzuie Galben- Verde
testosteron verzuie
Metiltestosteron Galben Verde Galben-oranj Lipsește
Metandrostenolon Roșu Lipsește Opalescență Lipsește
roșie
Pentru analiza androgenilor sunt utilizate reacţiile pentru grupa ceto- din poziţia 3 a
ciclului steroic:
CH3 CH3
OH NH OH
CH3 2
- H2O hidrohinolinã HO - N
oxim
O NO2 C6H5 - NH - NH2 (finilhidrazinã)
metiltestosteron
- H2O
NO2
NH NH2 H5C6 - HN - N
fenilhidrazon
O2N HN - N
NO2 2,4-dinitrofenilhidrozon
O
propionat de testosteron
5
N CO - NH - N
izonicotinoilhidrozon (galben)
O reacţie specifică pentru propionatul de testosteron este hidroliza grupei esterice şi
formarea hidroxamaţilor de fer:
Datorită prezenţei grupei oxi- în poziţia 17, metiltestosterona formează esteri, care se
identifică după p.t.
CH3 CH3 CH3 CH3 O
OH O - C-CH3
CH3 H (CH3CO)2O CH3 H
+ CH COOH
3
H H H H
O O
CH3 O CH3
O - C - C2H5 OH
CH3 H
CH3 NH2OH, NaOH
+ + C2H5 - C - NH - OH
O O
O
2. Metiltestosteron
2.1. Identificare:
2.1.A. Spectrul IR al metiltestosteronei trebuie să corespundă cu spectrul probei standard
(Eur. Ph. 8.0).
2.1.B. Determinarea punctul de topire (Eur. Ph. 8.0).
2.1.C. Cromatografia în strat subţire (CSS) (Eur. Ph. 8.0).
2.1.D. La 0,1 g de substanţă se adaugă 1 ml anhidridă acetică, 2 pic. de piridină anhidră
şi se fierbe o oră. La soluţia răcită se adaugă 20 ml apă rece. Precipitatul obţinut se filtrează şi se
spală cu apă până la reacţie neutră. Precipitatul spălat se dizolvă în alcool, se adaugă câteva
bucăţele de cărbune activat şi se fierbe 1 min., apoi se filtrează. Din filtrat se precipită cristale
aciforme, care se spală cu alcool, se usucă. Punctul de topire a acetatului de metiltestosteron este
173 – 1760C.
2.2. Dozare:
2.2.A. Metoda spectrofometria (Eur. Ph. 8.0). 50 mg preparat (masă exactă) se dizolvă
în 20 ml alcool și se diluează la 50,0 ml cu același solvent, într-un balon cotat. 10,0 ml soluție
obținută se aduce până la 100,0 ml cu alcool (96%) R, într-un balon cotat. 10,0 ml soluție
obținută se aduce până la 100,0 ml cu alcool (96%) R, într-un balon cotat.Se măsoară absorbanta
(2.2.25) la 241 nm.
Calculați conținutul de C20H30O2, luând absorbanța specifică – 540.
2.2.A. Determinarea cantitativă a metiltestosteronului în comprimate. Aproximativ
0,05 g pulbere de comprimate, se trec într-un balon cotat de 25 ml, se adaugă 10-15 ml alcool
etilic, se agită bine timp de 5-6 minute, apoi se aduce la cotă, se agită şi se filtrează. 5 ml filtrat
se trec într-un balon cotat de 25 ml, se aduce la cotă cu acelaşi solvent, se agită şi se determină
absorbanţa la λ= 241nm. Conţinutul de metiltestosteron într-un comprimat se calculează după
formula:
A⋅b
X=
535⋅a ,
unde: A - absorbanţa;
535 - absorbanța specifică;
a - masa preparatului în grame;
b - masa medie a comprimatei în grame.
3. Metandienon (Metandrostenolonă)
3.1. Identificare:
3.1.A. 0.05 g substanţă se dizolvă în 9 ml alcool metilic şi se adaugă 1 ml soluţie 2,4, -
dinitrofenilhidrazină. La frecarea pereţilor epruvetei cu o baghetă de sticlă cade un precipitat
oranj – roşu.
8
4. Decanoat de nandrolon (Retabolil)
4.1. Identificare:
4.1.A. Determinarea punctul de topire 34oC -38oC (Eur. Ph. 8.0).
4.1.B. Spectrul IR al decanoat de nandrolonă a trebuie să corespundă cu spectrul probei
standard (Eur. Ph. 8.0).
4.2. Dozare:
4.2.A. Metoda spectrofometria (Eur. Ph. 8.0). Se dizolvă 10,0 mg în alcool anhidru R și se
diluează la 100,0 ml cu același solvent. Diluați 5,0 mL din această soluție până la 50,0 ml cu
etanol anhidru R. Măsurați absorbanța (2.2.25) la absorbția maximă la 240 nm.
Calculați conținutul de C28H44O3 , absorbanța specifică - 407.
Control de totalizare
1. Controlul cunoştinţelor teoretice după întrebările pentru pregătire de sine stătătoare.
2. Controlul dărilor de seamă la lucrarea practică efectuată.
Întrebări de recapitulare
Dați răspunsuri argumentate la următoarele întrebări:
1. Scrieţi denumirea latină, română, chimică şi formula de structură a substanţelor
medicamentoase din grupul ciclopentanperhidrofenantrenei: hormoni androgeni și substanțe
medicamentoase anabolice.
2. Indicaţi metodele de obţinere a substanţelor medicamentoase, din grupul hormoni androgeni
și substanțe medicamentoase anabolice.
3. Hormonii androgeni ca substanţe medicamentoase: Proprionatul de testosteronă,
Metiltestosterona. Relaţia structură-activitate biologică.
4. Preparate anabolici: Metandienonă (metandrostenolon), Decanoat de nandrolon (Retabolil).
Relaţia structură-activitate biologică.
5. Indicaţi reacţiile de determinare a identităţii a Proprionatul de testosteronă, Metiltestosterona,
Metandienonă (metandrostenolon) și Decanoat de nandrolon (Retabolil) după grupele
funcţionale.
6. Cerinţele faţă de calitate şi metodele de analiză din grupul ciclopentanperhidrofenantrenei:
hormoni androgeni și substanțe medicamentoase anabolice.
9
7. Indicaţi metodele posibile de determinare cantitativă din grupul
ciclopentanperhidrofenantrenei: hormoni androgeni și substanțe medicamentoase anabolice.
8. Indicați reactivul care stă la baza reacției chimice utilizate la determinarea cantitativă a
propionatului de testosteron prin metoda fotocolorimetrică. Scrieţi chimismul reacţiilor.
9. Indicați ce stă la baza metodei spectrofotometrice de analiză.
10. Indicați caracteristicile unui spectru de absorbţie UV-VIS.
11. Indicați parametrii unui spectru de absorbţie IR.
Bibliografie
1. Suport de curs.
2. Babilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.- 675 р.
3. Farmacopea Europeană. Ediţia 7.0, 2010.
4. Farmacopea Română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315 p.
5. Ghid farmacoterapeutic. – Ch.: “Vector V-N” SRL, 2010. – 1296 p.
6. Вартанян Р.С. Синтез основных лекарственных средств. – М.:МИА, 2004. – 844 с.
7. Фармацевтическая химия. Под ред. Арзамасцева А.П. – М.: ГЭОТАР-Медиа, 2006.
640 с.
8. Руководство к лабораторным занятиям по фармацевтической химии. Под ред.
Арзамасцева А.П. – М.: Медицина, 2001. – 384 с.
10