Sfântul Macarie Cel Mare - Omilii Duhovnicești - Librăria Cărților Bisericești PDF

OMILII DUHOVNICE{TI
.
SFÂNTUL MACARIE CEL MARE
OMILII DUHOVNICE{TI
CARTE TIP|RIT| CU BINECUVÂNTAREA

PREAFERICITULUI P|RINTE
DANIEL
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
Traducere din limba greac\ veche

de Preotul Profesor Dr. CONSTANTIN CORNI}ESCU
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC {I DE MISIUNE ORTODOX|

BUCURE{TI - 2020
Traducerea a fost realizat\ dup\ textul grec publicat `n Patrologia
Graeca, vol. 34.
C o p e r t a : Florin Leonte
Ilustra]ia copertei: Sfântul Macarie cel Mare. (Icoan\)
© Editura IBMO, 2020, pentru prezenta versiune (edi]ie digital\)

ISBN 978-973-616-601-3 (pdf)
editurilepatriarhiei.ro
editura@patriarhia.ro
CUVÂNT ÎNAINTE
Omiliile duhovnice[ti ale Sfântului Macarie cel Mare

constituie una dintre operele patristice care a cunoscut o
imens\ popularitate în rândul cititorilor din toate spa]iile
cre[tine, mai ales monahi [i monahii, dornici s\ p\trund\
mai adânc în spiritualitatea ascetic-filocalic\ [i, dup\ o ex-
presie din paginile acestei c\r]i, „s\ î[i aprind\ inima de la
focul Duhului Sfânt”. Sfântul Macarie cel Mare (295-392) s-a
n\scut în Egipt din p\rin]i drep]i [i credincio[i, fiind cunos-
cut [i ca Macarie Egipteanul. A fost unul dintre P\rin]ii pus-
tiei egiptene cu cea mai mare autoritate spiritual\, fiind uce-
nic al Sfântului Antonie cel Mare [i unul dintre întemeietorii
monahismului cre[tin. Sfântul Macarie s-a stabilit, pe la anul
330, în pustia sketic\ – Sketia fiind, începând cu secolul al
IV-lea, unul din cele trei mari centre monastice ortodoxe din
Egipt al\turi de Nitria [i Chiliile. Printre primii P\rin]i stabili]i
aici s-au num\rat avva Ammoi, p\rintele duhovnicesc al lui
Ioan Colov, avva Isidor preotul, avva Pafnutie, care l-a primit
pe Sfântul Ioan Casian din Sci]ia Mic\ (Dobrogea) când aces-
ta a vizitat Sketia, avva Arsenie cel Mare, avva Pimen, pre-
cum [i al]i renumi]i P\rin]i de ale c\ror nume se leag\ pe-
rioada de aur a vie]ii anahoretice cre[tine. Biserica Ortodox\
îl pomene[te pe Sfântul Macarie cel Mare, numit [i Egip-
teanul sau Pustnicul (†392), în ziua de 19 ianuarie, al\turi de
un alt mare monah al pustiului, Sfântul Macarie Alexandrinul
(†395).
Sfântului Macarie cel Mare i se atribuie 50 de Omilii, a
c\ror profunzime ascetic\ [i mistic\ le singularizeaz\ în
peisajul vast al literaturii duhovnice[ti, dar [i alte scrieri,
epistole, apoftegme [i rug\ciuni. Însemn\tatea pedagogic\
în plan duhovnicesc a Omiliilor macariene a fost una uria[\
6 CUVÂNT ~NAINTE
de-a lungul timpului, aceste texte constituindu-se într-un

adev\rat ghid spiritual pentru cei angaja]i în lupta pentru
mântuire [i des\vâr[ire prin parcurgerea c\ii de la chipul la
asem\narea cu Dumnezeu. Scriere de o mare frumuse]e [i
cu un dens con]inut teologic, Omiliile duhovnice[ti ale Sfân-
tului Macarie cel Mare [i-au câ[tigat în timp un loc de cinste
binemeritat în evlavia cre[tinilor, atât r\s\riteni, cât [i apuseni.
Una dintre temele fundamentale ale Omiliilor macariene
o constituie înv\]\tura despre om, surprins în taina sa adânc\,
de fiin]\ creat\ dup\ chipul [i asem\narea lui Dumnezeu,
chemat\ la des\vâr[ire prin opera r\scump\r\toare a Mân-
tuitorului Iisus Hristos. Din textele Omiliilor se revars\ ge-
neros descrieri profunde [i imagini de o rar\ adâncime teo-
logic\, care înf\]i[eaz\ m\re]ia omului [i pozi]ia sa central\
în Crea]ia lui Dumnezeu. Sfântul Macarie relev\ demnitatea
omului, coroan\ [i con[tiin]\ a întregii Crea]ii, invocând tex-
tul antropologic major din cartea Facerii 1, 26: „Când auzi
vorbindu-se despre demnitatea sufletului, ce valoare are firea
cea ra]ional\, nu în]elegi c\ Dumnezeu n-a vorbit despre
îngeri, ci despre natura omeneasc\, atunci când a zis: «S\-l
facem dup\ chipul [i asem\narea Noastr\». Tu nu în]elegi c\
cerul [i p\mântul vor trece, dar c\ tu e[ti chemat s\ fii nemu-
ritor, s\ fii fiu (al lui Dumnezeu), frate [i mireas\ a Împ\ratu-
lui?” (Omilia 16, 13).
O alt\ tem\ definitorie a Omiliilor duhovnice[ti ale Sfân-
tului Macarie cel Mare este aceea a inimii, în]eleas\ nu doar
ca organ fizic care „st\pâne[te [i domne[te peste tot trupul”
(Omilia 15, 20), ci privit\ în adâncul sensului ei spiritual de
centru moral al fiin]ei omene[ti [i posibil sediu al experien]ei
mistice, al întâlnirii cu Dumnezeu. Spiritualitatea inimii dez-
voltat\ de Sfântul Macarie în Omiliile sale este întemeiat\,
desigur, pe cea mai curat\ înv\]\tur\ biblic\, atât vetero-
testamentar\, cât [i noutestamentar\. Centru al persoanei
fiind, de[i „un vas mic”, „inima cuprinde multe lucruri: în ea
CUVÂNT ~NAINTE 7
sânt balauri, lei, fiare veninoase, drumuri rele [i gloduroase

[i toate comorile r\ut\]ii, dar tot în ea se afl\ Dumnezeu,
îngerii, via]a, împ\r\]ia, lumina, apostolii, comorile harului [i
toate celelalte” (Omilia 43, 7); în viziunea Sfântului Macarie,
inima este „palatul lui Hristos”: „S\ presupunem c\ exist\ un
palat impun\tor, c\ acesta se pustie[te [i se umple de mor]i
[i de mult miros urât; la fel este [i inima, palatul lui Hristos:
geme de mare necur\]ie [i de mul]imea duhurilor necurate.
Se cuvine, deci, ca acesta s\ fie reconstruit [i reînnoit, iar
c\m\rile sale preg\tite. Pentru c\ împ\ratul Hristos vine
acolo, împreun\ cu îngerii [i cu duhurile cele sfinte, s\ Se
odihneasc\, s\ locuiasc\, s\ umble [i s\ a[eze împ\r\]ia Sa”
(Omilia 15, 33).
Trupul omenesc, în]eles ca hain\ a sufletului [i ca templu
al lui Dumnezeu, constituie o alt\ tem\ important\ din cu-
prinsul Omiliilor Sfântului Macarie. Sensul existen]ial al trupu-
lui [i al întregii constitu]ii fizice a omului este deslu[it tot în
cheia antropologic\ a Revela]iei biblice: "Dumnezeu, creând
trupul, nu i-a dat [i însu[irea s\ aib\ de la sine hrana, b\u-
tura, îmbr\c\mintea [i înc\l]\mintea, ci a hot\rât s\ primeas-
c\ toate cele necesare vie]ii din afara lui, trupul fiind f\cut
gol [i f\r\ posibilitatea de a tr\i f\r\ ajutorul celor din afar\"
(Omilia 1, 10). Leg\tura între suflet [i trup, alt\ tem\ duhov-
niceasc\ a Omiliilor, dar [i necesara rela]ie între sufletul ome-
nesc [i Dumnezeu, este de asemenea eviden]iat\: „Trupul
este o asem\nare a sufletului, iar sufletul este chip al Du-
hului. {i dup\ cum trupul f\r\ suflet este mort, [i nu poate
s\ fac\ nimic, tot a[a [i sufletul lipsit de sufletul ceresc, adic\
lipsit de Duhul cel dumnezeiesc, este mort pentru Împ\r\]ia
cerurilor [i incapabil s\ s\vâr[easc\ vreunul din lucrurile lui
Dumnezeu” (Omilia 30, 3). Sufletul omenesc „poart\ înve-
li[ul trupului întocmai ca pe o hain\ frumoas\” (Omilia 4, 3),
iar natura lui fin\, de o subtil\ materialitate „str\bate ochiul
cu care vede, urechea cu care aude, limba cu care vorbe[te,
8 CUVÂNT ~NAINTE
mâna [i, într-un cuvânt, tot trupul. {i cuprinzând sufletul

toate m\dularele trupului, se amestec\ cu ele [i s\vâr[e[te
prin ele toate faptele vie]ii” (Omilia 4, 9). Împotriva oric\rei
forme de gnosticism dematerializant, înv\]\tura duhovniceas-
c\ a Sfântului Macarie cel Mare atrage aten]ia asupra rolului
[i importan]ei fundamentale a trupului creat de Dumnezeu:
„ Dup\ cum Dumnezeu a creat cerul [i p\mântul pentru ca
omul s\-l locuiasc\, tot a[a a creat trupul [i sufletul omului
ca s\ fie locuin]a Sa, ca s\ locuiasc\ [i s\ se odihneasc\ în
trup ca în propria-i cas\” (Omilia 49, 4). Trupul este în]eles
a[adar în spirit paulinic, ca „templu al Duhului Sfânt” (1 Cor.
6,19), dar [i ca biruitor al urm\rilor c\derii ontologice în p\-
cat, întrucât va învia, iar „la înviere, trupurile înviate, cu o alt\
îmbr\c\minte (cu o îmbr\c\minte dumnezeiasc\) vor fi aco-
perite [i cu o hran\ cereasc\ se vor hr\ni” (Omilia 12,14).
Acestea sunt doar câteva dintre temele principale ale
Omiliilor duhovnice[ti, lucrare de importan]\ capital\ pentru
via]a spiritual\. Starea primordial\ a omului, c\derea în p\-
cat [i urm\rile ei, restaurarea omului prin Mântuitorul Iisus
Hristos [i lupta pentru dobândirea st\rii de des\vâr[ire, con-
stituie [i ele teme esen]iale asupra c\rora a z\bovit Sfântul
Macarie cel Mare. De aceea, Omiliile duhovnice[ti continu\
s\ fie pentru to]i cei care caut\ Împ\r\]ia lui Dumnezeu o
c\l\uz\ sigur\, întemeiat\ pe Sfânta Scriptur\ [i pe expe-
rien]a Sfin]ilor nevoitori.
Binecuvânt\m cu mult\ bucurie tip\rirea acestei noi edi]ii
a Omiliilor duhovnice[ti ale Sfântului Macarie cel Mare la
Editura Institutului Biblic [i de Misiune Ortodox\, spre slava
lui Dumnezeu [i spre c\l\uzirea sufleteasc\ a cititorilor dor-
nici de lumin\ sfânt\ [i de mântuire.
†DANIEL
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
OMILIA I
Tâlcuire alegoric\ a vedeniei `nf\]i[ate de proorocul Iezechiel
1. Profetul Iezechiel a avut o vedenie dumnezeiasc\ [i

str\lucit\, plin\ de taine de negr\it pe care a [i descris-o. A
v\zut pe o câmpie un car de Heruvimi [i patru fiin]e duhov-
nice[ti; fiecare dintre acestea avea câte patru fe]e: una de
leu, alta de vultur, alta de vi]el [i alta de om, iar fiecare fa]\
avea aripi ca s\ nu i se disting\ nici partea de dinainte, nici
partea de dinapoi. Spatele [i pântecele lor erau pline de ochi
[i nu era niciun loc pe care s\ nu fie ochi. ~n jurul fiec\rei fe]e
erau câte trei ro]i, iar `n ro]i era duh. Apoi a v\zut ceva ase-
m\n\tor cu un om (care se odihnea peste ele), iar a[ternu-
tul picioarelor lui, ceva asemenea unui safir. Carul purta pe
Heruvimi, iar viet\]ile (acelea purtau) pe St\pânul care le
conducea. Orice loc c\tre care ar fi vrut s\ mearg\, spre fa]\
era. (Apoi) a v\zut sub Heruvimi ceva ca o mân\ de om,
care ì sprijinea [i ì purta (cf. Iez. 1, 1 [. u.).
2. Lucrul pe care l-a v\zut profetul `n extaz era real [i
adev\rat. El `ns\ altceva ar\ta; pre`nchipuia un fapt tainic [i
divin, o tain\, cu adev\rat ascuns\ de neamuri; care (tain\)
se va descoperi `n vremurile cele de pe urm\, la ar\tarea lui
Hristos. (Proorocul) a contemplat taina sufletului care, pri-
mind pe Domnul, se va face tron al slavei Lui. Pentru c\ su-
fletul, care se `nvrednice[te, mul]umit\ Duhului, care {i-l
preg\te[te Sie[i scaun [i l\ca[, s\ se `mp\rt\[easc\ de lumi-
na Lui [i s\ se `mbrace cu frumuse]ea slavei celei de negr\it,
devine `n `ntregime lumin\, `n `ntregime fa]\, `n `ntregime
10 SFÂNTUL MACARIE CEL MARE
ochi. Nu este nicio parte din el care s\ nu fie plin\ de ochii

cei duhovnice[ti [i lumino[i; altfel spus, n-are `ntru el nimic
`ntunecat, ci este peste tot duh [i lumin\. Atunci când vine
[i se a[az\ peste el frumuse]ea cea negr\it\ [i slava luminii
lui Hristos, peste tot este plin de ochi, peste tot este numai
fa]\, [i nu este nicio parte care s\ fie `n spate.
Dup\ cum soarele n-are nicio parte dosnic\ sau infe-
rioar\, ci `n `ntregime este sc\ldat `n lumin\, dup\ cum lumi-
na focului este peste tot la fel, neavând `n ea (vreun element
care s\ fie) primul sau ultimul, mai mare sau mai mic, tot a[a
[i sufletul – care a fost luminat `n chip des\vâr[it de frumu-
se]ea cea de negr\it a slavei luminii fe]ei lui Hristos, care a
intrat `n comuniune cu Duhul Sfânt `n chip des\vâr[it [i s-a
`nvrednicit a se face l\ca[ [i tron al lui Dumnezeu – se face `n
`ntregime ochi, lumin\, fa]\, slav\ [i duh. A[a `l face Hristos,
cel care `l sf\tuie[te, `l sus]ine [i `l poart\, `l `mpodobe[te [i
`l `nfrumuse]eaz\ cu frumuse]e duhovniceasc\. S-a zis: „ O
mân\ de om era sub Heruvimi” (Iez. 1, 8; 10, 8), pentru c\
Acela care este purtat de suflet, Acela [i conduce sufletul.
3. Cele patru viet\]i care tr\geau carul pre`nchipuiau fa-
cult\]ile conduc\toare ale sufletului. C\ dup\ cum vulturul
domne[te peste p\s\ri, leul peste animalele s\lbatice, taurul
peste animalele domestice, iar omul peste (toate) cele create,
tot a[a [i facult\]ile conduc\toare ale sufletului (domnesc
peste instincte), m\ refer la voin]\, la con[tiin]\, la minte [i
la puterea de a iubi. Prin mijlocirea acestora este cârmuit
carul sufletului [i `ntru acestea Se odihne[te Dumnezeu.
(Privit\) din alt punct de vedere, (vedenia lui Iezechiel)
se refer\ la Biserica cea cereasc\ a sfin]ilor. C\ `n vedenie
fiin]ele erau impun\toare [i pline de ochi, dar nimeni nu
putea cunoa[te nici taina, nici num\rul ochilor lor, pentru c\
nim\nui nu i s-a dat cunoa[terea lor; [i dup\ cum (`n via]a
OMILIA I 11
de toate zilele) tuturor oamenilor li s-a dat s\ priveasc\ [i s\

admire stelele cerului, `ns\ nim\nui nu i s-a dat s\ cunoasc\
num\rul lor, tot a[a este [i cu Biserica cea cereasc\ a sfin]ilor:
tuturor celor ce voiesc s\ se osteneasc\ li s-a dat putin]a s\
intre [i s\ se desf\teze `n ea, `ns\ numai lui Dumnezeu ì este
rezervat faptul de a cunoa[te [i [ti num\rul sfin]ilor. Dup\
cum `n vedenie St\pânul, Cel ce [ade deasupra tuturor, este
dus [i purtat de car [i de tronul fiin]elor celor cu ochi mul]i,
(tot a[a [i Hristos este dus [i purtat de fiecare suflet), care i
s-a f\cut tron [i scaun, care devine ochi [i lumin\, pentru c\
El `l umbre[te, `l cârmuie[te cu frâiele Duhului [i `l conduce
precum [tie.
{i dup\ cum fiin]ele cele duhovnice[ti nu mergeau acolo
unde voiau, ci trebuiau s\ urmeze voin]a [i inten]iile Celui ce
[edea deasupra lor [i le conducea, tot a[a [i acum, (sufletele
ascult\ de) Cel ce le poart\, le conduce [i le pov\]uie[te cu
Duhul S\u [i nu merg `n ceruri când vor, ci numai atunci când
trupul este pustiit, El mân\ [i pov\]uie[te sufletul spre ceruri.
Atunci când vrea vine `n trup [i `n cugete; când vrea, (vine)
chiar [i la marginile p\mântului [i ì descoper\ taine. O, Tu,
buna, folositoarea, singura [i adev\rata c\l\uz\! (Cât pri-
ve[te trupurile), acestea se vor `nvrednici la `nviere (de ace-
ea[i slav\) cu care este acum, mai `nainte pream\rit sufletul,
fiind unit cu Duhul.
4. Domnul `nsu[i a spus c\ sufletele celor drep]i se
transform\ `n lumin\ cereasc\, atunci când a zis Apostolilor
S\i: „Voi sunte]i lumina lumii” (Matei 5, 14). Transformându-i
`n lumin\, El a rânduit ca lumea s\ fie luminat\ de ei. Pentru
c\ a zis: „Aprinzând (oamenii) lumina, nu o pun sub obroc,
ci `n sfe[nic, [i lumineaz\ tuturor celor din cas\. A[a s\ lumi-
neze lumina voastr\ `naintea oamenilor” (Matei 5, 15-16).
(Prin aceste cuvinte), El vrea s\ spun\: Nu ascunde]i darul pe
care l-a]i primit de la Mine, ci da]i-l tuturor celor ce voiesc

(s\-l aib\). {i iar\[i: „Ochiul este lumina trupului. Dac\ ochiul
t\u este bun, tot trupul t\u va fi plin de lumin\, dar dac\
ochiul t\u este r\u, tot trupul t\u va fi plin de `ntuneric. Deci,
dac\ lumina care este `ntru tine, este `ntuneric, cât de mare
va fi (atunci) `ntunericul!” (Matei 6, 22-23).
Prin urmare, a[a cum ochii sunt lumina trupului, [i atunci
când ochii sunt s\n\to[i tot trupul este plin de lumin\, iar
atunci când cade ceva `n ei [i se `ntunec\, tot trupul se `ntu-
nec\, a[a au fost pu[i [i Apostolii s\ fie ochii [i lumina a toat\
lumea. De aceea le-a zis Domnul: Dac\ voi, care sunte]i lu-
mina lumii, ve]i fi statornici [i nu v\ ve]i cl\tina, iat\, tot trupul
lumii va fi luminat. Iar dac\ voi, care sunte]i lumina, v\ ve]i
`ntuneca, cât de mare va fi atunci `ntunericul, care este lu-
mea! Deci, lumin\ f\cându-se Apostolii, lumin\ au transmis
celor ce au crezut, luminând inimile acestora cu lumina cea
cereasc\ a Duhului, de care [i ei au fost lumina]i.
5. {i sare fiind ei, au s\rat [i au dres tot sufletul care cre-
de, cu sarea Duhului Sfânt. Pentru c\ le-a zis Domnul: „Voi
sunte]i sarea p\mântului” (Matei 5, 13), numind p\mântul
sufletele oamenilor. ~ntr-adev\r, ei au pus `n sufletele oame-
nilor sarea cea cereasc\ a Duhului, vindecându-le de toat\
stric\ciunea [i de mirosul cel greu. Pentru c\ dup\ cum car-
nea neavând sare, putreze[te [i miroase greu – de aceea to]i
se `ndep\rteaz\ de ea din cauza mirosului ei cel greu [i nu-
mai viermii se târ\sc spre ea, se cuib\resc `n ea [i o m\-
nânc\; iar când vine sarea, viermii sunt omorâ]i [i dispar, iar
mirosul cel greu `nceteaz\, pentru c\ sarea, prin natura ei,
distruge viermii [i face s\ dispar\ mirosul cel greu –, tot
a[a orice suflet care nu este s\rat cu Duhul Sfânt [i nu se
`mp\rt\[e[te de sarea cea cereasc\, adic\ de puterea lui
OMILIA I 13
Dumnezeu, putreze[te [i se umple de miros greu, (prove-

nind) de la gândurile cele rele, `ncât se `ndep\rteaz\ de la el
fa]a lui Dumnezeu, din cauza mirosului celui urât al cugete-
lor celor de[arte ale `ntunericului [i al patimilor ce s\l\[luiesc
`n el. Viermii cei r\i [i cumpli]i, care nu sunt altceva decât
duhurile celui-viclean [i puterile `ntunericului, se târ\sc, `[i
fac cuib, mi[un\ `n el, `l m\nânc\ [i `l distrug. Pentru c\ zice
(Psalmistul): „S-au `mpu]it [i au putrezit r\nile mele” (Ps. 37,
5). Dar dac\ (un astfel de suflet) alearg\ c\tre Dumnezeu,
dac\ crede [i cere sarea vie]ii, adic\ pe Duhul cel bun [i de
oameni iubitor, venind sarea cea cereasc\ nimice[te viermii
cei cumpli]i, face s\ dispar\ mirosul cel greu [i-l cur\]e[te pe
acesta cu lucrarea puterii Sale. F\cându-se iar\[i s\n\tos [i
nev\t\mat de sarea cea adev\rat\, este repus `n slujba St\-
pânului celui ceresc. Iat\ de ce Dumnezeu a poruncit `n Lege,
folosindu-se de (aceast\) imagine, ca toat\ jertfa cu sare s\
se s\reze.
6. (~n Lege se spune c\ animalul) trebuie s\ fie mai `ntâi
junghiat de preot [i ucis, apoi (trebuie) s\ fie t\iat `n buc\]i
[i s\rat, iar dup\ aceea s\ fie pus pe foc. Pentru c\ dac\ preo-
tul nu junghie [i nu ucide `n prealabil oaia, aceasta nu se
s\reaz\, nici nu se aduce ca ardere de tot St\pânului.
Tot a[a trebuie s\ se `ntâmple [i cu sufletul nostru când
se apropie de Hristos, Arhiereul cel adev\rat. Trebuie s\ fie
junghiat de El [i trebuie s\ moar\ fa]\ de cugetul [i de via]a
cea foarte rea `n care a tr\it, adic\ s\ ias\ din el p\catul [i
r\utatea patimilor, `ntocmai cum iese sufletul (din animalul
junghiat). C\ dup\ cum trupul, atunci când sufletul `l p\r\-
se[te, moare, nu mai tr\ie[te via]a de mai `nainte, nici nu
aude [i nici nu umbl\, tot a[a se `ntâmpl\ cu via]a (cuiva)
atunci când Hristos, Arhiereul ceresc, prin harul puterii Sale,
o junghie [i o face s\ moar\ fa]\ de lume: (un astfel de om)

moare fa]\ de via]a cea rea `n care a tr\it, nu mai aude, nu
mai vorbe[te, nici nu mai vie]uie[te `n `ntunericul p\catului.
Pentru c\ datorit\ harului, r\utatea patimilor se dep\rteaz\
de tine, `ntocmai cum iese sufletul din trup. De aceea, Apos-
tolul exclam\, zicând: „Pentru mine lumea a fost r\stignit\,
[i eu pentru lume” (Gal. 6, 14).
Sufletul care tr\ie[te `nc\ `n lume [i `n `ntunericul p\ca-
tului [i nu este ucis (de Hristos), care are `nc\ `n el duhul r\u-
t\]ii, adic\ lucrarea `ntunericului patimilor [i a p\catului, [i
este purtat de acesta, nu apar]ine trupului luminii, ci este
trup al `ntunericului [i este `nc\ de partea `ntunericului. Dup\
cum cei ce au un suflet de lumin\, adic\ au puterea Duhului
Sfânt, sunt de partea luminii.
7. Dar m\ va `ntreba cineva: „Cum po]i s\ spui c\ sufle-
tul este trup al `ntunericului, atunci când nu este creat de
acesta? (Te rog) s\ fii atent [i s\ `n]elegi ce-]i spun: ~mbr\c\-
mintea pe care o por]i tu, altul a f\cut-o, iar tu o `mbraci;
a[ijderea [i casa: altul a zidit-o, iar tu locuie[ti `n ea. Tot a[a,
când Adam a c\lcat porunca lui Dumnezeu [i a ascultat de
[arpele cel viclean, s-a vândut pe sine diavolului, iar cel-vi-
clean s-a `mbr\cat cu sufletul, cu aceast\ creatur\ str\lucit\
pe care Dumnezeu o f\cuse dup\ chipul S\u. Spune Apos-
tolul `n acest sens: „Fiul lui Dumnezeu a dezbr\cat `ncep\to-
riile [i puterile, biruind asupra lor prin cruce” (Col. 2, 15).
De altfel, pentru aceasta a venit Domnul, ca s\-i alunge
pe ace[tia [i s\-{i ia `napoi propria cas\ [i templu, adic\ pe
om. Deci, din aceast\ cauz\ se nume[te sufletul trup al `ntu-
nericului r\ut\]ii, cât timp este al `ntunericului [i este prizo-
nierul lui, dup\ cum spune [i Pavel, care-l nume[te trup al
p\catului [i trup al mor]ii. „Ca s\ se nimiceasc\ trupul p\ca-
tului” (Rom. 6, 6). {i iar\[i: „Cine m\ va izb\vi de trupul
OMILIA I 15
mor]ii acesteia?” (Rom. 7, 24). A[ijderea [i sufletul care a

crezut `n Dumnezeu [i a fost izb\vit de p\cat [i a murit fa]\
de via]a dus\ `n `ntuneric [i a primit lumina Duhului Sfânt,
`ntocmai ca pe o alt\ via]\, petrece dincolo, [i dincolo este
]inut captiv de lumina Dumnezeirii. Sufletul nu este nici de
natura Dumnezeirii, nici de natura `ntunericului r\ut\]ii, totu[i
el este o creatur\ spiritual\, mare [i minunat\, o frumoas\
asem\nare [i chip al lui Dumnezeu. ~ns\ din cauza c\lc\rii
poruncii, a intrat `n el r\utatea patimilor `ntunericului.
8. Sufletul se amestec\ cu acela cu care se une[te prin
voin]\. Deci, fie c\ (având cugetul lui Dumnezeu), are `n el
lumina lui Dumnezeu, [i s\vâr[ind toate virtu]ile, devine el
`nsu[i lumin\ [i odihn\; fie c\, (având cugetul celui-r\u), are
`ntru el `ntunericul p\catului [i este vrednic de osând\. De
aceea, se cuvine ca sufletul care voie[te s\ tr\iasc\ `n odih-
na [i lumina cea ve[nic\ a lui Dumnezeu s\ vin\ – a[a cum
s-a spus mai `nainte – la Hristos, adev\ratul Arhiereu, s\ fie
jertfit [i s\ moar\ fa]\ de via]a mai de dinainte, a `ntune-
ricului r\ut\]ii, [i s\ se mute la un alt mod de via]\, (la o
via]\) dumnezeiasc\. C\ dup\ cum, murind cineva `n cetate,
n-aude nici glasul, nici graiurile, nici tumultul celor de acolo,
ci, de `ndat\ ce a murit, este dus `n alt loc, unde nu mai sunt
vocile, nici strig\tele cet\]ii aceleia, tot a[a [i sufletul, când
este jertfit [i moare fa]\ de cetatea r\ut\]ii [i a patimilor, `n
care [i tr\ie[te, nu mai aude `n sine glasul cugetelor `ntune-
ricului, nu mai aude graiul [i strig\tul gândului celui de[ert
[i zarva duhurilor `ntunericului, ci se mut\ `ntr-o cetate plin\
de bun\t\]i [i pace, `n cetatea luminii Dumnezeirii, [i acolo
vie]uie[te, ascult\, petrece, gr\ie[te, gânde[te [i s\vâr[e[te
lucruri duhovnice[ti [i vrednice de Dumnezeu.
9. S\ ne rug\m, deci, [i noi s\ fim jertfi]i prin puterea Lui
[i s\ murim fa]\ de veacul r\ut\]ii [i al `ntunericului. S\ fie
nimicit `n noi duhul p\catului, s\ `mbr\c\m [i s\ primim su-

fletul Duhului celui ceresc, s\ fim muta]i din r\utatea `ntune-
ricului la lumina lui Hristos [i s\ ne odihnim (`ntru El), `ntru
via]\, `n veci. Dup\ cum `n stadion, alergând carele, cel ce
apuc\ `nainte, ]ine, `mpiedic\ [i opre[te pe ceilal]i ca s\ nu-l
`ntreac\ [i s\-l `nving\, tot a[a alearg\ `n om cugetele (cele
bune) ale sufletului [i (cele rele) ale p\catului. Dac\ se `ntâm-
pl\ ca gândul (cel r\u) al p\catului s\ apuce `nainte, atunci
acesta `mpiedic\, ]ine [i opre[te sufletul s\ se apropie de
Dumnezeu [i s\ ob]in\ biruin]a. Dar când Domnul `nsu[i
conduce cu `n]elepciunea Sa (carul) sufletului, El `nvinge tot-
deauna, [i `ndreapt\ sufletul spre cugetele cele cere[ti [i
dumnezeie[ti. (Am putea spune c\) nici m\car nu ajunge s\
lupte `mpotriva r\ut\]ii, c\ Domn [i St\pân fiind, pururea
biruie[te. Iat\ de ce [i Heruvimii nu se duc acolo unde vo-
iesc, ci merg acolo unde ì `ndrum\ El. Pentru c\ zice (proo-
rocul): „O mân\ ca de om era sub ei” (Iez. 1, 8; 10, 8).
Sufletele cele sfinte sunt purtate [i pov\]uite de Duhul lui
Hristos, Care ]ine frâiele ([i conduce) acolo unde voie[te El:
uneori c\tre cuget\ri cere[ti, alteori c\tre cele trupe[ti, dup\
cum voie[te El, iar sufletele ~i slujesc acolo unde voie[te El.
C\ dup\ cum aripile p\s\rilor ]in loc de picioare, tot a[a [i
lumina cea cereasc\ a Duhului `naripeaz\ cugetele cele bune
ale sufletului [i le conduce dup\ cum [tie El.
10. Deci, când auzi acestea, cerceteaz\-te ([i vezi) de ai
(aceste bunuri) cu adev\rat `n sufletul t\u. Pentru c\ acestea
nu sunt ni[te simple vorbe, ci adev\ruri reale, care exist\ `n
suflet. Iar de nu le ai [i e[ti lipsit de astfel de bunuri duhovni-
ce[ti, atunci se cuvine s\ fii mereu trist [i `ndurerat. Pentru
c\ e[ti ca un r\nit [i ca un mort pentru ~mp\r\]ia (cerurilor).
Se cuvine s\ chemi mereu numele Domnului [i s\ te rogi cu
credin]\, ca s\ te `nvrednice[ti (a dobândi) via]a cea adev\-
OMILIA I 17
rat\. Dumnezeu, creând trupul, nu i-a dat [i `nsu[irea s\ aib\

de la sine hrana, b\utura, `mbr\c\mintea [i `nc\l]\mintea, ci
a hot\rât s\ primeasc\ toate cele necesare vie]ii din afara lui,
trupul fiind f\cut gol [i f\r\ putin]a de a tr\i f\r\ ajutorul celor
din afar\, (adic\) al mânc\rii, b\uturii [i `mbr\c\mintei; atunci
când nu le prime[te pe acestea, sl\be[te [i moare; tot a[a
(stau lucrurile) [i cu sufletul: neavând lumina dumnezeiasc\,
el, care a fost creat dup\ chipul lui Dumnezeu, (piere). Pen-
tru c\ a[a a binevoit [i rânduit Dumnezeu, ca sufletul s\ aib\
via]\ ve[nic\ nu prin firea sa, ci de la Dumnezeire, de la Duhul
S\u. Din lumina (Duhului) ì vin lui mâncarea [i b\utura cea
duhovniceasc\ [i `mbr\c\mintea cea cereasc\, care-i aduc su-
fletului via]a cea adev\rat\.
11. Deci, dup\ cum via]a trupului – a[a cum s-a spus mai
`nainte – nu este de la trup, ci din afara lui, adic\ din (roada)
p\mântului, iar f\r\ de cele ce sunt `n afara lui este imposibil
trupului a vie]ui, tot a[a este [i cu sufletul: dac\ nu se na[te
`nc\ de acum pentru patria aceea a celor vii, dac\ nu se hr\-
ne[te (cu bunurile) de acolo, dac\ nu spore[te duhovnice[te
`n Domnul, dac\ nu se `mbrac\ cu ve[mântul divin, de o fru-
muse]e cereasc\ [i de nedescris, f\r\ acea hran\ ì este im-
posibil, ca de la sine s\ tr\iasc\ `n desf\tare [i odihn\. Pentru
c\ firea cea dumnezeiasc\ are pâinea vie]ii, adic\ pe Acela
care a zis: „Eu sunt pâinea vie]ii” (Ioan 6, 35) [i „apa cea
vie” (Ioan 6, 10) [i „vinul care `nvesele[te inima omului”
(Ps. 104, 15) [i „untdelemnul bucuriei” (Ps. 45, 8) [i hrana
cea de toate felurile a Duhului celui ceresc [i `mbr\c\min-
tea cea cereasc\ a luminii, care sunt de la Dumnezeu. De la
acestea vine via]a cea ve[nic\ a sufletului. Vai de trupul care
r\mâne la (cele oferite de) propria-i fire, pentru c\ se dete-
rioreaz\ [i moare! Vai de sufletul care r\mâne la (cele oferite)
de propria-i fire, care se `ncrede doar `n faptele sale [i nu se
2 – Omilii
`mp\rt\[e[te de duhul cel dumnezeiesc, pentru c\ nu se

`nvrednice[te (a dobândi) via]a cea ve[nic\ a Dumnezeirii, [i
moare. C\ dup\ cum atunci când cineva este bolnav, trupul
nu poate s\ primeasc\ hran\, iar prietenii, rudele [i to]i
cei dragi lui sunt cuprin[i de dezn\dejde [i plâng; tot a[a
deplânge Dumnezeu [i sfin]ii `ngeri pe acele suflete care nu
sunt hr\nite, cu hrana cea cereasc\ a Duhului [i nu tr\iesc
`ntru nestric\ciune. Repet: Cele ce spun nu sunt simple cu-
vinte, ci (se refer\ la) realit\]i ale vie]ii spirituale, la lucruri
adev\rate, care ]in de suflet.
12. Deci, dac\ te-ai f\cut tron al lui Dumnezeu, dac\ te
conduce St\pânul cel ceresc, dac\ sufletul t\u a devenit `n
`ntregime ochi duhovnicesc [i lumin\, dac\ te-ai hr\nit cu
acea hran\ a Duhului, dac\ ai fost ad\pat din apa cea vie,
dac\ ai `mbr\cat hainele luminii celei de negr\it, dac\ omul
t\u cel dinl\untru le-a dobândit pe toate acestea din bel[ug,
iat\ ai dobândit `nc\ de acum via]a cea ve[nic\; iat\ c\ de
acum sufletul t\u se odihne[te `mpreun\ cu Domnul; iat\ ai
primit toate acestea de la Domnul ca s\ tr\ie[ti via]a cea
adev\rat\. Iar dac\ nu, s\-]i par\ r\u de s\r\cia ta [i s\ te
rogi Domnului ziua [i noaptea, pentru c\ ai ajuns la s\r\cia
cea cumplit\ a p\catului.
O, de-ar suferi cineva pentru s\r\cia lui, de n-ar tr\i `n
nep\sare ca [i cei `mbuiba]i! Pentru c\ acela care este mâh-
nit, care caut\ pe Domnul [i I se roag\ ne`ncetat, acela do-
bânde[te degrab\ izb\virea [i bog\]ia cea cereasc\, a[a cum
Domnul a spus (`n pilda) cu judec\torul cel nedrept [i cu (fe-
meia cea) v\duv\: „Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate
ale[ilor S\i care strig\ c\tre El ziua [i noaptea [i pentru care
El rabd\ `ndelung?” (Luca 18, 7). Da, v\ spun: Dumnezeu le va
face numaidecât dreptate. Lui I se cuvine m\rirea [i puterea
`n veci.
OMILIA A II-A
Despre `mp\r\]ia `ntunericului, adic\ a p\catului,

[i c\ numai Dumnezeu poate s\ `ndep\rteze p\catul de la noi
[i s\ ne izb\veasc\ din robia st\pânitorului celui viclean
1. ~mp\r\]ia `ntunericului, st\pânitorul cel viclean a robit

pe om de la `nceput; (robindu-l), i-a `mbr\cat [i `nf\[urat su-
fletul cu puterea `ntunericului. Dup\ cum un om, ajungând
rege, este `mbr\cat cu ve[minte rege[ti [i din cap pân\ `n
picioare este `mpodobit cu podoabe rege[ti, tot a[a [i st\pâ-
nitorul cel viclean a `mbr\cat sufletul [i toat\ fiin]a lui cu p\-
catul, l-a pâng\rit [i l-a f\cut `n `ntregime rob `mp\r\]iei sale.
Nu i-a l\sat niciun m\dular liber, nici cugetele, nici mintea,
nici trupul, ci l-a `mbr\cat pe el cu porfira `ntunericului. {i
dup\ cum trupul nu doar `n parte sau printr-un m\dular, ci
`n `ntregime p\time[te, tot a[a [i sufletul, `n totalitatea lui
a p\timit patimile r\ut\]ii [i ale p\catului. Pentru c\ `mbr\-
când cel-viclean sufletul – m\dularul [i partea cea mai de
pre] – `n r\utate, adic\ `n p\cat, [i trupul s-a f\cut p\timitor
[i stric\cios.
2. Atunci când Apostolul spune: „Dezbr\ca]i-v\ de omul
cel vechi” (Efes. 6, 22), el se refer\ la om `n `ntregimea lui,
având pe lâng\ ochii s\i al]i ochi, pe lâng\ cap alt cap, pe
lâng\ urechi alte urechi, pe lâng\ mâini alte mâini, pe lâng\
picioare alte picioare. Pentru c\ pe tot omul – trup [i suflet –
l-a surpat [i l-a `ntinat cel-viclean; pe omul cel de demult
l-a `mbr\cat cu un altul, cu un om vechi, `ntinat [i necurat,
du[man al lui Dumnezeu [i nesupus legilor Lui. (L-a `mbr\-
cat) cu p\catul, pentru ca omul s\ nu mai vad\ precum se
cuvine, ci s\ vad\ [i s\ aud\ r\u; s\ aib\ picioare grabnice
spre a face r\u; mâini care s\ lucreze nelegiuirea, [i inim\

care s\ cugete la cele viclene. S\ rug\m, deci, [i noi pe
Dumnezeu s\ ne dezbrace de omul cel vechi, pentru c\
numai El poate s\ `ndep\rteze p\catul de la noi. Pentru c\
sunt puternici cei ce ne-au robit [i ne ]in `n `mp\r\]ia lor.
Atunci când este vreme cu soare [i cu vânt, soarele `[i
are corpul [i natura lui, iar vântul `[i are corpul [i natura
lui, dar nimeni nu poate s\ le despart\ afar\ numai de
Dumnezeu, Care poate s\ opreasc\ vântul s\ nu mai sufle;
tot a[a [i p\catul se amestec\ cu sufletul, de[i fiecare `[i
p\streaz\ natura sa.
3. Deci, este cu neputin]\ s\ despar]i sufletul de p\cat
dac\ Dumnezeu nu opre[te [i nu face s\ `nceteze acest vânt
r\u, care s\l\[luie[te `n suflet [i `n trup. Iat\ (o alt\ asem\-
nare): Dup\ cum cineva, v\zând o pas\re zburând, vrea [i el
s\ zboare, `ns\ neavând aripi ì este cu neputin]\ s\ fac\
acest lucru, tot a[a-i [i cu omul; el are voin]\ s\ fie curat, f\r\
prihan\, ne`ntinat, f\r\ r\utate [i s\ fie pururea cu Dumnezeu,
dar nu are puterea s\ `mplineasc\ acest lucru. Desigur, el
vrea s\ zboare `n v\zduhul cel dumnezeiesc [i `n libertatea
Duhului Sfânt, dar de nu prime[te aripile (Duhului), nu poate
(face acest lucru). S\ rug\m, deci, pe Dumnezeu s\ ne dea
„aripile de porumbel” (Ps. 54, 7) ale Duhului Sfânt, ca s\
zbur\m [i s\ ne odihnim la El, s\ `ndep\rteze [i s\ `nceteze
din sufletul [i din trupul nostru vântul cel r\u care s\l\[-
luie[te `n m\dularele sufletului [i ale trupului nostru, (adic\)
p\catul. Pentru c\ numai El poate s\ fac\ aceasta. Oare nu
s-a zis: „Iat\ Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridic\ p\catul
lumii” (Ioan 1, 29)? El singur S-a milostivit de oamenii care
cred `n El, i-a izb\vit de p\cat, iar celor ce pururea a[teapt\,
n\d\jduiesc [i ~l caut\ ne`ncetat, le d\ mântuirea cea mai
presus de cuvânt.
OMILIA A II-A 21
4. Dup\ cum `ntr-o noapte `ntunecoas\ [i posomorât\,

un vânt s\lbatic suflând, toate plantele [i sem\n\turile le
mi[c\, la zguduie [i le agit\, tot a[a [i omul, c\zând sub st\-
pânirea nop]ii, a `ntunericului [i a diavolului, [i aflându-se `n
noapte [i `n `ntuneric, atunci când sufl\ vântul cel cumplit al
p\catului se clatin\, este zguduit [i agitat; toat\ firea, cuge-
tele, mintea [i toate m\dularele trupului ì sunt zguduite, [i
nu este niciun m\dular al sufletului sau al trupului slobod [i
neatins de p\catul care s\l\[luie[te `ntru el. Tot a[a se `n-
tâmpl\ [i cu lumina [i cu vântul cel dumnezeiesc al Duhului:
sufl\ [i r\core[te sufletele care tr\iesc `n lumina cea dum-
nezeiasc\, str\bate toat\ fiin]a sufletului, cugetele, toat\ exis-
ten]a, `nsufle]ind [i odihnind toate m\dularele trupului cu
odihna cea dumnezeiasc\ [i de negr\it. Acest lucru l-a spus
[i Apostolul: „Noi nu suntem fii ai `ntunericului [i ai nop]ii.
C\ voi to]i sunte]i fii ai luminii [i fii ai zilei” (1 Tes. 5, 5). {i
dup\ cum `n vremea r\t\cirii, omul cel vechi se dezbrac\ de
omul cel des\vâr[it [i se `mbrac\ cu ve[mântul `mp\r\]iei
`ntunericului, cu def\imarea, cu necredin]a, cu obr\znicia, cu
gândul m\ririi de[arte, cu mândria, cu iubirea de argin]i [i cu
celelalte ve[minte zdren]\roase, murdare [i `ntinate ale `m-
p\r\]iei `ntunericului, tot a[a [i acum: to]i aceia care s-au
dezbr\cat de omul cel vechi [i p\mântesc [i de ve[mintele
`mp\r\]iei `ntunericului [i s-au `mbr\cat `n omul cel nou [i
ceresc, `n Iisus Hristos, (au dobândit), pe lâng\ ochii lor, al]i
ochi, pe lâng\ urechile lor, alte urechi, pe lâng\ capul lor,
alt cap, a[a `ncât tot (omul) s\ fie curat, ca unul ce poart\
chipul ceresc.
5. {i i-a `mbr\cat Domnul cu ve[mântul luminii celei
negr\ite, cu credin]a, cu n\dejdea, cu iubirea, cu bucuria, cu
pacea, cu bun\voin]a, cu bun\tatea [i cu toate celelalte ve[-
minte dumnezeie[ti [i de via]\ d\t\toare ale luminii, vie]ii [i
odihnei celei de negr\it. Pentru c\, dup\ cum Dumnezeu

este iubire, [i bucurie, [i bun\voin]\, [i bun\tate, tot a[a de-
vine [i omul cel nou dup\ har. {i dup\ cum `mp\r\]ia `ntu-
nericului [i p\catul stau ascunse `n suflet, pân\ `n ziua `nvierii,
când chiar [i trupul celor p\c\to[i se va acoperi de `ntune-
ricul care acum este ascuns `n suflet, tot a[a [i `mp\r\]ia
luminii [i chipul cel ceresc al lui Iisus Hristos lumineaz\ sufle-
tul `n chip tainic [i domne[te `n sufletul sfin]ilor. Ascuns de
ochii oamenilor, Hristos este v\zut cu adev\rat doar de ochii
sufletului, pân\ `n ziua `nvierii, când [i trupul se va acoperi
[i se va preasl\vi cu lumina Duhului, (lumin\) care `nc\ de
acum se afl\ `n sufletul omului, pentru ca [i trupul s\ dom-
neasc\ cu sufletul, (cu sufletul) care de acum a intrat `n ~m-
p\r\]ia lui Hristos, se odihne[te [i este luminat cu lumina cea
ve[nic\. Slav\ `ndur\rilor [i milostivirii Lui, c\ miluie[te pe
robii S\i, ì lumineaz\ [i-i izb\ve[te din `mp\r\]ia `ntunericu-
lui, d\ruindu-le lor lumina [i ~mp\r\]ia Sa! Lui I se cuvine
m\rirea [i puterea `n veci. Amin.
OMILIA A III-A
Datori sunt fra]ii s\ vie]uiasc\ `n sinceritate,

`n lips\ de r\utate, `n iubire [i pace, [i s\ duc\ lupt\
[i r\zboi cu cugetele cele dinl\untru
1. Datori sunt fra]ii s\ arate mult\ dragoste unii fa]\ de

al]ii. Fie c\ se roag\, fie c\ citesc Scripturile, fie c\ fac un
lucru oarecare, se cuvine s\ aib\ ca temelie (a rela]iilor din-
tre ei) iubirea. Numai a[a poate s\ existe armonie `n preocu-
p\rile lor, numai a[a cei ce se roag\ [i cei ce citesc, [i to]i
OMILIA A III-A 23
`mpreun\, pot s\ se foloseasc\ reciproc. C\, de ce s-a scris:

„Fac\-se voia Ta, precum `n cer, a[a [i pe p\mânt” (Matei
6, 10), dac\ nu ca fra]ii s\ fie `ntre ei asemenea `ngerilor din
cer, care tr\iesc laolalt\ `n armonie, pace [i iubire [i nu cu-
nosc mândria [i invidia, ci-[i arat\ reciproc iubire sincer\. S\
presupunem c\ treizeci de oameni vie]uiesc `n acela[i loc; ei
nu pot (to]i) s\ privegheze toat\ ziua [i toat\ noaptea. De
aceea, dup\ ce se `ndeletnicesc [ase ceasuri cu rug\ciunea,
unii dintre ei vor s\ citeasc\, al]ii voiesc s\ slujeasc\, iar al]ii
s\ fac\ un lucru oarecare.
2. Datori sunt, deci, fra]ii, dac\ fac un lucru oarecare, s\
arate iubire [i bun\voin]\ unii fa]\ de al]ii. Cel ce lucreaz\
a[a s\ spun\ despre cel ce se roag\: „Comoara pe care o are
fratele meu, fiindc\ este comun\, este [i a mea”. Cel ce se
roag\, a[a s\ spun\ despre cel ce cite[te: „Folosul pe care `l
are acela din citire este [i folosul meu”. Iar cel ce lucreaz\
a[a s\ spun\: „Slujba pe care o fac eu aduce folos tuturor”.
Pentru c\, dup\ cum m\dularele trupului, de[i sunt multe,
(totu[i) unul este trupul, iar ele se ajut\ reciproc, atunci când
fiecare s\vâr[e[te lucrul s\u – astfel, ochiul vede pentru
tot trupul, mâna lucreaz\ pentru toate m\dularele, piciorul
poart\ toate p\r]ile trupului, [i fiecare m\dular sufer\ pentru
celelalte –, tot a[a s\ fie [i `ntre fra]i. Cel ce se roag\ s\ nu
judece pe cel ce lucreaz\ pentru c\ nu se roag\; cel ce
lucreaz\ s\ nu judece pe cel ce se roag\, zicând c\ acela st\,
iar el lucreaz\; iar cel ce sluje[te s\ nu judece pe al]ii. Deci,
fiecare, de face ceva, spre slava lui Dumnezeu s-o fac\. Cel
ce cite[te s\ arate iubire [i bun\voin]\ fa]\ de cel ce se
roag\, cugetând `ntru sine c\ [i pentru el se roag\; iar cel ce
se roag\ s\ gândeasc\ despre cel ce lucreaz\ c\ fapta lui
spre folosul tuturor se face.
3. ~n felul acesta, `n]elegerea [i armonia ì ]in strân[i lao-

lalt\ `ntru leg\tura p\cii, ì fac s\ vie]uiasc\ `n cucernicie [i s\
fie binepl\cu]i lui Dumnezeu.
Lucrul cel mai important dintre toate este, desigur, st\-
ruin]a la vremea cuvenit\ `n rug\ciune. Pe lâng\ aceasta, (la
fel de important este faptul) ca fiecare s\ aib\ `n sufletul s\u
comoara, [i `n cugetul s\u via]a, adic\ pe Domnul. Fie c\
lucreaz\, fie c\ se roag\, fie c\ cite[te, fiecare s\ aib\ acel
câ[tig care nu piere, adic\ pe Duhul Sfânt.
Sunt unii care spun c\ Domnul cere de la oameni doar
s\ arate roade v\zute, [i c\ pe cele ascunse (ale lor) El `nsu[i
le `ndreapt\. Dar lucrurile nu stau chiar a[a, ci, dup\ cum
omul este dator s\ duc\ lupt\ cu sine `n afar\, tot a[a este
dator s\ duc\ r\zboi [i lupt\ (`nl\untrul s\u), cu gândurile.
Domnul a[teapt\ de la tine s\ te mânii `mpotriva ta
`ns\]i, s\ te lup]i cu mintea ta, s\ nu cazi la `nvoial\, nici s\
te complaci `n gândurile cele rele.
4. ~ntr-adev\r, numai puterea dumnezeiasc\ poate dez-
r\d\cina p\catul [i relele care `l urmeaz\, pe când omului ì
este cu neputin]\ s\ dezr\d\cineze p\catul cu puterile sale.
Datoria omului este s\ se opun\, s\ se lupte [i s\ se bat\
(cu p\catul), `ns\ singurul care-l poate dezr\d\cina este
Dumnezeu. Pentru c\ dac\ omul ar fi putut face aceasta, ce
nevoie mai era de venirea Domnului? C\ dup\ cum nu este
cu putin]\ ca ochiul s\ vad\ f\r\ lumin\, s\ vorbeasc\ cine-
va f\r\ limb\, s\ aud\ f\r\ urechi, s\ mearg\ f\r\ picioare [i
s\ lucreze f\r\ mâini, tot a[a nu este cu putin]\ s\ se mân-
tuiasc\ cineva f\r\ Hristos, nici s\ intre `n ~mp\r\]ia cerurilor.
Dac\ zice cineva: A[a cum poate vedea oricine, nu desfrâ-
nez, nu stric casele oamenilor, nu sunt iubitor de argin]i, prin
urmare sunt drept, se `n[al\, socotind c\ a s\vâr[it tot (ceea
ce este de trebuin]\ pentru mântuire). Pentru c\ nu sunt doar
OMILIA A III-A 25
trei fe]e ale p\catului `mpotriva c\rora s\ se asigure cineva,

ci nenum\rate. Ce sunt `ngâmfarea, obr\znicia, necredin]a,
ura, invidia, vicle[ugul [i pref\c\toria? Oare nu trebuie s\ te
lup]i [i `mpotriva acestora [i s\ te r\zboie[ti cu gândurile
cele ascunse? Dup\ cum atunci când (`]i) intr\ un ho] `n cas\,
te nec\je[ti [i nu po]i fi f\r\ grij\, ci `ncepi a te lupta cu el, `l
love[ti, [i te love[te, tot a[a trebuie s\ fac\ [i sufletul: s\ se
`mpotriveasc\, s\ se lupte [i s\ r\spund\ la lovituri.
5. Astfel, voin]a care rezist\ (celui-r\u), care sufer\ du-
rere [i necaz, `ncepe a se face tot mai tare, cade, se ridic\,
apoi din nou p\catul arunc\ sufletul `n (alte) zece, dou\zeci
de lupte, `l `ngenuncheaz\ [i-l pune la p\mânt, `ns\ `n una
din ele sufletul tot biruie.
Dac\ sufletul rabd\ (atacurile) [i nu se mole[e[te, sfâr-
[e[te prin a deveni mai tare, prin a distinge (mai bine `ntre
bine [i r\u) [i prin a repurta biruin]\ asupra p\catului. De alt-
fel, cercetând bine lucrurile, p\catul `l munce[te pe om pân\
când acesta devine „b\rbat des\vâr[it” (Efes. 4, 9) [i `nvinge
`n mod des\vâr[it moartea. Pentru c\ s-a scris: „Du[manul
cel de pe urm\ care va fi nimicit este moartea” (1 Cor. 15, 26).
{i a[a devine el mai bun [i biruitor al diavolului. Iar dac\,
precum am zis mai `nainte, va spune cineva: nu desfrânez,
nu stric casele oamenilor, nu sunt iubitor de argin]i, `mi
ajunge – (un om ca acesta) s-a `mpotrivit doar la trei fe]e ale
p\catului, dar nu [i la celelalte dou\zeci de fe]e, câte are
p\catul; (a[a c\ de acestea) a fost `nvins. Se cuvine, deci, ca
`mpotriva tuturor s\ se lupte. Pentru c\ mintea este, precum
am zis mai `nainte, un adversar pe m\sura p\catului, (`n
stare) s\ se opun\ [i s\ resping\ cugetele (cele rele).
6. Dac\ spui c\ puterea cea potrivnic\ este mai tare [i
c\ r\utarea st\pâne[te omul `ntru totul, (spui indirect) c\
Dumnezeu a fost nedrept atunci când a osândit omenirea
pentru c\ s-a supus lui satana, odat\ ce satana este mai tare
(decât omul) [i-l supune cu o putere silnic\. ~n al doilea rând,
`l faci pe satana mai mare [i mai puternic decât sufletul. As-
cult\: Dac\ s-ar `ntâmpla ca un b\rbat tân\r s\ se lupte cu
un copil, [i copilul ar fi biruit (de b\rbatul cel tân\r), n-ar fi
nedrept s\ fie certat copilul c\ a fost biruit? De aceea, spu-
nem c\ mintea este `n stare s\ reziste, c\ are tot atâta pu-
tere ca [i p\catul, [i c\ sufletul, atunci când cere, prime[te
ajutor [i sprijin (de sus) [i biruie[te. Deci lupta [i r\zboiul se
dau `ntre puteri egale. (Pentru aceea) s\ sl\vim pe Tat\l, pe
Fiul [i pe Sfântul Duh, `n veci. Amin.
OMILIA A IV-A
Se cuvine cre[tinilor s\ str\bat\ cu luare-aminte

[i grij\ drumul din stadionul acestei lumi, ca s\
dobândeasc\ de la Dumnezeu [i de la `ngeri laude cere[ti
1. Cei ce vor s\ duc\ via]\ cre[tin\ dup\ toat\ rânduiala

sunt datori s\ se `ngrijeasc\, `nainte de toate, de facultatea
judec\]ii [i a discern\mântului, care se afl\ `n suflet. Pentru
c\ ajungând s\ discernem cu exactitate `ntre bine [i r\u, [i
s\ deosebim totdeauna pe cele care, `mpotriva firii, p\trund
`n firea noastr\ cea curat\, vie]uim drept [i f\r\ prihan\.
Folosindu-ne de puterea judec\]ii `ntocmai ca de ni[te ochi,
s\ nu ne l\s\m am\gi]i de [optirile celui-r\u. Atunci vom fi
socoti]i vrednici s\ primim harul dumnezeiesc [i s\ ne facem
vrednici de Domnul. S\ lu\m un exemplu din lumea v\zut\,
pentru c\ este asem\nare `ntre trup [i suflet, `ntre lucrurile
trupului [i cele ale sufletului, `ntre cele v\zute [i cele nev\zute.
OMILIA A IV-A 27
2. Trupul are pov\]uitor ochiul, [i dac\ acesta vede (bine)

`l conduce pe drumul cel bun. S\ presupunem c\ cineva str\-
bate ni[te locuri stufoase [i n\p\dite de spini [i mla[tini.
Printre ele se `nal]\ limbi de foc, s\bii `nfipte (cu t\i[ul `n
sus), se deschid pr\p\stii [i se afl\ mult\ ap\. Cel care este
sprinten [i atent, [i are ochiul pov\]uitor, trece cu mare grij\
prin acele locuri rele, ferindu-[i din toate p\r]ile haina, cu
mâinile [i cu picioarele, ca s\ nu fie rupt\ de tufe [i de spini,
s\ nu fie murd\rit\ de noroi, nici t\iat\ de sabie. Acela[i ochi
– care este lumina trupului – `l p\ze[te pe acesta ca s\ nu se
pr\bu[easc\ `n pr\p\stii, s\ nu fie `nghi]it de ape, sau s\ fie
v\t\mat de vreun r\u. Prin urmare, cel ce trece astfel de
locuri repede [i cu grij\, ]inându-[i strâns ve[mântul, fiind
c\l\uzit de ochiul s\u pe drumul cel bun, se p\ze[te pe sine
nev\t\mat [i-[i p\streaz\ haina nerupt\ [i nears\. Iar dac\
prin acelea[i locuri trece un alt om, neatent, (cu pas) mola-
tec [i lene[, fluturându-[i haina `ncoace [i `ncolo, fie c\ o sfâ-
[ie pe aceasta prin tufe [i prin m\r\cini, fie c\ o arde – pen-
tru c\ n-o ]ine strâns lâng\ el –, fie c\ o taie `n s\biile care ì
sunt `nfipte `n preajm\, fie c\ o murd\re[te `n noroi, `ntr-un
cuvânt, `[i stric\ numaidecât haina cea nou\ [i frumoas\ din
pricina negrijii, a moliciunii [i a lenei sale. Iar dac\, `n con-
tinuare nu este atent ([i nu d\ ascultare) ochiului, el `nsu[i
cade `n pr\pastie ori `n ape [i se `neac\.
3. ~n acela[i chip (trebuie) s\ se poarte [i sufletul, care
poart\ `nveli[ul trupului `ntocmai ca pe o hain\ frumoas\.
Folosindu-se de puterea judec\]ii, care conduce atât sufle-
tul, cât [i trupul, s\ treac\ printre tufele [i spinii acestei vie]i,
prin noroi, prin foc [i peste pr\p\stii, adic\ printre poftele,
dezmierd\rile [i necuviin]ele acestui veac. Este dator ca, de
pretutindeni, cu b\rb\]ie, sârguin]\ [i luare-aminte s\ se p\-
zeasc\ [i s\ se fereasc\ pe sine `nsu[i [i haina trupului, ca nu
cumva s\ se sfâ[ie de tufele [i m\r\cinii lumii acesteia – adic\

de grijile, preocup\rile, `ndeletnicirile p\mânte[ti –, [i de focul
poftei s\ nu fie ars\. Sufletul astfel `mbr\cat, abate ochiul ca
s\ nu vad\ pe cele rele, `ntoarce urechea ca s\ nu aud\ cle-
vetirea, fere[te limba ca s\ nu gr\iasc\ cele de[arte, opre[te
mâinile [i picioarele de la s\vâr[irea faptelor rele. El dispune
de voin]\ pentru a `ntoarce [i a `mpiedica m\dularele trupu-
lui de priveli[tele cele rele, de la auzirea cuvintelor celor
necuviincioase [i de la `ndeletnicirile lume[ti [i viclene.
4. (~n acela[i timp) sufletul se fere[te pe sine de vis\rile
cele rele, `[i p\ze[te inima [i `mpiedic\ cugetul s\ h\l\du-
iasc\ prin lume. Nevoindu-se [i sârguindu-se, [i oprind din
toate p\r]ile [i cu luare-aminte m\dularele trupului de la r\u-
t\]i, sufletul p\ze[te nespintecat\, nears\, ne`ntinat\ [i bun\
haina trupului [i se p\ze[te [i pe sine prin puterea de a cu-
noa[te, de a `n]elege [i de a discerne, [i mai ales datorit\
puterii lui Dumnezeu. Deci, `ndep\rtându-se pe cât poate de
orice poft\ lumeasc\ [i ajutat fiind [i de Domnul, este p\zit
cu adev\rat de relele pe care le-am pomenit. Pentru c\
atunci când Domnul vede pe cineva ferindu-se cu zel de
desf\t\rile vie]ii, de grijile materiale, de leg\turile p\mân-
te[ti [i de cugetele cele zadarnice, ì d\ harul S\u, care p\-
ze[te nev\t\mat acest suflet, `ncât el str\bate cu bine acest
veac al r\ut\]ii. {i astfel (acest suflet) dobânde[te laudele lui
Dumnezeu [i ale `ngerilor, pentru c\ a p\strat bine haina su-
fletului [i pe sine `nsu[i, respingând, pe cât i-a fost cu putin]\,
orice poft\ a acestei lumi, c\, ajutat fiind de Dumnezeu, a
str\b\tut cu bine calea din stadionul lumii acesteia.
5. Iar dac\ cineva se complace `n via]a aceasta `n trân-
d\vie [i `n nep\sare, [i `n chip voit nu se fere[te de orice
poft\ lumeasc\ [i nu caut\ cu tot sufletul numai pe Domnul,
unul ca acesta se `ncurc\ `n spinii [i `n tufele lumii acesteia,
OMILIA A IV-A 29
iar haina cea trupeasc\ o arde cu focul poftelor [i o `ntineaz\

cu noroiul dezmierd\rilor. Un astfel de suflet va fi f\r\ `ndr\z-
neal\ `n ziua judec\]ii, pentru c\ n-a putut s\-[i p\streze
ne`ntinat\ haina sa, ci a stricat-o cu am\girile veacului aces-
tuia. Din aceast\ pricin\ va fi `ndep\rtat dintre (fiii) ~mp\-
r\]iei. Pentru c\, ce (altceva) va face Dumnezeu celui care, `n
chip voit, se ded\ lumii, se las\ `n[elat de dezmierd\rile ei
[i r\t\ce[te `n vis\ri lume[ti. (Numai) pe acela `l va ajuta
Domnul, care se fere[te de poftele trupe[ti [i de obiceiurile
de mai `nainte, care tinde totdeauna c\tre Domnul, care se
leap\d\ de sine [i numai pe Domnul ~l caut\. (Numai) pe
acela `l ]ine, care se p\ze[te pretutindeni de cursele [i la-
]urile lumii materiale, care „cu fric\ [i cu cutremur `[i lucrea-
z\ mântuirea” (Filip. 1, 12), care trece cu toat\ luarea-aminte
prin cursele, la]urile [i poftele acestui veac, care caut\ aju-
torul Domnului [i n\d\jduie[te s\ fie mântuit prin mila [i
harul S\u.
6. Se spune c\ cele cinci fecioare `n]elepte, r\mânând
treze [i st\ruind `n lucrul cel str\in de firea lor (cea ome-
neasc\), luând untdelemn `n candelele inimilor lor, adic\ ha-
rul cel de sus al Duhului, au putut veni `ntru `ntâmpinarea
Mirelui `n c\mara cea cereasc\. Celelalte `ns\, f\r\ de minte
fiind [i r\mânând la firea lor, n-au privegheat [i nu s-au
sârguit s\ primeasc\ untdelemnul bucuriei `n candelele lor,
pentru c\ erau `nc\ `n trup, [i oarecum au adormit din negli-
jen]\, din mole[eal\, din trând\vie, din ne[tiin]\, sau pentru
c\ au socotit c\ a[a este drept (s\ fac\). De aceea au [i fost
scoase afar\ de la c\mara ~mp\r\]iei, ca unele care n-au pu-
tut s\ plac\ Mirelui ceresc. C\ `nl\n]uite fiind de lume [i de
iubirea fa]\ de cele p\mânte[ti, n-au ar\tat toat\ dragostea
[i dorin]a lor fa]\ de Mirele ceresc, nici n-au adus cu ele unt-
delemn. Pentru c\ sufletele care caut\ sfin]enia Duhului – acel
lucru str\in de firea (lor) – se leag\ cu toat\ dragostea lor de

Domnul; `ntru El umbl\, Lui i se roag\, la El se gândesc, pe
toate celelalte trecându-le cu vederea. De aceea (unele ca
acestea) se `nvrednicesc a primi untdelemnul harului ceresc
[i pot vie]ui f\r\ prihan\ [i s\ plac\ `n chip des\vâr[it Mirelui
ceresc. Iar sufletele care r\mân la firea lor, se târ\sc cu cuge-
tul pe p\mânt, [i pe p\mânt le petrece mintea. Acestea se
am\gesc socotind c\ sunt ale Mirelui [i c\ se (pot) `mpodobi
cu faptele trupului. (Unele ca acestea) `ns\ nu s-au n\scut de
la Duhul [i n-au primit untdelemnul bucuriei.
7. Dac\ cele cinci sim]uri ale sufletului primesc darul cel
de sus [i sfin]enia Duhului, sunt cu adev\rat fecioare `n]e-
lepte, pentru c\ au primit `n]elepciunea cea de sus, care vine
de la har. Iar dac\ r\mân la firea lor, se arat\ nes\buite [i fiice
ale lumii acesteia, pentru c\ nu s-au dezbr\cat de duhul
lumii, chiar dac\ vor s\ par\ prin vorbe [i prin `nf\]i[are c\
sunt miresele Mirelui. C\ dup\ cum sufletele care sunt cu
totul alipite de Domnul, c\tre El le este cugetul, Lui I se
roag\, `ntru poruncile Lui umbl\ [i numai pe Domnul ~l iu-
besc, tot a[a se `ntâmpl\ [i cu sufletele care iubesc lumea [i
vor s\ tr\iasc\ din plin via]a de pe p\mânt: la aceasta le este
mintea [i dup\ legile ei se poart\; ele nici nu pot fi `ntoarse
de Duhul c\tre gândul cel bun. De aceea, trebuie ca acel
lucru str\in de firea noastr\ – adic\ harul cel ceresc – s\ se
uneasc\ [i s\ se contopeasc\ cu firea noastr\, pentru ca s\
putem intra cu Domnul `n c\mara de nunt\ cea cereasc\ [i
s\ dobândim mântuirea ve[nic\.
8. ~n urma neascult\rii primului om, a intrat `n noi ceva
str\in de firea noastr\, (a intrat) r\utatea patimilor, care prin
multa `ndeletnicire cu ea [i obi[nuin]\ ne-a devenit a doua
fire. Se cuvine, deci, ca iar\[i s-o `ndep\rt\m, cu ajutorul da-
rului Duhului, al acelui element str\in de firea noastr\ –, [i s\
OMILIA A IV-A 31
fim readu[i la cur\]ia cea dintâi. Dar dac\ nu ne vom `mp\r-

t\[i de iubirea Duhului din cer (st\ruind) `n mult\ rug\ciune,
`n cerere, `n credin]\ [i `n dispre]uirea lumii acesteia, dac\
nu ne vom alipi de iubire, care este Domnul, [i nu ne vom
sfin]i de Duhul iubirii, dac\ nu vom st\rui pân\ la sfâr[it `ntru
toate poruncile Lui, nu vom putea dobândi ~mp\r\]ia cea
cereasc\.
9. Un cuvânt tainic [i adânc vreau s\ v\ spun – dup\ pu-
terea care mi s-a dat –, de aceea v\ rog s\ fi]i cu luare-aminte.
Dumnezeu cel nem\rginit, nep\truns cu mintea [i necreat,
pentru bun\tatea Sa cea nem\rginit\ [i mai presus de cu-
vânt, S-a f\cut trup, S-a mic[orat – s\ zic a[a – din slava Lui
cea nep\truns\, pentru ca s\ se poat\ uni cu creaturile Sale
cele v\zute, adic\ cu sufletele sfin]ilor [i ale `ngerilor, ca aces-
tea s\ se poat\ `mp\rt\[i de via]a Dumnezeirii. Pentru c\
fiecare, dup\ firea sa, este trup: `ngerul, sufletul [i demonul.
Acestea, de[i fine prin firea [i alc\tuirea lor, sunt totu[i tru-
puri, (trupuri) fine, dup\ cum trupul (nostru cel v\zut) este
vârtos. A[a se face c\ sufletul, fin fiind, str\bate ochiul cu
care vede, urechea cu care aude, limba cu care vorbe[te,
mâna [i, `ntr-un cuvânt, tot trupul. {i cuprinzând sufletul
toate m\dularele trupului, se amestec\ cu ele [i s\vâr[e[te
prin ele toate faptele vie]ii.
10. ~n acela[i timp [i Dumnezeu, Cel nem\rginit [i necu-
prins, ar\tând iubire (fa]\ de oameni), S-a mic[orat pe Sine
[i coborându-Se din slava Sa cea de negr\it, a `mbr\cat m\-
dularele trupului acestuia. Deci, ar\tând blânde]e [i iubire
fa]\ de oameni, Se `ntrupeaz\, Se amestec\ [i cuprinde su-
fletele cele binepl\cute, sfinte [i credincioase, cu care devine
„un duh”, a[a cum spune (Apostolul) Pavel (1 Cor. 6, 17).
Domnul (se amestec\), s\ zic a[a, cu sufletul, ipostasul cu
ipostasul, pentru ca sufletul s\ poat\ fi mereu tân\r, s\ tr\iasc\
via]a cea nemuritoare [i s\ se fac\ p\rta[ de slava cea

ve[nic\, cea vrednic\ de El [i binepl\cut\ Lui. Pentru c\ dac\
El a adus la existen]\ din nefiin]\ aceast\ lume v\zut\, atât
de diferit\ [i de variat\ – care mai `nainte nu era –, numai
voind, (dac\) a f\cut numaidecât, dintru nefiin]\, lucruri den-
se [i tari – adic\ mun]i, copaci; vezi, doar, care este alc\tuirea
firii –, iar la mijloc (a pus) apele, din care a poruncit s\ se
nasc\ (pe[ti [i) p\s\ri; (El a creat, de asemenea) [i elemente
mai fine, ca focul [i vânturile, ([i altele) care nu pot fi v\zute
din cauza fine]ei lor.
11. O, cât de nem\rginit\ [i de negr\it este `n]elep-
ciunea lui Dumnezeu, Care a creat din nimic atât elementele
cele dense, cât [i pe cele fine [i le-a f\cut s\ existe prin voia
Sa! Cu cât mai mult El ~nsu[i – Care este precum vrea [i ceea
ce vrea – Se schimb\ [i Se mic[oreaz\ ar\tând mil\ [i
bun\tate, mai presus de orice cuvânt. Prin urmare, `ntrupân-
du-Se, Se aseam\n\ sufletelor celor sfinte, vrednice [i cre-
dincioase, pentru ca s\ fie v\zut de ele, El, Cel nev\zut, s\ ~i
simt\ dulcea]a, iar sufletul s\ se desf\teze direct de bun\-
tatea [i de Lumina cea negr\it\. Când voie[te, devine foc,
care mistuie toat\ patima cea rea, care s-a strecurat `n su-
flet; pentru c\ s-a zis: „Dumnezeul nostru este foc mistui-
tor” (Deut. 4, 24; Evr. 12, 29). Când voie[te, devine odihn\
adânc\ [i de negr\it, pentru ca sufletul s\ se odihneasc\
`n odihna dumnezeiasc\, iar când (iar\[i) voie[te, devine
bucurie [i pace care `nc\lze[te [i ocrote[te sufletele.
12. Iar dac\ voie[te s\ Se asemene uneia dintre creaturi
– pentru bucuria [i desf\tarea creaturilor ra]ionale –, (adic\)
s\ devin\ cetatea luminii, Ierusalimul, sau muntele ceresc, El
poate tot ceea ce voie[te, dup\ cum s-a spus: „V-a]i apro-
piat de muntele Sion [i de cetatea lui Dumnezeu celui viu,
de Ierusalimul cel ceresc” (Evr. 12, 22). Este u[or pentru El s\
OMILIA A IV-A 33
ia toate formele pe care le voie[te, de dragul sufletelor vred-

nice [i credincioase Lui. Este nevoie doar s\ se nevoiasc\
cineva s\ fie iubit [i s\-I plac\ Lui, ca s\ cunoasc\ direct bu-
nurile cele cere[ti, s\ se desf\teze cu o desf\tare de negr\it,
(s\ dobândeasc\) bog\]ia cea nem\rginit\ a Dumnezeirii,
acele bunuri „pe care ochiul nu le-a v\zut [i urechea nu le-a
auzit [i la inima omului nu s-au suit” (2 Cor. 2, 9), adic\ pe
Duhul Sfânt, Care este odihn\, veselie, desf\tare [i via]\
ve[nic\ pentru sufletele vrednice. Domnul Se `ntrupeaz\, de
asemenea, `n mâncare [i `n b\utur\, a[a cum s-a scris `n
Evanghelie: „Cel ce m\nânc\ pâinea aceasta va tr\i `n veac”
(Ioan 6, 51) –, ca s\ sature [i s\ umple sufletul de bucuria cea
duhovniceasc\ [i de negr\it. Pentru c\ zice: „Eu sunt pâinea
vie]ii” (Ioan 6, 51). De asemenea, El (Se preschimb\) [i `n
unda b\uturii celei cere[ti, a[a cum a zis: „cel ce va bea din
apa pe care i-o voi da Eu (nu va mai `nseta `n veac pentru c\
apa pe care i-o voi da Eu) se va face `n el izvor de ap\
curg\toare spre via]\ ve[nic\” (Ioan 4, 14). Sau dup\ cum
zice (Apostolul): „{i to]i din aceea[i b\utur\ ne-am ad\pat”
(1 Cor. 10, 4).
13. Fiec\ruia dintre P\rin]ii cei sfin]i S-a ar\tat dup\ cum
a voit [i dup\ cum le era de folos; altfel S-a ar\tat lui Avraam,
altfel lui Isaac, altfel lui Iacob, altfel lui Noe, altfel lui Daniel,
altfel lui David, altfel lui Solomon, altfel lui Isaia, altfel fiec\-
ruia dintre sfin]ii prooroci, altfel lui Ilie [i altfel lui Moise. (Mai
mult decât atât), eu socotesc c\ Moise, pe când se afla `n
munte, `n vremea postului celor patruzeci de zile, a mers tot
timpul de s-a desf\tat din masa cea duhovniceasc\. Fiec\ruia
dintre sfin]i s-a ar\tat dup\ cum a voit, pentru a le da odih-
n\, a-i mântui [i a-i aduce la cunoa[terea lui Dumnezeu.
Pentru c\ toate câte voie[te poate s\ le fac\, [i – dup\ cum
vrea – Se mic[oreaz\, Se `ntrupeaz\, Se transform\, este
3 – Omilii
v\zut `ntru slava Sa cea neapropiat\ de cei care-L iubesc, Se

arat\, – din multa [i negr\ita Lui iubire – celor vrednici, dup\
a Lui putere. Pentru c\ sufletul care s-a `nvrednicit prin mul-
t\ dorire, prin credin]\, n\dejde [i iubire s\ primeasc\ acea
putere de sus, (adic\) iubirea cea cereasc\ a Duhului [i focul
cel ceresc al vie]ii celei nemuritoare, este cu adev\rat dezle-
gat de dragostea cea lumeasc\ [i se elibereaz\ de orice le-
g\tur\ a r\ut\]ii.
14. Dup\ cum fierul sau plumbul, aurul sau argintul,
atunci când este pus `n foc se tope[te [i din tare devine
moale, iar dac\ st\ mai mult timp `n foc se tope[te [i-[i pier-
de duritatea sa natural\, din cauza ac]iunii c\ldurii focului,
tot a[a (se `ntâmpl\) [i cu sufletul care se leap\d\ de lume
[i dore[te numai pe Domnul, care-L caut\ cu mult\ râvn\,
osteneal\ [i lupt\, [i arat\ `n El credin]\ [i n\dejde neclintit\,
care prime[te acel foc ceresc al Dumnezeirii [i al dragostei
Duhului; (un astfel de suflet) se desc\tu[eaz\ cu adev\rat de
iubirea lumii, se elibereaz\ de r\utatea patimilor, se leap\d\
de toate, `[i schimb\ firea cea `nvârto[at\ de p\cat, pe toate
le socote[te de prisos [i numai c\tre Mirele cel ceresc pe
care L-a primit (prive[te), odihnindu-se `n iubirea Lui cea
fierbinte [i de negr\it.
15. ~]i spun `ns\ ]ie c\ (un astfel de suflet) chiar [i pe fra]ii
cei prea iubi]i (de el), pe care-i are `naintea ochilor, dac\-l
`mpiedic\ de la acea dragoste, ì `ndep\rteaz\, s\ zic a[a, de
la sine. C\ `ntru aceasta const\ via]a [i odihna Lui, `n comu-
niunea tainic\ [i de negr\it cu ~mp\ratul ceresc. (~ntr-adev\r),
dragostea (izvorât\ din) comuniunea trupeasc\ desparte (pe
om) de tat\, de mam\ [i de fra]i, to]i ace[tia se fac ca [i
str\ini pentru cugetul lui, iar dac\ ì iube[te, ca pe ni[te
str\ini ì iube[te. Toat\ dragostea lui c\tre so]ia lui se `n-
dreapt\, dup\ cum zice (Apostolul): „De aceea va l\sa omul
OMILIA A IV-A 35
pe tat\l [i pe mama sa [i se va uni cu so]ia sa [i vor fi amân-

doi un singur trup” (Efes. 5, 31; Matei 19, 5). Or, dac\ dra-
gostea cea trupeasc\ dezleag\ oricare alt\ dragoste, cu atât
mai mult aceia care s-au `nvrednicit s\ se `mp\rt\[easc\ cu
adev\rat de Duhul cel Sfânt, ceresc [i iubit, se vor dezlega
de orice dragoste lumeasc\. Cople[i]i de dorin]a cereasc\
de a se uni cu El, toate celelalte li se vor p\rea de prisos. De
aceea, pe El ~l doresc, la El se gândesc, dup\ poruncile Lui
tr\iesc, cu El se `ntre]in mereu cugetele lor, st\pâni]i de o
dragoste dumnezeiasc\ [i cereasc\ [i de un dor duhovnicesc.
16. Drept aceea, iubi]i fra]i, pentru c\ astfel de bunuri ne
stau `nainte [i pentru c\ astfel de f\g\duin]e ne-au fost f\cu-
te de c\tre Domnul, s\ `ndep\rt\m de la noi toate piedicile
[i s\ lep\d\m toat\ dragostea cea lumeasc\ [i numai c\tre
acel bun s\ `ndrept\m c\utarea [i dorin]a noastr\, ca s\ pu-
tem dobândi acea negr\it\ iubire a Duhului, spre care feri-
citul Pavel ne-a `ndemnat a ne osârdui, zicând: „C\uta]i dra-
gostea” (1 Cor. 14, 1). ~n felul acesta vom putea schimba `n-
vârto[area (inimii) noastre [i ne vom `nvrednici s\ st\m
de-a dreapta Celui Prea`nalt, s\ ne apropiem de lini[tea [i
odihna cea duhovniceasc\, cople[i]i de dragostea Duhului
celui dumnezeiesc. Pentru c\ Domnul, iubind mult pe oa-
meni, Se milostive[te atunci când ne `ntoarcem cu totul la El
[i ne eliber\m de toate (puterile) cele potrivnice. C\ de[i noi
– din pricina multei noastre ne[tiin]e, a prunciei [i a deprin-
derii cu r\utatea – ne `ndep\rt\m de via]\, ne punem multe
piedici [i nu vrem s\ ne poc\im cu adev\rat, El Se milos-
tive[te de noi, fiind `ndelung-r\bd\tor, atunci când ne `n-
toarcem, [i venind El, [i omul nostru cel l\untric `l lumin\m,
ca s\ nu se ru[ineze fe]ele noastre `n ziua judec\]ii.
17. Iar dac\ acest lucru ni se pare greu (de `mplinit) – din
pricina exerci]iului aspru al virtu]ii sau mai degrab\ din
pricina insufl\rii, ori a sfatului celui-potrivnic –, iat\, El Se `n-

dur\ [i a[teapt\ `ndelung `ntoarcerea noastr\; p\c\tuind, El
ne sufer\ [i a[teapt\ s\ ne poc\im; c\zând iar\[i, nu Se ru-
[ineaz\ ca iar\[i s\ ne primeasc\, dup\ cum a spus Proo-
rocul: „Oare acela care cade nu se mai scoal\, iar cel ce se
abate nu se mai `ntoarce?” (Ier. 8, 4). Se cuvine doar ca noi
s\ avem cugetul curat [i s\ ne `ntoarcem – `ndat\ [i pentru
totdeauna – [i s\ cerem ajutorul Lui; pentru c\ El este gata
s\ ne mântuiasc\. El a[teapt\ avântul arz\tor al voin]ei noas-
tre `ndreptate c\tre El – atât cât ne este cu putin]\ –, buna
credin]\ [i osârdia (ce depinde de) voin]a noastr\. ~ndrep-
tarea `ns\, toat\, El o s\vâr[e[te `ntru noi.
S\ ne sârguim, deci, fra]ilor, ca (unii ce suntem) fii ai lui
Dumnezeu, s\ ne dezbr\c\m de toat\ deprinderea cea rea,
de nep\sare [i trând\vie [i s\ fim gata [i vrednici a-L urma;
s\ nu amân\m (acest lucru) de la o zi la alta, fura]i de r\u-
tate. C\ nu [tim când va avea loc ie[irea noastr\ din trup.
Mari [i nespuse sunt f\g\duin]ele cre[tinilor! Pentru c\
slava [i frumuse]ea [i pl\cerea celor v\zute nu pre]uiesc cât
credin]a [i vrednicia unui suflet.
18. Cum, deci, s\ nu d\m ascultare `ntru totul acestor
`ndemnuri [i f\g\duin]e ale Domnului [i s\ nu venim la El, s\
nu renun]\m, a[a cum ni se spune `n Evanghelie, la toate, [i
chiar la via]a noastr\ [i numai pe El s\-L iubim, [i pe nimeni
altul `n afar\ de El?
S\ lu\m aminte, apoi, la toate (câte a f\cut pentru noi) [i
cât\ cinste ni s-a dat! Câte orânduieli ale Domnului au avut
loc `nc\ de pe vremea P\rin]ilor [i a Proorocilor! Câte f\g\-
duin]e nu ni s-au f\cut! Câte `ndemnuri! Cât\ mil\ a ar\tat
Domnul fa]\ de noi de la `nceput! ~n cele din urm\, {i-a
ar\tat nespusa Sa milostivire fa]\ de noi prin venirea [i prin
OMILIA A IV-A 37
r\stignirea Sa, prin care ne-a mutat pe noi, cei care ne-am
`ntors (de la purtarea cea p\c\toas\), la via]\.
Dar noi nu ne dep\rt\m de (sfatul) voii noastre, de iubi-
rea lumii, de deprinderile [i de obiceiurile cele rele [i ne ar\-
t\m pu]in credincio[i sau mai degrab\ necredincio[i.
Cu toate acestea, iat\, El Se milostive[te de noi, ne p\-
ze[te, ne ocrote[te `n chip nev\zut [i nu ne las\ pân\ la
sfâr[it, dup\ p\catele noastre, prad\ r\ut\]ii, nici s\ ne pier-
dem `n am\girile lumii, ci arat\ `ndelung\ r\bdare [i ne a[-
teapt\ s\ ne `ntoarcem la El.
19. Dar m\ tem ca nu cumva s\ se `mplineasc\ cu noi,
cei care avem cuget def\im\tor [i umbl\m `n deprinderi rele,
cuvântul Apostolului, care zice: „Oare dispre]uie[ti tu bog\-
]ia bun\t\]ii Lui [i a `ng\duin]ei [i a `ndelungii lui r\bd\ri,
ne[tiind c\ bun\tatea lui Dumnezeu te `ndeamn\ la poc\-
in]\?” (Rom. 2, 4). Pentru c\ dac\ noi, (profitând) de `ndu-
rarea, bun\tatea [i r\bdarea Lui, ad\ug\m [i mai multe p\-
cate, ne vom agonisi osând\ [i mai mare – din pricina negli-
jen]ei [i a dispre]ului nostru –, [i se va `mplini cu noi cuvân-
tul: „Dar dup\ `nvârto[area ta [i dup\ inima ta cea nepoc\it\
`]i aduni mânie pentru ziua mâniei [i a ar\t\rii dreptei ju-
dec\]i a lui Dumnezeu” (Rom. 2, 5). Mult\ bun\tate [i `ndu-
rare de nespus arat\ Dumnezeu fa]\ de neamul omenesc!
~ns\ pentru a putea dobândi mântuirea, trebuie s\ vrem s\
ne poc\im [i s\ ne sârguim a ne `ntoarce la El.
20. Iar dac\ vrei s\ cuno[ti `ndelunga-r\bdare a lui
Dumnezeu [i bun\tatea Lui cea mult\, s\ afl\m (acest lucru)
din (Sfintele) Scripturi de Dumnezeu insuflate. Prive[te la
(poporul) Israel, din care (se trag) P\rin]ii, c\rora li s-au f\cut
f\g\duin]ele – din care (Se trage) Hristos dup\ trup – c\rora
(li S-au `ncredin]at) cultul [i Leg\mântul: câte p\cate n-au
s\vâr[it! De câte ori nu s-au ab\tut! El `ns\ nu i-a p\r\sit
pentru totdeauna, ci le-a trimis spre folosul lor, la vremea

cuvenit\, pedepse – vrând s\ `nmoaie `nvârto[area inimii lor
prin necazuri –, (iar când ei) s-au `ntors, i-a mângâiat [i le-a
trimis prooroci. De câte ori n-au p\c\tuit [i nu s-au poticnit,
iar El i-a r\bdat, [i când s-au `ntors, i-a primit cu bucurie! {i
iar\[i ab\tându-se ei, nu i-a l\sat, ci i-a chemat la poc\in]\
prin prooroci. (Deci), de multe ori ab\tându-se, (apoi) `ntor-
cându-se, (de multe ori) i-a r\bdat cu bun\voin]\ [i i-a pri-
mit cu iubire, pân\ când, `n cele din urm\, `n mare gre[al\
au c\zut, punându-[i mâinile pe ~nsu[i St\pânul, pe Care ~l
a[teptau, a[a cum se spusese de P\rin]i [i Prooroci, ca izb\-
vitor, mântuitor, `mp\rat [i prooroc. C\ venind, ei nu L-au
primit, ci dimpotriv\, I-au f\cut multe lucruri necinstitoare,
iar `n cele din urm\ L-au osândit cu moarte pe cruce. Dar
s\vâr[ind ei o gre[al\ atât de mare [i dec\zând atât de mult,
au pus vârf p\catelor lor. De aceea, au fost p\r\si]i de Duhul
Sfânt, atunci când catapeteasma templului s-a sfâ[iat (cf.
Matei 27, 51). Apoi templul lor s-a n\ruit, a fost dat neamu-
rilor [i pustiit, dup\ cum Domnul spusese: „Nu va r\mâne
piatr\ pe piatr\ care s\ nu se risipeasc\” (Matei 24, 2). ~n cele
din urm\, au fost da]i pe mâna neamurilor, au fost risipi]i pe
tot p\mântul de c\tre cei ce i-au robit [i nu li s-a mai `ng\-
duit s\ se `ntoarc\ la locurile lor.
21. Tot a[a [i acum, (la fel se poart\ Dumnezeu) cu fie-
care dintre noi: De[i vede cât gre[e[te fiecare, fiind bun [i
milostiv, rabd\ `ndelung [i a[teapt\ `n lini[te (s\ ne poc\im).
Iar când cineva se poc\ie[te [i se hot\r\[te s\ nu mai gre-
[easc\, `l prime[te (pe acesta) cu mult\ dragoste [i bucurie.
Pentru c\ se spune: „Bucurie se face `n cer pentru un p\c\-
tos care se poc\ie[te” (Luca 15, 10). {i iar\[i: „Nu este voia
Tat\lui Meu ca s\ piar\ vreunul dintr-ace[tia mici” (Matei 18,
14). Iar dac\ cineva – de[i Dumnezeu ì arat\ atâta bun\tate
OMILIA A IV-A 39
[i `ndelung\-r\bdare – nu porne[te la `ndep\rtarea treptat\

a p\catelor, a celor ascunse [i a celor v\zute, ci prive[te [i
st\ lini[tit, ca [i când Dumnezeu ar trebui s\ se poc\iasc\;
– [i ar\tând mult dispre] (fa]\ de bun\tatea dumnezeiasc\) –
adaug\ p\cate peste p\cate, nep\sare peste nep\sare, gre-
[eli peste gre[eli, umple m\sura p\catelor –, `n cele din urm\
va ajunge `ntr-o stare de nelegiuire atât de mare, `ncât nu se
va mai putea ridica [i, dat pe mâna celui-r\u, se va pierde.
22. A[a s-a `ntâmplat cu (locuitorii) Sodomei. Ace[tia au
s\vâr[it multe p\cate [i nu s-au `ntors (de la calea lor). ~n
cele din urm\, au purtat gând r\u `ngerilor, vrând s\ s\vâr-
[easc\ cu ei fapte nefire[ti. ~ntrucât nu s-au poc\it, au fost
pierdu]i; umplând [i `ntrecând m\sura p\catelor, judecata
dumnezeiasc\ i-a dat prad\ focului. A[a s-a `ntâmplat [i pe
vremea lui Noe: multe rele s\vâr[ind (cei din vremea lui) [i
nepoc\indu-se, `n cele din urm\, la atât de mari p\cate au
ajuns, c\ tot p\mântul a fost nimicit (din pricina lor). La fel
s-a `ntâmplat [i cu egiptenii. Ace[tia au p\c\tuit [i multe
nelegiuiri au s\vâr[it `mpotriva poporului lui Dumnezeu, `ns\
Dumnezeu S-a milostivit [i n-a trimis peste ei pedepse atât
de mari, care s\-i nimiceasc\. Pentru `ntoarcerea, cumin]irea
[i poc\in]a lor, i-a biciuit cu acele pl\gi mici, dar a `ndurat
`ndelung [i a a[teptat s\ se poc\iasc\. (~ntâi), dup\ ce au
s\vâr[it multe nelegiuiri `mpotriva poporului lui Dumnezeu,
s-au poc\it, dar dup\ aceea, iar\[i au c\zut `n vechea necre-
din]\ [i au chinuit amarnic pe poporul lui Dumnezeu. Mai
târziu, când Dumnezeu, s\vâr[ind multe minuni, a scos pe
poporul S\u din Egipt prin Moise, ei au s\vâr[it o mare gre-
[al\, c\ au urm\rit pe acest popor. De aceea, `n cele din urm\,
judecata dumnezeiasc\ i-a osândit [i i-a pierdut, `necându-i
`n ape, pentru c\ nu i-a mai socotit vrednici s\ tr\iasc\.
23. La fel (s-a `ntâmplat), precum s-a zis mai `nainte, [i

cu (poporul) Israel. Acesta a s\vâr[it multe p\cate [i gre[ale:
pe proorocii lui Dumnezeu i-a ucis [i multe alte rele au f\cut,
`ns\ Dumnezeu a r\bdat (de fiecare dat\) [i a a[teptat s\ se
poc\iasc\. Dar `n cele din urm\ au c\zut sub un p\cat atât
de mare, c\ zdrobindu-se, nu s-au mai ridicat. Au (`ndr\znit
s\-[i) ridice mâinile `mpotriva St\pânului. De aceea, `n cele
din urm\, au fost p\r\si]i [i lep\da]i (de la fa]a lui Dumnezeu)
[i s-a luat de la ei proorocia, preo]ia [i cultul [i s-au dat nea-
murilor celor ce au crezut, precum a zis Domnul: „Se va lua
de la voi ~mp\r\]ia [i se va da poporului care face roadele ei”
(Matei 21, 43). Dac\ pân\ atunci Dumnezeu i-a suferit [i,
milostivindu-Se de ei, nu i-a p\r\sit, când au `mplinit m\sura
p\catelor [i le-au pus vârf, ridicându-[i mâinile `mpotriva
St\pânului, atunci, `n sfâr[it, au fost p\r\si]i de Dumnezeu.
24. Iubi]ilor, v-am `nf\]i[at (toate) acestea pe larg, pentru
a `nv\]a din paginile Scripturii c\ trebuie s\ ne `ntoarcem cât
mai degrab\ de la deprinderile cele rele [i s\ ne sârguim (a
urma) pe Domnul. El este bun, a[teapt\ `ntoarcerea noastr\
[i poc\indu-ne ne prime[te cu mult\ bucurie. (Am spus toate
acestea), ca nu cumva s\ creasc\ zi de zi r\utatea noastr\ [i
gre[alele noastre s\ se `nmul]easc\, (iar `n cele din urm\) s\
vin\ asupra noastr\ mânia lui Dumnezeu.
S\ ne sârguim, deci, s\ venim la El cu inima deschis\,
f\r\ a ne pierde n\dejdea `n mântuire. Pentru c\ [i aceasta
este (o uneltire) a celui-viclean [i r\u: acesta aminte[te de
p\catele de mai `nainte, pentru a duce pe om la dezn\dejde,
lâncezeal\ [i nep\sare, ca nu cumva acesta, `ntorcându-se [i
venind la Domnul, s\ dobândeasc\ mântuirea – dat fiind c\
Domnul arat\ atâta bun\tate neamului omenesc.
25. Iar dac\ ni se pare lucru greu, (ba poate) chiar cu
neputin]\ a ne `ndep\rta de la multele noastre p\cate de
OMILIA A IV-A 41
care am fost cuprin[i – fapt care, precum am zis, este o unel-

tire a celui-r\u [i o piedic\ (`n calea) mântuirii noastre –, s\
ne aducem aminte c\ Domnul, venind (`n lume), a f\cut, `ntru
bun\tatea Sa, pe cei orbi s\ vad\, a vindecat pe cei sl\b\nogi,
a t\m\duit toat\ boala (din popor), a `nviat pe cei mor]i, care
deja intraser\ `n putreziciune [i descompunere, a f\cut pe
surzi s\ aud\, a scos o legiune de demoni dintr-un om [i l-a
f\cut bine pe acesta, pe care `l cuprinsese o atât de mare
nebunie. Deci, cu cât mai vârtos Domnul Se va apleca c\tre
sufletul care se `ntoarce spre El [i-I cere mila [i ajutorul S\u,
`l va aduce la bucuria nep\timirii, la starea (de-a `mplini)
toat\ virtutea [i la `nnoirea min]ii; `l va aduce de la orbirea [i
surzenia necredin]ei, a ne[tiin]ei [i a netemerii (de Dumnezeu)
la cumin]enia virtu]ii [i la cur\]ia inimii. C\ El a f\cut [i trupul,
[i sufletul. {i dup\ cum, venind pe p\mânt, a dat cu bel[ug
[i bun\tate vindecare [i ajutor – ca un bun [i singur doctor –
celor ce se apropiau de El [i-I cereau (aceasta), la fel (va face
[i cu bunurile) cele duhovnice[ti.
26. C\ dac\ de trupurile care mor [i se risipesc, atât de
mult S-a milostivit, [i fiec\ruia i-a `mplinit cererea, pe dat\ [i
cu bun\tate, cu cât mai vârtos Se va milostivi [i va vindeca
numaidecât sufletul cel nemuritor, care nu se stric\, nici nu
se descompune, dar care este cuprins de boala necuno[-
tin]ei, a r\ut\]ii, a necredin]ei, a netemerii (de Dumnezeu) [i
de celelalte fe]e ale p\catului; care se apropie de El, ~i cere
ajutorul, prive[te spre `ndurarea Lui, dorind s\ primeasc\ de
la El harul Duhului, pentru a se r\scump\ra [i mântui [i pen-
tru a sc\pa de toat\ r\utatea [i de toat\ patima, precum El
`nsu[i a spus: „Cu cât mai mult Tat\l cel ceresc va face drep-
tate celor ce strig\ c\tre El ziua [i noaptea?” (Luca 18, 7). {i
adaug\, zicând: „V\ spun vou\ c\ le va face dreptate cu-
rând” (Luca 18, 8). Iar `n alt loc adaug\: „Cere]i [i vi se va da
vou\, c\ oricine cere va primi [i cel ce caut\ afl\, iar celui

ce bate i se va deschide” (Matei 7, 7-8). Apoi, continuând,
adaug\: „Cu cât mai mult Tat\l vostru cel ceresc va da pe
Duhul Sfânt celor ce ~l cer de la El” (Luca 11, 13). „Amin
zic vou\, chiar dac\ nu i-ar da pentru c\ ì este prieten, pen-
tru `ndr\zneala lui `ns\ sculându-se, ì va da cât ì trebuie”
(Luca 11, 8).
27. Deci, prin toate acestea ne-a `ndemnat s\ cerem de
la El f\r\ sfial\ [i ne`ncetat darul harului S\u. Pentru c\ El a
venit pentru ca pe cei p\c\to[i s\-i `ntoarc\ la El [i s\ vin-
dece pe cei ce cred `ntr-~nsul. (Se cuvine), dar, ca noi s\ ne
dep\rt\m de deprinderile cele rele pe cât ne este cu putin]\;
s\ urâm lucrurile cele de[arte [i `n[el\ciunile lumii, s\ ne
`ntoarcem de la cugetele cele viclene [i s\ ne alipim totdea-
una [i pe cât ne este cu putin]\ de El. Iar El este gata s\ ne
dea ajutorul Lui. Este milostiv [i d\t\tor de via]\, vindec\
dureri care nu se vindec\ [i d\ mântuire celor ce-L cheam\
[i se `ntorc la El; celor care, de bun\ voie [i pe cât le este cu
putin]\, se leap\d\ de toat\ dragostea lumeasc\ [i-[i abat
cugetul de la cele p\mânte[ti, celor care se alipesc de El cu
dor fierbinte. Dar numai sufletul care pe toate le socote[te
de prisos, care nu-[i g\se[te odihna `ntru nimic din cele lu-
me[ti, care a[teapt\ s\ guste [i s\ se odihneasc\ `n lini[tea
bun\t\]ii Sale, numai acela se `nvrednice[te de ajutorul S\u.
Sufletul care arat\ o astfel de credin]\ dobânde[te darul ce-
resc; dorin]a lui ì este `mplinit\ cu prisosin]\, prin har; el slu-
je[te `mp\cat [i de bun\ voie Duhului Sfânt, spore[te zilnic
`n bine, st\ruie pe calea drept\]ii, r\mâne ne`nduplecat [i
f\r\ nicio leg\tur\ cu cel-r\u, [i nu `ntristeaz\ cu nimic harul.
(Un astfel de suflet) se `nvrednice[te de mântuirea ve[nic\,
`mpreun\ cu to]i sfin]ii, al c\ror tovar\[, so] [i urm\tor s-a
f\cut `n lume, Amin.
OMILIA A V-A
Mare deosebire este `ntre cre[tini [i oamenii lumii acesteia.

Pentru c\ oamenii lumii acesteia sunt lega]i cu inima [i cu mintea
`n lan]uri p\mânte[ti; pe când cre[tinii doresc din toat\ inima
s\ plac\ Tat\lui celui ceresc [i numai pe El ~l au `naintea ochilor.
1. Alta este lumea cre[tinilor, mintea, vorba, fapta [i felul

lor de via]\, [i alta este fapta oamenilor din lumea aceasta,
mintea, vorba [i felul lor de via]\. Altceva sunt aceia, [i alt-
ceva sunt ace[tia, [i mare este deosebirea `ntre unii [i al]ii.
Pentru c\ locuitorii p\mântului [i fiii veacului acestuia se
aseam\n\ grâului pus `n ciur; ei sunt cernu]i de cugetele
cele nestatornice ale lumii acesteia, (se afl\ `n necontenitul
vârtej al lucrurilor celor lume[ti, al poftelor [i al `ncâlcitelor
griji p\mânte[ti).
Diavolul scutur\ [i cerne sufletele lor prin ciur, adic\ prin
lucrurile cele p\mânte[ti. Tot neamul cel p\c\tos al oameni-
lor, de la c\derea lui Adam, cel care a c\lcat porunca, se afl\
sub st\pânirea (acestuia), a `ncep\torului r\ut\]ii.
Deci, primind acesta st\pânire asupra tuturor fiilor aces-
tui veac, ì zbucium\ [i-i cerne `n sita lumii cu cugete necon-
tenite de `n[el\ciune [i r\t\cire.
2. C\ dup\ cum grâul este izbit `n ciur de c\tre acela care
`l cerne [i este agitat [i `ntors necontenit, tot a[a [i `ncep\-
torul r\ut\]ii, (cel care) st\pâne[te pe to]i oamenii cu lucru-
rile cele p\mânte[ti, ì zbucium\ prin acestea, ì face s\ se
poticneasc\ prin gândurile cele de[arte, prin poftele cele
urâte [i prin lucrurile cele p\mânte[ti [i lume[ti, robind,
zbuciumând [i am\gind ne`ncetat tot neamul cel p\c\tos al
lui Adam, precum mai dinainte a spus Domnul Apostolilor,
vorbind despre ridicarea celui-r\u `mpotriva lor. „V-a cerut
satana s\ v\ cearn\ ca pe grâu; dar Eu M-am rugat Tat\lui

Meu, ca s\ nu se piard\ credin]a voastr\” (cf. Luca 22, 31-32).
Iar cuvântul de osândire pe care Creatorul l-a rostit `mpo-
triva lui Cain: „Gemând, tremurând [i cl\tinându-te vei fi pe
p\mânt” (Fac. 4, 12), se refer\ `n chip tainic – ca tip [i icoan\ –
la to]i cei p\c\to[i. Pentru c\ `nc\lcând Adam porunca lui
Dumnezeu, tot neamul lui a devenit p\c\tos [i are `ntru as-
cuns, (`n sufletul s\u), imaginea (lui Cain), care este tulburat,
se clatin\ de fric\ [i de groaz\ [i de tot felul de pofte [i de
dezmierd\ri cu care st\pânul lumii acesteia zbuciuma tot su-
fletul care nu s-a n\scut de la Dumnezeu. Dup\ cum grâul
este ne`ncetat agitat `n ciur, tot a[a sunt agitate [i cugetele
oamenilor, `n diferite chipuri, cu am\girile trec\toare ale
trupului, cu fric\ [i cu tulburare.
3. Dar [i Domnul, mustrând pe cei care urmau am\gi-
rile [i voia celui-viclean, le spunea c\ poart\ (`n sufletul lor)
chipul r\ut\]ii lui Cain, zicând: „Voi vre]i s\ face]i poftele
tat\lui vostru. Acela a fost uciga[ al oamenilor de la `nceput
[i nu a umblat `ntru adev\r” (Ioan 8, 44). Prin urmare, tot
neamul cel p\c\tos al lui Adam poart\ ascuns\ `n sine acea
osând\ (a lui Cain), acel: gemând [i tremurând s\ fi]i cernu]i
de Satana `n câmpul p\mântului. C\ dup\ cum de la un sin-
gur Adam s-a r\spândit pe p\mânt tot neamul oamenilor,
tot a[a o singur\ r\utate a patimilor a intrat `n ei, dând pu-
tin]a `ncep\torului r\ut\]ii s\-i cearn\ pe to]i prin gânduri
nestatornice, lume[ti, zadarnice [i tulbur\toare. {i dup\ cum
un vânt poate s\ mi[te [i s\ agite toate plantele [i sem\n\-
turile, sau dup\ cum un `ntuneric al nop]ii peste toat\ lumea
se a[terne, tot a[a [i st\pânul r\ut\]ii, care este un fel de `n-
tuneric ra]ional, (aduc\tor de) r\utate [i moarte, [i un fel de
vânt ascuns [i s\lbatic, r\v\[e[te neamul oamenilor de pe
p\mânt, `nv\luie pe oameni `n gânduri nestatornice, le am\-
OMILIA A V-A 45
ge[te inima cu poftele lumii [i umple de `ntunericul ne[tiin-

]ei, de orbire [i uitare tot sufletul care nu s-a n\scut de sus,
iar cu cugetul [i cu mintea nu s-a mutat `n cel\lalt veac, dup\
cum s-a scris: „Cât despre noi, cetatea noastr\ este `n ceruri”
(Filip. 3, 20).
4. Cre[tinii adev\ra]i se deosebesc de to]i ceilal]i oa-
meni. Deosebirea dintre ei [i ceilal]i oameni este mare, pre-
cum am spus [i mai `nainte, [i st\ `n faptul c\ (cre[tinii) au
mintea [i cugetul totdeauna la cele cere[ti [i la bunurile cele
ve[nice, la apropierea [i `mp\rt\[irea de Duhul Sfânt; st\ `n
faptul c\ s-au n\scut de sus, de la Dumnezeu, [i s-au `nvred-
nicit s\ devin\ `n fapt [i adev\r fii ai lui Dumnezeu; st\ `n fap-
tul c\ au ajuns la o stare de t\rie, de netulburare [i odihn\,
prin multe osteneli [i nevoin]e (depuse) vreme `ndelungat\;
(st\) `n faptul c\ nu mai sunt zbuciuma]i [i da]i prin ciurul
cugetelor celor nestatornice [i zadarnice. Prin aceasta sunt
mai mari [i mai buni decât lumea, prin faptul c\ mintea [i
cugetul sufletului lor sunt `n pacea lui Hristos [i se afl\ `n
iubirea Duhului, precum [i Domnul, vorbind despre unii ca
ace[tia, a zis c\ au trecut din moarte la via]\. Prin urmare,
deosebirea dintre cre[tini ([i ceilal]i oameni) nu st\ `n ]inut\
sau `n forme exterioare, a[a cum socotesc mul]i. (Se afl\ [i
`ntre ei unii care) sunt asemenea lumii prin mintea [i cuge-
tul lor, au (momente de) cl\tinare, de nestatornicie `n gân-
dire, de necredin]\, de confuzie, de tulburare [i de temere,
precum au to]i oamenii; (de[i) atât prin ]inut\, cât [i prin fap-
tele lor, ei se deosebesc (de lume) –, sunt lega]i cu leg\turi
p\mânte[ti, pentru c\ nu au `nc\ `n inima lor odihna cea de
la Dumnezeu [i pacea cea cereasc\ a Duhului, pentru c\ n-au
cerut-o, necrezându-se vrednici s-o cear\ de la Dumnezeu.
5. Deci, prin `nnoirea min]ii, prin pacea cugetelor, prin
iubirea de Domnul [i dragostea cea cereasc\ se deosebe[te
f\ptura cea nou\ a cre[tinilor de to]i oamenii lumii. De aceea

a avut loc venirea Domnului, ca s\ `nvredniceasc\ pe cei ce
cred cu adev\rat `n El de aceste bunuri duhovnice[ti. C\ sla-
va cre[tinilor [i frumuse]ea [i bog\]ia cea cereasc\ sunt de
nedescris [i se agonisesc cu osteneal\, cu sudori, cu `ncer-
c\ri [i cu multe lupte; dar toat\ (`ndreptarea) se datore[te
harului lui Dumnezeu.
To]i oamenii doresc s\ vad\ pe `mp\ratul cel p\mântesc,
[i oricine vine `n ora[ul `mp\ratului dore[te cel pu]in s\ vad\
frumuse]ea lui: elegan]a hainelor, luciul porfirei, sclipirea fe-
luritelor m\rg\ritare, str\lucirea coroanei, prestan]a demni-
tarilor care `l `nso]esc; – numai cei duhovnice[ti dispre]uiesc
toate acestea, pentru c\ ei sunt ispiti]i de alt\ slav\, de slava
cea cereasc\ [i netrupeasc\; ace[tia sunt r\ni]i de o alt\ fru-
muse]e, de o frumuse]e de nedescris, pentru c\ s-au f\cut
p\rta[i ai unei alte bog\]ii, tr\iesc dup\ omul cel l\untric [i
se `mp\rt\[esc din alt Duh. Deci, de vreme ce oamenii lumii
acesteia – cei ce au duhul lumii –, doresc mult m\car s\ vad\
pe `mp\ratul cel p\mântesc cu toat\ podoaba [i slava sa,
pentru c\, pe cât este cineva mai str\lucitor, prin aspectul
s\u exterior, decât to]i oamenii, pe atât este mai sl\vit, [i to]i
doresc cel pu]in s\-l vad\, [i fiecare zice `ntru sine: „O, de
mi-ar fi dat [i mie cineva slava, podoaba [i frumuse]ea (lui)!”;
[i-l ferice[te pe acela care este asemenea lui, f\cut din
p\mânt, supus acelora[i patimi [i muritor, pentru frumuse]ea
[i slava lui cea trec\toare.
6. Deci, (zic), dac\ oamenii cei trupe[ti `ntr-atât doresc
(s\ vad\) slava `mp\ratului p\mântesc, cu cât mai mult aceia
`n care Duhul Sfânt a pus o pic\tur\ din via]a Dumnezeirii [i
le-a r\nit inima cu dragostea dumnezeiasc\ pentru Hristos,
~mp\ratul cel ceresc, sunt atra[i de acea frumuse]e [i slav\
de negr\it, de podoaba cea nestric\cioas\ [i de bog\]ia cea
OMILIA A V-A 47
de nedescris a lui Hristos, adev\ratul [i ve[nicul ~mp\rat,

sunt robi]i de dragostea Lui [i doresc s\ dobândeasc\ acele
bunuri de nedescris la care privesc prin mijlocirea Duhului.
Din aceast\ pricin\, ei dispre]uiesc toate frumuse]ile de pe
p\mânt: podoabele, slava, cinstea [i bog\]ia `mp\ra]ilor [i a
prin]ilor, pentru c\ au fost r\ni]i de frumuse]ea dumneze-
iasc\ [i via]a nemuririi cere[ti a fost picurat\ `n sufletele lor.
De aceea doresc ei cu mult\ ardoare acea dragoste a ~mp\-
ratului ceresc [i numai pe El ~l au `naintea ochilor; de dragul
Lui se dezleag\ de toat\ dragostea lumii [i arunc\ orice le-
g\tur\ p\mânteasc\, pentru ca s\ poat\ avea totdeauna
numai acea dragoste `ntru inimile lor [i s\ nu-L amestece cu
nimic altceva.
Dar foarte pu]ini sunt aceia care adaug\ sfâr[it bun unui
bun `nceput, cei care duc necl\tina]i drumul pân\ la cap\t,
care au dragoste numai c\tre Dumnezeu [i de toate celelalte
se dezbrac\. ~ntr-adev\r, mul]i se lupt\ [i mul]i se `mp\rt\-
[esc de harul ceresc [i se r\nesc de dragostea cea cereasc\,
`ns\ nesuportând luptele, asalturile, durerile [i ispitele zilnice
(venite din partea) celui-r\u [i boldul diferitelor pofte lume[ti
– faptul c\ fiecare iube[te ceva din aceast\ lume [i nu se
poate dezlega `ntru totul de iubirea lui –, se afund\ `n abisul
lumii, din cauza lipsei de b\rb\]ie, a trând\viei, la[it\]ii sau
din cauza iubirii unui lucru p\mântesc. Se cuvine, deci, ca
acela care voie[te s\ duc\ o via]\ bun\ pân\ la sfâr[it, s\ nu
pun\ al\turi [i s\ nu amestece iubirea fa]\ de cele cere[ti cu
o alt\ iubire, ca nu cumva s\-l `mpiedice (s\ se dedice) celor
cere[ti, s\ se `ntoarc\ la cele de mai `nainte [i `n cele din
urm\ s\-[i piard\ via]a. C\ dup\ cum mari [i de negr\it sunt
f\g\duin]ele lui Dumnezeu, tot a[a este nevoie de (mult\)
credin]\ [i n\dejde, de (multe) lupte, dureri [i `ncerc\ri. Pen-
tru c\ nu sunt un lucru mic bunurile pe care omul n\d\jdu-
ie[te s\ le dobândeasc\ `n ~mp\r\]ia cerurilor. Vrei, deci, s\

`mp\r\]e[ti cu Hristos `n veac, dar nu vrei s\ iei asupr\-]i [i
s\ duci de bun\ voie, pân\ la moarte, luptele, greut\]ile [i
ispitele din vremea scurt\ a acestei vie]i? Ce spune Hristos?
„Dac\ vrea cineva s\ vin\ dup\ Mine, s\ se lepede de sine,
s\-[i ia crucea `n fiecare zi [i – cu bucurie – s\-Mi urmeze Mie”
(Luca 9, 23). {i iar\[i: „Dac\ cineva nu ur\[te pe tat\l s\u [i
pe mam\, pe femeie, pe copii, pe fra]i, pe surori [i chiar su-
fletul s\u, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14, 26). Cei mai
mul]i dintre oameni voiesc s\ dobândeasc\ ~mp\r\]ia (ceru-
rilor) [i s\ mo[teneasc\ via]a ve[nic\, dar urmeaz\ `nclin\-
rilor voin]ei lor [i nu renun]\ la ele, sem\nând de[ert\ciuni.
Vor s\ mo[teneasc\ via]a ve[nic\ f\r\ s\ se lepede de sine,
lucru care este cu neputin]\.
Adev\rat este cuvântul Domnului: Aceia trec prin via]\
nev\t\ma]i, care, potrivit poruncii Domnului, se leap\d\ de
toate poftele lumii, de pl\cerile, grijile [i leg\turile ei, care
numai pe El ~l au `naintea ochilor, care doresc s\ `mplineasc\
poruncile Lui, care nu-[i `ng\duie s\ pun\ al\turi de acea iu-
bire ceva din poftele sau dorin]ele acestui veac, aceia dobân-
desc ~mp\r\]ia lui Dumnezeu. Dintr-un singur exemplu `n]e-
lege toate acestea: fiecare [tie c\ uneori este nepotrivit ceea
ce voie[te s\ fac\, `ns\ pl\cându-i acel lucru, nu renun]\, [i
este `nvins de el. R\zboiul se d\ mai `ntâi `nl\untru, `n inim\;
(acolo) este lupta [i r\zboiul, (acolo) este cump\na care `n-
clin\ fie c\tre iubirea lui Dumnezeu, (fie c\tre) iubirea lumii.
Acolo discerne fiecare [i de acolo porne[te (hot\rârea s\
vin\ sau nu) la lupta cu fratele s\u, zicând `ntru sine: S\ zic?
S\ vorbesc? S\ nu vorbesc? (Acolo, `nl\untru, omul) `[i adu-
ce aminte de Dumnezeu, dar fiind ]inut de propria mândrie,
nu se leap\d\ de sine. {i dac\ iubirea lumii atârn\ mai greu
[i `nclin\ c\tre ea balan]a inimii, iute ajunge cuvântul cel r\u
OMILIA A V-A 49
pân\ la buze. Cugetul preocupat de propria-i mândrie n\s-

coce[te s\ge]i pe care le trimite, prin limb\, sub form\ de
cuvinte necuviincioase, `mpotriva aproapelui. ~nte]ind s\ge-
]ile cuvintelor necuviincioase, uneori se ajunge la vân\t\i [i
r\ni, ba uneori, m\dularele trupurilor luptându-se `ntre ele,
`[i pricinuiesc unii altora moartea. ~n felul acesta, pofta cea
rea cu moarte se sfâr[e[te. Iat\, deci, de unde a `nceput [i
unde s-a sfâr[it iubirea de slava cea lumeasc\, când cântarul
a `nclinat c\tre propria voin]\. Toate acele necuviin]e se `n-
tâmpl\ când (omul) nu se leap\d\ de sine [i iube[te ceva din
aceast\ lume.
A[a ia na[tere, crede-m\, orice p\cat [i fapt\ rea: r\u-
tatea ademene[te [i `ndeamn\ voin]a spre poftele cele lu-
me[ti, spre `n[el\ciunea [i pl\cerea trupeasc\. ~n felul aces-
ta se s\vâr[e[te orice lucru r\u: desfrânarea [i furtul, l\comia
[i be]ia, iubirea de argin]i [i slava de[art\, pizma [i pofta de
st\pânire, [i orice fapt\ a r\ut\]ii. Uneori se s\vâr[esc fapte
care par spre lauda [i slava oamenilor, dar care `naintea lui
Dumnezeu sunt asemenea faptelor nedrepte, furtului [i ce-
lorlalte p\cate. Zice (Psalmistul): „Dumnezeu a risipit oasele
celor ce plac oamenilor” (Ps. 52, 7), pentru c\ cel-viclean
vrea s\ aib\ câ[tig prin (faptele) care par a fi bune [i `n di-
ferite feluri `n[al\ cu poftele lume[ti.
~ndeosebi iubirea fa]\ de cele p\mânte[ti [i trupe[ti este
folosit\ de cel-r\u [i i se face omului lan], leg\tur\ [i povar\
grea, care-l afund\ [i-l `neac\ `n veacul r\ut\]ii, ne`ng\duin-
du-i s\ se ridice [i s\ se `nal]e c\tre Dumnezeu. Orice ar iubi
cineva din lumea aceasta, ì `ngreuiaz\ mintea, i-o st\pâ-
ne[te [i nu-i `ng\duie s\ se ridice. ~n acest cântar [i `n aceas-
t\ balan]\ este atârnat [i `ncercat tot neamul omenesc, adic\
al cre[tinilor, fie c\ locuiesc `n cet\]i, `n mun]i, `n chilii, la ]ar\
sau `n locuri pustii. Fiind atras de bun\voie de ceva, omul se
4 – Omilii
leag\ cu iubirea de acel lucru [i nu o mai arat\ `ntreag\ lui

Dumnezeu. Astfel, unul iube[te averile, dac\ le are; altul (iu-
be[te) aurul [i argintul; altul (iube[te) `n]elepciunea lumeas-
c\, pentru a fi sl\vit de oameni; altul (iube[te) puterea de
st\pânire; altul (iube[te) slava [i onorurile oamenilor; altul
(iube[te) mânia [i violen]a – o iube[te pentru c\ u[or ì cade
prad\ –; altul (iube[te) pizma; altul se trufe[te [i este cuprins
de mole[eal\ ziua `ntreag\; altul este am\git de planuri nebu-
ne[ti; altuia ì place s\ fie socotit dasc\l [i s\ fie l\udat de
oameni; altuia ì place s\ tr\iasc\ `n nep\sare [i trând\vie;
altuia s\ se `mbrace `n zdren]e, iar altuia s\ se dedice grijilor
p\mânte[ti; `n sfâr[it, altul iube[te somnul, gluma [i vorbele
murdare. {i a[a, fiind cineva prins cu un lan] mare sau mic
de lume, este st\pânit de ea [i nu-i `ng\duie s\ se ridice.
Pentru c\ patima pe care cineva o iube[te [i `mpotriva c\reia
nu lupt\ cu b\rb\]ie `l st\pâne[te, `l `ngreuiaz\ [i i se face lui
piedic\ [i lan], ca s\ nu-[i poat\ ridica mintea c\tre Dumnezeu,
s\-I plac\ Lui, [i numai Lui slujind, s\ dobândeasc\ via]a
ve[nic\, `n ~mp\r\]ia (lui Dumnezeu).
Pe când sufletul care este atras [i iube[te cu adev\rat pe
Domnul, se leag\ de El cu toat\ puterea [i prime[te de la
El ajutorul harului. Se leap\d\ de sine [i nu d\ ascultare sfa-
tului min]ii sale – pentru c\ ([tie c\) `n acesta se strecoar\, `n
chip viclean, sfatul celui-r\u, care ne pânde[te [i ne am\-
ge[te –, ci mai degrab\ se las\ `n seama cuvântului Dom-
nului, se dezleag\, pe cât ì este cu putin]\, de orice lan]
v\zut, [i se pred\ Domnului. (~ntr-adev\r, numai a[a f\când)
poate s\ treac\ u[or peste luptele, necazurile [i durerile
(care i se ridic\ `n cale).
Lucrul pe care-l iube[te cineva, acela fie c\-l ajut\, fie c\-l
`ngreuiaz\. Dac\ iube[te cineva ceva din (aceast\) lume, acel
lucru devine pentru el lan] [i povar\ care `l trage `n jos, care
OMILIA A V-A 51
nu-i `ng\duie s\ se `nal]e c\tre Dumnezeu. Dac\ `ns\ iube[te

cineva pe Domnul [i poruncile Lui, este ajutat de El. Toate
poruncile Domnului devin u[oare dac\-[i p\streaz\ `ntreag\
iubirea fa]\ de El. ~mpov\rarea i se face spre binele lui. Mai
mult decât atât, El u[ureaz\ [i alin\ orice necaz [i `ntristare.
Puterea dumnezeiasc\ zdrobe[te puterile r\ut\]ii, care pun
curse sufletului [i-l `nl\n]uiesc cu leg\turile feluritelor pofte
`n abisul acestei lumi. {i a[a se elibereaz\ de ele, prin cre-
din]\, st\ruin]\ mult\ [i cu ajutorul Celui de sus, pe Care-L
iube[te. (A[a) se `nvrednice[te el (s\ mo[teneasc\) ~mp\-
r\]ia cea cereasc\, pe care a iubit-o cu adev\rat, [i, ajutat de
Domnul, dobânde[te via]a ve[nic\.
Ca s\ ar\t\m cu exemple aievea c\ mul]i se pierd din
pricina voin]ei lor, se scufund\ `n mare, sau sunt du[i `n
robie, s\ presupunem c\ o cas\ este cuprins\ de foc; cel ce
vrea s\ se salveze, v\zând pârjolul, fuge gol (cum e), [i gân-
dindu-se doar la via]a sa, las\ totul [i scap\. Altul `ns\, vrând
s\ ia ceva din cas\, vase ori alte lucruri, intr\ `n ea [i, pe când
face aceasta, casa este cuprins\ de foc, iar el este prins `n\-
untru [i arde `mpreun\ cu ea. Vezi cum, iubind cineva ceva,
cu propria-i voin]\ a fost pierdut `n foc? La fel se `ntâmpl\
[i pe mare, atunci când, iscându-se furtun\, (oamenii) nau-
fragiaz\; unul, dezbr\cându-se [i aruncându-se gol `n ap\
– vrând s\ se salveze doar pe sine –, este luat de valuri [i pur-
tat deasupra lor, [i pentru c\ nimic nu-l `mpiedic\, poate s\
str\bat\ marea cea amar\, ca s\-[i scape via]a. Altul `ns\,
vrând s\ salveze [i ceva din ve[mintele sale – crezând c\
poate s\ `noate [i s\ ias\ cu ele –, lucrurile pe care le ia `l
`ngreuneaz\, `l afund\ `n mare [i se pierde acesta, neputân-
du-[i salva via]a din pricina unui câ[tig ne`nsemnat. Vezi
cum ([i acesta) `[i pierde via]a cu propria-i voin]\? (S\ d\m
un alt exemplu): S\ presupunem c\ se aude de invazia celor
de alt neam. Unul, `ndat\ ce aude aceasta, fuge numaidecât;

fuge dezbr\cat, f\r\ s\-[i ia hainele. Altul `ns\ nu d\ crezare
(ve[tii) c\ vin du[manii, sau vrând s\ ia ceva din lucrurile sale
`ntârzie s\ fug\. N\v\lind du[manii, `l prind, `l duc rob `n ]ara
lor [i acolo este silit s\ le slujeasc\. Vezi c\ [i acesta a ajuns
`n robie cu voia sa, din pricina z\bavei, a lipsei de b\rb\]ie
[i a iubirii fa]\ de unele lucruri?
Tot a[a se `ntâmpl\ [i cu cei care nu urmeaz\ poruncilor
Domnului, nu se leap\d\ de sine [i nu iubesc mai presus de
orice pe Domnul, ci de bun\ voie se las\ `nc\tu[a]i cu leg\-
turi p\mânte[ti. Când izbucne[te focul cel ve[nic, (`n loc s\-i)
g\seasc\ prizonieri ai virtu]ilor, (ì afl\) mai degrab\ `nc\tu-
[a]i de dragostea fa]\ de lume. (De aceea), ei se afund\ `n
marea cea amar\ a r\ut\]ii [i sunt lua]i `n robie de cei de alt
neam, adic\ de duhurile r\ut\]ii, [i se pierd. Iar dac\ vrei s\
cuno[ti din Scripturile de Dumnezeu insuflate, adev\rata iu-
bire fa]\ de Domnul, gânde[te-te la Iov. Acesta s-a dezbr\-
cat, s\ zic a[a, de toate cele ce avea: de copii, averi, slugi [i
de toate celelalte, a fugit [i s-a salvat. {i sco]ându-[i haina,
i-a aruncat-o lui Satan, f\r\ s\ blesteme cu cuvântul sau cu
inima, f\r\ s\ ajung\ pe buzele sale vreun cuvânt `mpotriva
Domnului, ci binecuvântând pe Domnul, zice: „Domnul a
dat, Domnul a luat; cum a pl\cut Domnului, a[a s-a `ntâm-
plat; fie numele Domnului binecuvântat” (Iov 1, 21). De[i
socotea c\ are multe lucruri, fiind `ncercat de Domnul, i s-a
ar\tat c\ nimic nu are `n afar\ de Dumnezeu. La fel s-a `n-
tâmplat [i cu Avraam: poruncindu-i Domnul s\ ias\ din p\-
mântul, din familia [i din casa tat\lui s\u, s-a dezbr\cat, s\
zic a[a, de toate: de patrie, p\mânt, rude, p\rin]i, [i a urmat
cuvântul Domnului. Apoi au venit peste el multe `ncerc\ri [i
ispite: i s-a luat so]ia [i a suferit multe nedrept\]i pe când
petrecea `n ]ar\ str\in\, dar `n toate momentele a ar\tat c\
OMILIA A V-A 53
iube[te pe Dumnezeu mai presus de orice. ~n cele din urm\,

dobândind fiu, a[a cum i s-a f\g\duit, la adânci b\trâne]i,
[i cerându-i-se s\-l aduc\ jertf\, numaidecât s-a dezbr\cat
[i lep\dat de sine. Vrând s\ aduc\ (jertf\) pe fiul s\u cel
unul-n\scut, a ar\tat c\ nimic altceva nu iube[te mai mult
decât pe Dumnezeu. Pentru c\ dac\ pe acela l-ar fi dat cu
pl\cere, cu cât mai mult, dac\ i s-ar fi poruncit s\ `mpart\
bunurile sale s\racilor, ar fi fost gata s\ `mplineasc\ porunca.
Vezi care este adev\rata iubire fa]\ de Domnul, (ce iz-
vor\[te) din voin]a (liber\)? Tot a[a [i cei care voiesc s\ de-
vin\ mo[tenitori (ai bunurilor cere[ti) se cuvine s\ nu iu-
beasc\ nimic (mai presus) de Dumnezeu, pentru ca, atunci
când sunt pu[i la `ncercare, s\ fie tari [i s\-[i p\streze iubi-
rea des\vâr[it\ fa]\ de Domnul. Unii ca ace[tia, iubind pe
Dumnezeu mai presus de orice [i dezlegându-se de iubirea
oric\rui lucru din lumea (aceasta), vor putea duce lupta pân\
la cap\t. ~ns\ sunt foarte pu]ini aceia care au o astfel de
iubire, care se leap\d\ de toate pl\cerile din lume [i care
`ndur\ cu b\rb\]ie atacurile [i ispitele celui-r\u. ~ntr-adev\r,
mul]i (`ncercând) s\ traverseze fluvii, sunt lua]i de ape; dar
sunt [i unii care str\bat fluviile tulburi ale poftelor de multe
feluri din lumea aceasta [i ale ispitelor (venite) din partea du-
hurilor celor rele. Multe cor\bii sunt acoperite de valuri [i se
cufund\ `n mare, dar sunt ([i unele) care, plutind peste va-
luri, str\bat marea [i ajung la limanul cel lini[tit. De aceea,
este nevoie totdeauna de mult\ credin]\, `ndelung\-r\b-
dare, lupt\, r\bdare, chinuri, de foame [i sete dup\ bine, de
iste]ime, curaj, discern\mânt [i judecat\. Cei mai mul]i din-
tre oameni voiesc s\ dobândeasc\ ~mp\r\]ia (cerurilor) f\r\
lupt\, osteneli [i sudoare; `ns\ acest lucru este cu neputin]\.
Este tot a[a cum se `ntâmpl\ `n via]a de toate zilele, când oa-
menii merg la cel avut s\ lucreze vara (la câmp) sau altceva
s\ fac\, pentru a-[i agonisi cele de trebuin]\ pentru trai; dar

unii fiind lene[i, nu lucreaz\ dup\ cum trebuie [i cât trebuie,
[i cu toate acestea voiesc s\ primeasc\ plata `ntocmai ca
aceia care s-au trudit din greu, ca [i când [i-au f\cut lucrul
lor. Citind Scripturile, (vedem) c\ un drept a binepl\cut lui
Dumnezeu, c\ unul s-a f\cut prieten al S\u [i vorbea cu
Dumnezeu, c\ to]i P\rin]ii s-au f\cut prieteni [i mo[tenitori
ai lui Dumnezeu fiindc\ au `ndurat atâtea necazuri pentru
Dumnezeu, fiindc\ au ar\tat curaj [i s-au luptat (`mpotriva
celui-r\u). De aceea ì fericim. Dar noi voim s\ dobândim da-
ruri [i vrednicii deopotriv\ cu ale lor, dorim s\ primim acele
haruri minunate, `ns\ trecem cu vederea ostenelile [i lup-
tele, necazurile [i suferin]ele lor; dorim fierbinte s\ dobândim
cinstirile [i r\splata pe care le-au primit ei de la Dumnezeu,
dar nu voim s\ lu\m asupra noastr\ ostenelile, luptele [i ne-
cazurile lor!
~]i spun: orice om – chiar [i desfrânatele, vame[ii [i oa-
menii cei nedrep]i – vrea [i dore[te s\ dobândeasc\ u[or,
f\r\ osteneli [i lupte ~mp\r\]ia (lui Dumnezeu); `ns\ (tocmai)
pentru aceasta sunt ispitele, `ncerc\rile cele multe, neca-
zurile, luptele [i sudorile, ca s\ se v\deasc\ cine iube[te cu
adev\rat, din tot sufletul [i cu toat\ puterea sa, pân\ la moar-
te, numai pe Domnul, [i cine iube[te pe altcineva al\turi de
El. Pe drept, deci, intr\ `n ~mp\r\]ia cerurilor aceia care, po-
trivit cuvântului Domnului, se leap\d\ de sine [i iubesc pe
Domnul mai mult decât propria lor via]\; pe drept sunt r\s-
pl\ti]i cu daruri cere[ti pentru marea lor iubire. ~n necazuri [i
suferin]e, `n r\bdare [i credin]\ stau ascunse f\g\duin]ele,
slava [i câ[tigul bunurilor cere[ti – dup\ cum `n s\mân]a
aruncat\ sub brazd\ (se ascunde) rodul, (dup\ cum) `n plan-
ta ce r\sare `ntre spini sau `n loc mocirlos (se ascunde) co-
pacul. (Va veni vremea) când acestea `[i vor ar\ta haina lor
OMILIA A V-A 55
frumoas\ [i str\lucitoare, feluritele lor roade, dup\ cum spu-

ne Apostolul: „Prin multe necazuri vom intra `n ~mp\r\]ia
cerurilor” (Fapte 14, 21). {i Domnul (zice): „~ntru r\bdarea
voastr\ ve]i mântui sufletele voastre” (Luca 21, 19). Sau: „~n
lume necazuri ve]i avea” (Ioan 14, 33). Prin urmare, pentru a
putea sc\pa de poftele cele p\mânte[ti, de la]urile [i curse-
le pl\cerilor, de furtunile lumii, este nevoie de osteneal\, de
r\bdare, de st\pânire de sine, de mult\ luare-aminte [i de
rug\ciune c\tre Domnul. S\ fugim de atacurile duhurilor vi-
clene [i s\ lu\m aminte la privegherea, credin]a [i n\dejdea
pe care le-au avut sfin]ii, cu care au dobândit `nc\ de aici, `n
sufletele lor, comoara cea cereasc\, adic\ puterea Duhului.
Aceasta este arvuna ~mp\r\]iei. Fericitul Apostol Pavel, vor-
bind despre aceast\ comoar\ cereasc\, adic\ despre harul
Duhului, dup\ ce arat\ mul]imea necazurilor (care-i a[teapt\
pe cei ale[i), arat\ [i folosul pe care fiecare `l poate trage din
acestea. Iat\ ce spune c\ vor dobândi (ace[tia): „C\ci [tim c\
dac\ acest cort, locuin]a noastr\ p\mânteasc\, se va strica,
avem zidire de la Dumnezeu, cas\ nef\cut\ de mân\, ve[-
nic\, `n ceruri” (2 Cor. 5, 1).
7. Dator este, deci, fiecare s\ se lupte [i s\ se sârguiasc\
a lucra virtu]ile [i s\ cread\, pentru ca de aici s\ dobân-
deasc\ aceast\ cas\. C\ dac\ se va pr\bu[i casa trupului nos-
tru (trupul), nu avem alt\ cas\ `n care s\ se `ntoarc\ sufletul
nostru.
C\ zicând: „Dac\ vom fi g\si]i `mbr\ca]i, [i nu goi” (2 Cor.
5, 4), Apostolul se refer\ (prin cuvântul gol) la comuniunea
[i p\rt\[ia cu Duhul Sfânt, `ntru care numai sufletul cel cre-
dincios se poate odihni. De aceea, cei cu adev\rat cre[tini
sunt curajo[i [i se bucur\ când ies din trup, pentru c\ au acea
cas\ nef\cut\ de mân\, care (nu este altceva decât) puterea
Duhului care locuie[te `n ei. Deci, chiar dac\ se va pr\bu[i
casa trupului (trupul), ei nu se tem, pentru c\ au casa cea

cereasc\ a Duhului [i slava cea nestric\cioas\, care `n ziua
`nvierii va zidi [i va sl\vi casa trupului, dup\ cum zice Apos-
tolul: „Cel ce a `nviat pe Hristos din mor]i va face vii [i tru-
purile noastre cele muritoare, prin Duhul Lui care locuie[te
`n noi” (Rom. 8, 11). {i iar\[i: „Pentru ca [i via]a lui Iisus s\
se arate `n trupul nostru cel muritor” (2 Cor. 4, 10), „pentru ca
[i ceea ce este muritor s\ fie `nghi]it de via]\” (2 Cor. 5, 5).
8. S\ ne nevoim, deci, prin credin]\ [i prin via]\ virtu-
oas\ s\ câ[tig\m de aici acea `mbr\c\minte, pentru ca nu
cumva, `mbr\ca]i fiind `n trup, s\ ne afl\m (totu[i) goi, lipsin-
du-ne (acea putere) care s\ sl\veasc\, `n ziua aceea, trupul
nostru. Pentru c\, pe cât fiecare s-a `nvrednicit, prin credin]\
[i prin sârguin]\, a se face p\rta[ al Duhului Sfânt, pe atât [i
trupul s\u se va sl\vi `n ziua aceea. De aceea comorile pe
care acum (`n aceast\ via]\) le-a adunat `nl\untrul sufletului
s\u, atunci se vor descoperi [i se vor ar\ta `n afara trupului.
Dup\ cum copacii – atunci când trece iarna [i o putere nev\-
zut\ (venit\) de la soare [i vânturi ì mângâie – odr\slesc [i
scot dinl\untrul lor, ca pe un ve[mânt, frunze, flori [i roade,
[i tot `n acela[i timp r\sar din sânurile p\mântului iarba [i flo-
rile, de acoper\ [i `mbrac\ p\mântul, [i crinii despre care
Domnul a zis: „c\ nici Solomon, `n toat\ m\rirea lui, nu s-a
`mbr\cat ca unul dintre ace[tia” (Matei 6, 29); [i toate aces-
tea sunt pilde, figuri [i imagini ale cre[tinilor din (clipa) `nvierii.
9. La fel se `ntâmpl\ [i cu sufletele tuturor celor ce iubesc
pe Dumnezeu, adic\ cu adev\ra]ii cre[tini. (Pentru ace[tia
`ns\), luna cea dintâi, Xanthicus (luna `nfloririi), cea numit\
aprilie, este ziua `nvierii; atunci, `mpins\ de puterea Soarelui
drept\]ii, iese dinl\untru slava Duhului Sfânt care acoper\ [i
`mbrac\ trupurile sfin]ilor, (se arat\) acea slav\ pe care ei au
avut-o ascuns\ `n suflete. C\ ceea ce are cineva (ascuns `n
OMILIA A V-A 57
suflet) acum, aceea se va ar\ta atunci `n afara trupului. Apri-

lie, zic, este cea dintâi dintre lunile anului, aceasta aduce
bucurie la toat\ zidirea; aceasta `mbrac\ copacii goi [i des-
chide p\mântul, aceasta vesele[te toate vie]uitoarele.
Xanthicus, prima (lun\) a cre[tinilor, este vremea `nvierii,
atunci când se vor preasl\vi trupurile lor prin lumina cea
negr\it\ care de acum se afl\ `ntru ei, adic\ prin puterea Du-
hului, care le va fi atunci `mbr\c\minte, mâncare, b\utur\,
bucurie, veselie, pace, ve[mânt [i via]\ ve[nic\. C\ Duhul
cel dumnezeiesc, pe care de acum s-au `nvrednicit a-L primi
`ntru ei, va fi atunci frumuse]ea [i str\lucirea (lor) cereasc\.
10. Deci, cât de trebuincios este ca fiecare dintre noi s\
cread\, s\ se nevoiasc\, s\ se sârguiasc\ a duce via]\ virtu-
oas\ [i s\ arate mult\ n\dejde [i r\bdare, pentru a ne `n-
vrednici s\ primim (`nc\ de) acum `n suflet puterea [i slava
Duhului Sfânt, ca atunci când trupurile se vor dezlega s\
avem (`n noi) pe Acela care ne va `mbr\ca [i ne va face vii!
C\ zice (Apostolul): „De vom fi g\si]i `mbr\ca]i, iar nu goi”
(2 Cor. 5, 3); [i: „Va face vii trupurile voastre muritoare prin
Duhul S\u care locuie[te `n noi” (Rom. 8, 11). Fericitul Moise,
având pe chipul s\u slava Duhului, s-a ar\tat simbol (al slavei
trupurilor de la `nviere). {i dac\ chipul s\u era (atât de sl\vit),
`ncât niciunul dintre oameni nu putea s\-l priveasc\, cât de
sl\vite vor fi trupurile drep]ilor la `nviere? (Slava de la `nviere
este) slava pe care sufletele sfin]ilor [i ale credincio[ilor s-au
`nvrednicit s-o aib\ `nc\ de acum `n omul lor cel l\untric.
Se zice: „Iar noi to]i privind ca `n oglind\, cu fa]a desco-
perit\, slava Domnului, ne prefacem `n acela[i chip, din slav\
`n slav\” (2 Cor. 3, 18); [i iar\[i: „Patruzeci de zile [i patru-
zeci de nop]i n-a mâncat pâine [i ap\ n-a b\ut”, precum s-a
scris (Ie[. 34, 28). Dar ar fi fost cu neputin]\ ca trupul s\u s\
vie]uiasc\ atâta vreme f\r\ pâine dac\ n-ar fi primit o alt\
hran\, (o hran\) duhovniceasc\, pe care `nc\ de acum su-

fletele sfin]ilor o primesc `n chip nev\zut de la Duhul.
11. Deci, Fericitul Moise `n dou\ chipuri a ar\tat ce slav\
a luminii [i ce desf\tare spiritual\ a Duhului vor avea cre[tinii
cei adev\ra]i la `nviere. De aceast\ slav\ cre[tinii se `nvred-
nicesc `nc\ de acum `n chip tainic, `ns\ atunci (la `nviere) se
va ar\ta pe trupul lor. C\ slava pe care `nc\ de acum o au cei
sfin]i `n sufletele lor – precum s-a zis mai `nainte –, acea
(slav\) va acoperi [i va `mbr\ca trupurile cele goale [i le va
r\pi la ceruri, iar de aici `ncolo ne vom odihni cu Domnul `n
veci, `n ~mp\r\]ia (Sa), cu trupul [i cu sufletul.
Zidindu-l pe Adam, Dumnezeu nu i-a f\cut aripi trupe[ti,
ca p\s\rilor, pentru c\ i-a preg\tit aripile Duhului, adic\ acele
aripi pe care i le va da lui la `nviere, ca s\-l `nal]e [i s\-l duc\
acolo unde vrea Duhul. Astfel de aripi se `nvrednicesc s\ aib\
sufletele drep]ilor `nc\ de acum, atunci când zboar\ cu gân-
dul la cele cere[ti. C\ alta este lumea cre[tinilor, alta este
masa, altele sunt ve[mintele, alta desf\tarea, alta `mp\rt\-
[irea [i altul cugetul. De aceea, ei [i sunt mai buni decât to]i
oamenii. Puterea pe care s-au `nvrednicit s-o primeasc\ `nc\
de acum de la Duhul Sfânt se afl\ `nl\untru, `n sufletele lor,
`ns\ la `nviere [i trupurile se vor `nvrednici de acele bunuri
ale Duhului [i vor fi `mbr\cate cu acea slav\ pe care sufletele
o experiaz\ `nc\ de pe acum.
12. Deci, dator este fiecare dintre noi s\ se nevoiasc\, s\
se trudeasc\ [i s\ se sârguiasc\ `n (a s\vâr[i) toate virtu]ile,
s\ cread\ [i s\ cear\ de la Domnul ca `nc\ de pe acum omul
(nostru) cel l\untric s\ se fac\ p\rta[ la slava aceea [i sufle-
tul s\ se `mp\rt\[easc\ de acea sfin]enie a Duhului, ca fiind
cur\]i]i de noroiul r\ut\]ii, s\ avem [i la `nviere acea (pu-
tere), care va `mbr\ca trupurile noastre `nviate, va acoperi
urâciunea [i ne va odihni `n ~mp\r\]ia cerurilor. C\ Hristos Se
OMILIA A VI-A 59
va pogor` din ceruri [i va `nvia toate semin]iile lui Adam, pe

cei din veac adormi]i, dup\ (cum gr\iesc) Sfintele Scripturi.
{i ì va desp\r]i `n dou\ cete; `ns\ pe cei ce au semnul Lui,
adic\ pecetea Duhului, pe ace[tia ca pe ai S\i strigându-i, ì
va pune de-a dreapta Sa. „Pentru c\ –zice – oile Mele ascult\
glasul Meu” (Ioan 10, 27); [i „cunosc pe ale Mele [i sunt
cunoscut de ale Mele” (Ioan 10, 14).
Atunci trupurile acestora se vor `mbr\ca cu slav\ dum-
nezeiasc\, dup\ faptele lor, [i se vor umple de slava Duhului,
pe care (sfin]ii) o au `nc\ de acum `n sufletele lor. {i astfel sl\-
vi]i cu lumina cea dumnezeiasc\ [i „la ceruri r\pi]i `ntru `n-
tâmpinarea Domnului `n v\zduh”, a[a cum s-a scris, „vom fi
pururea cu Domnul” (1 Tes. 4, 17), `mp\r\]ind cu El `n veci,
la nesfâr[it. Amin.
OMILIA A VI-A
Cei ce voiesc s\ plac\ lui Dumnezeu sunt datori s\-[i fac\

rug\ciunile lor `n pace, `n lini[te, cu blânde]e [i `n]elepciune,
pentru ca nu cumva, slujindu-se de ]ipete, s\-i sminteasc\ pe to]i.
Omilia cuprinde dou\ aspecte: a) Dac\ tronurile [i cununile sunt
creaturi; b) Despre cele dou\sprezece tronuri ale lui Israel.
1. Cei ce se apropie de Domnul sunt datori s\-[i fac\

rug\ciunile lor `n lini[te, `n pace [i cu mult\ rânduial\; s\ se
apropie de Domnul cu inim\ frânt\ [i cu cugete (curate), iar
nu cu strig\te necuviincioase, care isc\ tulburare.
Se `ntâmpl\ ca, având cineva o ran\, aceasta s\-i fie ars\
sau s\ i se taie, dar el s\ rabde cu b\rb\]ie durerea care i se
face, f\r\ s\ ]ipe [i f\r\ s\ se tânguiasc\, ci st\pânindu-se;
al]ii `ns\, având aceea[i durere, pe când li se arde sau li se

taie (rana), scot ]ipete necuviincioase. {i totu[i aceea[i este
durerea [i a celui care strig\, [i a celui care nu strig\; [i a ce-
lui ce se tulbur\, [i a celui care nu se tulbur\. Sunt unii care,
având `ntristare [i durere, le `ndur\ cu b\rb\]ie, f\r\ s\ se
tânguie, st\pânindu-[i mintea [i cugetele, dar sunt al]ii care,
având aceea[i `ntristare, nu o `ndur\ cu r\bdare, [i f\cându-[i
rug\ciunile cu zgomot [i tulburare, smintesc pe cei care ì aud.
~n sfâr[it, sunt al]ii care nu au nicio durere, `ns\ `n chip f\]ar-
nic sau din lips\ de bun\ cre[tere scot ]ipete necuviincioase,
ca [i cum `n felul acesta ar putea s\ plac\ lui Dumnezeu.
2. Nu se cade ca robul lui Dumnezeu s\ arate tulburare,
ci blânde]e [i `n]elepciune, precum a zis proorocul: „Spre
cine voi privi, dac\ nu spre cel blând [i lini[tit, spre cel ce se
teme de cuvintele Mele?” (Isaia 66, 2). Afl\m c\ pe vremea
lui Moise [i Ilie, vederilor de care au avut parte le-au premers
semne puternice, [i trâmbi]e, [i minuni ale m\re]iei dum-
nezeie[ti, dar prezen]a Domnului s-a ar\tat `n pace, `n lini[te
[i mângâiere. C\ zice: „Iat\, s-a iscat un blând susur de vânt,
[i `n el era Domnul” (1 Regi 19, 12). Se arat\ deci, (din aces-
tea), c\ odihna Domnului st\ `n pace [i `n lini[te.
Pe temelia pe care o pune un om [i pe lucrul `nceput, va
st\rui pân\ la sfâr[it: dac\ a `nceput s\-[i fac\ rug\ciunea cu
glas tare [i tulburare, va ]ine acest obicei pân\ la sfâr[it. ~ns\
pentru c\ Domnul este iubitor de oameni, se `ntâmpl\ ca [i
acestuia s\-i dea ajutor. Unora ca ace[tia El le trimite harul
S\u, dar ei se folosesc pân\ la sfâr[it de acest obicei. ~ns\
fapta lor este fapt\ a celor lipsi]i de bun\ cuviin]\, pentru c\
pe al]ii ì smintesc, [i pe ei se tulbur\ `n rug\ciune.
3. ~ns\ adev\rata temelie a rug\ciunii aceasta este: stru-
nirea cugetelor [i s\vâr[irea rug\ciunii `n lini[te [i pace, a[a
`ncât nimeni din cei din afar\ s\ nu se sminteasc\. (Cel ce ia
OMILIA A VI-A 61
aminte la acestea), de va primi harul lui Dumnezeu [i se va

des\vâr[i `n lini[te pân\ la sfâr[it, va zidi [i pe mul]i al]ii. „Pen-
tru c\ Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al p\cii” (1 Cor.
14, 33). Cei care ]ip\ [i strig\ se aseam\n\ comandan]ilor de
pe vapoare; ei nu pot s\ se roage oriunde, nici `n biserici,
nici `n sate, dup\ dorin]a lor, ci numai `n locuri pustii; pe
când cei care se roag\ `n lini[te pe to]i ì zidesc, `n orice loc.
Se cuvine, deci, ca toat\ lupta omului s\ se dea fa]\ de
cugete; s\ taie (omul) p\durea gândurilor rele care `l `ncon-
joar\ [i s\ se sileasc\ pe sine spre `mplinirea poruncilor lui
Dumnezeu; s\ nu se lase `n voia cugetelor, ci adunându-le
din r\t\cirea lor, s\ le deosebeasc\ pe cele fire[ti de cele
rele. Pentru c\ sufletul care se afl\ sub p\cat se aseam\n\
unei p\duri mari pe un munte, sau p\puri[ului dintr-un râu,
sau unui tufi[ de m\r\cini [i ciulini. Cei care vor s\ treac\
prin astfel de locuri, cu mâinile `[i fac loc cu for]a, [i cu trud\
trec prin tufi[ul care ì `nconjoar\. La fel `nconjoar\ sufletul
p\durea gândurilor puterii celei potrivnice. Deci, e nevoie
de mult\ sârguin]\ [i luare-aminte pentru (a putea) cineva s\
vad\ cugetele str\ine ale puterii celei potrivnice.
4. Se `ntâmpl\ c\ unul, `ncrezându-se `n puterile sale,
socote[te c\ poate s\ doboare [i mun]ii care `l `nconjoar\.
Altul `ns\ este lini[tit [i las\ mintea s\ st\pâneasc\, iar lucrul
lui `l face mai u[or decât acela. La fel se `ntâmpl\ [i `n rug\-
ciune: sunt unii care se slujesc de strig\te ne`ng\duite, ca [i
când s-ar `ncrede `n puterea trupului; ace[tia neluând `n sea-
m\ furti[agurile cugetelor, socotesc c\ pot s\vâr[i lucrul cel
des\vâr[it cu propria lor putere. Dar sunt al]ii care iau amin-
te la cugete [i duc lupt\ (`n primul rând) cu ele. Ace[tia sunt
cei care, ar\tând apoi pricepere [i `n]elepciune, pot s\ `n-
drepte [i s\ lepede cugetele care ì n\p\desc [i s\ umble
dup\ voia Domnului.
Afl\m din epistolele Apostolului (Pavel) c\ socote[te mai

mare pe acela care zide[te pe altul. Pentru c\ zice: „Cel ce
gr\ie[te `n limbi, pe sine se zide[te; pe când cel ce prooro-
ce[te, zide[te Biserica; cel ce prooroce[te este mai mare
decât cel ce gr\ie[te `n limbi” (1 Cor. 14, 4-5). De aceea, fie-
care s\ aleag\ a zidi pe al]ii, [i a[a se va `nvrednici de ~m-
p\r\]ia cerurilor.
5. ~ntrebare: Unii zic c\ tronurile [i cununile sunt creaturi,
iar nu duhuri; cum trebuie s\ `n]elegem (aceasta)?
R\spuns: Tronul Dumnezeirii este mintea, iar tronul min]ii
sunt Dumnezeirea [i Duhul. De aceea se spune c\ satana [i
puterile [i `ncep\toriile `ntunericului s-au s\l\[luit, de la c\l-
carea poruncii, `n inima [i `n mintea [i `n trupul lui Adam, ca
pe propriul lor tron. (Pentru a le izgoni din inima [i din trupul
omului) a venit Domnul [i a luat trup din Fecioara; – c\ dac\
ar fi vrut s\ Se arate doar ca Dumnezeu, cine ar fi putut s\
`ndure (lumina [i cuvântul Lui)? (A luat trup), ca prin mijlo-
cirea lui s\ le vorbeasc\ oamenilor. (Venind `n trup), Domnul
a surpat duhurile r\ut\]ii care se s\l\[luiser\ `n trup, de pe
tronurile gândurilor [i ale cugetelor, a cur\]it con[tiin]a [i a
f\cut tron al S\u mintea, cugetele [i trupul.
6. Ce `nseamn\ (cuvântul) pe care l-a spus: „Vor [edea pe
dou\sprezece tronuri, judecând cele dou\sprezece semin]ii
ale lui Israel” (Matei 19, 28)? Afl\m (din Sfânta Scriptur\ c\
un lucru minunat) s-a f\cut pe p\mânt dup\ ce Domnul S-a
`n\l]at la ceruri. El a trimis pe Duhul Cel Mângâietor peste cei
doisprezece Apostoli [i venind puterea cea sfânt\ s-a s\l\[-
luit `ntru ei [i a stat pe tronul cugetelor lor. Iar pentru c\ cei
ce erau de fa]\ socoteau c\ ei sunt be]i, a `nceput Petru s\-i
mustre pentru cele ce f\cuser\ lui Iisus, zicând: A]i r\stignit,
spânzurându-L pe lemn pe un b\rbat puternic `n semne [i `n
cuvânt (cf. Fapte 2, 22). {i iat\, acum El face lucruri minu-
nate: deschide mormintele, `nviaz\ pe cei mor]i ([i trimite
OMILIA A VII-A 63
pe Duhul). Pentru c\ s-a scris: „~n vremurile de pe urm\, voi

turna din Duhul Meu peste tot trupul, [i fiii [i fiicele voastre
vor prooroci” (Ioil 2, 28; Fapte 2, 17). {i ascultând cuvântul
lui Petru, mul]i s-au poc\it [i s-au f\cut neam nou, ales al lui
Dumnezeu.
7. Vezi cum s-a ar\tat `nceputul judec\]ii? Atunci ar\-
tându-se o lume nou\, atunci s-a dat (Apostolilor) puterea
de a [edea (pe tronuri), ca s\ judece (lumea) la Parusia Dom-
nului, atunci când va avea loc `nvierea mor]ilor; dar ei o ju-
dec\ `nc\ de acum, pentru c\ Duhul Sfânt [ade pe tronul
gândurilor lor.
Cât prive[te cununile pe care le vor primi cre[tinii `n lu-
mea cealalt\, acestea nu sunt lucruri create. Cei care zic (c\
sunt create) r\u fac. Pe acestea le arat\ Duhul luând chip (de
limbi de foc). C\ iat\ ce zice Apostolul Pavel despre Ierusa-
limul cel ceresc? (Zice) c\ „este mama noastr\”, a tuturor
celor care avem acela[i cuget.
Iar cât prive[te `mbr\c\mintea pe care o vor purta cre[-
tinii este limpede c\ Duhul `nsu[i ì va `mbr\ca pe ei `n nu-
mele Tat\lui [i al Fiului [i al Sfântului Duh, `n veci. Amin.
OMILIA A VII-A
Despre bun\tatea lui Hristos fa]\ de oameni.
Omilia cuprinde `ntreb\ri [i r\spunsuri.
1. S\ presupunem c\ cineva intr\ `n case `mp\r\te[ti [i

prive[te acolo la tablouri [i podoabe; vede `ntr-o parte adu-
nate comori, [i `n alt\ parte alte (lucruri minunate); st\ la
mas\ cu `mp\ratul, i se pun `nainte bucate [i b\uturi foarte
gustoase [i este cople[it de priveli[ti [i de frumuse]i; dup\
aceea este scos de acolo [i dus `ntr-un loc (urât) [i r\u miro-
sitor. S\ presupunem (apoi) c\ o fat\ foarte frumoas\, mai
`n]eleapt\ [i mai bogat\ decât toate (celelalte), ia un b\rbat
s\rac, umil, urât [i `mbr\cat `n haine zdren]\roase; `l dez-
brac\ de hainele cele murdare [i `l `mbrac\ `n haine `mp\r\-
te[ti, ì pune coroan\ pe cap [i ì devine lui so]ie. S\ pre-
supunem (c\, v\zând cele `ntâmplate), `ncepe acel s\rac a se
teme [i zice: (Oare) mie, (om) nenorocit, s\rac [i umil, mi
s-a dat o astfel de so]ie? Tot a[a a f\cut [i Dumnezeu cu
omul cel nenorocit [i umil. I-a dat s\ guste din (bun\t\]ile)
altui veac, dintr-o hran\ aleas\, i-a ar\tat m\riri [i frumuse]i
`mp\r\te[ti de negr\it [i cere[ti, pentru ca, punând fa]\ `n
fa]\ bunurile cele duhovnice[ti cu cele ale veacului acestuia,
pe toate acestea (de aici) s\ le lepede, fie c\ vede pe `m-
p\rat, fie pe cei puternici, fie pe cei `n]elep]i, [i s\ priveasc\
(numai) c\tre comoara cea cereasc\. Pentru c\, de vreme ce
Dumnezeu este iubire, (cre[tinul) a primit focul cel ceresc [i
dumnezeiesc al lui Hristos; `ntru aceasta s-a bucurat [i s-a
odihnit [i de acesta este legat.
2. ~ntrebare: Dac\ sunt `mpreun\, satana [i Dumnezeu,
fie `n v\zduh, fie `n oameni, (se vat\m\ cumva slava lui
Dumnezeu)?
R\spuns: Dac\ soarele acesta, care este o creatur\, str\-
lucind peste locuri murdare, nu se vat\m\, cu cât mai mult
Dumnezeu, (Creatorul tuturor), deodat\ cu satana existând,
nu Se `ntineaz\, nici nu Se spurc\. ~ns\ cel-r\u s-a `ntunecat
[i a fost orbit [i nu poate s\ vad\ cur\]ia [i subtilitatea lui
Dumnezeu. Cel care zice c\ satana are un loc al lui, [i
Dumnezeu un loc al Lui, acela limiteaz\ (pe Dumnezeu)
pân\ la locul unde locuie[te cel-r\u. Atunci cum spunem c\
(Dumnezeu) cel bun este f\r\ margini, necuprins [i c\ toate
sunt `ntru El [i (`n acela[i timp) c\ nu se `ntineaz\ Cel bun
OMILIA A VII-A 65
de cel-r\u? Dar nu cumva [i cerul, soarele [i mun]ii, de vre-

me ce au fost f\cu]i [i sunt `n Dumnezeu, sunt [i acestea
Dumnezeu? (Nicidecum). Creaturile (r\mân) `n rânduiala `n
care au fost a[ezate, iar Dumnezeu, Cel care le-a zidit, exist\
deodat\ cu ele.
3. ~ntrebare: De vreme ce (autorul) p\catului se transfor-
m\ `n `nger al luminii, [i (lucrarea lui) este asemenea (celei)
a harului, cum poate distinge omul cursele diavolului; cum
va primi el [i va deosebi (`nrâuririle) harului?
R\spuns: (Urm\rile) harului sunt bucuria, pacea, iubirea
[i adev\rul. Adev\rul `nsu[i sile[te pe om s\ caute adev\rul.
Pe când ar\t\rile p\catului sunt pricinuitoare de tulburare [i
nu aduc bucurie [i dragoste de Dumnezeu. L\ptuca s\lbatic\
seam\n\ cu cea cultivat\, `ns\ una este amar\, alta este dulce.
~n harul `nsu[i exist\ (elemente) asem\n\toare (cu cele) ale
adev\rului, dar (harul) este esen]a `ns\[i a adev\rului. Ase-
menea sunt aura soarelui [i discul `nsu[i, `ns\ altfel luce[te
aura, [i altfel lumina din disc. ~ntr-o cas\ arde o f\clie; altfel
apare lumina ei care se r\spânde[te pretutindeni, [i altfel
apare lumina care se afl\ `n f\clia `ns\[i, (care este) mai lumi-
noas\ [i mai str\lucitoare. La fel sunt [i unele (lucr\ri) ale ha-
rului; când omul le vede de departe, ì par ca ni[te vedenii [i
se bucur\ de ele, dar când intr\ `n el puterea lui Dumnezeu
[i ì cuprinde m\dularele [i inima [i ì robe[te mintea cu
iubirea lui Dumnezeu, omul devine altul. Când au pus mâna
pe Petru [i l-au aruncat `n temni]\ – pe când era el `nchis, – a
venit un `nger, i-a rupt lan]urile [i l-a scos afar\, iar el, fiind
ca `n extaz, socotea c\ este vedenie.
4. ~ntrebare: Cum cad cei care se afl\ sub `nrâurirea haru-
lui lui Dumnezeu?
R\spuns: Cugetele cele curate prin `ns\[i firea lor alu-
nec\ [i cad. Pentru c\ `ncepe (omul cel drept) a se `n\l]a, a
5 – Omilii
osândi [i a zice (altuia): E[ti un p\c\tos, pe când pe sine se

socote[te drept. Nu [tii ce zice Pavel? „Mi s-a dat un ghim-
pe `n trup, un `nger al satanei, s\ m\ p\lmuiasc\, ca s\ nu
m\ trufesc” (2 Cor. 12, 7). Pentru c\ [i natura cea curat\ are
`n sine (pornirea) spre mândrie.
5. ~ntrebare: Poate s\-[i contemple cineva sufletul pro-
priu prin mijlocirea luminii (dumnezeie[ti)? Aceasta, pentru
c\ unii resping revela]ia [i spun c\ vederea se face `ntru cu-
noa[tere [i sim]ire.
R\spuns: Exist\ o sim]ire, exist\ o vedere [i exist\ o lu-
minare. Cel ce are luminarea este mai presus de cel ce are
sim]irea. Pentru c\ mintea acestuia, (fiind luminat\), a primit
o parte (un dar) mai mare decât cel ce are sim]irea, [i a aflat
`n sine o adeverire a vederilor sale.
Altceva `ns\ este revela]ia, când sufletului i se descoper\
lucruri mari [i taine ale lui Dumnezeu.
6. ~ntrebare: Vede, oare, cineva sufletul prin descoperire
[i lumin\ dumnezeiasc\?
R\spuns: Precum ochii ace[tia (trupe[ti) v\d soarele, la
fel [i cei lumina]i (de Duhul) v\d chipul sufletului; (nu to]i),
ci pu]ini cre[tini v\d aceasta.
7. ~ntrebare: Oare sufletul are form\?
R\spuns: (Sufletul) are chip [i form\ asem\n\toare `nge-
rului. C\ dup\ cum `ngerii au chip [i form\ [i dup\ cum omul
cel din afar\ are chip, la fel [i omul cel dinl\untru are chip
asemenea `ngerului [i form\ asemenea omului celui din afar\.
8. ~ntrebare: Oare altceva este mintea, [i altceva este
sufletul?
R\spuns: Dup\ cum m\dularele trupului, de[i sunt multe,
alc\tuiesc un singur om, la fel [i m\dularele sufletului, de[i
sunt multe: minte, con[tiin]\, voin]\, cugete care acuz\ [i
cugete care ap\r\, toate `ns\ se cuprind `ntr-un tot: sunt m\-
OMILIA A VIII-A 67
dulare ale sufletului, iar omul cel dinl\untru nu este decât un

singur suflet. {i dup\ cum ochii cei din afar\ v\d de departe
m\r\cinii, pr\p\stiile [i gropile, tot a[a [i mintea, dac\ este
treaz\, vede mai dinainte me[te[ugirile [i cursele puterii du[-
mane [i, ca ochi al sufletului, `l p\ze[te pe acesta (s\ nu cad\
`n ele). S\ `n\l]\m, deci, m\rire Tat\lui [i Fiului [i Sfântului
Duh, `n vecii vecilor. Amin.
OMILIA A VIII-A
Despre cele ce se `ntâmpl\ cre[tinilor la rug\ciune,

despre treptele des\vâr[irii [i dac\ cre[tinii pot
s\ ajung\ la m\sura des\vâr[irii.
1. Intr\ cineva (`n Biseric\) s\-[i plece genunchii (la rug\-

ciune); inima i se umple de putere dumnezeiasc\, iar sufle-
tul i se bucur\ `n Domnul, (ca mireasa) de mire, dup\ cuvân-
tul proorocului Isaia, care zice: „~n ce chip se vesele[te mi-
rele de mireas\, a[a se va bucura Domnul de tine” (Isaia
62, 5). Cineva lucreaz\ (toat\) ziua, dar dedic\ un ceas rug\-
ciunii. Atunci, `n rug\ciune, omul s\u cel dinl\untru este r\pit
[i (purtat) `n adâncul cel nem\rginit al celuilalt veac, (se `m-
p\rt\[e[te) de o mare pl\cere, `ncât mintea lui, r\pit\ acolo,
devine str\in\ (de lumea aceasta). ~n vremea aceea uit\ cu-
getele cele p\mânte[ti, pentru c\ mintea i se umple [i este
robit\ de lucrurile cele dumnezeie[ti [i cere[ti, de lucruri
nem\rginite [i de nep\truns, de lucruri minunate, pe care
gura omeneasc\ nu le poate rosti. (~n clipa aceea, pe bun\
dreptate, poate), rugându-se, s\ zic\: „O, de s-ar duce [i su-
fletul odat\ cu rug\ciunea!”.
2. ~ntrebare: P\trunde, oare, totdeauna cineva `n acele

lucruri?
R\spuns: Harul se afl\ ne`ncetat `n om. Prinde r\d\cini
din tinere]e, se amestec\ cu el ca un aluat [i devine o parte
fireasc\ a lui, devine o singur\ fiin]\ cu el. Se manifest\ `n
om `n multe chipuri, precum voie[te, spre folosul acestuia.
(St\ `n firea lucrurilor) ca focul uneori s\ se `nvolbureze [i
s\ creasc\, alteori s\ sl\beasc\ [i s\ se domoleasc\; lumina,
de asemenea, uneori s\ str\luceasc\ mai cu putere, alteori
s\ se mic[oreze [i s\ p\leasc\; la fel se `ntâmpl\ [i cu aceast\
f\clie (a harului): odat\ aprins\, lumineaz\ totdeauna, `ns\
când este `nviorat\ de iubirea lui Dumnezeu, atunci devine
mai str\lucitoare, apoi, dup\ rânduiala dumnezeiasc\, lumina
iar\[i se `mpu]ineaz\, de[i continu\ s\ pâlpâie.
3. (St\ruind `n rug\ciune), unora li s-a ar\tat semnul crucii
`n chip luminos [i s-a `nfipt `n omul lor cel l\untric. (Se spune)
c\ odat\, (st\ruind) `n rug\ciune, un om a avut o vedenie: se
afla `n altar, `n biseric\, [i i s-au pus `nainte trei pâini, care
erau ca fr\mântate cu untdelemn. Pe cât mânca din ele, pe
atât cre[teau [i se m\reau. Alt\dat\, se f\cea c\ este `m-
br\cat cu o hain\ luminoas\, cum nu se g\se[te pe p\mânt
`n veacul acesta [i nu poate fi f\cut\ de mâini omene[ti. ~n
ce chip Domnul, suindu-se pe munte, `mpreun\ cu Ioan [i cu
Petru, [i-a schimbat ve[mintele [i le-a f\cut s\ str\luceasc\,
la fel era [i `mbr\c\mintea aceea. Iar omul acela, dezbr\-
cat (de hainele fire[ti [i `mbr\cat `n lumin\), s-a minunat [i
s-a uimit.
Alt\ dat\, lumina care str\luce[te `n inim\ descoper\
o alt\ lumin\, mai l\untric\, mai tainic\ [i mai adânc\. ~n
aceast\ lumin\, `n aceast\ contemplare (plin\ de dulcea]\)
afundându-se omul, nu mai este st\pân pe sine, devine ca un
str\in pentru lumea aceasta; (iar aceasta) din pricina iubirii [i
OMILIA A VIII-A 69
a pl\cerii care-l cople[te[te, din pricina tainelor celor ascun-

se (care i se descoper\). ~n acel timp, omul acela, eliberat de
povara celor trec\toare, ajunge la m\sura des\vâr[irii, curat
[i liber de p\cat.
Dar dup\ aceea, harul se arat\ mai pu]in, [i vine v\lul
puterii vr\jma[e. (Harul) str\luce[te doar `n parte, iar (omul)
se afl\ pe o treapt\ mai joas\ de des\vâr[ire.
4. S\ zicem c\ trebuie s\ urce cineva dou\sprezece
trepte ca s\ ajung\ la des\vâr[ire. Uneori reu[e[te s\ ajung\
la acea `n\l]ime a des\vâr[irii, dar alteori harul se `mpu]inea-
z\, iar acesta coboar\ o treapt\ [i st\ pe a unsprezecea.
Unul `ns\ a primit bel[ug de har, (r\mâne) `n el totdeau-
na, ziua [i noaptea, ajunge la m\sura des\vâr[irii [i devine
liber (de cele p\mânte[ti) [i curat, totdeauna `nl\n]uit (de
cele cere[ti) [i str\in (de cele p\mânte[ti). Dac\ un astfel de
om ar avea mereu `naintea ochilor acele lucruri minunate
care i s-au ar\tat [i pe care le-a experiat, n-ar mai putea s\
ia asupra sa nici sarcina cuvântului, n-ar primi s\ aud\ sau s\
se `ngrijeasc\ de ceva, de el sau de ziua de mâine, ci numai
ar sta `ntr-un col], str\in (de cele p\mânte[ti) [i `mb\tat (de
bucurie). De aceea nu i s-a dat m\sura des\vâr[irii, ca s\
poat\ s\ se `ngrijeasc\ de fra]i [i s\ slujeasc\ cuvântul. To-
tu[i, peretele cel din mijloc, (care `l `mpiedica s\ ajung\ la
des\vâr[ire), a fost d\râmat, iar moartea a fost biruit\.
5. Astfel stau lucrurile: Dup\ cum o negur\, o cea]\, se
las\ [i acoper\ o f\clie, care continu\ s\ ard\ [i s\ lumineze,
la fel se a[az\ deasupra acelei lumini (a harului) v\lul (`ntu-
nericului p\catului). De aceea m\rturise[te (cel de sub har)
c\ nu este des\vâr[it, nici liber cu totul de p\cat. Am putea
zice (c\ prin venirea harului) peretele cel din mijloc (care se
punea `naintea des\vâr[irii) s-a surpat [i s-a sf\râmat; dar
(am putea zice) c\ nu este cu totul [i pentru totdeauna sf\-
râmat. Sunt, `ntr-adev\r, clipe când (harul) se aprinde mai

mult, când mângâie [i odihne[te, dar sunt [i clipe când se
mic[oreaz\ [i p\le[te, precum voie[te, `n folosul omului. A
ajuns, oare, cineva `n lumea aceasta la m\sura des\vâr[irii?
A gustat [i a experiat (fericirea) celuilalt veac? Eu `nc\ n-am
v\zut pe nimeni s\ fie cre[tin des\vâr[it [i liber (de p\cat).
Chiar dac\ cineva se odihne[te `n har, p\trunde tainele [i (se
desf\teaz\) de multa dulcea]\ a harului, p\catul r\mâne `nc\
`n el. Unii, pentru c\ au fost d\rui]i cu bel[ug de har [i de
lumin\, socotesc c\ sunt liberi [i des\vâr[i]i, `ns\, din lips\
de experien]\, gre[esc. Pentru c\ (zic eu, de[i) au puterea
harului, nu sunt `nc\ pe deplini slobozi. {i eu am ajuns, `n
anumite clipe la m\sura (celei mai mari libert\]i cu putin]\)
[i [tiu c\ nu exist\ om des\vâr[it.
6. ~ntrebare: Spune-ne nou\, tu pe care treapt\ (a des\-
vâr[irii) te afli (acum)?
R\spuns: Dup\ (ce s-a ar\tat `n lume) semnul crucii, ha-
rul `n a[a fel lucreaz\ [i aduce pace `n toate m\dularele [i `n
inima (omului), `ncât sufletul, cople[it de bucurie, se arat\ ca
un copil lipsit de r\utate, care nu mai osânde[te (pe nimeni),
fie acesta grec sau iudeu, p\c\tos sau doritor de desf\t\ri
lume[ti. Omul s\u l\untric prive[te cu ochi curat (la to]i), se
bucur\ de toat\ lumea [i vrea s\-i slujeasc\ [i s\-i iubeasc\
(pe to]i), [i pe greci, [i pe iudei. (Un astfel de om), ca un
fiu de `mp\rat, `[i pune `ncrederea `n Fiul lui Dumnezeu ca
`ntr-un p\rinte, i se deschid u[ile [i intr\ `n multe c\m\ri; [i
cu cât intr\ (`n ele), cu atât i se deschid altele: dintr-o sut\,
`n alte sute de c\m\ri, [i se (tot) `mbog\]e[te. {i cu cât se
`mbog\]e[te, pe atât alte lucruri noi [i minunate i se arat\. {i
i se `ncredin]eaz\, ca unui fiu [i mo[tenitor, lucruri ce nu pot
fi `n]elese de firea omeneasc\, [i de gura [i limba (omeneas-
c\) nu se pot rosti. Slav\ lui Dumnezeu. Amin.
OMILIA A IX-A
F\g\duin]ele [i proorociile lui Dumnezeu se `mplinesc

dup\ multe [i felurite `ncerc\ri. Numai de la Dumnezeu
s\ a[tept\m izb\vire de ispitele celui-viclean.
1. Lucrarea duhovniceasc\ a harului lui Dumnezeu care

are loc `n suflet se face cu mult\ r\bdare, cu `n]elepciune [i
sub obl\duirea tainic\ a min]ii. Dup\ ce omul s-a luptat vre-
me `ndelungat\, dup\ ce voia lui liber\, supus\ la mult\ `n-
cercare, s-a ar\tat binepl\cut\ Duhului (Sfânt), dup\ ce a ar\-
tat r\bdare `n `ncercare, lucrarea harului se arat\ des\vâr[it\
`ntru el. C\ este a[a, vom proba cu `ntâmpl\ri istorisite `n
Scripturile de Dumnezeu insuflate.
2. Cele ce spun eu asemenea sunt cu cele `ntâmplate pe
vremea lui Iosif. Cât timp [i câ]i ani au trebuit s\ treac\ pân\
s\ se s\vâr[easc\ voia lui Dumnezeu cea pentru el [i pân\ s\
i se `mplineasc\ vedeniile! La câte osteneli, necazuri [i strâm-
tor\ri n-a fost supus! Dar pe toate `ndurându-le cu b\rb\]ie
[i ar\tându-se rob `ncercat [i credincios al lui Dumnezeu, `n
cele din urm\ a ajuns conduc\tor al Egiptului [i a dat hran\
neamului s\u. Atunci proorocia (privitoare la) lucruri nev\-
zute s-a `mplinit, ca [i voia lui Dumnezeu, care a fost vestit\
cu mul]i (ani `nainte).
3. La fel sunt cele ce se spun despre David. Dumnezeu
l-a uns pe el `mp\rat prin proorocul Samuel. Dar dup\ ce a
fost uns, (a trebuit) s\ fug\ (de la ai lui), pentru c\ `l urm\-
rea Saul, ca s\-l ucid\. {i ce s-a `ntâmplat cu ungerea lui
Dumnezeu [i cu f\g\duin]a Lui, care trebuia numaidecât s\
se `mplineasc\? Pentru c\ `ndat\ ce a fost uns a [i ajuns la
grea strâmtorare: (a trebuit) s\ r\t\ceasc\ prin pustiet\]i,
s\ fie lipsit pân\ [i de pâine [i s\ fug\ la p\gâni din pricina
cursei pe care i-o `ntindea Saul. De câte necazuri nu a fost

cuprins acela pe care l-a uns `mp\rat Dumnezeu! Dar de[i a
fost `ndelung `ncercat [i strâmtorat [i ispitit, el s-a `ncrezut
`n Dumnezeu [i gândea: Ceea ce a f\cut Dumnezeu cu mine
prin ungerea proorocului [i ceea ce a zis c\ se va `ntâmpla
cu mine, negre[it se va `ntâmpla. {i (`ntr-adev\r), dup\ ce a
ar\tat mult\ r\bdare, `n cele din urm\ s-a `mplinit voia lui
Dumnezeu, [i David a domnit, dup\ multe `ncerc\ri. Atunci
s-a v\dit cuvântul lui Dumnezeu, iar ungerea care s-a f\cut
prin proorocul s-a ar\tat sigur\ [i adev\rat\.
4. La fel sunt cele (ce se spun) despre Moise. Mai dina-
inte cunoscându-l [i mai dinainte socotindu-l s\ fie conduc\-
tor [i izb\vitor al poporului, Dumnezeu a rânduit ca (mai `ntâi)
s\ fie fiu al fiicei lui Faraon, s\ creasc\ `n bog\]ie `mp\r\-
teasc\, `n m\rire [i `n dezmierd\ri, [i s\ fie instruit `n toat\
`n]elepciunea egiptenilor. Dar când s-a f\cut b\rbat [i a cres-
cut `n credin]\, a lep\dat pe toate acelea, (a lep\dat) pl\ce-
rea cea trec\toare a p\catului [i a ales, a[a cum spune Apos-
tolul, necazurile [i oc\rile lui Hristos (Evr. 11, 25). {i fugind
`n Egipt, cât\ vreme n-a petrecut p\scând oile, el, fiul `mp\-
ratului, care fusese crescut `ntru atâta pl\cere [i `ndestulare
`mp\r\teasc\! ~ns\ r\bdând multele `ncerc\ri (la care a fost
supus) [i ar\tându-se `ndelung-r\bd\tor, (rob) `ncercat [i cre-
dincios lui Dumnezeu, `n cele din urm\ a ajuns izb\vitorul,
conduc\torul [i `mp\ratul lui Israel, [i a fost numit dumnezeu
al lui Faraon de c\tre (`nsu[i) Dumnezeu. Pentru c\ prin el a
biciuit Egiptul, prin el i-a ar\tat lui Faraon lucruri mari [i mi-
nunate, iar `n cele din urm\ (prin el) i-a `necat pe egipteni `n
mare. Iat\, deci, dup\ cât\ vreme, dup\ câte `ncerc\ri [i
strâmtor\ri s-au `mplinit voia [i planul lui Dumnezeu!
5. La fel s-a `ntâmplat [i pe vremea lui Avraam. Cu câ]i
ani `nainte nu i-a f\g\duit Dumnezeu c\-i va d\rui un fiu, [i
OMILIA A IX-A 73
cu toate acestea nu i l-a d\ruit `ndat\! {i câte `ncerc\ri [i is-

pite n-au venit `n acei ani peste el! El `ns\ a `ndurat cu mult\
r\bdare cele ce veneau peste el, fiind `ncredin]at c\ nu minte
Cel ce a f\g\duit [i c\ ~[i va `mplini cuvântul. {i a[a crezând,
a dobândit f\g\duin]a.
6. La fel s-a `ntâmplat [i cu Noe. Acesta a primit porunc\
de la Dumnezeu `n al cincisutelea an (al vie]ii sale) s\ con-
struiasc\ corabia, pentru c\ (Dumnezeu) ì vestise c\ va tri-
mite potop peste lume, cum a [i f\cut `n anul al [asesutelea;
[i o sut\ de ani a a[teptat f\r\ s\ se `ntrebe dac\ Dumnezeu
va face sau nu cele ce spusese. Pentru c\ era `ncredin]at c\
toate câte a spus Dumnezeu negre[it se vor `mplini. Respec-
tând, deci, cu str\[nicie porunca [i aflându-se (tare atunci
când a fost) `ncercat `n credin]\ [i r\bdare, s-a mântuit el [i
(toat\) casa lui.
7. Am adus aceste m\rturii din (Sfintele) Scripturi, pen-
tru a ar\ta c\ lucrarea harului lui Dumnezeu `n om [i darul
Duhului Sfânt, pe care se `nvrednice[te a-l primi sufletul cel
credincios, se face cu mare lupt\ [i cu `ndelung\-r\bdare,
prin `ncerc\ri [i ispite, c\ libertatea voin]ei (omene[ti) este
`ncercat\ prin multe strâmtor\ri. Atunci când (un astfel de
om) prin nimic nu `ntristeaz\ pe Duhul, ci dimpotriv\ este `n
acord cu El prin `mplinirea poruncilor, cu ajutorul harului,
atunci se `nvrednice[te s\ dobândeasc\ libertatea fa]\ de pa-
timi [i `nfierea Duhului, care `nfiere `n tain\ se arat\, bog\]ia
cea duhovniceasc\ [i `n]elepciunea care nu este din lumea
aceasta, de care se fac p\rta[i cei ce sunt cre[tini cu adev\rat.
De aceea, ei se deosebesc `ntru totul de to]i oamenii care au
duhul lumii acesteia, (de a[a-zi[ii) `n]elep]i [i pricepu]i.
8. Un astfel de om „pe to]i ì judec\” (1 Cor. 2, 15), dup\
cum este scris. El cunoa[te pe fiecare de ce duh insuflat vor-
be[te, pe care (adev\ruri) se `ntemeiaz\ [i pe ce trepte (ale
des\vâr[irii) se afl\, `ns\ pe el niciunul dintre oamenii care

au duhul lumii nu poate s\-l cunoasc\ [i s\-l judece, afar\
numai de acela care are Duhul cel ceresc al Dumnezeirii.
(Acela) `l cunoa[te ca pe unul ce este asemenea lui, dup\
cum spune Apostolul: „Cele duhovnice[ti prin cele duhov-
nice[ti se l\muresc. Omul cel firesc nu prime[te pe cele ale
Duhului lui Dumnezeu, pentru c\ acestea sunt pentru el
nebunie (...) Omul cel duhovnicesc pe toate le judec\, `ns\
pe el nimeni nu-l judec\” (1 Cor. 2, 14-15). Un astfel de om
leap\d\ [i dispre]uie[te lucrurile care sunt (iubite [i) sl\vite
`n lumea aceasta, ca bog\]ia, desf\tarea, pl\cerea, ba chiar
[i cunoa[terea.
9. C\ dup\ cum cel care este cuprins de fierbin]eal\ [i
arde, dispre]uie[te [i leap\d\ orice hran\ [i b\utur\, fie ea
oricât de pl\cut\ – pentru c\ fierbin]eala `l arde [i `l mun-
ce[te –, la fel sunt [i aceia care ard de dorul cel ceresc, curat
[i sfânt al Duhului, c\rora le-a fost r\nit sufletul de iubirea lui
Dumnezeu [i de focul cel ceresc [i dumnezeiesc, (foc pe
care) Domnul (`nsu[i) a venit s\-l semene pe p\mânt – [i vrea
numaidecât s\ se aprind\ –; (de acest foc) fiind foarte mult
aprin[i [i arzând de dorul cel ceresc dup\ Hristos, precum
s-a zis mai `nainte, ace[tia, (repet), din pricina focului iubirii
lui Hristos, care-i cuprinde, ì aprinde, ì arde [i-i face s\ cau-
te pe Dumnezeu [i bunurile cele cere[ti, leap\d\ [i dispre-
]uiesc acele lucruri care sunt (socotite) de cinste [i sl\vite `n
lumea aceasta. De aceast\ dragoste (aprinzându-se cineva),
nimic din cele cere[ti, din cele p\mânte[ti sau de sub p\-
mânt nu-l poate desp\r]i (de Hristos). C\ spune Apostolul:
„Cine ne va desp\r]i pe noi de dragostea lui Hristos?” (Rom.
8, 35 [i celelalte).
10. Este cu neputin]\ s\-[i dobândeasc\ cineva sufletul
[i dragostea cea cereasc\ a Duhului dac\ nu se `nstr\ineaz\
OMILIA A IX-A 75
de toate lucrurile acestui veac, dac\ mintea lui nu se elibe-

reaz\ de toate ispitele lume[ti [i p\mânte[ti, pentru ca s\ se
poat\ dedica unui singur ]el, c\utarea dragostei lui Hristos.
(Se cuvine ca acela care vrea s\ dobândeasc\ mântuirea) s\
arate toat\ grija, toat\ preocuparea [i toat\ osteneala pen-
tru cercetarea esen]ei celei spirituale a sufletului [i pentru
`mpodobirea lui cu virtu]i, cu podoaba cea cereasc\ a Duhu-
lui, cu cur\]ia [i cu sfin]enia lui Hristos. (Se cuvine) ca unul
ca acesta s\ renun]e la toate [i s\ `ndep\rteze (din calea lui)
toate piedicile materiale [i p\mânte[ti; s\ nu-l preocupe nici
chiar iubirea cea trupeasc\ de p\rin]i [i de rude. S\ nu `ng\-
duie min]ii sale s\ se preocupe [i s\ se fr\mânte cu nimic
altceva, ca de pild\: cu (gândul) puterii, al m\ririi, al onoru-
rilor, al prieteniilor trupe[ti, sau cu alte griji p\mânte[ti, ci
mintea lui s\ fie preocupat\ `n `ntregime de cercetarea esen-
]ei spirituale a sufletului [i s\ a[tepte cu deplin\ r\bdare ve-
nirea Duhului, c\ zice Domnul: „~ntru r\bdarea voastr\ ve]i
dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19). {i iar\[i: „C\uta]i
(mai `ntâi) ~mp\r\]ia lui Dumnezeu [i toate celelalte se vor
ad\uga vou\” (Matei 6, 33).
11. Este cu putin]\ ca acela care a[a se nevoie[te [i care
totdeauna ia aminte la sine – fie (c\ face) ascultare, fie orice
alt\ lucrare binepl\cut\ lui Dumnezeu – s\ se poat\ feri de
`ntunericul duhurilor celor viclene. Pentru c\ mintea care nu
`nceteaz\ s\ se cerceteze pe sine [i s\ caute pe Domnul
poate s\ câ[tige sufletul, pentru c\ se d\ cu (toat\) t\ria
roab\ Domnului [i se alipe[te numai de El. Pentru c\ s-a zis:
„Noi robim tot gândul spre ascultarea lui Hristos” (2 Cor.
10, 5). Iar când prin astfel de lupte, prin astfel de dorin]\
[i c\utare, mintea se `nvrednice[te s\ se fac\ – prin har –
un duh cu Domnul Hristos, (atunci Domnul), odihnindu-Se
`n vasul sufletului, (face sufletul) gata spre tot lucrul bun,
s\ nu `ntristeze Duhul Domnului prin voirile sale, prin `nde-

letnicirile lumii acesteia, prin pofta de slav\ [i dorin]a de
st\pânire, prin mândrie [i pofte trupe[ti, [i prin leg\turile [i
amestecul cu oamenii cei r\i.
12. Este lucru pl\cut când (sufletul) se consacr\ `ntru totul
Domnului [i numai de El se alipe[te; când se `ndeletnice[te
f\r\ `ncetare cu (`mplinirea) poruncilor Sale [i când cinste[te
dup\ vrednicie pe Duhul lui Hristos, (Duh) Care `l cerceteaz\
[i `l adumbre[te. (Un astfel de suflet) se `nvrednice[te s\
se fac\ un duh cu Domnul [i o amestec\tur\, precum zice
Apostolul: „Cel ce se alipe[te de Domnul, un duh este cu El”
(1 Cor. 6, 17). Iar dac\ cineva se las\ pe sine (prad\) grijilor,
(iubirii) de m\rire [i de st\pânire, onorurilor de la oameni, [i
pe toate acestea le caut\; dac\ sufletul s\u este fr\mântat [i
amestecat cu gânduri p\mânte[ti sau `nl\n]uit de vreun
lucru din lumea aceasta; (dac\) un astfel de suflet ar dori s\
se lepede, s\ scape [i s\ fug\ de `ntunericul `n care este
]inut, nu mai poate (acest lucru), pentru c\ iube[te [i face
voia `ntunericului [i nu ur\[te cu des\vâr[ire lucr\rile r\ut\]ii.
13. S\ ne preg\tim, deci, s\ venim c\tre Domnul cu tot
cugetul [i cu toat\ voin]a noastr\ [i s\ ne facem urm\tori
ai lui Hristos, s\vâr[ind voia Lui [i aducându-ne aminte
(mereu) de toate poruncile Lui, ca s\ le facem pe ele. {i dez-
legându-ne noi de iubirea lumii, numai c\tre El s\ ne `ndrep-
t\m sufletele noastre; grija, preocuparea [i c\utarea min]ii
noastre numai la El s\ o avem. Iar dac\ cu trupul ne `ndelet-
nicim mai pu]in cu cercetarea poruncilor [i cu ascultarea fa]\
de Dumnezeu, cu mintea s\ nu ne dep\rt\m de iubirea, do-
rul [i c\utarea Domnului. Pentru ca, nevoindu-ne cu un ast-
fel de cuget, cu gând curat umblând pe calea drept\]ii [i tot-
deauna la noi `n[ine luând aminte, s\ dobândim f\g\duin]a
Duhului S\u, s\ ne izb\vim prin har de pierzania `ntunericu-
OMILIA A X-A 77
lui patimilor, de care e muncit sufletul, s\ ne facem vrednici

de ~mp\r\]ia cea ve[nic\ [i s\ ne `nvrednicim a ne desf\ta cu
Hristos `n veci, sl\vind pe Tat\l, pe Fiul [i pe Sfântul Duh, `n
veci. Amin.
OMILIA A X-A
Darurile harului dumnezeiesc se p\streaz\ [i se `nmul]esc prin

smerenie [i osârdie, [i se pierd prin mândrie [i trând\vie.
1. Sufletele cele iubitoare de adev\r [i de Dumnezeu,

care cu mult\ n\dejde [i credin]\ doresc s\ se `mbrace cu
Hristos, n-au trebuin]\ s\ fie `ndemnate de al]ii s\ doreasc\
cerul [i s\ iubeasc\ pe Domnul.
Se `ntâmpl\ uneori s\ se `mpu]ineze (zelul lor), `ns\ având
(mereu privirea) pironit\ asupra crucii lui Hristos, asupra Mi-
relui celui ceresc, totdeauna au sim]irea sporirii duhovni-
ce[ti. R\nite de dorul cerului [i fl\mânzind dup\ dreptatea
virtu]ilor, ele doresc cu nesa] luminarea Duhului. Iar dac\ se
`nvrednicesc a cunoa[te, prin credin]\, tainele cele dumneze-
ie[ti [i dac\ se `mp\rt\[esc de darul cel ceresc al veseliei,
nu-[i pun `ncrederea `n ele [i nu cred c\ ([i) sunt ceva; ci,
(dimpotriv\), cu cât se `nvrednicesc de darurile cele duhov-
nice[ti, cu atât mai mult doresc cerul [i `l caut\ cu osteneal\.
Cu cât au `n ele sim]irea duhovnice[tii sporiri, cu atât mai mult
`nfometeaz\ [i `nseteaz\ dup\ `mp\rt\[irea [i cre[terea (lor)
`n har. {i cu cât se `mbog\]esc duhovnice[te, cu atât se so-
cotesc mai s\race [i tânjesc dup\ darul cel duhovnicesc, dup\
Mirele cel ceresc. C\ spune Scriptura: „Cei ce M\ m\nânc\
vor fl\mânzi `nc\ (mai mult), iar cei ce M\ beau vor `nseta
`nc\ (mai mult)” (~n]. Sir. 24, 23).
2. Astfel de suflete, care iubesc cu (atâta) `nfocare [i nesa]
pe Domnul, sunt vrednice de via]a cea ve[nic\. De aceea se
[i `nvrednicesc a se izb\vi de patimi [i a se face p\rta[e, prin
har, la comuniunea tainic\ [i de negr\it a Duhului Sfânt [i la
luminarea (Lui). Sunt `ns\ altele, f\r\ curaj [i trândave, care
nu caut\ `nc\ de aici, de când sunt `nc\ `n trup, s\ dobân-
deasc\ prin st\ruin]\ [i r\bdare sfin]enia inimii, nu `n parte,
ci `n chip des\vâr[it, suflete care nu n\d\jduiesc cu toat\
puterea lor s\ se `mp\rt\[easc\ de des\vâr[irea Duhului celui
mângâietor [i s\ fie izb\vite prin Duhul de r\utatea patimilor.
(~n sfâr[it sunt altele) care, dup\ ce s-au `nvrednicit s\ pri-
measc\ harul dumnezeiesc, se las\ (prad\) lipsei de grij\ [i
nep\s\rii, [i iar\[i sunt furate de r\utate.
3. Pentru c\ primind harul Duhului [i având mângâierea
harului, (care aduce) odihn\ [i dulcea]\ duhovniceasc\, ele
`[i pun n\dejdea `n acestea, se mândresc [i ajung del\s\-
toare. Nu au inim\ zdrobit\, nici nu-[i smeresc cugetul, (ele
care) n-au ajuns la m\sura des\vâr[it\ a nep\timirii, care nu
s-au umplut prin osârdie [i credin]\ cu bel[ug de har, care
se mul]umesc s\ se odihneasc\ [i s\ r\mân\ la o pu]in\ mân-
gâiere a harului; astfel de suflete sporesc mai degrab\ `n tru-
fie, decât `n smerenie. {i din pricina neglijen]ei, dispre]ului
[i a trufiei lor de[arte pierd [i harul de care s-au `nvrednicit.
4. Sufletul cu adev\rat iubitor de Dumnezeu [i de Hristos,
chiar dac\ ar s\vâr[i mii de fapte bune, se poart\ ca [i când
nimic n-ar fi f\cut, din pricina dorului s\u nepotolit dup\
Domnul. Chiar dac\ (un astfel de om) [i-ar istovi trupul `n
posturi [i privegheri, se arat\ ca [i cum `nc\ n-a `nceput s\
se osteneasc\ cu virtu]ile. Chiar dac\ s-ar `nvrednici s\ do-
OMILIA A X-A 79
bândeasc\ felurite daruri ale Duhului [i s\ i se descopere tai-

nele cere[ti, se arat\ ca [i când n-a dobândit nimic, din pri-
cina iubirii sale nem\surate [i nepotolite fa]\ de Domnul. Ba,
dimpotriv\, `n toate zilele fl\mânzind [i `nsetând `n credin]\
[i dragoste [i st\ruind `n rug\ciune, are un dor nepotolit
dup\ tainele harului [i dup\ starea de virtute. Este r\nit de
dragostea Duhului ceresc; prin har se treze[te pururea `n el
un dor aprins fa]\ de Mirele cel ceresc [i dore[te s\ se `n-
vredniceasc\ deplin de comuniunea tainic\ [i de negr\it cu
El, `ntru sfin]enia Duhului. Cu fa]a sufletului descoperit\ [i
privind fa]\ (c\tre fa]\) pe Mirele cel ceresc, (aflat) `ntr-o lu-
min\ duhovniceasc\ [i de negr\it, se contope[te cu El prin
credin]\. Asem\nându-se lui `ntru moarte, (sufletul) a[teapt\
mereu, cu mult dor, moartea pentru Hristos, (a[teapt\) cu
credin]\ puternic\ s\ primeasc\ de la Domnul izb\virea de-
s\vâr[it\ de p\cat [i de `ntunericul patimilor. Pentru ca a[a,
cur\]it de Duhul [i sfin]indu-[i trupul [i sufletul, s\ se `nvred-
niceasc\ a deveni vas ales pentru primirea Mirelui celui ce-
resc [i s\la[ al lui Hristos, ~mp\ratul cel ceresc [i adev\rat.
Atunci se face vrednic de via]a cea cereasc\, (dac\) s-a f\cut
`nc\ de aici s\la[ al Duhului Sfânt.
5. La aceste trepte (ale des\vâr[irii) sufletul nu poate s\
ajung\ deodat\ [i f\r\ ispit\. El ajunge la cre[terea [i des\-
vâr[irea duhovniceasc\ – pân\ la m\sura des\vâr[it\ a nep\-
timirii – prin multe osteneli [i lupte, prin `ncerc\ri [i nevoin]e,
ar\tând zel vreme de mul]i ani. Supus fiind, (deci), de c\tre
cel-r\u la tot felul de ispite [i r\bdându-le pe acestea cu
osârdie [i b\rb\]ie, se `nvrednice[te (a dobândi) cinstirile
cele mari, darurile cele duhovnice[ti [i bog\]ia cea cereasc\;
se `nvrednice[te a se face mo[tenitor al ~mp\r\]iei celei ce-
re[ti, `ntru Hristos Iisus, Domnul nostru, C\ruia se cuvine sla-
va [i puterea `n veci. Amin.
OMILIA A XI-A
Puterea Duhului Sfânt este ca focul `n inima omului. De ce are

nevoie omul pentru a deosebi cugetele care se nasc `n inim\.
Despre [arpele cel mort, `nfipt de Moise `n vârful lemnului,
care era o pre`nchipuire a lui Hristos. Omilia mai cuprinde
[i dou\ convorbiri: una a lui Hristos cu Satana, (duhul) cel r\u,
alta a Lui cu cei p\c\to[i.
1. Focul cel ceresc al Dumnezeirii, pe care cre[tinii `l pri-

mesc `n acest veac `nl\untrul inimii lor, acela care lucreaz\
`nl\untrul inimii lor, iese din ele atunci când trupurile se des-
fac `n cele din care au fost f\cute. Dar (la momentul potrivit
vine) iar\[i, strânge la un loc m\dularele cele `mpr\[tiate [i
le `nviaz\. C\ dup\ cum focul cel din Ierusalim – cel ce ardea
pe altar, care `n vremea robiei a fost ascuns `ntr-o groap\, [i,
dup\ ce s-a f\cut pace [i s-au `ntors (`n patrie) cei robi]i,
acela[i, ca re`nnoit, ardea ca de obicei –, tot a[a se `ntâmpl\
acum cu trupul, care, dup\ ce s-a descompus [i s-a pre-
schimbat `n tin\, venind focul cel ceresc, `l re`nnoie[te [i-l
`nviaz\. Pentru c\ focul care locuie[te acum `nl\untrul inimii,
atunci se arat\ `n afar\ [i lucreaz\ `nvierea trupurilor.
2. Pe vremea lui Nabucodonosor, focul cel din cuptor nu
era dumnezeiesc, ci creat. ~ns\ cei trei tineri, care erau `n
focul cel v\zut pentru (credin]a) lor dreapt\, aveau `n inimile
lor focul cel dumnezeiesc [i ceresc, care lucra `nl\untrul lor,
`n cugetele lor. Acel foc s-a ar\tat `n afara lor. A stat `n mijlo-
cul lor [i a oprit focul cel v\zut, ca s\ nu ard\ sau s\ vat\me
`n vreun fel pe cei drep]i. Un lucru asem\n\tor s-a `ntâmplat
cu israeli]ii `n vremea (r\t\cirii lor prin pustie). Pentru c\ min-
tea [i voia lor era s\ se dep\rteze de Dumnezeul cel viu [i
s\ se `ntoarc\ la cinstirea zeilor, Aaron a fost nevoit s\ le
OMILIA A XI-A 81
spun\ s\ aduc\ (la el) vasele (lor) cele de aur [i podoabele,

din care, punându-le `n foc, le-a f\cut un idol, imitând oare-
cum focul (cel v\zut) de gândul lor.
Atunci s-a `ntâmplat un lucru minunat: ei hot\râser\ `n
ascuns, `n cugetele lor, s\ slujeasc\ idolilor, [i iat\, focul (cel
v\zut) le-a f\cut idol din vasele puse `n el, iar ei s-au `nchi-
nat pe fa]\ idolilor.
Deci, dup\ cum cei (trei) tineri, gândind lucruri drepte,
au primit `ntru ei focul lui Dumnezeu [i s-au `nchinat Domnu-
lui cu adev\rat, la fel se `ntâmpl\ acum cu sufletele cele
credincioase: ele primesc `n acest veac, `ntru ascuns, acel foc
dumnezeiesc [i ceresc. Acest foc pl\smuie[te `n adâncul lor
o icoan\ cereasc\.
3. Deci, dup\ cum focul acela a preschimbat vasele cele
de aur `n idol, tot a[a [i Domnul, privind la alegerea sufle-
telor bune [i credincioase, modeleaz\ `n ele `nc\ de acum o
icoan\ dup\ gândul lor. La `nviere, (puterea dumnezeiasc\
din suflet) se va manifesta `n afara lui [i va preasl\vi [i trupul,
atât pe din\untru, cât [i pe dinafar\. Dar, dup\ cum trupurile
unora, supuse stric\ciunii, sunt pân\ la sfâr[itul veacurilor
moarte [i putrezite, tot a[a [i cugetele lor sunt stricate de sa-
tana, lipsite de via]\ [i `ngropate `n noroi [i p\mânt. Pentru
c\ sufletul lor s-a pierdut. Prin urmare, dup\ cum israeli]ii,
punând vasele lor `n foc, (din ele) s-a f\cut un idol, tot a[a
acum, (`n aceast\ via]\), omul i-a dat (pricinuitorului) r\ut\]ii
cugetele sale cele curate [i bune, iar acesta le-a `ngropat `n
noroiul p\catului, [i au devenit (pentru om) un idol. Cum, deci,
le mai poate (singur) afla, deosebi [i scoate din focul r\ut\]ii?
Pentru aceasta are nevoie de f\clia dumnezeiasc\, de Duhul
Sfânt, pentru a pune rânduial\ `n casa sa cea `ntunecat\; are
nevoie de lumina Soarelui drept\]ii, care r\sare `n inim\ [i o
lumineaz\; are nevoie de arm\, ca s\ `nving\ `n r\zboi.
6 – Omilii
4. (Se spune) c\ o v\duv\, pierzând o drahm\, a aprins

mai `ntâi f\clie, apoi a f\cut ordine `n cas\. Fiind ordine `n
cas\ [i f\clia aprins\, s-a g\sit [i drahma, care era acoperit\
de p\mânt, de praf [i murd\rie. (Tot a[a) [i acum: sufletul nu
poate, singur, s\ g\seasc\ [i s\ deosebeasc\ gândurile sale
(de cele insuflate de cel-r\u). Abia atunci când este aprins\ lu-
mina divin\, care lumineaz\ casa cea `ntunecat\, abia atunci
vede cum gândurile sale sunt `ngropate `n noroiul [i murd\-
ria p\catului. R\s\rind soarele, iar sufletul v\zând pierzarea
`n care se afl\, `ncepe s\ recheme cugetele amestecate `n
gunoi [i murd\rie. Pentru c\, `nc\lcând porunca, sufletul a
pierdut vederea chipului care se afla `n el.
5. S\ presupunem c\ exist\ un `mp\rat care are averi [i
slugi care ì slujesc. S\ presupunem, (apoi), c\ este prins de
du[mani [i dus `n robie. Fiind, (deci), prins [i dus `n exil, `n
mod firesc, sunt duse [i slugile sale `mpreun\ cu el. Tot a[a
s-a `ntâmplat cu Adam, care a fost creat de Dumnezeu curat,
pentru a-i sluji Lui, [i toate creaturile au fost puse `n slujba lui.
Ca domn [i `mp\rat a fost pus peste toate creaturile. ~ns\,
când cel-viclean s-a apropiat de el [i i-a vorbit, a ascultat mai
`ntâi vorba lui cu urechea, ca ceva din afar\. Dup\ aceea,
vorba aceluia a trecut `n inima lui [i i-a cuprins toat\ fiin]a. {i
fiind luat el (captiv), a fost luat\ (captiv\) [i crea]ia care ì
slujea. Din pricina lui, moartea a st\pânit peste tot omul, iar
din pricina neascult\rii, chipul (dintâi) al lui Adam s-a distrus,
iar oamenii s-au ab\tut (de la cinstirea lui Dumnezeu) la cin-
stirea demonilor. Iat\ roadele p\catului: lucrurile f\cute bune
de Dumnezeu se aduc jertf\ idolilor. Pâinea, vinul, untde-
lemnul [i animalele se pun pe capi[tile lor. Dar nu numai
atât: au jertfit idolilor chiar [i pe fiii [i fiicele lor.
6. Acum `ns\ vine ~nsu[i Acela care a pl\smuit trupul [i
sufletul; El nimice[te toat\ puterea celui-r\u [i toate lucrurile
OMILIA A XI-A 83
Sale s\vâr[ite `n cugete, re`nnoie[te [i reface chipul cel ce-

resc, zide[te un suflet nou, pentru ca Adam s\ st\pâneasc\
iar\[i peste moarte [i s\ domneasc\ peste creaturi.
(Tr\ind) `n umbra Legii, Moise a fost numit mântuitorul
lui Israel, pentru c\ a scos pe urma[ii acestuia din Egipt. Tot
a[a [i acum: Hristos, adev\ratul Mântuitor, p\trunde `ntru
cele ascunse ale sufletului [i-l scoate din Egiptul cel `ntune-
cos, de sub jugul cel foarte greu [i din robia cea amar\. Ne
porunce[te `ns\ s\ ie[im din (aceast\) lume [i s\ fim s\raci
de toate cele v\zute, s\ nu avem griji p\mânte[ti, ci ziua [i
noaptea s\ st\m la u[\ a[teptând (vremea) când Domnul va
deschide inimile (noastre) cele `ncuiate [i va v\rsa peste noi
darul Sfântului Duh.
7. (Domnul) a zis s\ renun]\m la aur, argint [i rudenii, s\
vindem averile [i s\ d\m (banii dobândi]i) s\racilor, s\ ne
facem comoar\ `n ceruri [i s\-L c\ut\m (numai pe El). „Pen-
tru c\ unde este comoara ta, acolo este [i inima ta” (Matei 6,
21). Domnul [tia c\ satana st\pâne[te cugetele [i izbute[te
(s\ le abat\) c\tre grija lucrurilor p\mânte[ti [i materiale. De
aceea, `ngrijindu-se de sufletul t\u, Dumnezeu ]i-a spus s\
renun]i la toate, s\ cau]i chiar [i f\r\ voia ta bog\]ia cea
cereasc\ [i s\ ai inima `ndreptat\ c\tre El. Dac\ ai vrea s\ te
`ndrep]i c\tre creaturi, s\ afli c\ nimic din cele v\zute nu-]i
apar]ine. De vrei sau nu, El te sile[te s\-]i `ndrep]i mintea
c\tre cer, (locul) unde ]i-ai adunat [i ]i-ai pus comorile tale.
„Pentru c\ acolo unde este comoara ta, acolo va fi [i inima
ta” (Matei 6, 21).
8. ~n (vremea) Legii (celei vechi), Dumnezeu a poruncit
lui Moise s\ fac\ un [arpe de aram\, s\-l `nal]e [i s\-l piro-
neasc\ `n vârful unui lemn. To]i aceia care, mu[ca]i fiind de
[erpi, priveau la [arpele de aram\, se vindecau (Num. 21, 4
[.u.). Aceasta s-a f\cut cu un rost, [i anume: cei ce erau
cople[i]i de grijile p\mânte[ti, de `nchinarea la idoli, de pl\-

cerile (insuflate) de satana [i de orice impietate, (erau sili]i)
`n felul acesta – fie [i pentru pu]in timp – s\-[i ridice privirea
de la cele de jos c\tre cele de sus, apoi de la acelea s\ se
`nal]e (cu gândul [i mai sus), c\tre Cel Prea`nalt; sporind
câte pu]in [i ajungând mai duhovnice[ti, s\ afle c\ El,
(Dumnezeu), este mai presus de `ntreaga creatur\. De aceea
[i ]ie ]i-a poruncit s\ devii s\rac, s\ vinzi tot ce ai [i s\ dai
(pre]ul ob]inut) s\racilor; pentru ca, de ai [i vrea s\ te târ\[ti,
(a]intindu-]i privirea la cele de) pe p\mânt, s\ nu po]i (face
aceasta). De aceea, cercetându-]i inima, s\ `ncepi a spune
`n cugetul t\u: ~ntrucât nimic nu avem pe p\mânt, s\ ne
`ndrept\m (gândul) c\tre cer, acolo unde ne-am pus co-
moara noastr\. (Atunci, numaidecât), mintea ta `ncepe s\ se
ridice c\tre cele `nalte, `ncepe a le c\uta pe cele de sus [i a
spori `ntru ele.
9. Ce `nseamn\ aceasta c\ [arpele cel mort, care a fost
pironit `n vârful lemnului, vindeca pe cei r\ni]i? {arpele cel
mort (care) biruia pe ([erpii) cei vii era o pre`nchipuire a
trupului Domnului. Pentru c\ El a ridicat [i a pironit pe lem-
nul crucii trupul luat din (Fecioara) Maria, [i (a[a) un trup
mort a `nvins [i a ucis pe [arpele cel viu care se târa prin
inima (omului). Mare este minunea aceasta! {arpele cel mort
a ucis pe cel viu! {i `n ce chip Moise a s\vâr[it un lucru nou
f\când o asem\nare a [arpelui celui viu, tot a[a [i Domnul a
f\cut un lucru nou (luând trup) din (Fecioara) Maria [i S-a `m-
br\cat cu acesta. El nu {i-a adus trupul S\u din cer, ci Duhul
cel ceresc, Care a intrat (`n firea) lui Adam. (Trupul) luat (din
Fecioara Maria) s-a unit cu Dumnezeirea, iar (Dumnezeirea)
a `mbr\cat trup omenesc, pl\m\dit `n pântecele (Fecioarei).
{i dup\ cum pân\ `n vremea lui Moise Domnul n-a poruncit
s\ se fac\ `n lume un [arpe de aram\, (pe care privindu-l cei
OMILIA A XI-A 85
mu[ca]i) de [erpi, s\ se vindece, tot a[a nu s-a ar\tat `n

lume, pân\ la (venirea) Domnului, un trup nou, f\r\ de p\cat,
(izb\vitor al omenirii din moarte). Pentru c\, dup\ ce primul
Adam a c\lcat porunca, moartea a `mp\r\]it peste to]i fiii
acestuia. (Dar odat\ cu `ntruparea Fiului lui Dumnezeu), a
biruit trupul cel mort pe [arpele cel viu. Acest lucru minunat
este pentru iudei pricin\ de sminteal\, iar pentru neamuri
nebunie. Pentru c\ (iat\) ce spune Apostolul: „Noi propo-
v\duim pe Iisus Hristos cel r\stignit: pentru iudei, sminteal\;
pentru neamuri, nebunie. Dar pentru noi, cei care ne mân-
tuim, Hristosul lui Dumnezeu, puterea [i `n]elepciunea lui
Dumnezeu” (1 Cor. 1, 23, 24). Pentru c\ `n trupul cel omorât
era via]a, izb\virea [i lumina. (Pentru c\) prin trup Se apro-
pie Domnul de moarte [i vorbe[te cu ea [i ì porunce[te s\
scoat\ sufletele din iad [i s\ I le redea Lui.
10. {i iat\, (auzind) acestea cel-viclean [i tulburându-se,
se duce la slugile sale, adun\ toate puterile, strânge zapisele
[i (venind la Domnul) zice: „Iat\, ace[tia au ascultat de cuvân-
tul meu; ace[ti oameni ni s-au `nchinat nou\”. Dar Dumnezeu,
judec\tor drept fiind, [i de data aceasta arat\ dreptatea Lui
[i zice: (~ntr-adev\r), a ascultat de tine Adam, dar tu ai luat
`n st\pânire toate inimile (urma[ilor) lui. A ascultat de tine
omenirea, dar cu trupul Meu ce este aici? Acesta este f\r\
p\cat. Acel trup al primului Adam ]i-a fost dator, [i pe drept
ai zapis (`mpotriva lui). Despre Mine `ns\ to]i m\rturisesc c\
nu am p\cat [i c\ nu-]i datorez nimic. (Despre Mine) to]i
m\rturisesc c\ sunt Fiul lui Dumnezeu. (Acest lucru) l-a m\r-
turisit glasul care a venit din ceruri pe p\mânt, (zicând):
„Acesta este Fiul Meu cel iubit; de El s\ asculta]i” (Matei 17,
5; 3, 16). (Acest lucru) `l m\rturise[te Ioan: „Iat\ Mielul lui
Dumnezeu, Care ridic\ p\catul lumii” (Ioan 1, 29). ~l m\rturi-
se[te Scriptura: „Acesta p\cat n-a f\cut, nici nu s-a aflat `ntru
El vicle[ug” (Isaia 4, 9). {i Eu, Domnul (zic): „Iat\, vine st\-

pânitorul lumii acesteia [i nu va afla nimic la Mine” (Ioan 14,
30). Dar tu `nsu]i, satano, dai m\rturie despre Mine [i zici:
„{tiu cine e[ti, Fiul lui Dumnezeu” (Marcu 3, 11); [i iar\[i:
„Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit `nainte de vreme
s\ ne chinuie[ti?” (Matei 8, 29).
Trei m\rturisesc despre Mine: (Dumnezeu Tat\l), Care
sloboade glas din ceruri, (oamenii) cei de pe p\mânt, [i tu
`nsu]i (satano). Deci, Eu r\scump\r trupul care ]i-a fost vân-
dut prin Adam cel dintâi [i nimicesc zapisele tale. Pentru c\
Eu, fiind r\stignit [i coborându-M\ la iad, am pl\tit datoriile
lui. De aceea `]i poruncesc ]ie, iadule, `ntunericule, ]ie, moarte:
„Scoate puterile cele rele, umple-te de fric\, las\ liber (nea-
mul) cel `nchis al lui Adam!”.
11. Dar când auzi c\ `n vremea aceea Domnul a izb\vit
sufletele din iad [i din `ntuneric [i coborând la iad a f\cut un
lucru minunat, s\ nu soco]i c\ aceste lucruri sunt departe de
sufletul t\u.
(~ntr-adev\r), primind omul (sfaturile) celui-viclean, moar-
tea are `n st\pânire sufletele (urma[ilor) lui Adam [i ]ine `n-
chise gândurile sufletului. De aceea, când auzi (vorbindu-se)
despre morminte, s\ nu te gânde[ti numai la cele ce se v\d,
pentru c\ [i inima ta este o groap\ [i un mormânt. Pentru c\
atunci când `ncep\torul r\ut\]ii [i `ngerii lui se cuib\resc `n
ea, fac drumuri [i c\r\ri pe care puterile lui satana (intr\) [i
se preumbl\ prin mintea [i prin cugetele tale, (cum atunci)
nu este (sufletul t\u) un iad, o groap\ [i un mormânt, iar tu
nu e[ti mort pentru Dumnezeu? Acolo, `n suflet, a ascuns
satana argintul cel f\r\ de pre]; acolo a sem\nat semin]ele
am\r\ciunii, pe acesta l-a dospit cu aluatul cel vechi [i l-a
f\cut izvor de ap\ murdar\.
OMILIA A XI-A 87
(~mp\rt\[indu-ne, deci, cu trupul lui Hristos), Domnul

intr\ `n sufletele celor care ~l caut\, intr\ `n adâncul iadului
inimii [i acolo porunce[te inimii zicând: „Scoate afar\ sufle-
tele cele `nchise”. El sfarm\ pietrele cele grele care zac dea-
supra sufletului, deschide mormintele [i elibereaz\ din tem-
ni]a cea `ntunecoas\ sufletul, care este mort cu adev\rat.
12. (S\ presupunem) c\ un om este legat cu lan]uri de
mâini [i de picioare [i vine cineva care ì dezleag\ lan]urile
[i-l las\ liber s\ mearg\ unde voie[te; la fel (dezleag\) Dom-
nul [i sufletul cel legat cu lan]urile mor]ii, ì elibereaz\ mintea
[i-i d\ drumul s\ se odihneasc\ `n v\zduhul cel dumnezeiesc.
Sau: Un om a fost prins `n vâltoarea unui râu; a fost dus
la fund, s-a `necat [i zace mort `n mijlocul unor fiare cum-
plite. Dac\ cineva, ne[tiind s\ `noate, vrea s\-l salveze, se
`neac\ [i se pierde [i el `mpreun\ cu acesta. Numai un `no-
t\tor `ncercat poate s\ se scufunde `n ap\ [i s\ scoat\ pe cel
`necat din mijlocul fiarelor. Chiar apa, când vede `notând pe
cel `ncercat, care [tie (ce s\ fac\), `l ajut\ [i-l ridic\ la supra-
fa]\. La fel este [i sufletul cufundat `n abisul `ntunericului [i
`n adâncul mor]ii; este `necat [i mort fa]\ de Dumnezeu,
(zace) `n mijlocul unor fiare cumplite.
{i cine (altul) poate s\ se coboare `n acele c\m\ri [i
adâncuri ale mor]ii [i ale iadului (din inim\), dac\ nu Acela
care a f\cut trupul? El p\trunde `n ambele laturi: `n adâncul
iadului, unde sufletul este ]inut de moarte, `mpreun\ cu cuge-
tele lui, [i scoate pe Adam cel mort din adâncul `ntunecat.
Moartea `ns\[i, prin `ncercarea (la care a supus) pe Acesta,
ì vine `n ajutor, precum apa celui ce `nota.
13. C\ ce lucru greu este pentru Dumnezeu s\ r\zbat\
pân\ la moarte [i pân\ `n sânul cel adânc al inimii [i s\
recheme (la via]\) pe Adam cel mort? C\ dac\ `n lumea de
acum – `n care sunt case [i l\ca[uri `n care locuiesc oamenii,
[i (locuri) unde (vie]uiesc) fiare, lei, balauri [i mon[tri otr\-

vitori, – iar soarele, care este o creatur\, p\trunzând de pre-
tutindeni (`n ele) prin u[i [i ferestre, prin pe[terile leilor [i
prin g\urile [erpilor, iese apoi (din ele) [i cu nimic nu se va-
t\m\, cu cât mai mult Dumnezeu, St\pânul tuturor lucrurilor,
intr\ `n s\la[urile [i `n sufletele oamenilor, unde s-a cuib\rit
moartea, [i elibereaz\ de acolo pe Adam ([i `ntreg neamul
s\u), f\r\ s\ sufere ceva de la moarte!
(La fel se `ntâmpl\ [i cu ploaia). Coborându-se din cer,
ploaia ajunge `n locurile cele mai de jos ale p\mântului,
umeze[te [i `nvioreaz\ r\d\cinile cele uscate [i na[te acolo
noi l\stari.
14. Se deosebe[te (omul) care duce lupt\ [i r\zboi cu
satana, care are suflet zdrobit [i este (cople[it) de grij\ (du-
hovniceasc\), de durere [i de lacrimi, de cel care tr\ie[te `n
nep\sare.
Pentru c\ `n dou\ st\ri se pot afla oamenii. Unul st\ruie
`n astfel de lucruri, iar Domnul este al\turi de el `n lupt\ [i-l
p\ze[te. El ~l caut\ cu st\ruin]\ [i bate la u[\, s\ i se des-
chid\. Iar dac\ (un astfel de) frate se arat\ a fi bun `n aceast\
lupt\, (aceasta se datore[te faptului c\) este sus]inut de har.
(Altul) `ns\ nu are nicio temelie, nu are fric\ de Dumnezeu,
nu [i-a zdrobit inima, nici nu-[i st\pâne[te mintea [i m\du-
larele, pentru a nu umbla f\r\ rânduial\. Neintrând `n lupt\,
sufletul s\u este `nc\ pierdut. Deci, se deosebe[te cel ce se
afl\ `n lupt\ [i `n necaz de cel ce nu [tie ce este lupta. (La fel
se `ntâmpl\ cu) semin]ele. Odat\ ce au fost aruncate `n p\-
mânt, (ele trebuie) s\ reziste la ghea]\, la iarn\ [i la r\ceala
aerului; dar la vremea cuvenit\, sunt re`nsufle]ite [i odr\slesc.
15. Poate c\ Satana spune inimii tale: Iat\ câte rele ai
f\cut! Iat\ de câte nebunii s-a umplut sufletul t\u! E[ti `ngro-
pat `n p\cate [i nu mai po]i s\ te mântuie[ti! Face aceasta
pentru a te duce la dezn\dejde, fiindc\ nu-i este pe plac
OMILIA A XII-A 89
poc\in]a (`n lume), [i vorbe[te `n orice clip\ sufletului a[a

cum vorbe[te un om cu un (alt) om. Tu `ns\ r\spunde-i: Am
m\rturia scris\ a Domnului c\ nu vrea moartea p\c\tosului,
ci, poc\indu-se, s\ se `ntoarc\ de la calea r\ut\]ii [i s\ fie viu.
C\ de aceea S-a pogorât El (din ceruri): ca s\ mântuiasc\ pe
cei p\c\to[i, s\ `nvieze [i s\ ridice pe cei mor]i, iar pe cei (ce
se aflau `ntru `ntuneric) s\-i lumineze. Venind la noi, El ne-a
chemat s\ ne facem cu adev\rat fiii (S\i, s\ mo[tenim) ce-
tatea cea sfânt\ a p\cii, via]a care niciodat\ nu se sfâr[e[te
[i slava cea nestric\cioas\. Se cuvine, deci, ca noi s\ d\m
urmare acestui `nceput bun: s\ st\ruim `n s\r\cie, `n (gândul
c\ suntem) str\ini pe p\mânt, `n nevoin]e, `n rug\ciuni c\tre
Dumnezeu, [i s\ batem la u[\ cu credin]\. Trupul este aproa-
pe de suflet, dar Domnul este [i mai aproape. (El poate) s\
vin\ [i s\ deschid\ u[ile cele `nchise ale inimii [i s\ ne d\ru-
iasc\ bog\]ia cea cereasc\. El este bun [i iubitor de oameni,
[i nemincinoase sunt f\g\duin]ele Sale. Numai dac\ noi r\b-
d\m pân\ la sfâr[it [i ~l c\ut\m pe El. Slav\ `ndur\rilor Tat\lui
[i Fiului [i Sfântului Duh, `n veci. Amin.
OMILIA A XII-A
Despre starea lui Adam `nainte de a c\lca porunca

lui Dumnezeu [i dup\ ce a pierdut chipul s\u cel ceresc.
Omilia con]ine [i câteva tâlcuiri foarte folositoare.
1. C\lcând porunca, Adam a pierdut `n dou\ privin]e: `n

primul rând a pierdut bunul cel curat [i frumos, (bunul cel
mai de pre]) al firii sale, [i anume faptul (de a fi fost creat)
dup\ chipul [i asem\narea lui Dumnezeu; `n al doilea rând,
pierzând chipul, (a pierdut puterea) `n virtutea c\reia, potri-

vit f\g\duin]ei, ì era h\r\zit\ toat\ mo[tenirea cereasc\.
S\ presupunem c\ o moned\ având chipul `mp\ratului
este falsificat\. Atunci aurul `[i pierde valoarea, iar chipul
`mp\ratului nu folose[te (la nimic). A[a ceva a p\]it [i Adam.
Pentru c\ lui i se g\tise o mare bog\]ie spre mo[tenire.
(S\ presupunem, de asemenea), c\ exist\ o mare mo[ie
cu multe venituri, cu vie plin\ de roade, cu ogoare m\-
noase, cu turme, cu aur [i argint; a[a era [i vasul lui Adam
`nainte de c\lcarea poruncii, asemenea unei mo[ii de (mare)
pre]. Dar pentru c\ a avut cugete rele, a pierdut (bunurile
care-i veneau) de la Dumnezeu.
2. Nu zicem c\ a pierdut totul, c\ a murit [i a pierit. El a
murit fa]\ de Dumnezeu, dar tr\ie[te dup\ firea sa. Iat\, toat\
lumea umbl\ [i se ocup\ cu felurite treburi; dar Dumnezeu ì
cunoa[te mintea [i dorin]ele. De aceea, o prive[te [i o trece
cu vederea, nu se apropie de ea, pentru c\ nu cuget\ nimic
binepl\cut lui Dumnezeu. (~n anumite locuri) se `ntâmpl\ s\
fie hanuri, s\la[e de desfrânare, locuri unde se s\vâr[esc
lucruri rele [i f\r\ rânduial\. Oamenii cu frica lui Dumnezeu,
trecând prin preajm\, nu se `ngre]o[eaz\, pentru c\, v\zân-
du-le, nu iau aminte la ele; acestea sunt pentru ei ca ni[te
lucruri moarte. La fel (prive[te) [i Dumnezeu pe aceia care
s-au dep\rtat de la cuvântul [i porunca Lui: V\zându-i, ì
trece cu vederea [i nu intr\ `n comuniune cu ei, nici nu Se
odihne[te `n cugetele lor.
3. ~ntrebare: Cum poate s\ fie cineva s\rac cu duhul, mai
ales când simte c\ s-a schimbat, a sporit [i a ajuns la o cu-
noa[tere [i o `n]elegere pe care nu le avea mai `nainte?
R\spuns: Cât\ vreme cineva nu dobânde[te [i nu spo-
re[te `ntru acestea, nu este cu adev\rat s\rac cu duhul, ci
numai socote[te despre sine c\-i a[a. Dar când ajunge la o
OMILIA A XII-A 91
astfel de `n]elegere [i sporire, harul `nsu[i `l `nva]\ – pe acela

care este drept [i ales al lui Dumnezeu – s\ fie s\rac cu
duhul, s\ nu se socoteasc\ pe sine a fi ceva, (s\ socoteasc\)
sufletul s\u f\r\ de pre] [i de nimic. Chiar [i când [tie [i are
ceva, (s\ se poarte) ca [i când nu ar avea [i nu ar [ti nimic.
Acest lucru (trebuie) s\ devin\ pentru mintea omeneasc\ un
lucru firesc, (o a doua natur\). Nu vezi cum Avraam, de[i era
alesul (lui Dumnezeu), zicea despre sine c\ este p\mânt [i
cenu[\? (cf. Fac. 18, 27). {i David, dup\ ce a fost uns rege,
când avea pe Dumnezeu cu el, ce a zis? „Vierme sunt, [i nu
om, batjocura oamenilor [i def\imarea poporului” (Ps. 21, 7).
4. Deci, cei care voiesc s\ fie `mpreun\-mo[tenitori cu
ace[tia [i `mpreun\-cet\]eni ai cet\]ii celei cere[ti, [i s\ fie
preasl\vi]i `mpreun\ cu ei, datori sunt s\ fie smeri]i, s\ nu
socoteasc\ despre ei c\ sunt ceva, ci s\ aib\ inima zdrobit\.
Chiar dac\ harul lucreaz\ `n cre[tini `n chip diferit [i (chiar
dac\) sunt diferite m\dularele (Bisericii), totu[i, (cre[tinii) to]i
apar]in aceleia[i cet\]i, au acela[i duh, vorbesc aceea[i limb\,
se cunosc unii pe al]ii. C\ dup\ cum `ntr-un trup sunt multe
m\dulare, dar unul este sufletul care le pune pe toate `n
mi[care, tot a[a unul este Duhul care lucreaz\ `n to]i, `n chip
felurit, (`ntrucât to]i cre[tinii) apar]in aceleia[i cet\]i [i (merg)
pe aceea[i cale.
To]i drep]ii au mers pe calea cea strâmt\ [i plin\ de `n-
cerc\ri, au fost prigoni]i, pu[i la cazne, oc\râ]i, (s-au `mbr\cat)
`n piei de capr\, au tr\it `n pe[teri [i `n cr\p\turile p\mân-
tului (cf. Evr. 11, 37-38). Tot a[a [i Apostolii: „Pân\ `n ceasul
de acum”, spune (Apostolul Pavel), „fl\mânzim, `nset\m, sun-
tem goi, oc\râ]i [i pribegim” (1 Cor. 4, 11). Unora dintre ei li
s-a t\iat capul, al]ii au fost r\stigni]i, iar al]ii `n multe feluri au
suferit. Dar St\pânul lor, [i al Proorocilor, [i al Apostolilor,
cum a vie]uit? Nu ca [i când ar fi uitat de slava Sa dum-
nezeiasc\? El ni S-a f\cut nou\ pild\ primind s\ fie oc\rât, s\

poarte coroan\ de spini, s\ fie scuipat, p\lmuit [i r\stignit.
5. Iar dac\ Dumnezeu a[a a vie]uit pe p\mânt, se cuvine
ca tu s\-L urmezi. A[a au vie]uit [i Apostolii, [i Proorocii.
Noi, dac\ vrem s\ fim zidi]i pe temelia Domnului [i a
Apostolilor, datori suntem s\-i urm\m pe ei. Pentru c\ zice
Apostolul (Pavel), `n Duhul Sfânt: „Fi]i urm\tori mie, precum
[i eu sunt al lui Hristos” (1 Cor. 4, 16). Iar dac\ tu iube[ti
slava de la oameni, dac\ vrei s\ ]i se ploconeasc\ (oamenii)
[i dac\ urm\re[ti odihna, atunci te-ai ab\tut de la calea (lui
Hristos).
Trebuie s\ te r\stigne[ti `mpreun\ cu Hristos Cel care a
fost r\stignit, s\ p\time[ti `mpreun\ cu Cel ce a p\timit, pen-
tru ca astfel s\ fii preasl\vit `mpreun\ cu Cel ce S-a preasl\vit.
Trebuie ca mireasa s\ sufere `mpreun\ cu Mirele, pentru
ca astfel s\ se fac\ p\rta[\ [i `mpreun\-mo[tenitoare cu
Hristos.
Este cu neputin]\ s\ intre cineva `n cetatea sfin]ilor, s\ se
odihneasc\ [i s\ domneasc\ `n veci, la nesfâr[it, cu ~mp\ra-
tul, de va lep\da suferin]ele, calea cea strâmt\, aspr\ [i cu
multe `ncerc\ri.
6. ~ntrebare: De vreme ce Adam a pierdut chipul s\u cel
propriu [i ceresc, a mai fost p\rta[ la chipul cel ceresc [i a
mai avut pe Duhul Sfânt?
R\spuns: Atâta timp cât Cuvântul lui Dumnezeu era cu
el, le avea pe toate. Pentru c\ ~nsu[i Cuvântul era pentru el
mo[tenire, `mbr\c\minte, slav\ care `l acoperea [i `nv\]\tur\.
El i-a dat (lui Adam) puterea s\ dea nume la toate: pe
acesta l-a numit cer, pe acesta soare, pe aceasta lun\, pe
acesta p\mânt, pe aceasta pas\re, pe acesta animal, [i pe
acesta copac. Dup\ cum a fost `nv\]at, a[a le-a numit.
OMILIA A XII-A 93
7. ~ntrebare: (Nu cumva) a avut el [i o sim]ire [i o comu-

niune a Duhului?
R\spuns: Cuvântul `nsu[i fiind cu el, pe toate le avea:
(avea) cunoa[tere, mo[tenire [i `nv\]\tur\. Ce spune Ioan
despre Cuvânt? „La `nceput era Cuvântul” (Ioan 1, 1). Vezi
c\ era Cuvântul totul? (Cuvântul) era slava care (acoperea pe
Adam) pe dinafar\. Dar s\ nu ne smintim când se spune c\
„erau goi” (Fac. 3, 23), pentru c\ nu-[i vedeau goliciunea lor.
Abia dup\ ce au c\lcat porunca, au v\zut c\ sunt goi [i s-au
ru[inat.
8. ~ntrebare: Deci, `nainte de c\lcarea poruncii, (oamenii)
erau `mbr\ca]i, `n loc de ve[mânt, cu slava lui Dumnezeu?
R\spuns: Dup\ cum Duhul a lucrat prin prooroci, i-a `n-
v\]at, s-a aflat `nl\untrul lor [i s-a ar\tat `n afara lor, la fel,
Duhul, atunci când a voit, a fost cu Adam, l-a `nv\]at [i i-a
spus: „F\ a[a, spune a[a”. C\ci Cuvântul era totul pentru
(Adam), [i cât timp a st\ruit `n porunca (Lui), a fost prieten
cu Dumnezeu. Ce este de mirare c\ `ntru acestea fiind,
(Adam) a c\lcat porunca? {i cei care s-au umplut de Duhul
Sfânt au (`nc\) gândurile lor fire[ti [i voin]\ (liber\) ca s\ con-
simt\ (cu ele). La fel [i acesta: de[i era cu Dumnezeu `n rai,
cu voia sa a c\lcat porunca [i a ascultat de cel-viclean. (Sub-
liniem) `ns\ c\ [i dup\ c\lcarea poruncii a avut cuno[tin]\.
9. ~ntrebare: Ce fel (de cuno[tin]\)?
R\spuns: Când este prins un tâlhar ([i dus) la tribunal,
judec\torul, `ncepând a-l judeca, `l `ntreab\: „Atunci când ai
s\vâr[it (aceste) rele, n-ai [tiut c\ vei fi prins [i ucis?” El nu
`ndr\zne[te s\ spun\ c\ n-a [tiut, pentru c\ [tie [i, fiind pe-
depsit, de toate `[i aminte[te [i pe toate le m\rturise[te.
Iar cel ce desfrâneaz\ nu [tie c\ face r\u? {i cel ce fur\
nu [tie c\ p\c\tuie[te? De asemenea, l\sând la o parte
Scripturile, oamenii nu [tiu, oare, din cugetarea lor fireasc\,
c\ exist\ Dumnezeu? Ei nu vor putea s\ spun\ `n ziua aceea

(a judec\]ii): „N-am [tiut c\ exist\ Dumnezeu”. Pentru c\ tu-
netele [i fulgerele venite din cer (le spun): „S\ [ti]i c\ exist\
Dumnezeu, Care conduce lumea”. Dar ce strigau demonii:
„Tu e[ti Fiul lui Dumnezeu. De ce ai venit s\ ne chinuie[ti
`nainte de vreme?” (Matei 8, 29)? {i `n m\rturisirile (lor de-
monii) zic: „Tu m\ arzi, tu m\ arzi!” (Primii oameni) nu [tiau
de pomul cuno[tin]ei binelui [i r\ului; (`ns\) c\lcarea poruncii
de c\tre Adam le-a dat (aceast\) cuno[tin]\.
10. {i pentru c\ fiecare `ntreab\: ~n ce stare era [i ce a
f\cut Adam care a primit cuno[tin]a binelui [i a r\ului, s\ as-
cult\m ce spun Scripturile. (Ele spun) c\ era `n cinste [i `ntru
cur\]ie, dar c\lcând porunca a fost scos din Rai [i Dumnezeu
S-a mâniat pe el. Atunci cunoa[te el pe cele bune ale lui
(Dumnezeu) [i dându-[i seama de r\ul (f\cut) se fere[te s\
nu mai gre[easc\, ca s\ nu cad\ `n osânda mor]ii.
Cunoa[tem (din acelea[i Scripturi) c\ toate creaturile
lui Dumnezeu de El sunt conduse. (Este firesc acest lucru),
pentru c\ El a f\cut cerul, p\mântul, animalele, târâtoarele,
fiarele pe care le vedem [i al c\ror num\r nu-l [tim. Nimeni
dintre oameni nu cunoa[te acest lucru, afar\ numai de
Dumnezeu, care este `n toate, chiar [i `n puii din pântecele
animalelor. El cunoa[te [i pe cele de sub p\mânt, [i pe cele
de deasupra cerurilor.
11. L\sând deci pe cele (p\mânte[ti), mai mult s\ c\u-
t\m, ca ni[te iscusi]i negu]\tori, s\ dobândim mo[tenirea
cea cereasc\ [i cele de folos sufletelor noastre; s\ `nv\]\m a
dobândi bunurile care r\mân (pururea) la noi.
Dac\ tu, om fiind, `ncepi s\ cercetezi gândul lui Dumnezeu
[i s\ zici: „Am aflat [i am `n]eles (tainele lui Dumnezeu),
pui mintea (ta) cea omeneasc\ mai presus de gândul lui
Dumnezeu, (pe care vrei s\-l cercetezi). {i amarnic r\t\ce[ti.
OMILIA A XII-A 95
Pentru c\, cu cât vrei s\ cercetezi cu mintea ta [i s\ p\trunzi

(tainele lui Dumnezeu), pe atât intri `ntr-un adânc (de nep\-
truns) [i nu `n]elegi (nimic). Chiar [i `ntreb\rile care `]i vin (`n
minte referitor la) ce se `ntâmpl\ zilnic cu tine [i cum, sunt
de necuprins [i f\r\ r\spuns.
(R\spunsul lor este `n Scripturi. El trebuie) primit cu bucurie
[i cu credin]\. (Te `ntreb): Ai putut s\-]i cuno[ti sufletul, de
când te-ai n\scut [i pân\ acum? (Dac\ da), atunci spune-mi
ce gânduri ]i-au `ncol]it `n minte de diminea]a pân\ seara!
Spune-mi gândurile tale din cursul a trei zile. Fire[te c\ nu
po]i. Iar dac\ gândurile sufletului t\u nu le po]i cuprinde,
cum vei putea cuprinde cugetele [i gândirea lui Dumnezeu?
12. Dar tu, oricât\ pâine `]i trebuie, m\nânc\; apoi, l\-
sând tot p\mântul, du-te la ]\rmul râului [i oricât\ ap\ `]i
trebuie, bea, dar s\ nu cercetezi de unde vine (râul) [i cum
curge! Sârguie[te-te a-]i vindeca piciorul t\u (cel bolnav,
pentru a merge bine), [i neputin]a ochiului t\u, ca s\ vezi
lumina soarelui. S\ nu cercetezi cât\ lumin\ are soarele [i `n
ce zodie r\sare. Ceea ce ]i se d\ spre folosin]\, prime[te!
(Pentru a vedea faptele minunate ale lui Dumnezeu) nu
e nevoie s\ te urci pe mun]i [i s\ afli câ]i asini [i câte s\lb\-
ticiuni pasc acolo. Prive[te pruncul! Se apropie de sânul ma-
mei, suge [i se hr\ne[te. Nu [tie s\ cerceteze r\d\cina sau
izvorul, de unde vine acesta. El suge laptele [i gole[te tot
sânul, `ns\ dup\ aceea sânul iar\[i se umple. Acest lucru
nu-l cunoa[te nici pruncul, nici mama lui, de[i laptele vine
din toate m\dularele ei.
Dac\ ~l cau]i pe Domnul `n adâncuri, acolo ~l afli pe El
f\când semne (minunate). Dac\ ~l cau]i `n groap\, acolo ~l afli
pe El `n mijlocul leilor, p\zind pe dreptul Daniel. Dac\ ~l cau]i
pe El `n foc, acolo ~l afli, ajutând pe robii S\i. Dac\ ~l cau]i pe
El `n munte, acolo ~l afli `mpreun\ cu Moise [i Ilie. Deci, pre-
tutindeni este: `n cele mai de jos ale p\mântului, mai presus

de ceruri [i `n noi.
La fel [i sufletul, aproape de tine este, `nl\untru [i `n
afara ta. Pentru c\ unde voie[ti, acolo ]i-e mintea: `n ]\ri `n-
dep\rtate, la r\s\rit, la apus, sau sus `n cer.
13. S\ c\ut\m, deci, `n primul rând, s\ avem `n noi sem-
nul [i pecetea Domnului. Pentru c\ `n vremea judec\]ii, atunci
când se va face desp\r]irea (oamenilor de c\tre) Dumnezeu,
când toate neamurile p\mântului, (care se trag din spi]a) lui
Adam, se vor aduna, iar P\storul va chema turma Sa, (atunci
to]i) câ]i vor avea semnul vor cunoa[te pe P\storul lor, iar
P\storul va cunoa[te pe cei care au pecetea Sa [i ì va aduna
dintre toate neamurile. Ace[tia vor auzi glasul Lui [i ~l vor
urma pe El. Lumea va fi `mp\r]it\ `n dou\ (turme): o turm\
`ntunecat\, care va merge `n focul cel ve[nic, [i alta lumi-
noas\, care va merge la odihna cea cereasc\. Pentru c\ (lu-
crul) pe care-l avem acum `n suflete, (atunci) se va desco-
peri, va lumina [i va `mbr\ca `ntru slav\ trupurile (noastre).
14. Dup\ cum `n luna lui April, r\d\cinile `ngropate `n
p\mânt l\st\resc [i dau la iveal\ frunze, flori [i fructe – [i se
fac v\dite atât r\d\cinile cele bune, cât [i cele care dau spini –,
a[a (va fi) [i `n ziua aceea: faptele pe care le-a s\vâr[it fiecare
cu trupul s\u se vor v\di, [i se vor ar\ta atât cele bune, cât
[i cele rele. Atunci va avea loc judecata [i deplina r\spl\tire.
Pe lâng\ hrana aceasta v\zut\, exist\ o alt\ hran\ (nev\-
zut\). Atunci când Moise s-a suit pe munte, patruzeci de zile
a postit. S-a suit om [i s-a coborât purt\tor de Dumnezeu.
Iat\, s\ lu\m seama la noi: dac\ trupul nu este sus]inut cu
hran\, `n pu]ine zile se pr\p\de[te. Acesta `ns\ patruzeci de
zile postind, s-a coborât mai puternic decât to]i. (S-a `ntâm-
plat aceasta) pentru c\ trupul s\u a fost hr\nit de Dumnezeu,
(nu cu hrana cea v\zut\, ci cu alt\ hran\), cu o hran\ ce-
reasc\. Aceast\ hran\ a fost Cuvântul lui Dumnezeu. (Dato-
OMILIA A XII-A 97
rit\ ei) chipul s\u era (plin) de slav\. Ce s-a `ntâmplat atunci
era o pre`nchipuire (a lucrurilor viitoare); slava aceea str\-
luce[te acum `nl\untru, `n inimile cre[tinilor, (iar la `nviere va
acoperi trupurile lor). Pentru c\ la `nviere, trupurile `nviate cu
o alt\ `mbr\c\minte (cu o `mbr\c\minte dumnezeiasc\) vor
fi acoperite, [i cu o hran\ cereasc\ se vor hr\ni.
15. ~ntrebare: Ce `nseamn\ cuvintele: „Femeia s\ nu se
roage cu capul descoperit” (1 Cor. 11, 5)?
R\spuns: Pe vremea Apostolilor, femeile nu purtau bas-
ma, ci aveau p\rul despletit. De aceea, venind Domnul [i
Apostolii, au `nv\]at-o bunacuviin]\.
Femeia a devenit simbol al Bisericii.
{i dup\ cum acelea, `n vremea aceea, purtau `n loc de
basma pletele despletite, la fel [i Biserica `mbrac\ [i `nf\-
[oar\ pe fiii ei cu ve[minte dumnezeie[ti [i sl\vite.
Israelul cel de demult al Bisericii o adunare era, iar aceas-
ta era adumbrit\ de Duhul; `n loc de str\lucire, (israeli]ii)
erau `mbr\ca]i `n Duhul, de[i nu (totdeauna) ei L-au urmat.
Prin cuvântul biseric\ se desemneaz\ atât (un grup de)
mai multe suflete, cât [i un singur suflet. Pentru c\ sufletul,
adunându-[i gândurile, devine biseric\ a lui Dumnezeu. Zi-
când c\ sufletul a venit `n comuniune [i s-a f\cut una cu
Mirele cel ceresc, `n]elegem atât sufletele cele multe, cât [i
fiecare suflet `n parte. Pentru c\ proorocul, spunând despre
Ierusalim: „Te-am aflat pustiu [i gol [i te-am `mbr\cat”, [i ce-
lelalte (Iez. 16, 6), ca despre o persoan\ a vorbit.
16. ~ntrebare: Ce `nseamn\ (cuvintele) pe care Marta le-a
spus Domnului referitor la Maria: „Eu cu multe m\ nevoiesc,
iar ea [ade lâng\ Tine” (cf. Luca 10, 40).
R\spuns: Ceea ce Maria ar fi trebuie s\ r\spund\ Martei,
(acel lucru), luându-i-o `nainte, i-a r\spuns Domnul; (i-a r\s-
puns) c\ ea, (Maria), pe toate l\sându-le, s-a a[ezat la picioa-
rele Sale [i a l\udat pe Dumnezeu toat\ ziua. {i ce r\splat\
7 – Omilii
a primit pentru iubirea ei! Dar pentru ca acest cuvânt al lui

Dumnezeu s\-]i fie [i mai clar, ascult\! Dac\ iube[te cineva
pe Iisus, ~i ascult\ cu luare-aminte cuvântul; [i nu numai ~i
ascult\ cuvântul, ci ~l [i iube[te. {i r\mânând `n iubire,
Dumnezeu Se [i gânde[te s\ r\spl\teasc\ acel suflet pentru
iubirea lui, de[i omul nu [tie ce-i va da Dumnezeu [i (prin
urmare) ce va primi. Mariei, care ~l iubea [i st\tea la picioarele
Lui, nu i-a dat ceva obi[nuit, ci (i-a dat) o putere tainic\, din
`ns\[i fiin]a Lui. Pentru c\ `nse[i cuvintele pe care Dumnezeu
le gr\ia `n lini[te Mariei erau duh [i (aveau) putere. Aceste
cuvinte p\trunzând `n inim\, (precum) sufletul `n suflet [i
duhul `n duh, inima ei s-a umplut de putere dumnezeiasc\.
(P\trunzând `n inim\) acea putere, `n mod firesc r\mâne
acolo [i devine un bun care nu se ia. De aceea Domnul [tiind
ce i-a dat, (Mariei), a zis (Martei): „Maria partea cea bun\
[i-a ales” (Luca 10, 42). Mai pe urm\ `ns\, cele ce f\cuse cu
pl\cere Marta, slujind (pe Domnul), i-au adus [i ei acel dar.
17. Ce este de mirare dac\ cei ce s-au apropiat [i s-au
alipit cu trupul de Domnul au primit acea putere? (S\ ne
amintim c\ [i atunci) când Apostolii vesteau cuvântul (Evan-
gheliei) S-a pogorât Duhul Sfânt peste cei ce credeau. Cor-
neliu a primit putere de la cuvântul pe care l-a auzit. Cu cât
mai mult atunci când Domnul `nsu[i a vorbit fie Martei, fie lui
Zaheu, fie femeii celei p\c\toase – care, despletindu-[i p\rul,
[tergea cu el picioarele Lui –, fie samarinencei, fie tâlharului,
cuvântul S\u a devenit putere, [i Duhul Sfânt S-a ameste-
cat cu sufletele lor. {i `n vremea noastr\, cei ce iubesc pe
Dumnezeu, cei ce p\r\sesc totul [i st\ruie `n rug\ciune, afl\
`n chip tainic (lucrurile) pe care nu le [tiu. Adev\rul `nsu[i li
se arat\ [i-i `nva]\, potrivit cu dorin]a lor. (Pentru c\ Mântui-
torul a zis): „Eu sunt Adev\rul” (Ioan 14, 6).
~nainte de ~nviere, stând `n preajma Domnului, Apostolii
au v\zut semne mari ([i minunate; au v\zut) cum erau cu-
OMILIA A XIII-A 99
r\]i]i lepro[ii [i cum erau mor]ii `nvia]i. Nu [tiau `ns\ cum

puterea cea dumnezeiasc\ petrece [i sluje[te `n inima lor [i
c\ trebuiau s\ renasc\ duhovnice[te, s\ se uneasc\ cu Duhul
cel ceresc [i s\ devin\ o zidire nou\. Ei iubeau pe Domnul
pentru semnele pe care le f\cea; de aceea Domnul le-a zis:
De ce v\ minuna]i de (aceste) semne? Eu v\ (voi) da o
mo[tenire (mult mai mare), a[a cum nu este `n toat\ lumea.
18. Pân\ `n clipa `n care a `nviat din mor]i [i a ridicat
trupul S\u, pentru noi, mai presus de ceruri, ucenicii erau
uimi]i de cuvintele Lui. Atunci `ns\, Duhul (Sfânt), Mângâ-
ietorul, a intrat [i S-a amestecat cu sufletele lor, [i Adev\rul
`nsu[i S-a descoperit sufletelor credincioase.
Omul cel ceresc a intrat `n comuniune cu omul t\u (cel
p\mântesc).
To]i aceia care slujesc pe Dumnezeu cu osârdie [i `mpli-
nesc totul cu zel, credin]\ [i iubire de El, ajung la cunoa[-
terea adev\rului. Pentru c\ Domnul Se arat\ sufletelor lor [i-i
`nva]\ puterea Duhului Sfânt.
Slav\ [i `nchin\ciune Tat\lui [i Fiului [i Sfântului Duh, `n
veci. Amin.
OMILIA A XIII-A
Ce roade cere Dumnezeu de la cre[tini
Dumnezeu a creat toate cele ce se v\d [i le-a dat oame-

nilor spre odihn\ [i desf\tare. (Le-a mai dat) acestora [i le-
gea drept\]ii. ~ns\ de la venirea lui Hristos, Dumnezeu cere
(de la oameni) alt rod [i alt\ dreptate. ({i anume): cur\]ia
inimii, con[tiin]\ bun\, cuvinte folositoare, gânduri curate [i
bune, (`ntr-un cuvânt) toate faptele sfin]ilor. Pentru c\ zice

Domnul: „De nu va prisosi dreptatea voastr\ mai mult decât
a c\rturarilor [i a fariseilor, nu ve]i putea intra `n ~mp\r\]ia
cerurilor. ~n Lege s-a scris: „S\ nu s\vâr[e[ti adulter”. Eu `ns\
v\ spun vou\: S\ nu pofte[ti femeia aproapelui t\u, nici s\
te mânii pe el” (Matei 5, 20 [.u.).
Deci, se cuvine ca acela care vrea s\ fie prieten al lui
Dumnezeu s\ se fereasc\ de `ntin\ciunea p\catului [i de fo-
cul cel ve[nic care este `n noi. Aceasta ne face vrednici de
~mp\r\]ia (lui Dumnezeu).
Slav\ `ndur\rii [i bunei voiri cea c\tre noi, a Tat\lui [i a
Fiului [i a Sfântului Duh. Amin.
OMILIA A XIV-A
Cei care-[i `ndreapt\ cugetele [i mintea c\tre Dumnezeu fac

aceasta cu n\dejdea de a li se lumina ochii inimii. La rândul S\u,
Dumnezeu, pe unii ca ace[tia, (care-[i duc via]a) `n cea mai mare
sfin]enie [i cur\]ie, ì `nvrednice[te de (descoperirea) tainelor
Sale [i le d\ din harul S\u. (~n continuare se arat\) ce trebuie s\
facem dac\ voim s\ dobândim bunurile cere[ti. (Apoi), Apostolii
[i Proorocii sunt asem\na]i cu razele soarelui, care p\trund
prin fereastr\. (~n sfâr[it, `n omilie se arat\ care este t\râmul
lui satana [i care este (t\râmul) `ngerilor, (spunându-se)
c\ amândou\ sunt imperceptibile [i nev\zute.
1. Toate lucrurile cele v\zute, s\vâr[ite `n aceast\ lume,

se fac cu n\dejdea `mp\rt\[irii de (roadele) ostenelilor. Dac\
cineva nu se bucur\ din plin de (rodul) ostenelilor sale, (munca)
nu-i este de niciun folos. Agricultorul seam\n\ cu n\dejdea
OMILIA A XIV-A 101
(ob]inerii) roadelor; pentru n\dejdea aceasta `ndur\ osteneli.

(C\ci) zice (Apostolul): „Cel ce ar\, ar\ cu n\dejdea c\ va do-
bândi roade” (1 Cor. 9, 10); iar cel ce-[i ia so]ie (face aceasta)
cu n\dejdea c\ va avea mo[tenitor. Negu]\torul apuc\ drumul
m\rii [i este gata s\ moar\ pentru câ[tig. La fel (se `ntâmpl\)
cu acela care se `ngrije[te de ~mp\r\]ia cerurilor cu n\dejdea
de a i se lumina ochii inimii: se leap\d\ de lucrurile lume[ti
[i, st\ruind `n rug\ciuni [i cereri, a[teapt\ ca Domnul s\ vin\,
s\ i se arate [i s\-l cure]e de p\catul care locuie[te `n el.
2. (Unul ca acesta) `ns\ nu se `ncrede `n ostenelile [i `n
faptele sale, pân\ când nu dobânde[te cele n\d\jduite [i
pân\ când nu vine Domnul [i locuie[te `n el, `n toat\ sim]irea
[i lucrarea Duhului. Dar când gust\ din bun\tatea Domnului
[i se desfat\ de roadele Duhului, când v\lul `ntunericului se
ridic\ [i i se arat\ lumina lui Hristos, atunci, `ncredin]at fiind
c\ are cu el pe Domnul, (se bucur\) cu bucurie mare, dup\
cum negu]\torul se bucur\ de câ[tigul s\u. (Pân\ atunci) `ns\
are de dus lupt\ [i (este `ncercat de) teama de tâlhari [i de
duhurile r\ut\]ii; (trebuie s\ ia aminte) ca nu cumva, trând\-
vindu-se, s\ piard\ (rodul) ostenelii, pân\ ce se va `nvred-
nici de ~mp\r\]ia cerurilor, de Ierusalimul cel de sus.
3. S\ rug\m, deci, [i noi pe Dumnezeu s\ ne dezbrace
de omul cel vechi [i s\ ne `mbrace `n Hristosul cel ceresc `nc\
de acum, pentru ca, umplându-ne de bucurie [i pov\]ui]i fiind
de El, s\ petrecem `n lini[te deplin\. Domnul, voind s\ ne
insufle dorirea ~mp\r\]iei (Sale), a zis: „F\r\ Mine nu pute]i
face nimic” (Ioan 15, 5). Dar El [i prin Apostoli a [tiut s\ lumi-
neze pe mul]i. Ace[tia, oameni fiind, ì `nv\]au (pe oameni)
ca pe ni[te fra]i.
A te face frate [i fiu al lui Hristos, a-]i `ndrepta inima [i
cugetele c\tre Dumnezeu `nseamn\ a face un lucru deosebit
de ce fac ceilal]i oameni. Atunci Dumnezeu ne pune `n inim\,
`n chip tainic, via]a [i ajutorul (S\u) [i Se ofer\ inimii credin-

cioase. Pentru c\ atunci când (omul) `nchin\ lui Dumnezeu
cele ascunse ale sale, adic\ mintea [i cugetele, când nu se
preocup\, nici nu gânde[te la altceva, ci (doar c\tre Dumnezeu)
se sile[te, atunci Domnul `l `nvrednice[te de (descoperirea)
tainelor, `ntru sfin]enie [i mare cur\]ie, [i ì d\ lui hran\ ce-
reasc\ [i b\utur\ duhovniceasc\.
4. Dup\ cum un om, având avere mult\, robi [i fii, alt\
hran\ d\ robilor, [i alta fiilor s\i, n\scu]i din el, pentru c\ fiii
mo[tenesc pe tat\l lor, stau la mas\ cu el [i sunt asemenea
lui; la fel [i Hristos, St\pânul cel adev\rat – Care pe to]i i-a
creat [i hr\ne[te (atât pe cei buni cât) [i pe cei r\i [i nemul-
]umitori –, pe fiii S\i, pe care i-a n\scut din El, c\rora le-a
`mp\rt\[it harul S\u, `n care Domnul a luat chip, ì face p\r-
ta[i la odihna, hrana [i b\utura Sa, deosebi de ceilal]i oameni.
(Mai mult decât atât), pe Sine `nsu[i se d\ (spre a fi mâncat)
de cei care tr\iesc `n armonie cu (El), Tat\l lor, precum zice
Domnul: „Cel ce m\nânc\ trupul Meu [i bea sângele Meu,
`ntru Mine r\mâne [i Eu `ntru El, [i moarte nu va vedea”
(Ioan 6, 54). Pentru c\ aceia care au mo[tenirea cea adev\-
rat\, sunt ca ni[te fii n\scu]i din Tat\l cel ceresc [i petrec `n
casa Tat\lui (lor), precum zice Domnul: „Robul nu r\mâne `n
cas\ `n veac, pe când Fiul r\mâne `n veac” (Ioan 8, 35).
5. Deci, dac\ [i noi voim a ne na[te din Tat\l cel ceresc,
se cuvine s\ facem ceva mai mult decât ceilal]i oameni; (s\
ar\t\m) sârguin]\, lupt\, zel, iubire, bun\ purtare, credin]\ [i
fric\ (de Dumnezeu), ca unii care voim s\ dobândim ni[te
bunuri atât de mari [i s\ mo[tenim pe Dumnezeu. (C\ spune):
„Domnul este partea mo[tenirii mele [i a paharului meu”
(Ps. 15, 5).
{i v\zând Domnul bun\voin]a [i r\bdarea noastr\, Se mi-
lostive[te de noi. (Prin trimi[ii S\i) ne cur\]\ cu cuvântul cel
OMILIA A XIV-A 103
ceresc; cugetele noastre cele stricate [i moarte (`n p\cat) le

ridic\ [i le `nviaz\ prin buna purtare [i `nv\]\tura acestora.
O creatur\ hr\ne[te [i d\ via]\ altei creaturi. Precum
norii, ploaia [i soarele, creaturi fiind, dau via]\ gr\un]elor de
grâu [i de orz; precum lumina p\trunde prin fereastr\, iar
soarele `[i sloboze[te razele peste tot p\mântul, la fel au fost
[i proorocii. Ei `ns\ au fost lumin\tori doar ai casei lui Israel;
pe când Apostolii erau a[tri care-[i trimiteau razele peste
`ntreaga lume.
6. (Dup\ cum `n lume) este (un loc), p\mântul, pe care
locuiesc vie]uitoarele cele cu patru picioare, [i un loc, v\z-
duhul, `n care umbl\ [i tr\iesc p\s\rile; iar dac\ acestea vor
s\ se a[eze [i s\ umble pe p\mânt, vân\torii le prind; [i un
loc al pe[tilor, apa m\rii; [i fiecare (vie]uitoare) `[i are s\la[ul,
hrana, `n locul unde s-a n\scut: pe p\mânt, `n ap\, (sau `n
aer); la fel este un t\râm [i o patrie a lui satana, unde vie-
]uiesc, umbl\ [i se odihnesc puterile `ntunericului [i duhurile
r\ut\]ii. Exist\ `ns\ [i un t\râm luminos, al Dumnezeirii, unde
umbl\ [i se odihnesc o[tirile `ngerilor [i duhurile sfin]ilor. Dar
nici locul cel `ntunecat (al lui satana) nu poate fi v\zut cu
ochii cei trupe[ti, nici experiat (prin sim]uri), nici locul cel lu-
minos al Dumnezeirii nu poate fi v\zut cu ochii trupe[ti, nici
experiat (prin sim]uri). Celor duhovnice[ti `ns\, prin mijlo-
cirea ochiului inimii, li se arat\ atât t\râmul satanic al `ntune-
ricului, cât [i cel luminos al Dumnezeirii.
7. Potrivit istorisirilor lume[ti, ar fi pe acest p\mânt mun]i
de foc, [i `n acel foc sunt animale asem\n\toare cu oile.
Pentru a le prinde, vân\torii fac ro]i de fier, atârn\ de ele
undi]e [i le arunc\ `n foc, fiindc\ ele au focul drept b\utur\,
odihn\, cre[tere, loc de via]\ [i toate celelalte. Dac\ le pune
cineva `n alt\ parte, pier; dac\ se murd\resc, nu se spal\ `n
ap\, ci `n foc, [i se fac mai curate [i mai albe. Asemenea
(acelor viet\]i) sunt cre[tinii. Ei au acel foc ceresc drept

hran\ [i (loc de) odihn\; acel (foc) ì cur\]e[te, ì spal\ [i le
sfin]e[te inima; acel foc ì face s\ creasc\; acel foc este pen-
tru ei aer [i via]\. Dac\ ies din el, sunt uci[i de duhurile cele
viclene. Pentru c\, dup\ cum acele animale scoase din foc,
mor; dup\ cum (mor) pe[tii (sco[i) din ap\; dup\ cum patru-
pedele aruncate `n mare se `neac\; dup\ cum p\s\rile care
se las\ pe p\mânt sunt prinse de vân\tori, la fel [i sufletul
care nu r\mâne `n locul acela (care este al s\u), se `n\bu[\ [i
piere; e prins de puterile du[mane [i nimicit dac\ nu are acel
foc dumnezeiesc drept mâncare [i b\utur\, `mbr\c\minte,
cur\]ie a inimii [i sfin]enie a sufletului. Cât despre noi, s\
c\ut\m cu sârguin]\ [i (s\ afl\m) dac\ am fost sem\na]i `n
locul acela nev\zut [i dac\ am fost s\di]i `n via cea cereasc\.
Slav\ `ndur\rilor Sale. Amin.
OMILIA A XV-A
Aceast\ omilie `nva]\ am\nun]it cum trebuie s\ se poarte

sufletul fa]\ de Mirele s\u, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii,
(cum trebuie s\ tr\iasc\) `n sfin]enie, ne`ntinare [i cur\]ie.
Cuprinde apoi unele chestiuni pline de mult\ `nv\]\tur\,
cum este (aceea) dac\ la `nviere toate m\dularele vor `nvia.
(~n sfâr[it, cuprinde) multe altele: despre r\u, despre har,
despre libertatea voin]ei [i despre vrednicia neamului omenesc.
1. S\ ne `nchipuim c\ un b\rbat foarte bogat, un `mp\rat

plin de slav\, `ndr\ge[te o femeie s\rac\, ce nu are (alt\
avere) decât numai trupul ei, [i o ia de so]ie. Aceasta arat\
toat\ cinstea [i iubirea fa]\ de b\rbatul ei. {i iat\ c\ acea
OMILIA A XV-A 105
femeie s\rac\ [i lipsit\ de toate devine st\pân\ peste `ntrea-

ga avere a b\rbatului ei. Dar dac\ s\vâr[e[te ceva necuvenit
[i se poart\ cum nu trebuie `n casa b\rbatului ei, atunci cu
necinste [i ocar\ este dat\ afar\; (ie[ind), ea `[i pune amân-
dou\ mâinile pe cap, precum se spune `n legea lui Moise
despre femeia cea nesupus\, care nu folose[te b\rbatului ei.
Atunci, dispre]uit\ fiind pentru nesocotin]a ei [i gândindu-se
ce bog\]ie a pierdut [i din ce m\rire a c\zut, e cuprins\ de
o adânc\ `ntristare [i tulburare.
2. La fel este [i cu sufletul pe care Hristos, Mirele cel
ceresc, [i-l logode[te Sie[i mireas\ – `n vederea comuniunii
tainice [i dumnezeie[ti cu El –, (sufletul care) gust\ din bo-
g\]ia cea cereasc\. Se cuvine (ca acesta) s\ arate mult\ sâr-
guin]\ pentru a se face pl\cut Mirelui s\u Hristos; s\ `ndepli-
neasc\ cum se cuvine slujba `ncredin]at\ lui de Duhul, s\
plac\ `ntru toate lui Dumnezeu, s\ nu `ntristeze cu nimic
Duhul, s\ arate cumin]enia [i iubirea cuvenit\ c\tre El, s\ se
poarte bine `n casa ~mp\ratului ceresc, potrivit harului care i
s-a dat. (Dac\ se poart\ a[a), iat\ c\ un astfel de suflet de-
vine st\pân peste toate bunurile Domnului, iar slava Dum-
nezeirii `mbrac\ trupul S\u. Dac\, (dimpotriv\), gre[e[te cu
ceva, dac\ `n slujba (`ncredin]at\ lui) s\vâr[e[te ceva ce nu
trebuie, dac\ face cele ce nu plac (Mirelui), nu ascult\ de
voia Lui, nici nu lucreaz\ `mpreun\ cu harul Duhului care se
afl\ `n el, atunci este dezbr\cat de cinste [i (`mbr\cat) cu
ocar\, este `ndep\rtat de la (izvorul) vie]ii, ca unul care s-a
f\cut nevrednic de el [i de comuniunea cu ~mp\ratul cel ce-
resc. Atunci `ntristarea [i durerea `ncearc\ pe to]i sfin]ii [i
puterile cele ra]ionale pentru acest suflet: `ngerii, puterile,
apostolii, proorocii [i mucenicii plâng pentru el.
3. {i dup\ cum – a[a cum zice Domnul – „bucurie se face
`n cer pentru un p\c\tos care se poc\ie[te” (Luca 15, 7), tot
a[a `ntristare mult\ [i plângere se face `n cer pentru un suflet

care cade de la via]a cea ve[nic\; dup\ cum atunci când pe
p\mânt moare un om de seam\, este dus la groap\ de fra]i,
rude, prieteni [i cunoscu]i, cu cântece (de `ngrop\ciune), cu
plânset [i tânguire, tot a[a, pentru sufletul acela (care se
pierde) plâng [i se tânguiesc to]i sfin]ii. Despre aceasta vor-
be[te Scriptura, când zice: „A c\zut cedrul, `ntrista]i-v\ chi-
paro[ilor” (Zah. 11, 2). Atâta vreme cât Israel p\rea c\ place
St\pânului – de[i niciodat\ n-a pl\cut pe cât s-ar fi cuvenit –,
un nor `l adumbrea, un stâlp de foc ì lumina calea, marea
s-a v\zut despicându-se `naintea lui [i ap\ limpede a izvorât
(pentru el) din piatr\. Dar când mintea [i voia lor s-au ab\tut
de la Dumnezeu, atunci au fost l\sa]i `n seama [erpilor [i a
du[manilor lor, care i-au dus `n robii cumplite [i i-au supus
la `ncerc\ri amare. Acela[i lucru se `ntâmpl\ [i cu sufletele
noastre, [i acest lucru este ar\tat, `n chip tainic, la proorocul
Ieremia. (Vorbind) despre un astfel de suflet, (`nf\]i[at) `n
chipul Ierusalimului, Duhul zice: „Te-am aflat gol [i pustiu,
cu ap\ te-am sp\lat de necur\]ia ta, cu hain\ te-am `mbr\-
cat, br\]\ri ]i-am pus la mâini, [i te-ai f\cut vestit `ntre toate
neamurile. F\in\ de grâu, untdelemn [i miere ai mâncat, dar
`n cele din urm\ ai uitat de binefacerile Mele, te-ai dus dup\
iubi]ii t\i [i te-ai t\v\lit `n ru[ine” (cf. Iez. 16, 6).
4. A[a ceart\ Duhul pe sufletul (acela) care prin har a
cunoscut pe Dumnezeu, (pe acel suflet) care a fost cur\]it de
p\catele sale de mai `nainte, a fost `mpodobit cu podoabele
Duhului, s-a `mp\rt\[it de hrana, voia [i dragostea cuvenit\
fa]\ de Hristos, Mirele cel ceresc. (Un astfel de suflet) este
`ndep\rtat [i despuiat de via]a de care se f\cuse cândva
p\rta[. Pentru c\ satana poate s\ se ridice, s\ se r\zboiasc\
[i s\ doboare [i pe cei ce au ajuns pe o treapt\ `nalt\ (de
des\vâr[ire), pe cei care au cunoscut pe Dumnezeu `n har [i
OMILIA A XV-A 107
putere. Se cuvine, deci, s\ ne lupt\m [i s\ ne p\zim (de unel-

tirile celui-viclean) [i cu toat\ `n]elepciunea [i frica „s\ lu-
cr\m mântuirea noastr\” (Filip. 2, 12), precum s-a scris. (Voi
to]i) câ]i v-a]i f\cut p\rta[i ai Duhului lui Hristos s\ nu v\
ar\ta]i dispre]uitori (fa]\ de El) `n niciun lucru, fie mic, fie
mare, [i s\ nu batjocori]i harul Duhului, ca s\ nu pierde]i
via]a de care v-a]i `mp\rt\[it.
5. (Cele spuse) le voi adeveri iar\[i cu pilda altui om.
Atunci când un rob intr\ `n palat ca s\ slujeasc\, el intr\
cu mâinile goale, dar prime[te din vasele `mp\ratului, [i cu
acestea ì sluje[te. Se cuvine `ns\ ca el s\ fie cu mult\ luare-
aminte, s\ nu serveasc\ la mas\ `n chip necuvenit, (adic\) s\
nu aduc\ la masa `mp\ratului alte bucate `n locul celor rân-
duite –, ci s\ le aduc\ dup\ rânduial\, (la `nceput) pe cele
dintâi, (apoi) pe cele din urm\. Dac\ `ns\ din ne[tiin]\ sau
neaten]ie, nu sluje[te pe `mp\rat precum se cuvine, el se
face vinovat de moarte [i se afl\ `n mare primejdie. Tot a[a
[i sufletul care sluje[te lui Dumnezeu `n har [i duh are tre-
buin]\ de mult discern\mânt [i cunoa[tere, ca nu cumva s\
gre[easc\ fa]\ de vasele lui Dumnezeu, adic\ fa]\ de Duhul,
([i ca nu cumva) voia lui s\ nu concorde cu harul. Pentru c\
exist\ o slujire `n Duh, care se s\vâr[e[te `n chip tainic `n
omul cel l\untric. Domnul este slujit de suflet cu vasele Sale,
adic\ cu propriul S\u Duh. F\r\ vasele Sale, adic\ f\r\ har,
este cu neputin]\ s\ slujeasc\ cineva lui Dumnezeu, adic\ s\
`mplineasc\ `ntru totul voia lui Dumnezeu.
6. Chiar [i când prime[te harul, [i atunci (sufletul) trebuie
s\ arate `n]elepciune [i dreapt\ socotin]\. Cerându-le, [i pe
acestea i le d\ Dumnezeu, ca s\-L slujeasc\, dup\ cuviin]\,
`n Duh. Se cuvine `ns\ s\ nu se lase st\pânit de r\utate [i s\
nu gre[easc\, sau, ab\tut de ne[tiin]\, `ndr\zneal\ ori negli-
jen]\, s\ calce voia St\pânului [i s\ fac\ ceea ce nu se cuvine.
Pentru c\ pe un astfel de suflet `l a[teapt\ pedeapsa, plânsul

[i moartea. Acest lucru `l spune [i dumnezeiescul Apostol
(zicând): „Ca nu cumva, altora propov\duind, eu `nsumi s\
m\ fac netrebnic” (1 Cor. 9, 27).
Vezi, de[i era Apostol al lui Dumnezeu, cât\ team\ avea?
S\-L rug\m, deci, pe Dumnezeu, noi, cei care ne-am `mp\r-
t\[it de harul S\u, (s\ ne `nt\reasc\) s\-L slujim dup\ voia
Lui [i s\ nu vie]uim cu cuget def\im\tor; pentru ca, vie]uind
dup\ voia Lui [i aducându-I slujb\ duhovniceasc\, dup\ voia
Lui, s\ mo[tenim via]a cea ve[nic\.
7. Se `ntâmpl\ ca, fiind cineva bolnav, s\ aib\ unele m\-
dulare s\n\toase: un ochi s\ vad\, un alt m\dular (s\-[i `m-
plineasc\ lucrarea sa), dar celelalte m\dulare s\ sufere. La fel
este [i `n cele duhovnice[ti: e cu putin]\ s\ aib\ cineva s\-
n\toase trei m\dulare ale duhului, dar s\ nu fie des\vâr[it.
Vezi câte trepte [i m\suri ale duhului (ale des\vâr[irii) exist\?
(Tot atâtea) `n câte feluri se desface [i se sub]iaz\ r\ul, iar
aceasta nu o dat\ (se `ntâmpl\).
Toat\ pronia [i iconomia Domnului, c\ r\sare soarele, c\
(exist\) toate creaturile, (toate) s-au f\cut pentru a alc\tui o
`mp\r\]ie a p\cii [i `n]elegerii, pe care o vor mo[teni cei ale[i.
8. Datori sunt, deci, cre[tinii s\ se lupte `n orice privin]\
[i s\ nu judece pe nimeni: nici pe desfrânata care-i st\ `n
cale, nici pe p\c\to[i, nici pe cei f\r\ rânduial\, ci s\ priveas-
c\ la to]i cu gând nevinovat [i ochi curat, s\ ajung\ pentru
ei un fapt firesc [i obi[nuit acela de a nu def\ima pe nimeni,
de a nu osândi, de a nu ur` sau de a iscodi pe cineva. De vezi
pe unul cu un singur ochi, s\ nu-l judeci `n inima ta, ci s\-l
prive[ti ca pe un om `ntreg; pe cel ciung s\-l prive[ti ca [i
când n-ar fi ciung; pe cel [chiop ca [i când (ar merge) bine;
pe sl\b\nog ca [i când ar fi teaf\r. Pentru c\ aceasta `nseam-
n\ s\ ai inima curat\: v\zând pe p\c\to[i [i bolnavi, s\-i com-
OMILIA A XV-A 109
p\time[ti [i s\ ar\]i `ndurare fa]\ de ei. Se `ntâmpl\ ca [i

sfin]ii Domnului s\ mearg\ la teatru [i s\ priveasc\ am\girea
lumii. Dac\ dup\ omul lor cel din afar\ se arat\ privind la
cele ce se `ntâmpl\ `n lume, dup\ omul cel l\untric vorbesc
cu Dumnezeu.
9. Cei ce apar]in acestei lumi au de la duhul r\t\cirii `n-
clinarea de a cugeta la cele p\mânte[ti; pe când cre[tinii au
alt\ voin]\, un alt cuget [i (apar]in) altui veac [i altei cet\]i.
Duhul lui Dumnezeu s-a `mp\rt\[it inimilor lor, iar ei calc\ `n
picioare pe cel-potrivnic. C\ s-a scris: „Vr\jma[ul cel din
urm\ care va fi nimicit este moartea” (1 Cor. 15, 26). Cei ce
se tem de Dumnezeu sunt st\pâni peste toate, pe când cei
slabi `n credin]\ [i p\c\to[ii sunt cu totul `nrobi]i; pe ei focul
ì arde, piatra ì r\ne[te [i sabia ì ucide, iar `n cele din urm\
demonii st\pânesc peste dân[ii.
10. ~ntrebare: Oare la `nviere toate m\dularele `nviaz\?
Dumnezeu a[a a f\g\duit, (c\ toate vor `nvia), [i la El toate
sunt cu putin]\; `ns\ pentru sl\biciunea [i mintea omeneasc\
acest lucru pare cu neputin]\. C\ dup\ cum Dumnezeu,
luând colb [i p\mânt, a pl\m\dit o alt\ natur\, a trupului, cu
multele lui elemente: p\r, piele [i oase, care nu seam\n\ cu
p\mântul; [i dup\ cum un ac, pus `n foc, `[i schimb\ culoa-
rea [i devine foc, f\r\ ca natura fierului s\ fie `nl\turat\, ci
aceasta se afl\ la un loc cu focul; la fel (va fi) [i la `nviere:
toate m\dularele vor `nvia [i „niciun fir de p\r nu se va pier-
de”, precum s-a scris (Luca 21, 18). {i toate vor deveni lumi-
noase, toate vor fi sc\ldate [i se vor schimba `n lumin\ [i foc.
Dar nu precum zic unii, c\ vor deveni foc, [i natura lor va
pieri. Ci, (zicem noi), Petru va fi Petru, Pavel va fi Pavel [i Filip
va fi Filip. Fiecare, plin de Duhul, va r\mâne `n propria-i na-
tur\ [i `n propriul ipostas. Dac\ am admite c\ dispare natura,
c\ nu mai exist\ nici Petru, nici Pavel, ci c\ pretutindeni [i `n
toate este (numai) Dumnezeu, atunci (ar trebui s\ admitem)

c\ nici cei ce merg `n iad nu simt pedeapsa, nici cei ce merg
`n ~mp\r\]ia (lui Dumnezeu nu simt) binefacerea.
11-12. S\ presupunem c\ exist\ o gr\din\ cu tot felul de
pomi roditori: peri, meri, vie `nc\rcat\ cu frunze [i rod, [i c\
gr\dina, pomii [i frunzele s-ar schimba [i ar c\p\ta alt\ `nf\-
]i[are, ar deveni luminoase; tot a[a [i oamenii se vor schim-
ba la `nviere [i vor deveni m\dularele lor sfinte [i luminoase.
(Pân\ atunci), oamenii lui Dumnezeu sunt datori s\ se g\-
teasc\ de lupt\ [i cazne. Dup\ cum un tân\r viteaz, atunci
când se lupt\, suport\ r\nile [i se ap\r\, la fel [i cre[tinii sunt
datori s\ `ndure necazurile (venite) din afar\ [i r\zboiul cel
dinl\untru [i, fiind lovi]i, s\ `nving\ prin r\bdare. A[a este
calea cre[tinismului: unde este Duhul Sfânt, acolo vine, ca o
umbr\, prigoana [i lupta. Iat\, proorocii, `n care de aseme-
nea, lucra Duhul, au fost prigoni]i de cei de un neam cu ei.
Domnul, Care era „calea [i adev\rul” (Ioan 16, 6), nu de alt
neam, ci de ai s\i, de poporul s\u Israel a fost prigonit [i r\s-
tignit. La fel [i Apostolii. Dar din vremea r\stignirii (Dom-
nului), Duhul Sfânt, Mângâietorul, a ie[it (de la iudei) [i a ve-
nit la cre[tini. Prin urmare, (`n vremurile de demult) nimeni
dintre iudei n-a fost prigonit, ci numai cre[tinii (cei dintre ei)
au `ndurat mucenicie. Acest lucru nu trebuie s\ mire, pentru
c\ este necesar ca adev\rul s\ fie prigonit.
13. ~ntrebare: (Este adev\rat ce) spun unii, c\ r\ul vine din
afara (omului) [i dac\ vrea omul nu-l prime[te, ci-l respinge?
R\spuns: Dup\ cum (atunci) când {arpele a vorbit Evei,
[i (ea), ascultându-l, acesta a intrat `nl\untru (ei), la fel [i acum,
p\catul, care este `n afar\, intr\ `nl\untru omului, din cauza
supunerii omului (fa]\ de el); p\catului i se d\ puterea [i li-
bertatea [i p\trunde `n inim\. Deci cugetele (cele rele) nu vin
din afar\, ci dinl\untrul inimii. Pentru c\ spune Apostolul:
OMILIA A XV-A 111
„Vreau ca b\rba]ii s\ se roage f\r\ mânie [i cugete viclene”

(1 Tim. 2, 8). {i evanghelistul: „Din inim\ ies cugetele cele
rele”. (Matei 15, 19). De aceea, g\te[te-te de rug\ciune,
cerceteaz\-]i inima [i mintea, hot\r\[te-te s\ `nal]i c\tre
Dumnezeu rug\ciune curat\. Ia aminte s\ nu te `mpiedice
nimic de la aceasta. (Vezi) dac\ rug\ciunea (ta) este curat\ [i
dac\ mintea ta este preocupat\ (doar) de Domnul, a[a cum
(mintea) agricultorului (este preocupat\) de ogorul s\u, a
b\rbatului de so]ia sa, a negu]\torului de negu]\toria sa.
Când `]i pleci genunchii la rug\ciune, nimic altceva s\ nu
preocupe gândurile tale.
14-15. ~ns\ tu zici: Venind Domnul [i (fiind r\stignit), „ a
osândit p\catul” (Rom. 8, 3) pe cruce, iar acesta nu mai este
`nl\untru. (Dar nu este a[a), ci dup\ cum un osta[, depunân-
du-[i armele `n casa cuiva, are dreptul s\ intre [i s\ ias\ când
vrea din casa aceea, la fel [i p\catul are (`nc\) puterea s\ gr\-
iasc\ (omului) `n inim\. Pentru c\ s-a scris: „A intrat satana
`n inima lui Iuda” (Luca 22, 3). Tu zici c\ odat\ cu venirea lui
Hristos a fost osândit p\catul [i c\ dup\ Botez r\ul nu mai
afl\ prilej de a isca gânduri `n inima (omului); ignori `ns\ fap-
tul c\ mul]i dintre cei care au primit Botezul, de la venirea
Domnului pân\ acum, au avut uneori cugete viclene? Nu
s-au ab\tut unii dintre ei spre de[ert\ciuni, desfrânare [i `m-
buibare? Oare to]i câ]i au intrat `n Biseric\ au [i inima curat\?
Nu afl\m c\, dup\ Botez, multe p\cate se s\vâr[esc [i mul]i
p\c\tuiesc? Deci [i dup\ Botez tâlharul poate s\ intre (`n
suflet) [i s\ fac\ ceea ce vrea. S-a scris: „S\ iube[ti pe Dom-
nul Dumnezeul t\u din toat\ inima ta” (Deut. 6, 5). {i tu zici:
~l iubesc, [i am pe Duhul Sfânt. (~ns\ te `ntreb): Te gânde[ti,
~l iube[ti [i ~l dore[ti (pururea) pe Domnul? Doar de El te
`ngrije[ti tu oare ziua [i noaptea? (Numai) dac\ ai o astfel de
iubire, e[ti curat. Dac\ n-o ai, caut\ atunci când `]i vin cugete
p\mânte[ti [i viclene, dac\ nu cumva `nclini c\tre ele; vezi

ca totdeauna sufletul t\u s\ fie preocupat de iubirea [i dorul
lui Dumnezeu. Pentru c\ gândurile la cele lume[ti atrag
mintea spre cele p\mânte[ti [i stric\cioase [i nu-i `ng\duie
s\ iubeasc\ pe Dumnezeu sau s\-[i aminteasc\ de El.
Adesea vine la rug\ciune (omul) cel simplu, `[i pleac\ ge-
nunchii [i mintea lui intr\ `ntr-o odihn\ (de nespus). {i cu cât
(mintea) sfredele[te [i se adânce[te (`n tainele lui Dumnezeu),
pe atât zidul r\ut\]ii care-i st\ `n cale se d\râm\. (~n cele din
urm\, omul ajunge s\ vad\ [i s\ priceap\ (lucrurile cele mai
presus de fire, ajunge) acolo unde nu pot ajunge cei puter-
nici, cei `n]elep]i [i retorii, (ajunge) s\-[i cunoasc\ m\re]ia
min]ii sale. ({i aceasta) pentru c\ se preocup\ de tainele
dumnezeie[ti; iar acela care nu are experien]\, nu [tie s\ exa-
mineze perlele, nici s\ le pre]uiasc\. De aceea cre[tinii dis-
pre]uiesc lucrurile sl\vite pe p\mânt [i le socotesc pe aces-
tea gunoi pe lâng\ cele ale m\re]iei (dumnezeie[ti) care lu-
creaz\ `n noi.
16. ~ntrebare: Poate, oare, s\ cad\ un om care a primit
harism\?
R\spuns: Dac\ este neglijent, cade; pentru c\ du[manii
niciodat\ nu se lini[tesc [i niciodat\ nu se dau `n l\turi de la
r\zboi. (~n ceea ce te prive[te), cu atât mai mult se cuvine s\
nu `ncetezi a c\uta pe Dumnezeu. Dac\ e[ti neglijent, mare
`]i va fi paguba, chiar dac\ ]i se pare c\ e[ti `ncercat `n taina
harului.
17. ~ntrebare: Oare r\mâne harul dup\ ce omul cade?
R\spuns: Dumnezeu vrea s\-l readuc\ pe om la via]\ [i-l
`ndeamn\ s\ plâng\ [i s\ se poc\iasc\. El st\ruie ca omul s\
se tânguie [i s\ se poc\iasc\, pentru c\ e dator s\ se poc\-
iasc\ pentru p\catele s\vâr[ite odinioar\.
OMILIA A XV-A 113
18. ~ntrebare: Oare cei des\vâr[i]i vor avea de `nfruntat

necazuri [i r\zboaie sau vor fi `ntru totul lipsi]i de griji?
R\spuns: Du[manul nu `nceteaz\ a duce r\zboi cu fie-
care; satana este ne`ndur\tor [i ur\[te pe oameni. El nu pre-
get\ s\ duc\ r\zboi `mpotriva tuturor oamenilor; dar nu se
n\puste[te asupra lor cu aceea[i t\rie.
Guvernatorii [i prefec]ii pl\tesc impozite `mp\ratului,
`ns\ privind la averea, la aurul [i argintul lor, dau dajdie din
cele ce prisosesc [i n-o socotesc pagub\. La fel [i cel ce face
milostenie, nu socote[te aceasta niciodat\ drept pagub\.
Dar unul, s\rac fiind [i lipsindu-i [i pâinea cea de toate
zilele, nu poate pl\ti acea dajdie [i este biciuit; un altul este
chinuit pân\ ce-[i d\ sufletul; iar un altul este osândit pentru
un singur cuvânt, [i ucis.
La fel [i cre[tinii sunt amarnic `ncerca]i [i r\v\[i]i de p\cat.
Dar sunt de neclintit `n lupt\, se arat\ `n]elep]i, dispre]uiesc
puterea potrivnicului [i nu sunt primejdui]i `n aceast\ pri-
vin]\. Ei nu se clatin\ [i sunt siguri de mântuirea lor, pentru c\
s-au exersat `n r\zboiul cu r\utatea [i au c\p\tat experien]\.
Având pe Dumnezeu cu ei, sunt condu[i [i `nt\ri]i (de El).
19. Al]ii `ns\, nefiind `nc\ deprin[i (cu lupta), de `ndat\ ce
vine asupra lor vreun necaz [i se isc\ r\zboi, cad [i se pierd.
Cei ce merg `ntr-o cetate, vrând s\ vad\ pe cunoscu]i [i
pe cei dragi lor, chiar dac\ `ntâlnesc mul]i (oameni) `n pie]e,
nu se las\ opri]i de ace[tia, pentru c\ [i-au pus `n gând s\-[i
`ntâlneasc\ prietenii. Iar când ajung la casa acestora, bat la
u[\ [i strig\, iar cei dragi le deschid, bucurându-se. Desigur,
dac\ ar z\bovi prin pie]e, ar fi lua]i `n râs de trec\tori, u[a ar
r\mâne `nchis\ [i nimeni nu le-ar deschide. Tot a[a [i cei ce
doresc s\ ajung\ la Hristos, St\pânul nostru, Cel iubit cu ade-
v\rat, trebuie s\ le socoteasc\ de nimic [i s\ le dispre]uiasc\
pe toate celelalte.
8 – Omilii
Cei ce intr\ `n palatul `mp\ratului, guvernatori sau pre-

fec]i, sunt st\pâni]i de team\ mare atunci când dau r\spun-
suri, ca nu cumva, gre[ind `n cuvântul lor, s\ fie pedepsi]i.
Cei de la ]ar\ `ns\ [i cei simpli, care n-au v\zut niciodat\ pe
`mp\rat, sunt f\r\ grij\. La fel este lumea aceasta de sub cer,
de la `mp\ra]i pân\ la cei s\raci. Cei ce nu cunosc slava lui
Hristos se `ngrijesc doar de cele lume[ti [i nu se gânde[te
cineva degrab\ la ziua judec\]ii. Dar cei ce se apropie cu
gândul de altarul lui Hristos, unde este tronul Lui, [i r\mân
pururea `naintea Lui, sunt pururea cu fric\ [i cu cutremur, ca
s\ nu gre[easc\ ceva fa]\ de sfintele Sale porunci.
20. {i dup\ cum boga]ii p\mântului, de[i au multe roa-
de strânse `n hambarele lor, se ostenesc `n fiecare zi tot mai
mult, pentru a avea provizii `ndeajuns [i a nu duce lips\ – c\
dac\ se `ncred `n bog\]ia strâns\ `n hambare [i nu mai adun\
alta, consumând-o pe aceasta, ajung numaidecât `n s\r\cie
[i mizerie, [i de aceea se ostenesc [i strâng provizii, ca s\ nu
ajung\ `n lips\; la fel este [i `n cre[tinism, când cineva gust\
din harul lui Dumnezeu. C\ s-a spus: „Gusta]i [i vede]i c\ bun
este Domnul” (Ps. 33, 9). Gustarea aceasta `nseamn\ (`m-
p\rt\[irea de) puterea Duhului, care lucreaz\ `n inim\.
To]i aceia care sunt fii ai luminii [i slujitori ai Testamen-
tului celui nou `n Duhul Sfânt nu `nva]\ nimic de la oameni,
pentru c\ sunt „`nv\]a]i de Dumnezeu” (1 Tim. 4, 9). Harul
`nsu[i scrie `n inimile lor legile Duhului. De aceea ei nu sunt
nevoi]i s\ alerge numaidecât la Scripturile cele scrise cu cer-
neal\ pentru a afla (voia lui Dumnezeu), pentru c\ harul lui
Dumnezeu scrie legile Duhului [i tainele cele cere[ti pe ta-
blele inimii; iar inima st\pâne[te [i domne[te peste tot trupul.
Când harul ia `n st\pânire inima, se face st\pân peste toate
m\dularele [i (peste toate) cugetele. Pentru c\ acolo (`n inim\)
OMILIA A XV-A 115
este mintea [i toate cugetele sufletului [i `ncrederea lui. De

aceea str\bate harul prin toate m\dularele trupului.
21. La fel este cu cei ce sunt fii ai `ntunericului; (de data
aceasta `ns\ nu harul, ci) p\catul st\pâne[te peste inima (lor)
[i p\trunde peste tot. „Pentru c\ din inim\ ies cugete viclene”
(Matei 15, 19). (P\catul) se r\spânde[te [i `ntunec\ omul.
(Sunt unii) care spun c\ r\ul nu este oplo[it `n om [i nu cre[-
te odat\ cu el; (`ntr-adev\r, mul]i dintre ei) nu se `ngrijesc
de ziua de mâine, nici n-au vreo poft\ trupeasc\. La o vre-
me, r\ul `nceteaz\ s\-i mai tulbure [i nu le mai treze[te vreo
poft\, `ncât pot s\ asigure cu jur\mânt c\ `n ei nu se mai
nasc patimi. Dar, peste pu]in timp ard de pofte [i se arat\
sperjuri. C\ dup\ cum apa trece prin canal, la fel trece p\-
catul prin inim\ [i prin cugete. ~n cele din urm\, p\catul
biruie pe cei ce-[i t\g\duiesc p\c\to[enia, iar ei sunt da]i de
ru[ine. Pentru c\ r\ul se str\duie[te s\ nu se arate [i s\ stea
ascuns `n inima omului.
22. Când iube[te cineva pe Dumnezeu, [i Dumnezeu ~[i
arat\ iubirea fa]\ de el. Odat\ ce `l afl\ credincios, Dumnezeu
ì adaug\ credin]a cea cereasc\, iar acesta se face de dou\
ori om.
Pentru ca (omul) s\-I aduc\ jertfe lui (Dumnezeu) cu m\-
dularele sale, Dumnezeu pune `n sufletul lui ceva asem\n\-
tor din m\dularele Sale, a[a `ncât toat\ lucrarea, iubirea [i
rug\ciunea lui s\ fie curate.
Mare cinste i s-a dat omului! Iat\ cât de minunate sunt
cerul [i p\mântul, soarele [i luna, dar Domnul n-a binevoit
s\ se odihneasc\ `ntru ele, ci numai `n om. Pentru c\ omul
`ntrece `n vrednicie toate creaturile; a[ `ndr\zni s\ zic, nu
numai pe cele v\zute, ci [i pe cele nev\zute, adic\ duhurile
slujitoare. Pentru c\ nu despre arhanghelii Mihail [i Gavriil a
zis (Dumnezeu): „S\ facem pe om dup\ chipul [i asem\narea
Noastr\” (Fac. 1, 26), ci despre partea cea ra]ional\ a omu-

lui, adic\ despre sufletul cel nemuritor. (Despre `ngeri atât)
s-a scris: „O[ti de `ngeri stau `n jurul acelora care se tem de
El” (Ps. 3, 7).
Deci, creaturile cele v\zute, (oamenii), poart\ `n ele ceva
din natura cea neschimb\toare.
23. Cerul, soarele, luna [i p\mântul au fost `ntemeiate
odat\ pentru totdeauna, dar Domnul n-a binevoit (s\ Se
odihneasc\) `ntru ele; acestea nici nu pot s\ se schimbe din
starea `n care s-au f\cut, nici nu vor (s\ fac\ aceasta).
Tu `ns\ e[ti (f\cut) dup\ chipul [i asem\narea lui Dum-
nezeu. {i dup\ cum Dumnezeu are voie liber\ [i face ceea
ce voie[te: (de exemplu) dac\ vrea, El are putere s\ trimit\
pe cei drep]i `n iad [i pe cei p\c\to[i `n Rai, dar nu voie[te,
nici nu face aceasta, pentru c\ Domnul este drept; la fel [i tu
ai voie liber\, iar dac\ vrei s\ te pierzi, (po]i s-o faci) pentru
c\ ai fire schimb\toare, dac\ vrei s\ hule[ti (pe cineva), s\
faci otr\vuri [i s\ ucizi pe cineva, nimeni nu-]i st\ `n cale, nici
nu te `mpiedic\. Iar dac\ vrea cineva, (poate) s\ se supun\
lui Dumnezeu, s\ mearg\ pe calea drept\]ii [i s\-[i st\pâ-
neasc\ poftele. Pentru c\ mintea poate s\ biruie n\v\lirile
r\ut\]ii [i poftele cele ru[inoase.
24. Dac\ `ntr-o cas\ mare, `n care se afl\ tacâmuri de aur,
podoabe de aur, lucruri de argint, felurite ve[minte, aur [i
argint, tinerii [i tinerele care le `ngrijesc `[i `nfrâneaz\ gândul
(de a le lua) [i, de teama omeneasc\ de st\pânii lor, se `m-
potrivesc poftei (de a le avea), de[i firea lor st\pânit\ de p\-
cat le dore[te pe toate; cu cât mai mult acolo unde este
teama de Dumnezeu, mintea trebuie s\ se `mpotriveasc\
[i s\ se lupte cu r\utatea care se ]ine de ea. (Mai ales) c\
Dumnezeu ]i-a poruncit (s\ `mpline[ti doar) lucruri cu pu-
tin]\ de `mplinit.
OMILIA A XV-A 117
Natura animalelor necuvânt\toare este unitar\. Astfel,

(spunându-se c\) [arpele este (vietate) amarnic\ [i veninoa-
s\, (atunci) to]i [erpii sunt la fel; (sau) c\ lupul este deprins
s\ r\peasc\, (atunci) to]i lupii fac la fel; c\ mielul, blând fiind,
este sfâ[iat, (atunci) to]i mieii sunt la fel; c\ porumbelul este
f\r\ vicle[ug [i f\r\ r\utate, (atunci) to]i porumbeii sunt la fel.
Dar cu omul nu este la fel. (~ntre oameni) unul este ca
lupul care r\pe[te, altul ca mielul care este sfâ[iat. {i unul [i
altul odr\slesc din neamul omenesc.
25. Unul nu r\mâne la femeia lui [i desfrâneaz\; altul `ns\
nu las\ nici m\car s\ se nasc\ pofta `n inima lui. Unul r\pe[te
(bunurile) aproapelui, altul, din dragoste fa]\ de Dumnezeu,
[i (bunurile) sale le `mparte (celor lipsi]i).
Vezi cât de schimb\toare este natura (omeneasc\): (`n
unii) `nclin\ spre r\u, (`n al]ii) spre bine. Este `n stare s\ s\vâr-
[easc\ oricare dintre cele dou\ fapte; astfel, poate conlucra
atât cu binele, cât [i cu r\ul, cu harul dumnezeiesc [i cu pu-
terea potrivnic\; ea nu este constrâns\ (de nimic). Atâta vre-
me cât Adam a tr\it `n cur\]ie, a fost st\pân pe cugetele
sale, `ns\ de când a c\lcat porunca, (o povar\ ca) ni[te mun]i
greu de `ndurat s-a a[ezat pe mintea lui. Cugetele r\ut\]ii
amestecându-se (cu cele proprii) s-au f\cut ca ale sale; (ba,
am zice) c\ niciunul nu mai este al s\u, pentru c\ (toate) sunt
`n st\pânirea r\ut\]ii.
26. Prin urmare, e[ti dator s\ cau]i f\clia care lumineaz\
[i s\ afli cugetele cele curate. Pentru c\ acestea sunt cele
fire[ti, pe care le-a f\cut Domnul.
Cei care au crescut lâng\ mare au `nv\]at s\ `noate, [i
când se isc\ valuri [i furtuni, nu se mir\ de ele. La fel sunt [i
cre[tinii.
{i dup\ cum mintea unui copil de trei ani nu poate cu-
prinde [i `n]elege (cele ce pricepe) mintea unui retor des\-
vâr[it, pentru c\ e mare deosebirea de vârst\, la fel [i cre[-

tinii – asemenea unor prunci privesc pe cele ale lumii, potri-
vit cu m\sura harului (care li s-a dat). Pentru c\ ei sunt str\ini
`n aceast\ lume. Cetatea [i odihna alta le este; (mângâierea
lor) este mângâierea Duhului; lacrimile, triste]ea [i suspinul
(altele sunt pentru ei); lacrimile sunt pentru ei desf\tare, iar
când se bucur\ [i se veselesc sunt cuprin[i de team\. Sunt
ca ni[te oameni ce-[i au sângele `n mâna lor. Ei nu se `ncred
`n ei `n[i[i [i nu se socotesc a fi ceva. Ei sunt dispre]ui]i [i
def\ima]i de ceilal]i oameni.
27. S\ presupunem c\ un `mp\rat `ncredin]eaz\ averea
sa unui (om) s\rac. (S\racul) care o prime[te spre p\strare
nu o socote[te a sa, ci totdeauna `[i recunoa[te s\r\cia [i nu
`ndr\zne[te s\ risipeasc\ (nimic) din comoara str\in\. Un
lucru ì vine mereu `n minte, ([i anume): pe lâng\ c\ este o
comoar\ str\in\, i-a fost `ncredin]at\ de `mp\ratul cel prea
puternic, iar acesta o ia de la el atunci când vrea. La fel tre-
buie s\ cuget\m [i noi cei ce avem harul lui Dumnezeu; s\
ne smerim [i s\ ne m\rturisim s\r\cia. Pentru c\, dup\ cum
cel s\rac, care prime[te comoara `mp\ratului, dac\ `[i pune
n\dejdea `n comoara str\in\, ca `ntr-o comoar\ a sa, [i inima
i se umple de trufie, (atunci când) `mp\ratul ia de la el co-
moara, el, cel c\ruia i se `ncredin]ase comoara spre p\strare,
r\mâne s\rac ca mai `nainte; la fel (se `ntâmpl\ cu) cei ce au
(primit) harul: dac\ se mândresc [i se seme]esc `n inimile lor,
Domnul ia de la ei harul S\u, iar ei r\mân a[a cum erau `na-
inte de a-l fi primit de la Domnul.
28. ~ns\ unii, de[i au harul `n ei, sunt am\gi]i de p\cat [i
nu [tiu. S\ presupunem c\ `ntr-o cas\ se afl\ un tân\r [i o
tân\r\; am\git\ (de cuvintele) lui, ea cedeaz\, desfrâneaz\
cu el [i (apoi) este alungat\. La fel (face) [i cumplitul [arpe
al p\catului, care se afl\ la un loc cu sufletul; `l `mbie [i-l
OMILIA A XV-A 119
a]â]\, iar dac\ sufletul cedeaz\, se face p\rta[ cu r\utatea

cea netrupeasc\ a duhului (celui r\u), adic\ un duh se une[te
cu alt duh, iar cel ce cedeaz\ [i prime[te cugetul celui-r\u `n
inima lui s\vâr[e[te adulter. ~ntru aceasta const\ lupta ta: s\
nu desfrânezi `n gândurile tale, s\ duci r\zboi `nl\untrul t\u
`mpotriva min]ii (care isc\ gânduri rele), s\ nu ascul]i (de ea),
nici s\ nu `ng\dui r\ut\]ii (s\ intre) `n cugetul t\u. Dac\
Domnul va afla `n tine aceast\ preg\tire, te va primi `n ~mp\-
r\]ia Sa `n ziua cea de pe urm\.
29. Sunt unele lucruri, pe care Domnul a[a le rânduie[te,
`ncât s\ nu r\mân\ near\tate harul [i lucrarea Sa. Sunt `ns\
altele pe care le `ng\duie [i le iconomise[te, pentru ca omul
s\ fie `ncercat [i experimentat [i ca s\ se arate libera lui vo-
in]\. Pentru c\ cei ce sunt `n ispite nu pierd ~mp\r\]ia ceru-
rilor. Aflându-se, deci, `n `mprejur\ri grele, cre[tinii s\ nu se
mâhneasc\, nici s\ se `ntristeze, ci s\ socoteasc\ mai de pre]
s\r\cia decât bog\]ia, postul decât desf\tarea, ocara decât
slava. {i dac\ se `ntâmpl\ s\ aib\ parte de acele lucruri care
sunt pre]uite `n aceast\ via]\, care aduc mul]umire trupeas-
c\, (cum sunt) bog\]ia, slava [i desf\tarea, se cuvine s\ nu
se `nfrupte din acestea, ci s\ se fereasc\ de ele ca de foc.
30. (S\ lu\m aminte la cele ce se `ntâmpl\) sub ochii
no[tri. Dac\ un popor mic se ridic\ `mpotriva unei `mp\r\]ii,
nu se ostene[te `mp\ratul s\ intre `n lupt\, ci-[i trimite os-
ta[ii [i c\peteniile, [i ace[tia poart\ r\zboiul. ~ns\ dac\ se
ridic\ un popor foarte mare, care poate nimici `mp\r\]ia,
(atunci) `mp\ratul `nsu[i, `mpreun\ cu sfetnicii s\i merge de
strânge oaste pentru r\zboi. (Referindu-ne acum la iconomia
mântuirii), vezi cât\ cinste (]i s-a dat), omule! Dumnezeu `n-
su[i S-a pornit cu oastea Sa, cu `ngerii, adic\, [i cu duhurile
cele sfinte, [i a venit `ntru `ntâmpinarea ta, ca s\ te izb\-
veasc\ din moarte. ~nt\re[te-te, deci, [i ia aminte cât\ grij\

s-a ar\tat fa]\ de tine.
S\ lu\m (o alt\) pild\ din via]a omeneasc\, `ntrucât sun-
tem `nc\ `n via]\. S\ presupunem c\ un `mp\rat `ntâlne[te
un (om) s\rman, plin de r\ni, [i nu se ru[ineaz\ cu el, ci ì
pune leacuri pe r\ni [i-l vindec\, `l aduce `n palatul s\u, `l
`mbrac\ `n porfir\, (ì pune pe cap) cunun\ [i `l a[az\ la masa
lui. La fel (a f\cut) [i Hristos, ~mp\ratul cel ceresc: venind
c\tre omul care bolea r\u, l-a vindecat [i l-a f\cut p\rta[ la
masa Sa cea `mp\r\teasc\. (A f\cut) aceasta f\r\ a-i sili vo-
in]a, ci numai `ndemnându-l l-a adus la o astfel de cinste.
31. Pentru c\ `n Evanghelie este scris: Domnul a trimis
pe robii S\i s\ cheme pe cei ce vor (s\ vin\ la cin\) [i s\
spun\: Iat\, cina Mea este gata; dar cei chema]i au refuzat
(s\ vin\), zicând: unul c\ [i-a cump\rat o pereche de boi,
altul c\ [i-a luat so]ie (cf. Luca 14, 17-20; Matei 22, 4).
Vezi, Cel ce a chemat era gata, pe când cei chema]i au
refuzat (s\ vin\). Prin urmare, ei `n[i[i s-au f\cut cauza pier-
zaniei lor.
Cât de mare este vrednicia cre[tinilor! Iat\, Domnul a
g\tit ~mp\r\]ia pentru ei [i i-a chemat s\ intre, dar (mul]i
dintre ei, preocupa]i de griji lume[ti) nu vor (s\ intre).
Cât prive[te bunul pe care au s\-l mo[teneasc\, pe bun\
dreptate poate spune cineva c\ este mai presus (de orice
vrednicie omeneasc\); dac\ to]i oamenii, de când a fost
pl\smuit Adam pân\ la sfâr[itul lumii, s-ar fi r\zboit cu sa-
tana [i ar fi `ndurat necazuri, nimic vrednic de slava pe care
o vor mo[teni n-ar fi f\cut. Pentru c\ ei vor `mp\r\]i `mpre-
un\ cu Hristos `n veci, la nesfâr[it.
Slav\ Celui ce a[a (de mult) a iubit sufletul (nostru), `ncât
pe Sine `nsu[i S-a dat pentru el [i s-a `ncredin]at lui!
Slav\ bun\t\]ii Sale!
OMILIA A XI-A 121
32. Luând `n considerare lucrurile care se v\d, iat\ noi

to]i, fra]ii care ne afl\m (aici), avem acela[i chip [i `nf\]i[are
a lui Adam. (~ns\ ne `ntreb\m): oare [i `ntru ascuns, `n lucru-
rile cele l\untrice, avem noi to]i o singur\ inim\ [i o singur\
voin]\? Alc\tuim noi un tot, suntem noi to]i buni [i tem\tori
de Dumnezeu? (Nu), de[i to]i suntem la un loc [i p\rem (a
fi) una, de[i to]i avem `nf\]i[area lui Adam, unii dintre noi
sunt p\rta[i cu Hristos [i cu `ngerii Lui, iar al]ii sunt p\rta[i
cu satana [i cu demonii. Vezi cum omul cel l\untric, firea cea
ra]ional\, este altceva decât cel din afar\? Cu to]ii p\rem a fi
una, dar unii sunt cu Hristos [i cu `ngerii Lui, al]ii cu satana
[i cu duhurile cele necurate.
Inima are un adânc nem\rginit, `n care se afl\ s\li de os-
pe]e [i od\i de dormit, u[i, pridvoare, multe c\m\ri [i ie[iri.
Acolo este locul unde se lucreaz\ [i dreptatea, [i nedrep-
tatea; acolo este [i moartea, [i via]a, acolo este negu]\toria
cea bun\ [i cea rea.
33. S\ presupunem c\ exist\ un palat m\re], [i c\ aces-
ta se pustie[te, se umple de mor]i [i de mult miros urât; la
fel este [i inima, palatul lui Hristos: geme de mare necur\]ie
[i de mul]imea duhurilor necurate. Se cuvine, deci, ca aces-
ta s\ fie zidit din nou [i re`nnoit, iar c\m\rile sale g\tite.
Pentru c\ ~mp\ratul Hristos vine acolo `mpreun\ cu `ngerii [i
cu duhurile cele sfinte, ca s\ Se odihneasc\, s\ locuiasc\, s\
umble [i s\ a[eze ~mp\r\]ia Sa.
S\ presupunem de asemenea, o corabie cu mult\ rân-
duial\, `n care c\pitanul pe to]i ì conduce [i-i rânduie[te, pe
unii dojenindu-i, iar pe al]ii `nv\]ându-i. Tot a[a este [i inima,
care are (drept) c\pitan mintea, con[tiin]a care cerceteaz\
cugetele care se acuz\ sau se ap\r\. Pentru c\ zice (Aposto-
lul): „Cugetele se acuz\ sau se ap\r\ `ntre ele” (cf. Rom. 2, 15).
34. Vezi cum con[tiin]a nu aprob\ acele gânduri care se

supun p\catului, ci numaidecât le mustr\. Ea nu minte – pen-
tru c\ ce ar spune `n ziua judec\]ii? –, ci d\ m\rturie (despre
adev\r), ca una care totdeauna mustr\.
S\ ne `nchipuim o calea[c\ tras\ de cai, cu h\]uri, mâna]i
cu to]ii de un vizitiu; când vrea, acesta o face s\ alerge iute
[i iar\[i, când vrea, o opre[te; `n sfâr[it, unde vrea el, acolo
se duce, pentru c\ ea i se supune lui. La fel este [i inima; are
multe cugete proprii firii, ce sunt legate de ea, iar mintea [i
con[tiin]a mustr\ [i conduc inima, potolind cugetele firii
care se nasc `n ea. Pentru c\ sufletul are multe m\dulare, dar
el este unul.
35. C\ de când a c\lcat Adam porunca, [arpele a intrat [i
s-a f\cut st\pân al casei, [i este pe lâng\ sufletul (propriu-zis)
ca un al doilea suflet. Pentru c\ zice Domnul: „Cine nu se
leap\d\ de sine [i nu-[i ur\[te sufletul s\u nu este ucenicul
Meu” (Luca 14, 26); [i: „Cel ce-[i iube[te sufletul s\u `l va
pierde” (Ioan 12, 25). Pentru c\ p\catul intrând `n suflet, s-a
f\cut m\dular al lui, s-a lipit de omul cel trupesc, [i (de aceea)
se nasc `n inim\ multe cugete necurate. Deci, cel ce face
voia sufletului s\u, voia inimii o face, pentru c\ sufletul se `m-
plete[te [i se amestec\ (cu ea). Pe când acela care `[i supune
sufletul s\u, se mânie pe sine [i pe poftele `ncuibate `n el,
este asemenea celui ce biruie [i supune cetatea du[manilor
s\i. Acela a ajuns (la des\vâr[ire), la m\surile cele mari ale
Duhului; a ajuns cu ajutorul puterii dumnezeie[ti om curat,
care s-a `ntrecut pe sine. Unul ca acesta se `ndumnezeie[te,
se face fiu al lui Dumnezeu [i prime[te pecetea cea cereasc\
`n sufletul s\u. Pentru c\ ale[ii Lui sunt un[i cu untdelemnul
cel sfin]itor [i se fac dreg\tori [i `mp\ra]i.
36. O astfel de fire are omul, c\ ajungând `n adâncul
r\ut\]ii [i robind p\catului, (el poate) s\ se `ntoarc\ la ceea
OMILIA A XV-A 123
ce este bine; (pe de alt\ parte), cel unit cu Duhul Sfânt [i

`mb\tat de (frumuse]ile) cere[ti poate s\ se `ntoarc\ la cele
rele. S\ ne `nchipuim c\ o femeie `mbr\cat\ `n zdren]e, fl\-
mând\, dup\ mult\ trud\ ajunge la demnitatea `mp\r\teas-
c\; e `nve[mântat\ cu porfir\, i se pune coroan\ pe cap [i
ajunge so]ia `mp\ratului. (La o vreme `ns\) `[i aduce aminte
de mizeria (`n care a tr\it) mai `nainte [i vrea s\ revin\ la cele
de demult, dar nu se `ncumet\ s\ revin\ la ru[inea de mai
`nainte, pentru c\ ar fi o nebunie. La fel [i cei ce au gustat
din harul dumnezeiesc [i „s-au f\cut p\rta[i ai Duhului” (Evr.
6, 4), dac\ nu iau aminte la ei, sunt lipsi]i (de har) [i devin
mai r\i decât atunci când nu erau `n Biseric\. (Aceasta) nu
pentru c\ Dumnezeu ar fi schimb\tor sau slab, sau c\ Duhul
S-ar stinge, ci pentru c\ oamenii `n[i[i nu se potrivesc cu
harul; de aceea, se abat [i cad `ntr-o mul]ime de rele. Deci,
aceia care au gustat din acel dar, le au `n ei pe amândou\:
bucuria [i mângâierea, frica [i cutremurul, veselia [i triste]ea.
Ei se `ntristeaz\ pentru ei [i pentru (neamul lui) Adam, c\
una este firea oamenilor. ~ns\ lacrimile sunt pentru unii ca
ace[tia pâine, iar triste]ea, dulcea]\ [i odihn\.
37. Iar dac\ vezi pe unul c\ se mândre[te [i se `ngâmf\
pentru c\ s-a `mp\rt\[it de har, chiar dac\ face semne [i `n-
vie mor]ii, s\ nu-l crezi; (unul ca acesta) nu are sufletul sme-
rit, nu e s\rac cu duhul, nu se las\ dispre]uit, [i este `n[elat
de r\utate f\r\ s\ [tie. Pentru c\ semnul cre[tinului acesta
este: cel `ncercat `naintea lui Dumnezeu se sile[te s\ se t\i-
nuiasc\ de oameni. Chiar dac\ are toate comorile `mp\ratu-
lui, le ascunde [i totdeauna spune: „S\rac [i s\rman sunt.
Nu-i a mea comoara asta. Altul mi-a dat-o, [i când vrea, o
ia de la mine”. Iar dac\ cineva zice: „Sunt bogat, ajunge, am
câ[tigat (destul), nu mai am nevoie (de nimic)”, un astfel (de
om) nu este cre[tin, ci vas al r\t\cirii [i al diavolului. Pentru
c\ desf\tarea de Dumnezeu este f\r\ sa] [i cu cât gust\ cine-

va [i m\nânc\ mai mult (din El), cu atât este mai fl\mând.
Astfel de oameni au o dorin]\ [i o iubire nepotolit\ fa]\ de
Dumnezeu [i cu cât se silesc s\ creasc\ [i s\ sporeasc\ (`n
aceast\ stare) cu atât mai mult se socotesc s\raci [i lipsi]i, ca
unii care nu au nimic. Acesta spune: „Nu sunt vrednic ca soa-
rele s\ str\luceasc\ deasupra mea”. Acesta este semnul (dis-
tinctiv) al cre[tinului: smerenia. Deci, de zice cineva: „Ajun-
ge, sunt `ndestulat”, acela este un `n[el\tor [i un mincinos.
38. Dup\ cum trupul Domnului, atunci când S-a suit pe
munte, a fost sl\vit [i s-a schimbat `n str\lucire dumneze-
iasc\ [i `ntr-o lumin\ negr\it\, la fel vor fi sl\vite [i vor str\-
luci trupurile sfin]ilor. {i dup\ cum slava cea dinl\untru a lui
Hristos i-a acoperit trupul, [i (acesta) a str\lucit, la fel [i `n
cazul sfin]ilor: puterea lui Hristos care este `nl\untru lor, `n
ziua aceea se va rev\rsa `n afar\, peste trupurile lor. Pentru
c\ `nc\ de acum ei se `mp\rt\[esc cu mintea lor de fiin]a [i
natura Lui. C\ s-a scris: „Cel ce sfin]e[te [i cei ce se sfin]esc
dintr-Unul sunt to]i” (Evr. 2, 11); [i: „Slava pe care Mi-ai dat-o,
Eu le-am dat-o lor” (Ioan 17, 22). {i dup\ cum dintr-un sin-
gur foc se aprind multe f\clii (iar acestea sunt la fel), (tot a[a),
`n mod firesc, trupurile sfin]ilor fiind m\dulare ale lui Hristos
devin de aceea[i (natur\) ca a lui Hristos.
39. ~ntrebare: Cum devin cre[tinii superiori primului Adam,
de vreme ce acela era nemuritor [i avea trupul [i sufletul
nestric\cioase, pe când ace[tia mor [i se stric\?
R\spuns: Moartea cea adev\rat\ `nl\untru s-a ascuns [i
este; omul cel l\untric a murit. Acela `ns\ care s-a mutat `n
cele l\untrice din moarte la via]\ tr\ie[te cu adev\rat `n veac
[i nu moare. Chiar dac\ trupurile unor astfel de oameni se
descompun pentru o vreme, ele iar\[i se vor scula, `ntru
OMILIA A XV-A 125
slav\, pentru c\ sunt sfin]ite. De aceea zicem c\ moartea

cre[tinilor este somn [i odihn\.
Dac\ `ns\ omul ar fi nemuritor [i dup\ trup, toat\ lumea,
v\zând acest lucru extraordinar – c\ trupurile cre[tinilor nu
se stric\ –, ar face binele nu de bun\ voie, ci oarecum silit.
40. Dar pentru aceasta Dumnezeu rânduie[te astfel lu-
crurile [i are loc descompunerea trupurilor, ca s\ se v\-
deasc\ [i s\ se cunoasc\ odat\ `ntru totul liberul arbitru pe
care Dumnezeu l-a dat oamenilor de la `nceput [i s\ se arate
c\ de voia omului depinde s\ se `ntoarc\ spre bine sau spre
r\u. Nici cel des\vâr[it (nu este `mpins de vreo putere) la
s\vâr[irea binelui, dup\ cum nici cel ce s-a afundat `n p\cat
[i s-a f\cut vas al diavolului, prin care toat\ lumea a fost
osândit\, nu este legat de vreo necesitate pentru a s\vâr[i
r\ul; chiar [i unul ca acesta are libertatea de a deveni vas al
alegerii [i al vie]ii. La fel [i cei „`mb\ta]i” de cele dumneze-
ie[ti, de[i plini [i `nc\tu[a]i de Duhul Sfânt, nu sunt constrân[i
de vreo putere, ci au libertatea de a se `ntoarce [i de a face
ceea ce vor `n acest veac.
41. ~ntrebare: R\ul se `mpu]ineaz\ [i se dezr\d\cineaz\
`ncet-`ncet, pe m\sur\ ce omul spore[te `n har, sau `ndat\ ce
(omul) `ncepe s\ sporeasc\, r\ul este dezr\d\cinat?
R\spuns: Dup\ cum f\tul din pântecele mamei nu de-
vine deodat\ om, ci `ncet-`ncet cap\t\ chipul (omului) [i se
na[te; dar nici atunci nu este des\vâr[it, ci trebuie s\ creasc\
vreme de mul]i ani ca s\ devin\ b\rbat; [i dup\ cum se-
min]ele de orz [i grâu nu prind r\d\cini `ndat\ ce sunt puse
`n p\mânt, ci trebuie s\ treac\ prin `nghe]uri [i viscole [i abia
la vremea rânduit\ s\ dea spic; [i (dup\ cum) cel ce s\de[te
un p\r, nu culege numaidecât roade, la fel (se `ntâmpl\) [i `n
cele duhovnice[ti – care-s pline de atâta `n]elepciune [i sub-
]irime: omul cre[te câte pu]in, (pân\) „ajunge b\rbat des\-

vâr[it, la vârsta deplin\t\]ii” (Efes. 6, 12).
42. Cel ce vrea s\ `nve]e carte merge (mai `ntâi la un
dasc\l) [i `nva]\ semnele (alfabetului; dup\ ce le-a `nv\]at) [i
devine primul (`ntre colegii s\i), merge la [coala latin\, unde
este (primit) ca ultimul dintre to]i. Când ([i aici `[i `nsu[e[te
disciplinele predate) [i devine primul, merge la [coala pu-
blic\, fiind (primit) [i acolo tot ca ultimul dintre to]i, ca un
`ncep\tor. Când aici ajunge `nv\]at, r\mâne (totu[i) un `nce-
p\tor [i ultimul dintre to]i juri[tii; dar când aici devine pri-
mul, atunci ajunge `nalt slujba[. (~n sfâr[it), când ajunge gu-
vernator, `[i ia ca ajutor un asesor. Deci, dac\ `n lucrurile cele
v\zute exist\ atâtea trepte de `naintare, cu cât mai mult `n
(cunoa[terea) tainelor cere[ti (se cuvine) s\ fie [i s\ se `nmul-
]easc\ treptele! Numai cel ce trece (biruind) prin multe `n-
cerc\ri [i ispite ajunge des\vâr[it.
Cre[tinii, care cu adev\rat au gustat din har [i au `n
mintea [i inima lor semnul crucii, ace[tia, de la `mp\ra]i pân\
la cer[etor, pe toate le socotesc gunoi [i `mpu]iciune. Ei [tiu
c\ toat\ lumea cea p\mânteasc\, comorile `mp\ratului, slava
[i vorbele `n]elepte sunt o n\lucire, n-au temei trainic, ci
sunt trec\toare. Toate cele de sub cer ace[tia le dispre]uiesc.
43. Pentru ce? Pentru c\ au dobândit (acele bunuri)
negr\ite [i minunate, care sunt mai presus de ceruri, care nu
se afl\ nici `n comorile `mp\ra]ilor, nici `n `n]elepciunea cu-
vintelor, nici `n slava lumeasc\, nici `n vrednicii sau bog\]ie;
(pentru c\) au `n omul lor cel l\untric pe Domnul [i F\c\torul
tuturor, ca o avere ce nu se trece, ci care r\mâne. Cre[tinii
[tiu c\ sufletul este mai de pre] decât toate creaturile, pen-
tru c\ numai omul a fost f\cut dup\ chipul [i asem\narea lui
Dumnezeu. Iat\, cât de mari sunt cerul [i p\mântul, (cât de)
minunate sunt creaturile din ele, (cât de) mari le sunt trupu-
OMILIA A XV-A 127
rile! Pe[tii enormi ai m\rii, mun]ii, animalele s\lbatice sunt,

dup\ cum se v\d, mai puternice decât omul. Cu toate aces-
tea, omul este mai de pre] decât toate (aceste) creaturi, pen-
tru c\ numai `ntru el a binevoit (s\ Se odihneasc\) Dumnezeu.
Ia aminte, deci, (omule), la vrednicia ta, vezi cât e[ti de
pre]uit; c\ venind Dumnezeu `nsu[i pe p\mânt, pentru `n-
tâmpinarea [i izb\virea ta, te-a a[ezat mai presus de `ngeri.
44. Au venit, oare, `ngerii s\ te mântuiasc\? (Nicidecum).
Ci Fiul ~mp\ratului – (care de asemenea era) ~mp\rat – a f\cut
sfat cu P\rintele S\u [i, trimis fiind, Cuvântul S-a `mbr\cat cu
trup [i ascunzându-{i dumnezeirea Sa – pentru ca prin Cel
asem\n\tor, cel asemenea s\ se mântuiasc\ –, {i-a pus sufle-
tul S\u pe cruce. Cât\ iubire (a ar\tat) Dumnezeu pentru om!
Cel nemuritor a ales s\ Se r\stigneasc\ pentru tine! Vezi, dar,
„cât de mult a iubit Dumnezeu lumea, c\ pe ~nsu[i Fiul S\u
Cel Unul-N\scut L-a dat pentru ea” (Ioan 3, 16)! „Oare nu ne
va d\rui, `mpreun\ cu El, [i toate (bunurile)” (Rom. 8, 32)?
Zice undeva: „Amin zic vou\, peste toate ale Sale `l va pune”
(Matei 24, 47).
~n alt\ parte arat\ c\ `ngerii sunt slujitori ai sfin]ilor. Ast-
fel, pe când Elisei era `n mun]i [i au venit `mpotriva lui cei de
alt neam, (v\zându-i) copilul (care-i slujea), a zis: „Vin mul]i
`mpotriva noastr\, iar noi suntem singuri”. Dar Elisei i-a r\s-
puns: „Nu vezi o[ti [i mul]imi de `ngeri care (stau) `mpreju-
rul nostru [i ne ajut\?” (cf. 4 Regi 6, 14).
Vezi cum St\pânul, dimpreun\ cu mul]imi de `ngeri, st\
`n preajma robilor S\i? Cât (de valoros) este sufletul [i cât de
mult a fost cinstit de Dumnezeu! Dumnezeu `l caut\ `mpre-
un\ cu `ngerii, ca s\-l fac\ p\rta[ la ~mp\r\]ia Sa! Dup\ cum
[i satana `l vrea de partea sa!
45. Dup\ cum, `n via]a de toate zilele, `mp\ratul nu este
slujit de oameni (de rând, proveni]i) din gloat\, ci de (oameni)
frumo[i la chip [i cu purt\ri alese, la fel [i `n palatul cel ce-

resc, ~mp\ratului celui ceresc ì slujesc (doar) aceia care sunt
f\r\ prihan\, ne`ntina]i [i cu inima curat\. {i dup\ cum `n
palat stau pe lâng\ `mp\rat (numai) fecioare prea frumoase
[i neprih\nite, la fel [i `n cele duhovnice[ti, sufletele cele
`mpodobite cu toate frumoasele `nsu[iri (stau) `n comuniune
cu ~mp\ratul cel ceresc. Dac\ `n via]a de toate zilele, (având)
un dreg\tor a merge s\ stea `ntr-o cas\ [i `ntâmplându-se ca
acea cas\ s\ nu fie curat\, (numaidecât) se repar\, se `mpo-
dobe[te [i se vars\ aromate `n ea; cu atât mai mult casa su-
fletului, `n care Domnul Se odihne[te, se cuvine s\ fie frumos
`mpodobit\, ca s\ poat\ s\ intre [i s\ se odihneasc\ acolo
Cel ne`ntinat [i f\r\ de prihan\! Pentru c\ `ntr-o astfel de
inim\ Se odihne[te Dumnezeu [i toat\ Biserica cereasc\.
46. Dup\ cum `n via]a de toate zilele, când un p\rinte
are averi, [i diademe, [i pietre pre]ioase, le ascunde `n locuri
tainice [i le p\streaz\ pentru fiul s\u cel iubit, c\ruia i le [i
d\; la fel este ([i `n cele duhovnice[ti): Dumnezeu a `ncre-
din]at sufletului avu]ia [i toate cele de pre] ale Sale.
~n via]a de toate zilele, când se isc\ r\zboi, vine la lupt\
`mp\ratul `mpreun\ cu oastea lui, [i dac\ oastea lui este mai
mic\ [i mai slab\, `ndat\ trimite solie [i cere pace.
{i dac\ un popor foarte mare vine `mpotriva altuia, egal
cu el, [i un `mp\rat `mpotriva altui `mp\rat – s\ zicem cel al
per[ilor `mpotriva celui al romanilor –, atunci trebuie ca
amândoi s\ se `nfrunte cu toate o[tile lor.
Acum ia aminte care ]i-e vrednicia! Dumnezeu (`nsu[i),
`mpreun\ cu o[tirile Sale, adic\ cu `ngerii [i cu duhurile (cele
cere[ti), S-a pornit la lupt\ `mpotriva Vr\jma[ului, ca s\ te iz-
b\veasc\ de la moarte. Pentru tine, deci, a venit Dumnezeu.
47. S\ ne `nchipuim c\ un `mp\rat `ntâlne[te un cer[etor,
cu toate m\dularele cuprinse de lepr\, c\ nu se ru[ineaz\
a-i pune leacuri pe r\ni, `l vindec\, `l aduce la masa sa, `l
OMILIA A XV-A 129
`mbrac\ cu porfir\ [i `l face `mp\rat. La fel a f\cut Dumnezeu

cu neamul oamenilor: le-a sp\lat r\nile, i-a vindecat [i i-a
dus `n c\mara cea cereasc\. Mare este vrednicia cre[tinilor!
Atât de mare, c\ nu se poate m\sura cu nimic!
Dar dac\ (omul) devine u[uratic [i se las\ am\git de r\u-
tate, atunci se aseam\n\ unei cet\]i f\r\ ziduri. Tâlharii intr\
când vor `n ea [i ne`mpiedica]i (de nimeni) o pustiesc [i o
pârjolesc. La fel se `ntâmpl\ dac\ e[ti nep\s\tor [i nu iei
aminte la tine: duhurile r\ut\]ii intr\ (`n tine), `]i surp\ [i pus-
tiesc mintea, `mpr\[tiindu-]i gândurile `n veacul acesta.
48. Mul]i (oameni), care cultiv\ [tiin]a [i sunt iscusi]i `n
lucrurile cele din afar\, `ngrijindu-se (s\ duc\) o via]\ dreap-
t\, socotesc acest lucru des\vâr[ire; ei nu se apleac\ asupra
inimii [i nu v\d relele care cuprind sufletul. Or, mintea cea
din l\untru, izvodind r\utatea, (devine) r\d\cina ei `n m\du-
lare; deci, tâlharul este `n cas\, adic\ puterea cea potrivnic\.
Deci, puterea potrivnic\ (omului) este (de natur\) gândit\.
Dac\ cineva nu d\ lupt\ `mpotriva p\catului, r\utatea care
zace `n el, din pricina abunden]ei, se revars\ pu]in câte pu]in
[i-l mân\ pe om s\ s\vâr[easc\ p\cate f\]i[e. Pentru c\ r\ul
este ca o gur\ de izvor care ]â[ne[te necontenit.
Tu `ns\ sile[te-te s\ opre[ti toren]ii r\ut\]ii, ca nu cumva,
c\zând `n mii de rele, s\ ajungi ca un ie[it din min]i. Vei fi
(atunci) `ntocmai ca unul de neam ales, bogat [i f\r\ grij\, pe
care slujitorii principelui `l ridic\ cu for]a, `l duc `naintea aces-
tuia [i-i zic: E[ti acuzat de crim\ [i condamnat la moarte. De
spaima ve[tii, `[i pierde ra]iunea [i ajunge ca un ie[it din min]i.
49. A[a, deci, s\ gânde[ti despre duhurile r\ut\]ii. Pen-
tru c\ lumea cea v\zut\, de la `mp\ra]i pân\ la cer[etori,
este `n (necontenit\) tulburare, `n neorânduial\ [i lupt\, [i
nimeni dintre ei nu cunoa[te pricina lor. Or, este v\dit c\
r\ul, care a intrat (`n lume) prin neascultarea lui Adam, este
centrul (tuturor relelor) [i pricina mor]ii. Pentru c\ p\catul
9 – Omilii
care a intrat (prin Adam), fiind o putere de esen]\ gândit\ a

lui satana, a sem\nat toate relele; el lucreaz\ `n ascuns `n
omul cel l\untric [i `n minte [i se lupt\ cu gândurile. Oa-
menii nu [tiu c\ fac acestea `mpin[i de o putere str\in\,
socotesc c\ sunt lucruri fire[ti [i c\ din socotin]\ proprie le
fac. ~ns\ cei ce au `n mintea lor pacea lui Hristos [i sunt lumi-
na]i de El [tiu de unde vin acestea.
50. Lumea sufer\ de patima vicle[ugului, [i nu [tie.
(Aceast\ patim\) este ca un foc necurat care aprinde inima,
str\bate toate m\dularele [i a]â]\ pe oameni la destr\b\l\ri
[i la nenum\rate rele. Cei ce se las\ gâdila]i [i prin[i de pl\-
cere s\vâr[esc desfrâul (mai `ntâi) `n l\untru, `n inima lor; dar
dup\ ce r\ul prinde r\d\cini, ei cad `n desfrâu [i pe fa]\. Ace-
la[i lucru s\ gânde[ti [i despre iubirea de argin]i, despre slava
de[art\, despre mândrie, despre invidie [i despre mânie. S\
presupunem c\ cineva este poftit la cin\ [i i se servesc bucate
multe. Numaidecât, p\catul `l `mpinge s\ se `nfrupte din
toate, iar sufletul, l\sându-se prins de pl\cere, se `ngreuiaz\.
Mun]i greu de `ndurat sunt patimile; `n mijlocul lor, po-
top de balauri, de fiare veninoase [i de târâtoare. Dup\ cum
un chit `nghite un om `n pântecele s\u, la fel [i p\catul `n-
ghite sufletele. (Patimile) sunt fl\c\ri de foc ce mistuiesc [i
s\ge]i arz\toare ale celui-viclean. C\ spune Apostolul: „Ca
voi s\ pute]i stinge s\ge]ile cele arz\toare ale celui-viclean”
(Efes. 6, 16). Pentru c\ r\ul a prins r\d\cini [i [i-a pus teme-
lie `n suflet.
51. ~ns\ cei `n]elep]i, când se trezesc `n ei patimile, nu
ascult\ (de ele), ci mai degrab\ se mânie pe poftele cele rele
[i se fac du[manii lor. Atunci satana, (care) dore[te mult s\
se s\l\[luiasc\ [i s\ se odihneasc\ `n suflet, când sufletul nu
i se supune, `n mult\ strâmtoare [i necaz se afl\.
Sunt unii care, ]inu]i de puterea dumnezeiasc\, atunci
când v\d un tân\r al\turi de o femeie, cuget\ unele lucruri,
OMILIA A XV-A 131
dar mintea lor nu se `ntineaz\, nici nu s\vâr[e[te `nl\untru

p\catul. Dar nu trebuie s\-[i pun\ cineva prea mare `ncre-
dere `n unul ca acesta. Sunt `ns\ al]ii `n care (pofta) s-a stins
[i a `ncetat; cu adev\rat, ace[tia au ajuns la m\sura celor
mari ([i des\vâr[i]i).
Dup\ cum unii se coboar\ goi `n adâncul m\rii, (sfidând)
moartea (care-i pânde[te din) ap\, pentru ca s\ afle acolo
m\rg\ritarele cu care se `mpodobesc coroana [i porfira `m-
p\r\teasc\; la fel [i monahii: ies goi din lume, se pogoar\ `n
adâncul m\rii r\ut\]ii [i `n abisul `ntunericului, ca s\ culeag\
[i s\ aduc\ la suprafa]\ pietrele cele scumpe care `mpodo-
besc coroana lui Hristos, Biserica cea cereasc\, veacul cel
nou, cetatea cea luminoas\ [i poporul cel `ngeresc.
52. Dup\ cum `ntr-o mreaj\ (aruncat\ `n ap\) se prind
multe feluri de viet\]i, `ns\ cele nefolositoare se arunc\ iar\[i
`n mare, la fel [i mreaja harului peste to]i se `ntinde [i caut\
odihna. Dar oamenii nu ascult\, de aceea sunt iar\[i arunca]i
`n abisul `ntunericului.
Dup\ cum pentru a g\si aurul se cerne mult nisip, iar
odat\ g\sit, se arat\ a fi asemenea unor gr\un]e foarte mici
de mac, la fel (se `ntâmpl\ [i cu oamenii): mul]i sunt `ncer-
ca]i, `ns\ pu]ini r\mân.
Cei care slujesc la `mp\r\]ie sunt cunoscu]i, ca [i cei care
ì `mpletesc (`mp\ratului) cuvântul de laud\; la fel sunt cu-
noscu]i cei s\ra]i cu sarea cea cereasc\ [i cei ce gr\iesc din
comorile Duhului.
Sunt cunoscute vasele `ntru care binevoie[te Dumnezeu,
c\rora le d\ harul S\u; (sunt cunoscu]i) [i aceia care primesc,
`ntru mult\ r\bdare, puterea sfin]itoare, (pe care) Domnul
(le-o d\), dup\ cum voie[te, `n chip felurit.
Deci, cel ce vorbe[te, dac\ nu este condus de lumina [i
`n]elepciunea cereasc\, nu poate s\-[i `ntemeieze mintea pe
o credin]\ deplin\; pentru c\ sunt felurite voirile (oameni-

lor): unele duc la r\zboi, altele la odihn\.
53. S\ presupunem c\ exist\ o cetate pustie (n\ruit\) [i
c\ cineva vrea s-o rezideasc\; acesta d\râm\ numaidecât
zidurile surpate [i c\zute, apoi `ncepe s\ sape, iar pe locurile
s\pate s\ pun\ temeliile [i ridic\ zidirea; (el lucreaz\), dar
casa nu se ive[te pe dat\.
Sau, iar\[i, cineva vrea s\ planteze o gr\din\ `n locuri
pustii [i pline de b\l\rii; mai `ntâi cur\]\ (locul), `l `mprejmu-
ie[te cu gard, iar `n cele din urm\ s\de[te plante. Ele cresc,
[i dup\ mult\ vreme gr\dina aduce roade; la fel (e) [i (cu)
inten]iile oamenilor: dup\ c\lcarea poruncii s-au p\r\ginit, s-au
pustiit [i s-au umplut de m\r\cini. C\ a zis Dumnezeu omu-
lui: „Spini [i p\l\mid\ `]i va rodi ]ie p\mântul” (Fac. 3, 18).
E, dar, nevoie de mult\ trud\ [i osteneal\ ca s\ caute [i s\
pun\ cineva temelia (dreptei vie]uiri; nevoie de trud\) pân\
ce `n inimile oamenilor vine foc, care `ncepe s\ mistuie spinii.
{i a[a (oamenii) `ncep a se sfin]i, sl\vind pe Tat\l, pe Fiul
[i pe Sfântul Duh, `n veci. Amin.
OMILIA A XVI-A
Oamenii cei duhovnice[ti se afl\ `n ispite [i necazuri;

acestea izvor\sc din primul p\cat (din p\catul lui Adam).
1. Toate fiin]ele cele ra]ionale, m\ refer la `ngeri, la su-

flete [i la demoni, au fost f\cute de Creator simple [i f\r\
r\utate. C\ unele dintre ele s-au ab\tut c\tre ceea ce este r\u,
(acest fapt) s-a datorat voin]ei lor libere. Urmând propriei lor
voin]e, ele s-au ab\tut de la gândul cel drept.
OMILIA A XVI-A 133
Dac\ zicem c\ a[a au fost f\cute de Creator, atunci zicem

([i) c\ Dumnezeu, Care a aruncat pe satana `n foc, este ju-
dec\tor nedrept.
Unii dintre eretici sus]in c\ materia este f\r\ `nceput, c\
este r\d\cin\, (adic\ element originar), c\ r\d\cina este pu-
tere, o putere asemenea celei a lui Dumnezeu. Fa]\ de o ast-
fel (de p\rere) po]i pe bun\ dreptate s\ `ntrebi: Atunci care
este cea care biruie? (Vor r\spunde c\), `n mod necesar, va
`nvinge puterea lui Dumnezeu. Or, (`n acest caz), cel `nvins
nu mai este egal dup\ timp [i putere (cu `nving\torul).
Cei care sus]in c\ r\ul are ipostas, (are fiin]\), nu [tiu nimic.
(Cu atât mai pu]in), r\ul nu-[i are ipostasul s\u `n Dumnezeu,
pentru c\ (Dumnezeu) este nep\timitor [i divin. ~n noi `ns\
lucreaz\, `n orice facultate [i sim]ire, insuflând toate poftele
cele murdare. ~ns\ nu s-a amestecat (cu sufletul), precum se
amestec\ vinul cu apa – dup\ cum zic unii –; ci dup\ cum se
afl\ pe un ogor grâul de sine st\t\tor `mpreun\ cu neghina
de sine st\t\toare, [i dup\ cum `n aceea[i cas\ se pot afla [i
ho]ul, [i st\pânul casei.
2. ~ntr-un râu, (la suprafa]\) curge ap\ curat\, iar sub
aceasta se afl\ noroi; atunci când cineva tulbur\ noroiul, tot
râul se tulbur\. La fel se `ntâmpl\ [i cu sufletul, când se tul-
bur\ [i se amestec\ cu r\utatea: satana [i sufletul una se fac
`n vremea desfrâului [i a uciderii, pentru c\ amândou\ sunt
duhuri. De aceea, (spune Apostolul c\) „acela care se ali-
pe[te de o desfrânat\, se face cu ea un trup” (1 Cor. 6, 16).
~ns\, `n clipa urm\toare, sufletul `[i vine `n sine, se poc\ie[te
de cele ce a s\vâr[it, plânge, se roag\, [i-[i aduce aminte de
Dumnezeu. Prin urmare, dac\ sufletul ar fi totdeauna cufun-
dat `n r\utate, cum ar putea s\ fac\ aceasta? (Doar se [tie c\)
satana n-a voit niciodat\ ca oamenii s\ se poc\iasc\, pentru
c\ este nemilostiv.
Femeia, `n vremea unirii cu b\rbatul, se face una cu el,

dar `n clipa urm\toare (cei doi so]i) se arat\ a fi desp\r]i]i. ({i
mai mult decât atât): deseori unul dintre ei moare, iar altul
tr\ie[te. A[a ceva se `ntâmpl\ [i `n cazul comuniunii (oame-
nilor) cu Duhul Sfânt: devin un duh (cu El). „Pentru c\ acela
care se alipe[te de Domnul se face un duh cu El” (1 Cor. 6,
17). A[a se `ntâmpl\ când omul este absorbit de har.
3. Sunt unii care, dup\ ce au gustat (din darurile) lui
Dumnezeu, mai ac]ioneaz\ sub imboldul celui-potrivnic. Fiind
f\r\ experien]\, ei privesc cu uimire (cele `mp\rt\[ite lor) [i,
dup\ ce au fost cerceta]i de Dumnezeu, cugetele lor cerce-
teaz\ (`nc\) tainele cre[tin\t\]ii. Pe când cei ce au `mb\trânit
([i s-au maturizat) `ntru acestea, nu le mai privesc cu uimire.
Dup\ cum agricultorii experimenta]i, la vreme de bel-
[ug, nu r\mân f\r\ nicio grij\, ci se gândesc [i la (o even-
tual\) foamete [i strâmtorare; [i nici atunci când vine peste
ei foametea [i strâmtorarea nu cad `n dezn\dejde, [tiind c\
lucrurile se schimb\; la fel (stau lucrurile) [i `n (via]a) cea du-
hovniceasc\. Atunci când sufletul cade `n felurite ispite, nu
le prive[te cu uimire, nici nu cade `n dezn\dejde, pentru c\
[tie c\ (cele ce se `ntâmpl\ cu el) când este `ncercat [i lovit
de r\utate se fac cu `ng\duin]a (lui Dumnezeu). Nici când se
afl\ `n mare bel[ug [i odihn\, nu este f\r\ de grij\, pentru c\
nu exclude schimbarea (st\rii sale).
Iar dac\ soarele – care este un corp (ceresc) [i o crea-
tur\ –, trimi]ându-[i razele peste locuri r\u mirositoare, unde
sunt gunoaie [i necur\]ii, `ntru nimic nu se vat\m\, nici nu se
`ntineaz\, cu atât mai pu]in Duhul – Care este curat [i sfânt –,
intrând `n sufletul aflat `nc\ sub imperiul celui-r\u, nu `mpru-
mut\ nimic de la acesta. Pentru c\: „lumina lumineaz\ `n `n-
tuneric [i `ntunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 5).
OMILIA A XVI-A 135
4. Chiar [i atunci când omul cunoa[te adâncul (tainelor

dumnezeie[ti) [i este bogat `n har, tot se mai afl\ `n el buru-
iana r\ut\]ii; are `ns\ un ocrotitor care `l ajut\. De aceea,
atunci când cineva se afl\ `n necazuri [i este r\v\[it de fur-
tunile patimilor, nu trebuie s\ cad\ `n dezn\dejde, pentru c\
a[a p\catul se `nmul]e[te [i mai mult intr\ (`n el); (trebuie s\
aib\ n\dejde `n Dumnezeu), pentru c\ atunci când cineva
are n\dejde `n Dumnezeu, r\utatea se `mpu]ineaz\ [i piere.
Faptul c\ unii sunt sl\b\nogi, schilozi, prin[i de friguri [i
bolnavi se datoreaz\ p\catului. P\catul este r\d\cina tuturor
relelor; din el se nasc poftele p\tima[e ale sufletului [i cu-
getele cele viclene.
S\ ne `nchipuim un râu curgând [i locurile din preajma
lui mustind de ap\. Venind c\ldura, atât el, cât [i locurile din
jur se usuc\; a[a (se `ntâmpl\) cu robii lui Dumnezeu: pri-
sosind harul, se usuc\ pofta (iscat\ de) cel-viclean, ca [i
cea fireasc\, pentru c\ oamenii (care sunt) de acum ai lui
Dumnezeu sunt superiori lui Adam cel dintâi.
5. Dumnezeu este nem\rginit [i necuprins (cu mintea) [i
pretutindeni Se arat\: `n mun]i, pe mare [i sub p\mânt.
(Pretutindeni) exist\, nu prin schimbarea locului, `n felul `n
care se coboar\ `ngerii pe p\mânt, ci El este (`n acela[i timp)
[i `n cer, [i aici (pe p\mânt). Dac\ m\ `ntrebi: Cum poate s\
fie Dumnezeu `n iad, `n `ntuneric, `n satana [i `n locuri r\u
mirositoare?, `]i r\spund: (Da, este), pentru c\-i nep\timitor,
(nu este de nimic `nrâurit), este nem\rginit [i pe toate le
cuprinde; pe când satana, fiind creatura Lui, este `nl\n]uit ([i
m\rginit). Bun\tatea nu se `ntineaz\, nici nu se umbre[te (de
ceva). Dac\ nu accep]i c\ (Dumnezeu) pe toate le cuprinde,
(inclusiv) iadul [i pe satana, ~l limitezi pân\ la locul `n care se
afl\ cel-viclean. (~n acest caz trebuie) s\ c\ut\m pe altul, mai
presus de El.
Prin urmare, `n mod necesar, Dumnezeu (trebuie) s\ fie

pretutindeni [i mai presus de to]i, `ns\, `n virtutea unei taine
dumnezeie[ti [i (dat\ fiind) subtilitatea (fiin]ei Sale), `ntune-
ricul str\b\tut de El nu-L cuprinde; (de altfel acesta) nici nu
poate s\ se `mp\rt\[easc\ de cur\]ia Lui. Deci, la Dumnezeu
niciun r\u n-are existen]\ `n sine [i pe El nimic nu-L poate
v\t\ma ([i m\rgini).
6. ~n noi `ns\ r\ul exist\; pentru c\ locuie[te [i lucreaz\
`n inim\, insufl\ cugetele viclene [i murdare, nu ne las\ s\
`n\l]\m rug\ciuni curate [i ne `nc\tu[eaz\ mintea `n lumea
aceasta. S-a `mbr\cat `n sufletele (noastre), dar s-a atins chiar
[i de m\dularele [i oasele (noastre).
Prin urmare, dup\ cum Dumnezeu, fiind `n v\zduh, `m-
preun\ cu satana, cu nimic nu se vat\m\ de acesta, la fel [i
harul lui Dumnezeu, fiind `n suflet `mpreun\ cu p\catul, cu ni-
mic nu se vat\m\ de acesta. Dup\ cum robul st\ totdeauna
cu fric\ `n preajma st\pânului s\u [i nu face nimic f\r\ (`ncu-
viin]area) lui, la fel [i noi se cuvine s\ ne `n\l]\m cugetele [i
s\ le descoperim St\pânului Hristos, cunosc\torul inimilor,
s\ ne punem n\dejdea `n El ([i s\ zicem): El este slava mea,
El este P\rintele meu, El este bog\]ia mea.
Se cuvine, deci, s\ avem totdeauna `n gând grija [i frica
(de El). Iar dac\ cineva nu are harul lui Dumnezeu s\dit [i
statornicit `n el, dac\ (harul) nu este alipit de suflet ziua [i
noaptea [i nu ]ine `n orice clip\ (sufletul) treaz, nu-l mân\ [i
nu-l `ndreapt\ spre cele bune, s\ ia aminte s\-[i fac\ din
team\, din durere [i din zdrobirea inimii lucrare fireasc\.
7. Dup\ cum albina lucreaz\ fagurele `n stup `n ascuns,
la fel [i harul, `n ascuns, `n inimi, aducând iubirea Sa, preface
am\r\ciunea `n dulcea]\ [i asprimea `n lucru neted.
{i dup\ cum argintarul [i sculptorul, lucrând un disc, aco-
per\ `n parte diferitele chipuri de animale pe care le sculp-
OMILIA A XVI-A 137
teaz\, [i numai când ispr\ve[te (totul, descoper\) discul [i-l

arat\ str\lucind la lumin\; la fel [i Domnul, Me[terul cel ade-
v\rat, [lefuie[te [i `nnoie[te inimile noastre `n tain\. (Face
aceasta) pân\ când sufletul va ie[i din trup, [i atunci se va
ar\ta frumuse]ea sufletului.
Cei ce vor s\ ob]in\ vase cu chipuri de animale `n relief,
mai `ntâi fac modele din cear\, (cu ajutorul acestora ob]in
tipare), apoi toarn\ (metalul topit) `n ele, `ncât lucrul ob]inut
este asemenea modelului; la fel [i p\catul, duh fiind, are chip
[i se schimb\ `n multe feluri. Asemenea, [i omul cel l\untric
este ca o figurin\, având chip [i form\. Omul cel dinl\untru
este o asem\nare a celui din afar\. (Vasul acesta) este un vas
minunat [i de mare pre], pentru c\ Domnul a g\sit pl\cere
`n el mai mult decât `n oricare alta dintre creaturi. Gândurile
cele bune sunt asemenea pietrelor pre]ioase [i m\rg\ritare-
lor, pe când gândurile cele necurate sunt (asemenea mormin-
telor) pline de oase moarte, de toat\ murd\ria [i duhoarea.
8. Cre[tinii, deci, apar]in altei lumi; ei sunt fii ai lui Adam
celui ceresc, f\ptur\ nou\, fii ai Duhului Sfânt, fra]i lumino[i
ai lui Hristos, asemenea P\rintelui lor, lui Adam cel duhov-
nicesc [i luminos; (apar]in) acelei cet\]i, acelui neam, acelei
puteri. Ei nu sunt din lumea aceasta, ci din alt\ lume. Pentru
c\ (Hristos) `nsu[i a zis: „Voi nu sunte]i din lumea aceasta,
precum nici Eu nu sunt din lumea aceasta” (Ioan 17, 16).
Dup\ cum atunci când un negu]\tor – `nmul]indu-[i avu-
tul – vrea, dup\ multe luni, s\ se `ntoarc\ `n patrie, trimite
(veste) la ai s\i s\-i preg\teasc\ case, gr\dini [i ve[mintele
trebuincioase [i, venind el cu mare bog\]ie, ai s\i [i neamu-
rile `l primesc cu mult\ bucurie; la fel (se `ntâmpl\) [i `n cele
duhovnice[ti: dac\ unii (dintre oameni) dobândesc bog\]ia
cea cereasc\, concet\]enii lor – adic\ duhurile sfin]ilor [i ale
`ngerilor –, [tiu (numaidecât acest lucru) [i spun plini de ad-
mira]ie: Fra]ii no[tri de pe p\mânt au dobândit o mare avu]ie.

Ace[tia, (sfin]ii), având cu ei pe Domnul `n ceasul plec\rii lor
(de pe p\mânt), se `ndreapt\ c\tre cele de sus cu mare
bucurie. Acolo, prietenii Domnului ì primesc, g\tindu-le (de
mai `nainte) case, gr\dini [i ve[minte scumpe [i str\lucitoare.
9. Se cuvine `ns\ s\ lu\m aminte, ca nu cumva bunurile
pe care le avem s\ nu ne fie spre pagub\. Cei buni din fire
sunt pu[i `n primejdie, pu]in câte pu]in, de `ns\[i bun\tatea
lor, iar cei `n]elep]i sunt uneori `n[ela]i de `ns\[i `n]elepciu-
nea lor. De aceea, `n toate clipele trebuie s\ fac\ un amestec:
s\ uneasc\ bun\tatea cu asprimea, `n]elepciunea cu dreapta
socotin]\, fapta cu deplina `ncredere `n Domnul [i ne`ncrede-
rea `n sine. Virtutea din multe (lucruri) se pl\m\de[te, dup\
cum [i hrana necesar\ pentru via]\ cu multe adaosuri se con-
dimenteaz\: pentru a fi folositoare nu este de ajuns s\ i se
adauge miere, ci [i piper ([i altele).
10. Cei care zic c\ p\catul nu este `n om se aseam\n\
acelor (oameni) care, `nghi]i]i de valuri, nu-[i dau seama de
asta [i zic: „Am auzit un vuiet de ape”. Sunt `nghi]i]i de va-
lurile r\ut\]ii [i nu [tiu c\ p\catul este `n mintea [i `n cuge-
tele lor. Unii (dintre ei) sunt d\rui]i cu `n]elepciune [i (multe)
lucruri (vrednice de ascultat) gr\iesc, dar (vorbirea lor) nu este
dreas\ cu sarea cea cereasc\. Ei vorbesc despre cina `m-
p\ratului, f\r\ s\ fi primit sau s\ fi gustat ceva din ea. Altceva
`ns\ este s\ vad\ cineva chiar pe `mp\ratul `nsu[i, s\ fi v\zut
deschizându-i-se c\m\rile, s\ fi intrat `n ele, s\ le mo[te-
neasc\, s\ fi mâncat [i s\ fi b\ut din acele bucate scumpe.
11. S\ presupunem c\ o mam\, are un fiu peste m\sur\
de frumos, `n]elept, `mpodobit cu tot felul de daruri, `n care
ea `[i pune toate speran]ele; s\ presupunem c\ (el moare) [i
ea trebuie s\-l `ngroape. Ei bine, ea `ndur\ o durere f\r\ sfâr-
[it [i o suferin]\ de netrecut. Tot a[a se `ntâmpl\ când sufle-
OMILIA A XVI-A 139
tul moare fa]\ de Dumnezeu: mintea este cuprins\ de `n-

tristare, de lacrimi [i de durere ne`ncetat\; inima este zdro-
bit\, cuprins\ de grij\ [i de fric\ [i ì este necontenit foame
[i sete dup\ bine. Dar atunci când vine peste ea harul lui
Dumnezeu [i n\dejdea, nu mai este trist\, ci se bucur\ ca [i
când a aflat o comoar\. (Se bucur\), dar `n acela[i timp se [i
teme ca nu cumva s-o piard\, pentru c\ tâlharii o pândesc.
Dar dup\ cum cel care a trecut prin multe necazuri [i a sc\-
pat cu mult\ osteneal\, atunci când dobânde[te avere mare
nu se mai teme de pagub\, tot a[a (se `ntâmpl\ cu oamenii)
duhovnice[ti: trecând mai `nainte prin multe [i `nfrico[\toare
`ncerc\ri [i umplându-se apoi de har [i de bunuri (duhov-
nice[ti), nu se mai tem de cei ce vor s\-i jefuiasc\, pentru c\
bog\]ia lor nu este pu]in\. Dar au [i ei o team\. Nu ca aceia
care se tem de duhurile cele viclene, ci o team\ legat\ de
buna folosire a darurilor duhovnice[ti `ncredin]ate lor.
12. Un astfel de om se socote[te pe sine mai prejos
decât to]i p\c\to[ii. Cu cât se adânce[te `n cunoa[terea lui
Dumnezeu, cu atât se socote[te pe sine ne[tiutor [i cu cât
[tie (mai mult despre El), cu atât crede c\ nimic nu [tie.
Aceast\ convingere, care devine `n sufletul s\u ceva firesc,
i-o creeaz\ harul. Dup\ cum un tân\r, purtând un prunc, `l
duce unde vrea, tot a[a [i harul, lucrând `n adâncul sufletu-
lui, poart\ mintea [i o `nal]\ pân\ la cer, pân\ la lumea cea
des\vâr[it\ [i la odihna cea ve[nic\. Dar [i `n starea de har
sunt trepte [i ranguri. Altul este comandantul o[tirilor, c\ruia
ì este deschis\ calea la `mp\rat, [i altul este o c\petenie
(obi[nuit\). Dup\ cum o cas\ plin\ de fum r\spânde[te fu-
mul `n tot v\zduhul, tot a[a [i r\utatea, umplând sufletul, se
revars\ `n afar\ [i d\ roade. {i dup\ cum cei c\rora li s-a `n-
credin]at conducerea unei provincii sau (paza) tezaurului `m-
p\r\tesc, se `ngrijesc totdeauna s\-i fie pe plac `mp\ratului,
tot a[a [i cei c\rora li s-a `ncredin]at o lucrare duhovniceasc\
sunt totdeauna st\pâni]i de grij\ [i, chiar `n odihn\ fiind, nu au

odihn\. Pentru c\ trebuie s\ scoat\ din cetatea sufletului `m-
p\r\]ia `ntunericului [i pe barbarii care au pus st\pânire pe el.
13. ~mp\ratul Hristos trimite pe oamenii S\i s\ r\zbune
cetatea, leag\ pe tirani, stabile[te acolo un comandament
ceresc [i o oaste de duhuri sfinte, ca `n propria Sa patrie. De
când soarele str\luce[te `n inimi, razele sale p\trund `n toate
m\dularele [i o pace adânc\ domne[te `n aceste locuri. To-
tu[i, lupta omului, nevoin]ele [i iubirea lui de Dumnezeu
(abia) atunci se arat\, când, `mpu]inându-se harul, el se `m-
b\rb\teaz\ [i strig\ c\tre Dumnezeu. Dar tu, auzind c\ exist\
fluvii `n care vie]uiesc balauri, guri de lei, puteri `ntunecate
sub cer [i un foc ce arde [i pârâie `n m\dulare, nu ]ii seama
de toate acestea; n-ai `n]eles c\, dac\ nu prime[ti arvuna
Duhului Sfânt, atunci când sufletul t\u va ie[i din trup, (aces-
tea) vor opri sufletul t\u [i nu-l vor l\sa s\ se ridice la ceruri.
Tot a[a, când auzi vorbindu-se despre demnitatea sufletului
[i ce valoare are firea cea ra]ional\, nu `n]elegi c\ Dumnezeu
n-a vorbit despre `ngeri, ci despre (firea) omeneasc\, atunci
când a zis: „S\-l facem dup\ chipul [i asem\narea Noastr\”
(Fac. 1, 26). Tu nu `n]elegi c\ cerul [i p\mântul vor trece, dar
tu e[ti chemat s\ fii nemuritor, fiu (al lui Dumnezeu), frate (al
Domnului) [i mireas\ a ~mp\ratului? ~n via]a de toate zilele,
tot ceea ce are mirele, este [i al miresei; tot a[a ([i `n cele
duhovnice[ti): tot ceea ce are Domnul, `]i `ncredin]eaz\ ]ie.
N-a venit El, oare, `ntru ajutorul t\u? Nu te-a chemat El `n-
su[i? Nu pricepi (din acestea) nimic [i nu ai con[tiin]a no-
ble]ei tale? Da, pe bun\ dreptate deplânge (psalmistul) insu-
flat (de Duhul) c\derea ta, când zice: „Omul `n cinste fiind,
n-a priceput; al\turatu-s-a dobitoacelor celor f\r\ de minte [i
s-a asem\nat lor” (Ps. 48, 21).
Slav\ Tat\lui [i Fiului [i Sfântului Duh, `n veci. Amin.
OMILIA A XVII-A
Despre ungerea [i slava duhovniceasc\ a cre[tinilor;

(`n rândul al doilea) c\ f\r\ Hristos este cu neputin]\ a se
mântui cineva sau a se face p\rta[ al vie]ii celei ve[nice.
1. Cre[tinii des\vâr[i]i, care s-au `nvrednicit s\ ajung\ la

m\sura des\vâr[irii [i s\ se afle foarte aproape de ~mp\ratul,
sunt consacra]i pentru totdeauna pentru crucea lui Hristos.
Dup\ cum, pe vremea profe]ilor (untdelemnul) ungerii era
mai de pre] decât orice lucru, pentru c\ servea la ungerea
`mp\ra]ilor [i a profe]ilor, tot a[a acum, (ungerea are o `n-
semn\tate aparte); un[i fiind cei duhovnice[ti cu ungere ce-
reasc\, ei devin hristo[i dup\ har, `mp\ra]i [i preo]i ai taine-
lor cere[ti. Ei devin fii, domni [i dumnezei, lega]i, captivi,
afunda]i, r\stigni]i [i afierosi]i (Domnului). Pentru c\, dac\ un-
gerea cu untdelemnul care provine dintr-o plant\ [i dintr-un
lemn v\zut avea atâta putere, `ncât cei un[i, primind o dem-
nitate, nimeni n-o t\g\duia – era, de altfel, rânduit ca a[a s\
se a[eze regii. David (`nsu[i) cu acest (untdelemn) a fost uns.
~ndat\ (dup\ ce a fost uns) a fost supus `ncerc\rilor [i neca-
zurilor, dar dup\ [apte ani a ajuns `mp\rat –; cu cât mai mult
cei care se ung, dup\ duh [i dup\ omul lor cel dinl\untru,
cu untdelemnul cel sfin]itor, aduc\tor de bucurie, ceresc [i
duhovnicesc, primesc pecetea cereasc\ [i duhovniceasc\ a
~mp\r\]iei celei nestric\cioase [i a puterii ve[nice, „arvuna
Duhului” (2 Cor. 1, 22; 5, 5), pe Duhul Sfânt, Mângâietorul,
pentru c\ El mângâie [i vesele[te pe cei care se afl\ `n necazuri.
2. Cei care au fost un[i cu (untdelemnul provenind) din
lemnul vie]ii, Iisus Hristos, [i din planta cea cereasc\, se `n-
vrednicesc s\ ajung\ la m\sura des\vâr[irii, adic\ (s\ do-
bândeasc\) ~mp\r\]ia [i `nfierea. Ei sunt `mpreun\ ini]ia]i (`n
tainele) ~mp\r\]iei cere[ti, au `ndr\zneal\ fa]\ de St\pânul

tuturor, intr\ `n palatul S\u, unde sunt `ngerii [i duhurile sfin-
]ilor, chiar dac\ sunt `nc\ `n aceast\ lume. Ei n-au primit `nc\
mo[tenirea `ntreag\, care le este preg\tit\ pentru via]a vii-
toare, dar arvuna primit\ acum ì face siguri de ea [i se (simt)
ca `ncorona]i [i `mp\r\]ind, `nc\ de acum. Ei nu se minu-
neaz\ c\ au s\ domneasc\ `mpreun\ cu Hristos, când Duhul
se va ar\ta din bel[ug. De ce? Pentru c\, de pe când erau `nc\
`n trup au `ncercat gustul acelei dulce]i [i lucrarea acelei puteri.
3. Dup\ cum atunci când un prieten al `mp\ratului, care
petrece la palat, care cunoa[te tainele (palatului) [i vede
porfira (`mp\ratului), ajunge s\ fie el `nsu[i (uns) `mp\rat [i
`ncoronat, nu-[i pierde cump\tul, nici nu se teme, pentru c\
de mult\ vreme a fost introdus `n tainele palatului – de altfel
nici nu este cu putin]\ ca vreunul dintre cei simpli, f\r\ `n-
v\]\tur\ [i neini]ia]i `n tainele (palatului), s\ intre acolo [i s\
domneasc\, ci numai cei cu experien]\ [i (`nv\]\tur\) –; tot
a[a se `ntâmpl\ cu cre[tinii, care vor domni `n veacul viitor.
Ei nu-[i vor pierde cump\tul, pentru c\ cunosc mai dinainte
tainele harului.
Când omul a c\lcat porunca, diavolul a acoperit tot sufle-
tul cu un v\l `ntunecos. Dar când a venit harul, tot v\lul a fost
dat la o parte. Atunci sufletul fiind cur\]it [i reprimindu-[i
firea sa, (acea) zidire curat\ [i f\r\ prihan\, contempl\ f\r\
`ncetare, `n toat\ cur\]ia, cu ochi cura]i, slava luminii celei
adev\rate, pe Soarele cel adev\rat al drept\]ii, Care str\lu-
ce[te `n inim\.
4. Dup\ cum la sfâr[itul lumii, când firmamentul se va
cl\tina, iar cei drep]i vor petrece `n ~mp\r\]ie, `n lumin\ [i
slav\, nimic altceva v\zând decât numai pe Hristos stând
totdeauna `n slav\ de-a dreapta Tat\lui; tot a[a [i aceia care
sunt de acum fascina]i [i captiva]i de veacul acela contem-
OMILIA A XVII-A 143
pl\ (`nc\ de acum) frumuse]ile [i minun\]iile de acolo. Pentru

c\, de[i suntem pe p\mânt, „cetatea noastr\ este `n ceruri”
(Filip. 3, 20); `n acea lume poposim [i tr\im cu mintea [i cu
omul cel dinl\untru.
Dup\ cum ochiul trupesc, curat fiind, vede totdeauna
clar soarele, la fel [i mintea cu des\vâr[ire cur\]it\ vede tot-
deauna slava luminii lui Hristos, este `mpreun\ cu Domnul
ziua [i noaptea, `n felul `n care trupul Domnului, unit cu dum-
nezeirea, este totdeauna `mpreun\ cu Duhul Sfânt. Oamenii
`ns\ nu ajung deodat\ la astfel de trepte (ale des\vâr[irii), ci
numai prin osteneli, necaz [i mult\ lupt\. Sunt unii `n care
exist\, lucreaz\ [i se odihne[te harul, dar `n care locuie[te [i
r\utatea. Deci dou\ st\pâniri lucreaz\ `ntr-o singur\ inim\: a
luminii [i a `ntunericului.
5. Poate c\ m\ vei `ntreba: Ce `mp\rt\[ire are lumina cu
`ntunericul? Cum poate lumina cea dumnezeiasc\, cea f\r\
prihan\ [i curat\, s\ fie umbrit\ [i `ntinat\? (cf. 2 Cor. 6, 14,
16). Pentru c\ este scris: „{i lumina str\luce[te `ntru `ntune-
ric, iar `ntunericul n-a cuprins-o” (Ioan 1, 5). (Eu zic) c\ lucru-
rile nu trebuie `n]elese sub un singur aspect, nici dintr-un
singur punct de vedere. ~ntr-adev\r, unii oameni `ntru atât
se odihnesc `n har, `ncât ajung mai tari decât r\utatea care
locuie[te `n ei; dar cu toate c\ se `ndeletnicesc cu rug\ciunea
[i arat\ dragoste fa]\ de Dumnezeu, de[i r\mân `nc\ `n har,
ei cad uneori prad\ cugetelor rele [i p\catului. Al]ii `ns\,
fiind u[uratici [i simpli, `ndat\ ce harul lucreaz\ cât de cât `n
ei, socotesc c\ p\catul a pierit. Dar cei ce au discern\mânt
[i `n]elepciune nu `ndr\znesc s\ nege c\, având harul lui
Dumnezeu, nu sunt scuti]i de gânduri ru[inoase [i murdare.
6. Am `ntâlnit deseori printre fra]i, pe unii care au primit
atâta har [i bucurie, `ncât timp de cinci sau [ase ani spuneau
cu pofta s-a stins `n ei. Dar dup\ aceasta, pe când socoteau
c\ s-au eliberat (definitiv) de ea, r\utatea, care era ascuns\

s-a trezit `n ei [i au fost mistui]i de poft\, `ncât se `ntrebau
uimi]i de unde a venit, dup\ atâta timp, atâta r\utate asupra
lor. De aceea, (`n mod firesc), nimeni dintre cei cu mintea
`ntreag\ nu `ndr\zne[te s\ spun\: Având harul `n mine, sunt
liber fa]\ de p\cat; ci, acestea amândou\ (harul [i p\catul)
lucreaz\ `ntru mintea mea. Cei ce n-au experien]a lucrurilor,
pe când harul lucreaz\ cât de cât `n ei, socotesc c\ deja au
`nvins, c\ sunt cre[tini des\vâr[i]i. Eu `ns\ zic c\ a[a stau lu-
crurile: Dup\ cum atunci când soarele str\lucind pe cer, `n
v\zduhul curat, vin `n jurul s\u norii [i-l acoper\, `ntunecând
v\zduhul, f\r\ `ns\ s\-l vat\me, pentru c\ el r\mâne `ntreg
`n lumina [i `n elementul s\u; la fel stau lucrurile cu cei ce nu
sunt cu des\vâr[ire cur\]i]i; de[i tr\iesc `n harul lui Dumnezeu,
ei sunt st\pâni]i, `n adâncul lor, de p\cat. Ei au porniri fire[ti
[i gânduri puternice pentru Dumnezeu, dar nu sunt cu totul
de partea binelui.
7. La fel se `ntâmpl\ [i cu cei care, `n adâncul lor, sunt
st\pâni]i de partea cea bun\, adic\ de har; [i ei sunt supu[i
[i robi cugetelor celor viclene [i p\r]ii celei rele. Deci este
nevoie de mult discern\mânt pentru ca s\ afle cineva, din
proprie experien]\, c\ lucrurile stau `n acest chip. ~]i spun c\
[i Apostolii, care aveau pe Mângâietorul, n-au fost `ntru
totul f\r\ de grij\. La bucuria [i veselia lor se ad\ugau teama
[i cutremurul (iscate chiar) de har, nu de r\utate; (`n felul)
acesta harul ì ferea s\ nu se abat\ câtu[i de pu]in (de la ca-
lea cea dreapt\).
Dup\ cum, aruncând cineva o pietricic\ `ntr-un zid, aces-
ta nu se mut\, nici nu se vat\m\ cu nimic; sau slobozind
cineva o s\geat\ `mpotriva unuia care poart\ scut, cu nimic
nu vat\m\ fierul (scutului), nici trupul, ci, rico[ând, cade; tot
a[a, apropiindu-se de Apostoli un r\u cât de mic, nu-i v\t\-
OMILIA A XVII-A 145
ma, pentru c\ erau `mbr\ca]i cu puterea des\vâr[it\ a lui

Hristos. Fiind ei `n[i[i des\vâr[i]i, aveau libertatea de a s\-
vâr[i lucrurile drept\]ii.
8. Sunt, deci, unii care spun c\ dup\ ce sufletul (a primit
harul) nu mai are nicio grij\. (Acest lucru este gre[it), pentru
c\ Dumnezeu cere chiar de la cei des\vâr[i]i (conlucrarea)
voin]ei sufletului lor cu lucrarea Duhului; cere ca [i ei s\-[i
dea consim]\mântul lor (la s\vâr[irea faptelor bune). Pentru
c\ spune Apostolul: „Duhul s\ nu-l stinge]i” (1 Tes. 5, 19).
Astfel, unii dintre ace[tia au dorit s\ nu fie povar\ altora;
al]ii, s\ se sprijineasc\ pe propriile puteri; al]ii `ns\ primind
daruri de la mireni, le-au dat s\racilor. Aceast\ fapt\ e mai
`nalt\ (decât celelalte). Tot a[a, unii dintre cei care au dobân-
dit harul se `ngrijesc doar de ei `n[i[i. Al]ii `ns\ se str\duiesc
s\ fie de folos [i altor suflete. Ace[tia (din urm\) sunt cu mult
mai presus de ceilal]i. Dar sunt al]ii care, dup\ ce au primit
harul, `[i supun trupurile lor, pentru numele lui Dumnezeu,
la batjocur\ [i suferin]e. Ace[tia sunt mai presus (de to]i).
Unii, s\vâr[ind virtutea, vor s\ se f\leasc\ [i s\ fie admira]i
de oameni, zicând c\, fiind cre[tini, sunt p\rta[i ai Duhului
Sfânt. Al]ii `ns\ se str\duiesc s\ r\mân\ ne[tiu]i [i se feresc
de `ntâlnirea cu oamenii. Ace[tia sunt cu mult deasupra ce-
lor (dinainte). Vezi, chiar [i `n starea de des\vâr[ire exist\ o
m\sur\ a dragostei fa]\ de Dumnezeu mai `nalt\ [i abunden-
t\, care vine (tot) din voin]a natural\.
9. Dup\ cum cineva, `mbr\cat s\r\c\cios, se viseaz\ bo-
gat, dar sculându-se din somn, iar\[i se vede s\rac [i gol, la
fel sunt unii dintre cei ce vestesc cuvântul cel duhovnicesc;
ei par c\ vorbesc ca ni[te [tiutori ai lucrurilor, (de[i nu-i a[a).
F\r\ s\ fi gustat din cele despre care cuvânt\, r\mân cu min-
tea la o oarecare `nchipuire. {i dup\ cum o femeie `mbr\cat\
`n m\t\suri, `mpodobit\ cu m\rg\ritare, se las\ v\zut\ `ntr-o
cas\ de desfrânare, la fel este inima acestora: loca[ de des-
10 – Omilii
frânare al duhurilor necurate. Le place s\ vorbeasc\ despre

faptele virtu]ii, dar nu se `ndeamn\ la fapte.
10. Dup\ cum este cu neputin]\ ca pe[tele s\ tr\iasc\
f\r\ ap\, sau s\ mearg\ cineva f\r\ picioare, s\ vad\ lumina
f\r\ ochi, s\ vorbeasc\ f\r\ limb\ sau s\ aud\ f\r\ urechi, tot
a[a este cu neputin]\ s\ cunoasc\ cineva tainele [i `n]elep-
ciunea lui Dumnezeu, s\ fie bogat (`n har) [i cre[tin, f\r\
Domnul Iisus [i f\r\ lucrarea puterii dumnezeie[ti. Pentru c\
aceia sunt cu adev\rat `n]elep]i, lupt\tori, curajo[i [i filosofi
ai lui Dumnezeu, care sunt condu[i [i p\stori]i dup\ omul
(lor) l\untric de puterea dumnezeiasc\. Filosofii p\gânilor
predau retorica, `ns\ al]ii, care sunt mai pu]in me[teri la cu-
vânt, b\rba]i cucernici, se veselesc [i tresalt\ de bucurie da-
torit\ harului lui Dumnezeu. S\ judec\m acum care sunt mai
buni! „~n fapt\ [i `n putere”, zice (Apostolul), „st\ ~mp\r\]ia
lui Dumnezeu, nu `n cuvânt” (1 Cor. 4, 20).
11. Este u[or s\ spun\ cineva: Pâinea aceasta e f\cut\
din grâu. Este `ns\ nevoie s\ spunem cu de-am\nuntul [i
cum se preg\te[te, [i cum se coace. A vorbi despre nep\-
timire [i des\vâr[ire (este lucru u[or; dar a `nf\]i[a lucrurile
din propria experien]\) la pu]ini le este dat (s-o fac\). Evan-
ghelia `nva]\ pe scurt: „S\ nu te mânii; s\ nu pofte[ti (bunu-
rile aproapelui t\u); dac\ cineva `]i d\ o palm\ peste obrazul
drept, `ntoarce-l [i pe cel\lalt; dac\ cineva se judec\ cu tine
s\-]i ia haina, d\-i lui [i c\ma[a” (cf. Luca 6, 29; Matei 5, 40).
Apostolul `ns\ `nva]\ pe larg cum trebuie s\ se s\vâr[easc\
lucrarea de cur\]ire ([i anume spune c\ trebuie s\ se fac\)
pu]in câte pu]in, cu r\bdare [i cu st\ruin]\. El hr\ne[te (pe
cei ce `mbr\]i[eaz\ cuvântul evanghelic) mai `ntâi cu lapte,
ca pe ni[te prunci, apoi ì duce la cre[tere [i des\vâr[ire. De
asemenea, spune Evanghelia: „Haina se face din lân\” (cf.
Ie[. 28, 39). Apostolul `ns\ arat\ am\nun]it cum se face.
OMILIA A XVII-A 147
12. Cei ce gr\iesc cuvinte duhovnice[ti (f\r\ s\ fi gustat

din duhovnicie) sunt asemenea unui om care c\l\tore[te pe
vreme de ar[i]\ pe un câmp pustiu [i, f\cându-i-se sete, `[i
`nchipuie un izvor curgând [i pe sine bând (din el), pe când
buzele [i limba lui se usuc\ de sete. Sau (se aseam\n\) unui
om care vorbe[te despre miere [i (spune) c\ e dulce, f\r\ s\
fi gustat din ea [i f\r\ s\-i cunoasc\ m\sura dulce]ii. La fel
sunt [i cei ce vorbesc despre des\vâr[ire, despre bucuria du-
hovniceasc\ [i despre nep\timire; necunoscându-le direct,
lucrurile nu sunt precum le spun. Când unul dintre ace[tia se
`nvrednice[te s\ tr\iasc\ doar `n parte cele ce spune, atunci
`[i zice: Lucrurile nu sunt precum credeam; altfel vorbeam
eu, [i altfel lucreaz\ Duhul.
13. Cre[tinismul, (Evanghelia), este hran\ [i b\utur\. Cu
cât se `nfrupt\ cineva din el, cu atât mai mult i se `nfl\c\reaz\
mintea de dulcea]a (lui). ~nfruptându-se (din el, mintea) nu i
se mai satur\ [i `l caut\ cu nesa].
Atunci când unuia, `nsetat fiind, i se ofer\ o b\utur\ dulce,
`ndat\ ce gust\ din ea, mai tare este ars (de sete) [i mai vâr-
tos dore[te s\ bea. La fel stau lucrurile (`n cele duhovnice[ti):
setea de Duhul este ne`ncetat\. Acestea nu sunt vorbe goale.
(Setea aceasta este urmarea faptului c\) Duhul lucreaz\ `n
suflet, `n chip tainic.
Unii socotesc c\, dep\rtându-se de femeie [i de toate
cele v\zute, sunt sfin]i. Dar nu este a[a. Pentru c\ r\utatea
tr\ie[te [i se ridic\ `n inima omului. (Numai) acela este sfânt,
care s-a cur\]it [i sfin]it dup\ omul cel dinl\untru. C\ acolo
unde se `nal]\ adev\rul, (apare) r\t\cirea [i se lupt\ cu el,
str\duindu-se s\-l `ntunece [i s\-l acopere.
14. Pe când iudeii de]ineau preo]ia, (unii oameni) din
acest popor – (ca) Eleazar [i Macabeii – au fost persecuta]i [i
supu[i la cazne, pentru c\ au st\ruit `n adev\r. Dar din vremea
R\stignirii [i a (sfâ[ierii) catapetesmei, când Duhul S-a dep\r-
tat de la ei, s-a descoperit adev\rul [i lucreaz\ `ntru noi. (Mai

târziu), iar\[i, (unii) au fost prigoni]i chiar de poporul lor; au
fost prigoni]i [i pu[i la cazne chiar de poporul lor, pentru ca
aceia care iubesc adev\rul s\ devin\ martorii (Lui). ~ntr-ade-
v\r, cum s-ar ar\ta adev\rul dac\ n-ar exista mincino[ii care-l
du[m\nesc [i se pornesc `mpotriva lui?
{i printre fra]i sunt unii care poart\ patimi [i sl\biciuni;
ace[tia trebuie s\ arate mult\ grij\ ca s\ nu cad\. Unul din-
tre ei, pe când se ruga `mpreun\ cu un altul, a fost r\pit de
puterea dumnezeiasc\ [i a v\zut cetatea (cereasc\), Ierusali-
mul cel de sus, chipuri luminoase [i o lumin\ nesfâr[it\. {i a
auzit un glas care zicea: Iat\ locul de odihn\ al celor drep]i.
Dar dup\ pu]in timp, trufindu-se [i socotind c\ cele v\zute
`l privesc pe el, a c\zut (`n pr\pastia) cea f\r\ fund a p\catu-
lui [i `n mii de rele.
15. Deci, dac\ un om duhovnicesc [i ajuns la atâta `n\l-
]ime a c\zut, cum poate s\ spun\ un oarecare: Postesc, sunt
primitor de str\ini, `mi `mpart bunurile (s\racilor), de-acum
sunt sfânt. Ferirea de la cele rele nu este tot una cu des\-
vâr[irea; (des\vâr[irea st\) `n a p\trunde `n mintea ta cea `n-
tunecat\ [i a omor` [arpele care te-a ucis, care se cuib\re[te
(`n partea) cea mai adânc\ a min]ii [i `n adâncul cugetelor
tale, `n a[a-zisele c\m\ri [i locuri de odihn\ ale sufletului.
Cu adev\rat, inima este un abis, dar trebuie s\ ucizi acest
[arpe [i s\ `ndep\rtezi toat\ necur\]ia din tine. De altfel, to]i
filosofii, Legea [i Apostolii, chiar [i venirea Mântuitorului au
avut drept scop cur\]ia. Orice om, fie iudeu, fie elin, iube[te
cur\]ia, dar nu poate s\ se cur\]easc\. Se cuvine, deci, s\ cer-
cet\m cum [i prin ce (mijloace) se dobânde[te cur\]ia inimii.
(Trebuie spus c\) prin nimic altceva decât prin Cel care S-a
r\stignit pentru noi; Acesta este Calea, Adev\rul, U[a, M\r-
g\ritarul, Pâinea cea vie [i cereasc\. F\r\ acest Adev\r, nu
poate s\ cunoasc\ cineva adev\rul [i s\ se mântuiasc\.
OMILIA A XVIII-A 149
Deci, a[a cum dup\ omul cel din afar\ ai lep\dat lucrurile
cele v\zute [i le-ai `mp\r]it (celor nevoia[i), tot a[a se cuvine
s\ lepezi [i s\ socote[ti ca nimic (orice câ[tig) `n `n]elep-
ciunea acestei lumi, `n cunoa[tere [i `n elocin]\, ca s\ te po]i
zidi prin „nebunia” propov\duirii (1 Cor. 1, 21). ~n aceast\
propov\duire, (spunea Apostolul Pavel), este `n]elepciunea
cea adev\rat\, care nu cunoa[te str\lucirea cuvintelor, dar
are puterea care lucreaz\ prin sfânta cruce. Slav\ Treimei
celei de o fiin]\, `n veci. Amin.
OMILIA A XVIII-A
Despre comoara cre[tinilor, adic\ despre Hristos [i Duhul Sfânt,

Care `n diferite chipuri ì exerseaz\ ca s\ ajung\ la des\vâr[ire.
1. Dac\ cineva este bogat `n (aceast\) lume [i are o co-

moar\ ascuns\, `[i procur\ cu bog\]ia [i comoara sa tot ceea
ce vrea. ~[i procur\ (lucruri) [i obiecte de pre] [i este `ncre-
din]at c\ poate dobândi tot ce-[i dore[te. Tot a[a [i cei care
caut\ s\ dobândeasc\ de la Dumnezeu – [i dobândind, p\s-
treaz\ – comoara cea cereasc\ a Duhului, pe Domnul `nsu[i,
care str\luce[te `n inimile lor; ace[tia `mplinesc toat\ drep-
tatea virtu]ilor [i primesc roadele minunate ale `mplinirii po-
runcilor Domnului, datorit\ lui Hristos, Care este `ntru ei,
Care-i face s\ dobândeasc\ o bog\]ie [i mai mare. Pentru c\
datorit\ comorii cere[ti s\vâr[esc toat\ dreptatea [i `nt\ri]i
fiind de mul]imea bog\]iei duhovnice[ti (care se afl\ `n ei),
`mplinesc toate poruncile Domnului. Zice Apostolul: „Noi
avem aceast\ comoar\ `n vase de lut” (2 Cor. 4, 6), `n]e-
legând prin comoar\ puterea sfin]itoare a Duhului. {i iar\[i:
„Acesta S-a f\cut pentru noi `n]elepciune de la Dumnezeu,

dreptate, sfin]ire [i r\scump\rare” (1 Cor. 1, 30).
2. Prin urmare, cel ce a aflat [i are `ntru sine comoara cea
cereasc\ a Duhului, acela `mpline[te `n chip neprih\nit, nesilit
de nimeni [i lesne toat\ dreptatea poruncilor [i toat\ lucra-
rea virtu]ilor.
De aceea, s\ rug\m [i noi pe Dumnezeu, s\-I cerem [i
s\-L implor\m s\ ne d\ruiasc\ [i nou\ acea comoar\ a Du-
hului S\u, pentru ca astfel s\ putem `mplini f\r\ prihan\ [i `n
cur\]ie toate poruncile Lui, toat\ dreptatea Duhului, `n chip
curat [i des\vâr[it, datorit\ comorii cere[ti, care este Hristos.
{i dup\ cum cel ce este s\rac, lipsit (de cele trebuincioa-
se) [i h\mesit de foame, nu poate dobândi nimic `n (aceast\)
lume pentru c\ s\r\cia `l cople[e[te, iar cel ce are comoar\,
precum s-a zis mai `nainte, dobânde[te f\r\ osteneal\ toate
câte vrea, la fel [i sufletul cel gol [i pustiu de p\rt\[ia Duhu-
lui, care se afl\ (cuprins) de cumplita s\r\cie a p\catului, nu
poate, chiar dac\ vrea, s\ dea rodul Duhului, (rodul) drep-
t\]ii cu adev\rat, `nainte de a se `mp\rt\[i de Duhul.
3. ~n acela[i timp se cuvine ca fiecare s\ se sârguiasc\ a
ruga pe Domnul s\-l `nvredniceasc\ s\ afle [i s\ primeasc\
comoara cea cereasc\ a Duhului, pentru a putea s\ `ndepli-
neasc\ f\r\ osteneal\ [i greutate, f\r\ prihan\ [i `n chip curat,
toate poruncile Lui, pe care (omul) mai `nainte (de a primi
ajutorul Lui), fie [i silindu-se nu le putea `ndeplini. C\ s\rac
fiind [i lipsit de p\rt\[ia Duhului – f\r\ comoara cea duhov-
niceasc\ –, cum ar fi putut s\ dobândeasc\ astfel de bunuri
duhovnice[ti? Numai sufletul care a aflat pe Domnul [i co-
moara cea adev\rat\, printr-o `ndelungat\ c\utare a duhului
(sau, datorit\) credin]ei [i marii lui r\bd\ri, face, precum s-a
zis mai `nainte, roadele Duhului, (`mpline[te) toat\ dreptatea
[i poruncile Duhului, `n sine [i prin sine, `n chip curat, des\-
vâr[it [i f\r\ prihan\.
4. Sau s\ ne folosim de un alt exemplu: Când un om bo-

gat g\te[te mas\, din bog\]ia [i comoara pe care o are, el
cheltuie[te (mult), [i nu se teme c\ va s\r\ci din pricina asta,
pentru c\ averea lui este mare. De aceea, el vesele[te din
bel[ug [i `n chip str\lucit pe oaspe]ii s\i, oferindu-le tot soiul
de bucate alese. Dimpotriv\, atunci când cel s\rac [i lipsit
vrea s\ `ntind\ mas\ cuiva, el `mprumut\ totul: vase, fa]\ de
mas\ [i (multe) altele. Dup\ ce mesenii au mâncat – a[a cum
(se m\nânc\) la cina unui s\rac, el d\ `napoi fiec\ruia cele
`mprumutate: vasele de argint, fa]a de mas\ [i celelalte. Iar
dup\ ce toate au fost restituite, r\mâne s\rac [i gol, pentru
c\ nu are o bog\]ie a sa, de care s\ se poat\ bucura.
5. Tot a[a [i cei ce sunt boga]i `n Duhul Sfânt, cei ce au
cu adev\rat bog\]ia cea cereasc\ [i p\rt\[ia Duhului: atunci
când gr\iesc cuiva cuvântul adev\rului, când `mp\rt\[esc
cuvântul duhovnicesc [i vor s\ desf\teze sufletele (seme-
nilor lor), din prisosul (inimii) lor vorbesc [i din comoara lor,
pe care o poart\ `n ei; cu aceasta desf\teaz\ sufletele celor
ce-i ascult\, [i nu se tem c\ vor s\r\ci, pentru c\ poart\ `n ei
comoara cereasc\ a bun\t\]ii, din care pun `nainte [i desf\-
teaz\ pe oaspe]ii cei duhovnice[ti. Pe când cel s\rac, cel ce
nu are nimic din bog\]ia lui Hristos, cel care nu are `n sufle-
tul s\u bog\]ia cea duhovniceasc\ – aceea din care izvor\sc
toate cuvintele [i faptele bune, toate gândurile dumnezeie[ti
[i tainele cele de negr\it –, dac\ vrea s\ vesteasc\ cuvântul
adev\rului [i s\ desf\teze (cu el) pe unii dintre ascult\tori,
pentru c\ nu are `n sine cuvântul lui Dumnezeu, `n toat\ pu-
terea [i adeverirea, ci numai citeaz\ [i `mprumut\ cuvinte
din vreo scriere sau (cuvinte) auzite de la b\rba]ii cei duhov-
nice[ti –, nu face decât s\ repete [i s\ tâlcuiasc\ (aceste
cuvinte). (Cele spuse) par s\ desf\teze [i s\ bucure pe unii,
dar dup\ ce [i-a `ncheiat cuvântul, fiecare vorb\ se `ntoarce
la cele din care a fost luat\, [i el r\mâne iar\[i gol [i s\rac,
pentru c\ nu are o comoar\ a sa de la Duhul, din care s\

d\ruiasc\, s\ foloseasc\ [i s\ desf\teze pe al]ii; (de altfel), el
`nsu[i nu se bucur\, nici nu se vesele[te `n Duhul.
6. De aceea trebuie ca mai `ntâi s\ cerem de la Dumnezeu
cu inim\ zdrobit\ [i credin]\ s\ ne dea s\ afl\m comoara cea
adev\rat\ a lui Hristos `n inimile noastre, cu puterea [i lu-
crarea Duhului. {i a[a, dup\ ce am aflat ceea ce ne este de
folos, pe Domnul, mântuirea [i via]a ve[nic\ – atunci, pe cât
ne este cu putin]\, s\ c\ut\m s\ fim de folos [i altora, d\-
ruind de la Hristos, din comoara (noastr\) cea l\untric\, toat\
bun\tatea cuvintelor duhovnice[ti [i tâlcuind tainele cere[ti.
Pentru c\ a[a a voit Tat\l `ntru bun\tatea Sa, s\ locuiasc\ `n
tot cel ce crede [i se roag\ Lui. Pentru c\, zice, „cel ce M\
iube[te pe Mine va fi iubit de Tat\l Meu [i Eu `l voi iubi pe
el [i M\ voi descoperi lui” (Ioan 14, 21). {i iar\[i: „Eu [i Tat\l
Meu vom veni [i ne vom s\l\[lui `ntru el” (Ioan 14, 23).
A[a a voit nesfâr[ita bun\tate a Tat\lui; a[a s-a ar\tat iubirea
dumnezeiasc\ a lui Hristos, a[a a f\g\duit bun\tatea cea de
negr\it a Duhului.
M\rire `ndur\rii celei de negr\it a Preasfintei Treimi.
7. Cei care s-au `nvrednicit s\ devin\ fii ai lui Dumnezeu
[i s\ se nasc\ de sus, de la Duhul Sfânt, care au `n ei pe Hristos
care-i lumineaz\ [i le d\ odihn\, sunt c\l\uzi]i `n multe [i
felurite chipuri de Duhul, iar inima le este `nviorat\ `n chip
nev\zut, `n odihn\ duhovniceasc\, de har. S\ d\m câteva
pilde din bucuriile cunoscute `n (aceast\) lume, pentru a
`nf\]i[a cumva prin ele petrecerea harului `n suflet. Uneori
(aceste suflete) se desf\teaz\ ca la o cin\ `mp\r\teasc\; se
veselesc [i se bucur\ cu bucurie mare. Alt\dat\ sunt ase-
menea miresei care se odihne[te al\turi de mirele ei `ntr-o
odihn\ dumnezeiasc\. Alteori sunt precum `ngerii cei f\r\ de
trup; de[i sunt `n trup, cu aceea[i u[urin]\ se mi[c\. Alteori
sunt ca ([i cuprinse) de be]ie, `mb\tându-se [i veselindu-se `n

Duhul de be]ia tainelor celor dumnezeie[ti [i duhovnice[ti.
8. Alt\dat\ plâng [i se tânguiesc pentru neamul ome-
nesc, se roag\ pentru `ntreg (neamul lui) Adam, se `ndure-
reaz\ [i plâng, pentru c\ sunt cuprin[i de Duhul de dragoste
pentru omenire. Alt\dat\ Duhul aprinde `n ei atâta bucurie
[i iubire c\ dac\ ar fi posibil, pe to]i oamenii i-ai strânge la
pieptul lor, f\r\ s\ deosebeasc\ pe cel r\u de cel bun. Alt\-
dat\ atât de mult se smeresc `n smerenia Duhului, `ncât se
socotesc mai prejos decât orice om, se socotesc ultimii [i cei
mai ne`nsemna]i dintre to]i oamenii. Alt\dat\ sunt ]inu]i de
Duhul `ntr-o bucurie de negr\it. Alt\dat\ sunt asemenea unui
(b\rbat) puternic, care luând panoplia `mp\r\teasc\ [i cobo-
rând la r\zboi `mpotriva du[manilor, ì bate [i ì `nvinge. Pen-
tru c\, la fel [i (b\rbatul) cel duhovnicesc apuc\ armele cele
cere[ti ale Duhului, coboar\ la lupt\ `mpotriva du[manilor, ì
bate [i ì supune sub picioarele sale (1 Cor. 15, 27).
9. Alt\dat\ sufletul se odihne[te `ntr-o mare lini[te, `ntr-o
senin\tate [i o pace adânc\, afundat `ntr-o pl\cere spiritual\,
`ntr-un repaus [i mul]umire de negr\it. Alt\dat\ harul ì d\
pricepere, `n]elepciune de nespus [i cunoa[tere (a tainelor)
Duhului celui de nep\truns, (taine) care este imposibil a fi
gr\ite de limb\ [i de gur\. Alt\dat\ devine un om obi[nit.
Astfel, harul se manifest\ `n ei `n chip diferit [i `n multe feluri
c\l\uze[te sufletul – `l odihne[te dup\ voia lui Dumnezeu sau
`l `ncearc\ `n diferite chipuri – pentru a-l readuce la Tat\l cel
ceresc des\vâr[it, f\r\ prihan\ [i curat.
10. Lucr\rile Duhului, de care am vorbit mai `nainte, se
arat\ `n cei ce sunt pe trepte mai `nalte, aproape de des\-
vâr[ire. Feluritele odihniri ale harului, spuse mai `nainte, au
nume diferite, `ns\ ele lucreaz\ necontenit `n ace[tia, o lu-
crare urmând pe alta. Atunci când sufletul a ajuns la des\-
vâr[ire duhovniceasc\, când s-a cur\]it cu des\vâr[ire de pa-

timi, când s-a unit cu Duhul, Mângâietorul, `ntr-o comuniune
negr\it\, când s-a `nvrednicit s\ se fac\ duh, amestecat cu
Duhul, atunci el tot devine lumin\, tot (sufletul devine) ochi,
tot (sufletul devine) duh, tot (sufletul devine) bucurie, tot
(sufletul devine) odihn\, tot (sufletul devine) `ndurare, tot
(sufletul devine) bun\tate, tot (sufletul devine) blânde]e. {i
dup\ cum o piatr\ (care se afl\ `n adâncul m\rii) este `ncon-
jurat\ de pretutindeni de ap\, la fel [i ace[tia, `n orice pri-
vin]\ fiind amesteca]i cu Duhul Sfânt, se fac asemenea lui
Hristos. Ei poart\ `n sine, neschimbate, virtu]ile puterii Du-
hului [i sunt `nl\untrul lor f\r\ prihan\, f\r\ pat\ [i cura]i.
11. Pentru c\, restaura]i fiind de Duhul, cum ar putea s\
dea `n afar\ rodul r\ut\]ii? (Cu neputin]\), ci totdeauna [i
pretutindeni str\lucesc `n ei roadele Duhului.
S\ rug\m, deci, [i noi pe Dumnezeu, cu credin]\, cu dra-
goste [i cu n\dejde mult\, s\ ne dea [i nou\ `n dar harul cel
ceresc al Duhului, pentru ca acela[i Duh s\ ne conduc\ [i pe
noi [i s\ ne c\l\uzeasc\ `nspre (`mplinirea a) toat\ voia lui
Dumnezeu, s\ ne dea odihn\ dup\ felurimea odihnei Sale,
pentru ca, datorit\ unei astfel de c\l\uziri, unui astfel de exer-
ci]iu al harului [i de spor duhovnicesc, s\ ne `nvrednicim
s\ ajungem la des\vâr[irea plenitudinii lui Hristos, dup\
cum spune Apostolul: „s\ ne umplem de toat\ plin\tatea
lui Hristos” (Efes. 4, 13). (De altfel) Domnul a f\g\duit c\ va
d\rui tuturor celor care cred `n El [i ~l roag\ `ntru adev\r, (s\
cunoasc\) tainele comuniunii celei de negr\it a Duhului. De
aceea, afierosindu-ne `n `ntregime Domnului, s\ ne str\duim
a dobândi bunurile amintite mai `nainte. Sfin]indu-ne cu trupul
[i cu sufletul [i pironindu-ne pe crucea lui Hristos, s\ ne
facem vrednici de ~mp\r\]ia cea ve[nic\, sl\vind pe Tat\l, pe
Fiul [i pe Duhul Sfânt, `n veci. Amin.
OMILIA A XIX-A
Cre[tinii care vor s\ sporeasc\ [i s\ prop\[easc\ (`n bine)

sunt datori s\ se sârguiasc\ spre orice lucru bun,
pentru ca s\ se izb\veasc\ de p\catul ce locuie[te `n ei
[i s\ se umple de Duhul Sfânt.
1. Cel ce vrea s\ se apropie de Domnul, s\ se `nvred-

niceasc\ de via]a ve[nic\, s\ devin\ s\la[ al lui Hristos, s\ se
umple de Duhul Sfânt, s\ (poarte) roadele Duhului [i s\ `m-
plineasc\ `n chip curat [i f\r\ prihan\ poruncile lui Hristos,
trebuie mai `ntâi s\ cread\ cu putere `n Domnul, (apoi) s\ se
dedice `n `ntregime poruncilor Lui [i s\ se lepede `ntru totul
de lume, pentru ca mintea lui s\ nu se mai preocupe de
ceva din cele v\zute. Trebuie, de asemeni, s\ st\ruie ne`nce-
tat `n rug\ciune, s\ a[tepte cu credin]\ venirea [i ajutorul
Domnului, iar ochiul min]ii s\-i fie pururea `ndreptat spre
aceasta. Apoi, trebuie s\ se sileasc\ spre des\vâr[irea a tot
lucrul cel bun [i a tuturor poruncilor Domnului, pentru c\
p\catul locuie[te `ntru el. {i anume s\ se sileasc\ a se smeri
`naintea oric\rui om, s\ se socoteasc\ pe sine cel mai ne`n-
semnat [i mai r\u, s\ nu caute cinstiri, laud\ [i slav\ de la
vreun om, dup\ cum este scris [i `n Evanghelie (Ioan 5, 44),
ci s\ aib\ totdeauna `naintea ochilor numai pe Domnul [i
poruncile Sale; s\ vrea din toat\ inima s\-I plac\ numai
Lui, dup\ cum spune Domnul: „~nv\]a]i de la Mine c\ sunt
blând [i smerit cu inima [i ve]i afla odihn\ sufletelor voastre”
(Matei 11, 29).
2. De asemenea, s\ se obi[nuiasc\, pe cât ì este cu pu-
tin]\, s\ fie milostiv, blând, `ndur\tor [i bun, dup\ cum zice
Domnul: „Fi]i buni [i milostivi, precum [i Tat\l vostru Cel
ceresc este milostiv” (Luca 6, 26). {i iar\[i: „Dac\ M\ iubi]i pe
Mine, ]ine]i poruncile Mele” (Ioan 14, 15). {i iar\[i: „Sili]i-v\

s\ intra]i prin u[a cea strâmt\” (Luca 13, 24). ~ntru toate
trebuie s\ aib\ ca pild\ mereu vie `n mintea sa, smerenia,
purtarea, blânde]ea [i chipul de a vie]ui al Domnului; s\ st\-
ruie `n rug\ciune, s\ cear\ totdeauna cu credin]\ ca Domnul
s\ vin\ [i s\ locuiasc\ `n el, s\-l `nt\reasc\ `n (`mplinirea)
poruncilor Lui, ca Domnul `nsu[i s\ Se fac\ s\la[ al sufletului
(s\u). ~n felul acesta, cele ce s\vâr[e[te acum cu inim\ strân-
s\, le va s\vâr[i de bun\voie, pentru c\ s-a obi[nuit pentru
totdeauna cu binele, `[i aminte[te mereu de Domnul [i-L
a[teapt\ totdeauna cu mult\ iubire. Atunci, v\zând Domnul
atâta hot\râre [i atâta zel pentru bine, v\zând c\ acesta se
sile[te necontenit s\-[i aminteasc\ de El [i s\ fac\ binele,
v\zând cum, `mpotriva voin]ei sale, `[i `ndreapt\ din r\spu-
teri inima spre smerenie, blânde]e [i iubire, se milostive[te
de el, `l izb\ve[te de du[manii s\i [i de p\catul care locu-
ie[te `n el [i-l umple de Duhul Sfânt. {i a[a `mpline[te el cu
adev\rat, f\r\ sfor]are [i trud\, toate poruncile Domnului;
sau mai degrab\ Domnul `mpline[te `n el poruncile Sale [i
face s\ creasc\, `n toat\ cur\]ia, roadele Duhului.
3. Apropiindu-se omul de Domnul, se cuvine, mai `nainte
de toate, s\ se sileasc\ (a s\vâr[i) binele – chiar dac\ inima
sa nu vrea acest lucru – [i s\ a[tepte totdeauna, cu credin]\
neclintit\, mila Lui; s\ se sileasc\ s\ iubeasc\, chiar dac\ nu
are (`n el) iubire; s\ se sileasc\ s\ fie blând, chiar dac\ nu are
(`n el) blânde]e; s\ se sileasc\ s\ fie `ndur\tor [i s\ aib\ inim\
milostiv\, (chiar dac\ nu are din fire aceste `nsu[iri); s\ se
sileasc\ s\ fie `ndelung-r\bd\tor când e dispre]uit, iar când
este batjocorit, s\ nu se mânie, dup\ cum s-a scris: „S\ nu
v\ r\zbuna]i singuri, iubi]ilor” (Rom. 12, 19). S\ se sileasc\
spre rug\ciune, chiar dac\ ì lipse[te rug\ciunea duhovni-
ceasc\. V\zând, deci, Dumnezeu pe unul ca acesta c\ a[a se
OMILIA A XIX-A 157
lupt\ [i cu sila, `mpotriva voii inimii sale, vine c\tre Domnul,

ì va da adev\rata rug\ciune a Duhului, ì va da iubire ade-
v\rat\, blânde]e adev\rat\, `ndurare a inimii [i bun\tate ade-
v\rat\, `ntr-un cuvânt `l va umple de roadele Duhului.
4. Dac\ cineva, neavând (harul) rug\ciunii, se sile[te s\
se roage ca s\ dobândeasc\ doar acest har – f\r\ s\ se sileas-
c\ (s\ practice) [i blânde]ea, smerenia [i celelalte porunci ale
Domnului, f\r\ s\ arate grij\, lupt\ [i trud\ ca s\ le `mpli-
neasc\ pe acestea, `n m\sura `n care depind de hot\rârea [i
de libertatea voin]ei lui –, uneori i se d\, `n parte, harul rug\-
ciunii, `n odihna [i veselia Duhului, dup\ cererea sa. ~ns\, `n
purtarea sa (un astfel de om) r\mâne a[a cum era mai `na-
inte. ~i lipse[te blânde]ea, pentru c\ n-a c\utat-o [i nu [i-a
dat osteneala ca s-o capete, nici nu s-a g\tit s\ fie a[a. ~i lip-
se[te smerenia, pentru c\ n-a cerut-o, nici nu s-a silit ca s-o
câ[tige. ~i lipse[te dragostea fa]\ de to]i, pentru c\ n-a pur-
tat grij\ de ea, nici n-a pomenit-o `n rug\ciune. ~i lipsesc
credin]a [i `ncrederea `n Dumnezeu pentru c\, necunoscân-
du-se pe sine, nu s-a `ncredin]at de s\r\cia sa, iar `n vreme
de necaz nu s-a ostenit s\ cear\ de la Domnul credin]\ pu-
ternic\ `n El [i n\dejde nestr\mutat\.
5. (Dup\ cum) se cuvine ca omul s\ se sileasc\ [i s\ se
sârguiasc\ la rug\ciune, chiar dac\ inima (lui) nu vrea, la fel
(trebuie s\ se sileasc\) pentru (a dobândi smerenia, iubirea,
blânde]ea, sinceritatea) simplitatea, cu „toat\ st\ruin]a [i `n-
delunga r\bdare” (Col. 1, 11), cu bucurie, precum s-a scris.
Tot a[a (trebuie) s\ se sileasc\ a se nesocoti pe sine, a se
crede (cel mai) lipsit [i mai de pe urm\ (dintre oameni), a nu
vorbi despre lucruri nefolositoare, a cerceta totdeauna pe
cele ale lui Dumnezeu [i a vorbi (despre ele atât) cu gura, cât
[i cu inima. De asemenea, (trebuie s\ se sileasc\) s\ nu se
mânie [i s\ nu ridice glasul, precum este scris: „Orice am\-
r\ciune [i sup\rare, mânie, ]ip\t [i def\imare s\ piar\ de la

voi, `mpreun\ cu orice r\utate” (Efes. 4, 31); s\ urmeze pur-
t\rii Domnului, prin lucrarea virtu]ii, purtare cuviincioas\ [i
frumoas\, prin bun\tate, smerenie [i blânde]e. S\ nu se `nfu-
mureze, crezând despre sine lucruri mai mari decât sunt, s\
nu se mândreasc\ [i s\ nu vorbeasc\ ceva `mpotriva cuiva.
6. Spre toate acestea se cuvine s\ se sileasc\ cel care
vrea s\ sporeasc\ (`n virtute) [i s\ plac\ lui Hristos; pentru c\
Domnul, v\zând zelul [i voin]a celui care se sile[te s\ se
obi[nuiasc\ cu toat\ bun\tatea, simplitatea, blânde]ea, sme-
renia, iubirea [i rug\ciunea, El `nsu[i Se va da, `n `ntregime,
lui. (De aici `nainte), Domnul `nsu[i va `mplini `n el, cu ade-
v\rat, `n chip curat, f\r\ sil\ [i osteneal\, tot ceea ce acesta,
nici m\car cu sila, nu putea s\vâr[i mai `nainte, din pricina
p\catului ce locuia `n el. (Acum) `mplinirea tuturor virtu]ilor
i se face lui ca o (a doua) natur\.
Prin urmare, venind Domnul [i locuind `ntr-`nsul, [i el `n
Domnul, (Domnul) `mpline[te `ntru el poruncile Sale f\r\ tru-
d\, umplându-l de roada Duhului. Dac\ `ns\ cineva se sile[te
doar spre rug\ciune, pân\ ce prime[te de la Dumnezeu
(acest) dar, f\r\ `ns\ a se sili [i `n cele spuse mai `nainte, f\r\
a se str\dui a-[i face din ele un obicei, nu poate s\ le `mpli-
neasc\ pe acestea cu adev\rat, `n chip curat [i f\r\ prihan\.
Mai degrab\ (acesta) trebuie s\ se preg\teasc\, pe cât ì este
cu putin]\, spre (s\vâr[irea) binelui. Uneori, `ntr-adev\r, vine
harul dumnezeiesc peste cel ce cere [i se roag\, pentru c\
Dumnezeu este bun [i `ndur\tor [i `mpline[te cererile celor
ce se roag\ Lui. Dar cel ce nu are virtu]ile pomenite mai sus,
care nu s-a preg\tit, nici nu s-a obi[nuit cu ele, chiar dac\
prime[te harul, `l pierde din nou. Trufindu-se, cade sau cel
pu]in nu spore[te, nici nu cre[te `n harul care i s-a dat, pen-
tru c\ nu se dedic\ poruncilor Domnului. Or, s\la[ul [i locul
OMILIA A XIX-A 159
de odihn\ al Duhului sunt smerenia, iubirea [i blânde]ea, ca

[i celelalte porunci ale Domnului.
7. Deci, acela care voie[te s\ plac\ cu adev\rat lui
Dumnezeu, s\ primeasc\ de la El harul ceresc al Duhului, s\
sporeasc\ [i s\ se des\vâr[easc\ `n Duhul Sfânt, se cuvine
s\ se sileasc\ (a `mplini) toate poruncile lui Dumnezeu, chiar
dac\ inima nu vrea s\ se supun\, precum s-a spus: „De
aceea m-am `ndreptat spre toate poruncile Tale, iar orice
cale nedreapt\ am urât” (Ps. 118, 104). {i dup\ cum cineva,
silindu-se s\ st\ruiasc\ `n rug\ciune, izbute[te (s\ fac\) acest
lucru, la fel, având cineva bun\voin]\ [i silindu-se s\ `mpli-
neasc\ toate poruncile, (`n cele din urm\) se obi[nuie[te a
face binele. (Un astfel de om), rugându-se [i implorând pu-
rurea pe Domnul, dobânde[te (`mplinirea) rug\ciunii sale, se
face p\rta[ (al Lui), gustând din Domnul [i din Duhul Sfânt.
(Astfel), el face s\ sporeasc\ [i s\ `nfloreasc\ harul dat lui,
care s\l\[luie[te `n smerenie, iubire [i blânde]e.
8. Duhul `nsu[i ì d\ruie[te (toate) acestea, `l `nva]\ ade-
v\rata rug\ciune [i adev\rata blânde]e, pentru care el s-a
silit, pe care le-a c\utat, de care a purtat grij\, la care a cu-
getat, [i care i-au fost date lui; [i astfel, crescând [i des\vâr-
[indu-se `n Dumnezeu, se `nvrednice[te a deveni mo[teni-
tor al ~mp\r\]iei Sale.
Cel smerit niciodat\ nu cade. De unde s\ cad\, când este
mai prejos decât to]i? Trufia e o mare `njosire, pe când sme-
renia e o mare `n\l]are, o mare cinste [i o mare vrednicie.
De aceea [i noi s\ ne silim [i s\ ne constrângem – chiar dac\
inima nu vrea – spre (a tr\i) `n blânde]e [i `n iubire, s\ rug\m
[i s\ implor\m pe Dumnezeu cu credin]\, n\dejde [i dra-
goste, a[teptând pururea s\ trimit\ pe Duhul S\u cel sfânt `n
inimile noastre, pentru ca (s\ putem s\ ne rug\m [i s\ ne
`nchin\m lui Dumnezeu `n Duh [i adev\r) (Ioan 4, 24).
9. Duhul `nsu[i ne va `nv\]a rug\ciunea cea adev\rat\,

pe care noi, acum, cu (toat\) silin]a, n-o putem face. El ne
va `nv\]a s\ `mplinim cu adev\rat, f\r\ greutate [i f\r\ sil\,
`ndurarea, blânde]ea [i toate poruncile Domnului. Pentru c\
Duhul [tie s\ ne umple de darurile Sale. Iar dac\ poruncile
lui Dumnezeu a[a vor fi `mplinite, prin (mijlocirea) Duhului
S\u, Cel ce singur cunoa[te voia Domnului, dac\ acest Duh
ne va face des\vâr[i]i `n El [i dac\ El va fi des\vâr[it `n noi,
cur\]i]i fiind de orice `ntinare [i pat\ a p\catului, El va `nf\]i[a
sufletele noastre lui Hristos, curate [i f\r\ prihan\, `ntocmai
ca pe ni[te noi [i preafrumoase mirese (2 Cor. 11, 2). (Atunci)
ne vom odihni `n Dumnezeu, `n ~mp\r\]ia Sa, iar Dumnezeu
Se va odihni `n noi, `n veci.
Slav\ `ndur\rilor, milostivirii [i iubirii Sale, c\ de o astfel
de cinste [i m\rire a `nvrednicit neamul oamenilor; c\ i-a `n-
vrednicit pe ace[tia s\ fie fii ai P\rintelui ceresc [i i-a numit
fra]ii S\i.
Lui se cuvine slava, `n veci. Amin.
OMILIA A XX-A
Numai Hristos, Doctorul cel adev\rat al omului celui l\untric,

poate s\ vindece sufletul [i s\-l `mpodobeasc\
cu ve[mântul harului.
1. Dac\ cineva este dezbr\cat de ve[mântul cel dum-

nezeiesc [i ceresc, adic\ de puterea Duhului, precum s-a zis:
„Dac\ cineva nu are pe Duhul lui Hristos, acesta nu este al
Lui” (Rom. 8, 9), s\ plâng\ [i s\ roage pe Domnul, ca s\
primeasc\ din cer ve[mântul cel duhovnicesc, spre a-[i `m-
OMILIA A XX-A 161
br\ca sufletul lipsit de puterea dumnezeiasc\. Pentru c\ acela

care nu este `mbr\cat cu ve[mântul Duhului, este `mbr\cat
cu ru[inosul [i necinstitul (ve[mânt) al patimilor.
~n via]a de toate zilele, dac\ este cineva gol, `n mare
necinste [i ru[ine se afl\; prietenii `[i `ntorc fa]a de la prie-
teni, rudele (fac acela[i lucru) fa]\ de cei de un neam cu ei,
iar copiii, v\zându-[i tat\l dezbr\cat, `[i `ntorc privirile, ca s\
nu-i vad\ trupul gol [i, venind cu spatele, `l acoper\ (cf. Fac.
9, 23). La fel [i Dumnezeu ~[i `ntoarce privirile de la cei ce
nu sunt `mbr\ca]i cu ve[mântul Duhului, de la cei care nu
s-au `mbr\cat `n Domnul Iisus Hristos, temeinic [i adev\rat.
2. Omul cel dintâi, v\zându-se gol, `nsu[i s-a ru[inat; atâta
ocar\ se adaug\ goliciunii.
Deci, dac\ `n cele trupe[ti, goliciunea aduce atâta ru[ine,
de cât\ ru[ine [i necinste a patimilor nu este acoperit sufle-
tul care nu este `mbr\cat [i nu poart\ ve[mântul cel duhov-
nicesc, cel nestric\cios [i de negr\it, care este ~nsu[i Domnul
Iisus Hristos. Oricine este dezbr\cat de acea slav\ dumneze-
iasc\, se cade s\-[i cunoasc\ ocara [i s\ se ru[ineze, precum
s-a ru[inat Adam de goliciunea lui trupeasc\. {i de[i [i-a
f\cut un acoper\mânt din frunze de smochin (Fac. 3, 7), a
sim]it mai departe ru[inea, cunoscându-[i s\r\cia lui. S\ im-
plore, deci, un astfel de suflet pe Hristos, ca s\-i arate bun\-
voin]\ [i s\-l `mbrace `n str\lucirea luminii Sale celei negr\ite;
s\ nu-[i fac\ ve[mânt de gânduri de[arte; s\ nu se am\geasc\
cu aparen]a drept\]ii proprii, socotind c\ poart\ ve[mântul
mântuirii.
3. Dac\ cineva se bizuie doar pe dreptatea [i izb\virea
(ce singur o lucreaz\), `n zadar [i f\r\ de folos se ostene[te.
Pentru c\ `n ziua cea de pe urm\ toat\ aceast\ dreptate cu
care se mândre[te se va ar\ta asemenea unui ve[mânt `nti-
nat, precum zice profetul Isaia: „Toate faptele drept\]ii noas-
11 – Omilii
tre s-au f\cut ca un ve[mânt `ntinat” (Isaia 64, 5). S\ aducem,

deci, lui Dumnezeu, cereri [i rug\ciuni, ca s\ ne `mbr\c\m `n
ve[mântul mântuirii, `n Domnul nostru Iisus Hristos, lumina
cea de negr\it. Acest (ve[mânt) purtându-l peste suflet, nu-l
vom dezbr\ca `n veci, ci, (dimpotriv\), la `nviere [i trupurile
noastre vor str\luci de str\lucirea luminii cu care `nc\ de acum
sunt `mbr\cate sufletele cele credincioase [i sfinte, dup\ cum
zice Apostolul: „Cel ce a `nviat pe Hristos din mor]i va face
vii [i trupurile noastre, prin Duhul S\u care locuie[te `n noi”
(Rom. 8, 11). Slav\ negr\itei Sale `ndur\ri [i milei Sale celei
nespuse!
4. {i iar\[i: Dup\ cum femeia cea cu scurgere de sânge
(Marcu 5, 25), crezând cu adev\rat [i atingându-se de
poala ve[mântului Domnului, `ndat\ s-a vindecat, [i s-a oprit
curgerea sângelui celui necurat, tot a[a, orice suflet care
poart\ `n sine rana nevindecat\ a p\catului, izvorul cugetelor
necurate [i viclene, dac\ se apropie de Hristos [i-L roag\ cu
credin]\ adev\rat\, dobânde[te vindecarea aduc\toare de
mântuire a izvorului de nevindecat al patimilor, [i seac\ iz-
vorul acela din care porneau cugetele cele necurate, prin
singur\ puterea lui Iisus; c\ nimeni altul nu poate t\m\dui
aceast\ ran\.
Cu adev\rat, `n vremea c\lc\rii poruncii de c\tre Adam,
diavolul s-a str\duit s\ r\neasc\ [i s\ `ntunece pe omul cel
l\untric, mintea care conduce [i prive[te c\tre Dumnezeu.
De atunci, ochii lui au privit c\tre cele rele [i c\tre patimi,
r\mânând `nchi[i fa]\ de bunurile cere[ti.
5. Prin urmare, a[a (de grav) a fost r\nit, `ncât nimeni nu
putea s\-l vindece, ci numai Domnul; El singur putea (s\-
vâr[i) acest lucru. Iar Acesta, venind, „a ridicat p\catul lumii”
(Ioan 1, 29), adic\ a secat izvorul cel necurat al cugetelor
sufletului.
OMILIA A XX-A 163
{i dup\ cum femeia cu scurgere de sânge, cheltuindu-[i

averea ei la doctori, de la niciunul n-a c\p\tat vindecare,
pân\ când, apropiindu-se cu credin]\ de Domnul [i atingân-
du-se de poala (ve[mântului) S\u, `ndat\ a dobândit vinde-
care, oprindu-se curgerea (sângelui) ei, tot a[a, niciunul din-
tre drep]i, dintre P\rin]i, dintre prooroci sau patriarhi n-a
putut s\ vindece sufletul care fusese de la `nceput r\nit cu o
ran\ de nevindecat.
6. A venit Moise, dar nu a putut s\ aduc\ vindecare de-
plin\. (Au urmat) preo]ii, darurile, zeciuielile, s\rb\torile, lu-
nile noi, sp\l\rile rituale, jertfirile, arderile de tot [i toate ce-
lelalte mijloace de `ndreptare din vremea Legii; dar sufletul
n-a putut fi vindecat de curgerea necurat\ a cugetelor celor
necurate, [i toat\ dreptatea Legii n-a putut s\-l vindece. A
trebuit s\ vin\ Mântuitorul, Doctorul cel adev\rat, Cel ce
vindec\ `n dar, Cel care S-a dat pe Sine pre] de r\scump\-
rare pentru neamul omenesc (Marcu 10, 45). El singur a adus
marea [i mântuitoarea izb\vire [i `ns\n\to[ire a sufletului; El
l-a eliberat din robie, El l-a scos din `ntuneric, El l-a preasl\vit
cu lumina Sa, El a secat `n suflet izvorul cugetelor necurate.
C\ zice: „Iat\ Mielul lui Dumnezeu, Care ridic\ p\catul lumii”
(Ioan 1, 29).
7. Nu puteau s\-l vindece pe om de o ran\ nev\zut\, atât
de mare, leacurile p\mânte[ti, adic\ numai lucr\rile drept\]ii
lui, ci natura cereasc\ [i dumnezeiasc\ a darului Duhului
Sfânt. Numai datorit\ acestui leac a putut omul s\ dobân-
deasc\ vindecarea, `ntoarcerea la via]\ [i cur\]irea inimii de
Duhul Sfânt.
{i dup\ cum atunci, femeia bolnav\, care n-a putut fi
vindecat\ (de doctori), având picioare, a venit la Domnul [i
a c\p\tat vindecarea; [i dup\ cum orbul, care nu putea s\
vin\ la Domnul, pentru c\ nu vedea, având credin]\ a stri-

gat cu glas mai puternic decât al `ngerilor [i a zis: „Fiul lui
David, miluie[te-m\” (Matei 15, 22), iar Domnul, venind la
el, l-a vindecat [i l-a f\cut s\ vad\, la fel [i sufletul, chiar dac\
este r\nit cu r\nile patimilor ru[inoase, chiar dac\ este orbit
de `ntunericul p\catului, totu[i i-a r\mas voin]a de a striga [i
de a chema pe Iisus, ca s\ vin\ [i s\ aduc\ sufletului mân-
tuire ve[nic\.
8. Prin urmare, dac\ acel orb n-ar fi strigat, iar femeia cea
bolnav\ n-ar fi alergat c\tre Domnul, n-ar fi dobândit vinde-
carea, tot a[a, dac\ cineva nu se apropie de Domnul, mânat
de propria-i voin]\ [i cu tot sufletul [i nu se roag\ cu cre-
din]\ puternic\, nu dobânde[te vindecarea.
Dar pentru ce aceia, crezând, s-au vindecat pe dat\, iar
noi n-am câ[tigat vederea cu adev\rat [i n-am fost vindeca]i
de patimile cele ascunse? Doar Domnul s-a `ngrijit mai mult
de sufletul cel nemuritor decât de trup; (de acest suflet la
care cuget\ proorocul) când spune: „Deschide ochii mei”
(Ps. 118, 18), (suflet) care, odat\ v\zând, `n veci nu va mai orbi
[i nu va mai fi r\nit. Deci, dac\ venind pe p\mânt, Domnul
a ar\tat grij\ de trupurile cele stric\cioase, cu cât mai mult
(va ar\ta grij\) de sufletul cel nemuritor, f\cut dup\ chipul
S\u? Noi `ns\ n-am dobândit `nc\ vindecarea duhovniceasc\
[i mântuirea pentru c\ nu-L iubim din toat\ inima, nici nu
credem `n El cu adev\rat.
S\ credem, deci, `n El, s\ ne apropiem cu adev\rat de
El, pentru ca s\ lucreze `ndat\ adev\rata t\m\duire `n
noi. C\ El a f\g\duit c\ va da pe Duhul Sfânt celor care I-l
cer (Luca 11, 13), c\ va deschide celor ce bat [i c\ va fi
aflat de cei care ~l caut\ (Matei 7, 7). Or, cel ce a f\g\duit
nemincinos este. Lui (I se cuvine) slava [i puterea `n veci.
Amin.
OMILIA A XXI-A
Cre[tinul trebuie s\ poarte un `ndoit r\zboi: unul `nl\untru,

[i altul `n afar\. Unul (st\ `n) lep\darea de grijile p\mânte[ti;
cel\lalt (se d\) `n inim\ ([i st\ `n lupta) cu cugetele (venite)
de la duhurile r\ut\]ii.
1. Acela care vrea s\ plac\ cu adev\rat lui Dumnezeu [i

ur\[te cu adev\rat puterea cea vr\jma[\, r\utatea, are de dus
dou\ lupte: (una) `n lucrurile cele v\zute ale acestei vie]i: s\
se lepede (adic\) de desf\t\rile cele p\mânte[ti, de iubirea
leg\turilor lume[ti [i de patimile p\c\toase; (alta), `ntru cele
ascunse: s\ se lupte chiar cu duhurile r\ut\]ii, despre care
Apostolul spunea: „Pentru c\ lupta noastr\ nu este `mpo-
triva trupului [i a sângelui, ci `mpotriva `ncep\toriilor, `mpo-
triva st\pâniilor, `mpotriva st\pânitorilor `ntunericului aces-
tui veac, `mpotriva duhurilor r\ut\]ii care sunt `n v\zduhuri”
(Efes. 6, 12).
2. C\lcând porunca [i izgonit din rai, omul a fost `nc\tu[at
`n dou\ chipuri [i cu dou\ leg\turi. (Una st\ `n leg\tur\) cu
lucrurile din aceast\ via]\: cu iubirea lumii, adic\ a pl\cerilor
carnale [i a patimilor, a bog\]iei, a slavei, a creaturilor, a fe-
meii, a copiilor, a rudelor, a locului de na[tere, a ve[mintelor
[i, `ntr-un cuvânt, a tuturor lucrurilor celor v\zute. De aceea
porunce[te cuvântul lui Dumnezeu ca omul s\ se desfac\, cu
voia sa – pentru c\ fiecare este legat de bun\ voie de toate
cele v\zute. Numai dezlegându-se [i eliberându-se de toate
acestea, va putea s\ `mplineasc\ `n chip des\vâr[it porunca.
(Ceal\lalt\ st\ `n leg\tur\ cu cele duhovnice[ti). ~ntru cele
l\untrice, sufletul este `nconjurat, `mprejmuit, `nchis cu zi-
duri [i `nl\n]uit cu lan]urile `ntunericului de c\tre duhurile
r\ut\]ii [i nu poate s\ iubeasc\ pe Domnul precum voie[te,

nici s\ cread\ precum voie[te, nici s\ se roage precum vo-
ie[te. Din toate p\r]ile, `n lumea v\zut\ [i `n cea nev\zut\,
`ntâmpin\m `mpotrivire, de la c\lcarea poruncii de c\tre
primul om.
3. Prin urmare, dac\ cineva, auzind cuvântul lui Dumnezeu,
porne[te la lupt\, arunc\ de la sine lucrurile (acestei) vie]i [i
lan]urile lumii, se leap\d\ de toate pl\cerile trupe[ti, se dez-
leag\ de toate acestea, st\ruie [i-[i `nchin\ tot timpul Dom-
nului, (un astfel de om) afl\ c\ `n inim\ `l a[teapt\ alt\ lupt\,
alt\ `mpotrivire ascuns\ [i alt r\zboi, `mpotriva cugetelor (is-
cate de) duhurile r\ut\]ii. St\ruind `ns\ [i chemând pe Dom-
nul cu mult\ r\bdare [i credin]\ puternic\, [i primind aju-
torul Lui, poate dobândi `nc\ de aici eliberarea l\untric\ de
lan]urile, cursele, temni]ele [i de `ntunericul duhurilor r\u-
t\]ii, care sunt lucr\rile patimilor celor ascunse.
4. Un astfel de r\zboi nu poate s\ se sting\ decât prin
harul [i puterea lui Dumnezeu. Cu propria-i putere, nimeni
nu poate s\ se izb\veasc\ de cugetele cele potrivnice [i `n-
[el\toare, de patimile cele nev\zute [i de cursele celui-vi-
clean. Cât\ vreme omul este ]inut de lucrurile cele v\zute
ale acestei lumi, `ncurcat cu felurite leg\turi p\mânte[ti [i
este târât `n patimile cele rele, nici m\car nu [tie c\ `nl\-
untrul s\u mai exist\ o lupt\, o b\t\lie [i un r\zboi. Abia
atunci când se ridic\ la lupt\ [i se elibereaz\ de leg\turile
v\zute ale acestei lumi, de lucrurile cele materiale [i lume[ti
[i de pl\cerile trupe[ti, când `ncepe s\ st\ruiasc\ (`n porun-
cile) Domnului, lep\dându-se de lumea aceasta, abia atunci
poate s\ cunoasc\ lupta cea l\untric\ a patimilor care se
ridic\ `n el, r\zboiul cel l\untric [i cugetele cele viclene. Dac\
nu se ridic\ la lupt\, dup\ cum am spus mai `nainte, dac\ nu
OMILIA A XXI-A 167
se leap\d\ de lume, dac\ nu se dezbar\ din toat\ inima de

poftele cele p\mânte[ti [i dac\ nu vrea s\ se lipeasc\ deplin
de Domnul, nu cunoa[te vicleniile ascunse ale duhurilor r\u-
t\]ii, nici patimile t\inuite `n el, ci este str\in de sine `nsu[i,
ne[tiind c\ poart\ `n el r\ni [i patimi ascunse. (Un astfel de
om) este `nc\ legat de cele v\zute [i ]inut de bun\voie de
lucrurile (acestei) lumi.
5. Acela care se leap\d\ cu adev\rat de lume, se nevo-
ie[te, arunc\ de la sine povara lutului, (se ridic\ cu toat\ ini-
ma) deasupra poftelor de[arte, a pl\cerilor trupe[ti, (deasu-
pra) slavei, a (poftei) de a st\pâni, a cinstirilor de la oameni;
– (trebuie `ns\ spus c\) `n acest timp [i `n aceast\ lupt\ v\-
zut\ Domnul `l ajut\ `n tain\, pe m\sura `n care se leap\d\
de lume –; stând [i st\ruind `ntru totul, adic\ cu trupul [i cu
sufletul, `n slujba Domnului, un astfel de om afl\ (`nl\untrul
lui) `mpotrivire, patimi ascunse, lan]uri nev\zute, un r\zboi,
o lupt\ [i o b\t\lie ascuns\. Dar rugându-se Domnului [i
luând armele cele din cer ale Duhului, precum a zis Apos-
tolul: „plato[a drept\]ii, coiful mântuirii, pav\za credin]ei [i
sabia Duhului” (Efes. 6, 14-17), `narmându-se, deci, cu aces-
tea, va putea sta `mpotriva uneltirilor ascunse ale diavolului,
`n r\ut\]ile veacului de acum.
Dobândind aceste arme prin st\ruin]\, cereri, rug\ciuni,
post [i `ndeosebi prin rug\ciune, va putea s\ duc\ lupta
„`mpotriva `ncep\toriilor, `mpotriva st\pâniilor [i `mpo-
triva st\pânitorilor `ntunericului acestui veac” (Efes. 6, 12).
Biruind astfel puterile potrivnice – prin `mpreun\-lucrarea
Duhului [i a râvnei sale pentru toate virtu]ile –, se face vred-
nic de via]a ve[nic\, (vrednic) s\ sl\veasc\ pe Tat\l, pe Fiul
[i pe Sfântul Duh, c\rora li se cuvine slava [i puterea, `n
veci. Amin.
OMILIA A XXII-A
Despre cele dou\ st\ri (`n care se afl\)

cei ce p\r\sesc via]a aceasta.
1. Când sufletul omului iese din trup, o mare tain\ se

s\vâr[e[te. De e `nc\rcat de p\cate, vin cetele demonilor,
`ngerii cei de-a stânga, puterile `ntunericului [i iau sufletul
acela [i `l ]in de partea lor. De aceasta nimeni nu trebuie s\
se mire; c\ dac\ (omul) pe când era `n via]\ [i `n lume s-a
supus lor [i li s-a f\cut lor rob, cu cât mai vârtos atunci când
p\r\se[te aceast\ lume nu se va lua [i nu va sta sub st\pâ-
nirea lor?
2. Cât prive[te (sufletul) celui bun, s\ [tii c\ a[a stau
lucrurile: pe robii cei sfin]i ai lui Dumnezeu `nc\ din aceast\
via]\ ì `nconjoar\ [i ì zidesc `ngerii, duhurile cele sfinte.
Când ies din trup, cetele `ngerilor iau sufletele acestora de
partea lor, `n lumea cea curat\, [i astfel le conduc la Domnul.
OMILIA A XXIII-A
Dup\ cum numai ce n\scu]i din semin]ie `mp\r\teasc\ pot purta

m\rg\ritarul `mp\r\tesc [i de mare pre], tot a[a numai fiilor lui
Dumnezeu le este `ng\duit s\ poarte m\rg\ritarul cel ceresc.
1. M\rg\ritarul cel mare, de mult pre] [i `mp\r\tesc, me-

nit s\ `mpodobeasc\ diadema `mp\r\teasc\, numai `mp\-
ratului i se cuvine [i numai `mp\ratul poate s\-l poarte; ni-
m\nui altcuiva nu-i este `ng\duit s\ poarte un astfel de m\r-
g\ritar. Tot a[a, dac\ cineva nu s-a n\scut de la Duhul cel `m-
OMILIA A XXIII-A 169
p\r\tesc [i dumnezeiesc, dac\ n-a dobândit noble]ea `mp\-

r\teasc\ [i cereasc\ [i nu s-a f\cut fiu al lui Dumnezeu – pre-
cum este scris: „Iar celor care L-au primit pe El, le-a dat pu-
tere s\ se fac\ fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12) –, nu poate s\
poarte m\rg\ritarul cel ceresc [i de mare pre], chipul luminii
celei de negr\it, care este Domnul. Cei care au [i poart\ m\r-
g\ritarul, tr\iesc [i `mp\r\]esc `mpreun\ cu Hristos `n veci,
c\ a[a spune Apostolul: „Dup\ cum am purtat chipul celui
p\mântesc, s\ purt\m [i chipul Celui ceresc” (1 Cor. 15, 49).
2. Cât timp calul pa[te `n p\duri cu fiarele s\lbatice, nu
ascult\ de om. Când `ns\ este prins pentru a fi `mblânzit,
(mai `ntâi) i se pune frâu tare, pân\ ce `nva]\ s\ mearg\ dis-
ciplinat [i corect. Dup\ aceea este dresat de un c\l\re] cer-
cat, pentru a fi folosit `n r\zboi; `n acest scop este `mbr\cat
cu armur\, adic\ cu plato[\ [i c\ma[\ de zale [i i se pune
frâu, care mai `ntâi i se flutur\ pe dinaintea ochilor, ca s\ nu
se sperie, ci s\ se obi[nuiasc\ cu el. Astfel, dresat de c\l\re],
(poate fi folosit la r\zboi), `ns\ dac\ nu este dresat, nici la
r\zboi nu poate fi dus. Dar odat\ `nv\]at cu r\zboiul, atunci
când simte (c\ se apropie lupta) [i aude semnalul, (calul) se
arunc\ el `nsu[i asupra du[manilor (cu atâta avânt), `ncât
pân\ [i nechezatul s\u ì umple de groaz\. Tot a[a [i sufletul,
care de la c\lcarea poruncii s-a s\lb\ticit [i s-a f\cut nesupus,
r\t\ce[te `n pustiul (acestei) lumi, (stând) al\turi de fiarele
s\lbatice, (adic\) de duhurile r\ut\]ii, [i sluje[te p\catului. De
`ndat\ ce aude cuvântul lui Dumnezeu [i crede, strunit fiind
de Duhul, leap\d\ n\ravurile s\lbatice [i gândul trupesc [i se
las\ mânat de c\l\re]ul (s\u), Hristos. Dup\ aceea vin peste
el necazul [i strâmtorarea, pentru ca pu]in câte pu]in s\ fie
`ncercat [i `mblânzit de Duhul, pentru ca pu]in câte pu]in p\-
catul s\ se `mpu]ineze [i s\ piar\. ~n felul acesta, sufletul `m-
br\când plato[a drept\]ii, coiful mântuirii, scutul credin]ei [i
sabia Duhului (Efes. 6, 14-17), `nva]\ s\ se lupte cu du[manii

s\i. Astfel `narmat cu Duhul Domnului, „se lupt\ `mpotriva
duhurilor r\ut\]ii [i stinge s\ge]ile cele aprinse ale celui-r\u”
(Efes. 6, 16). Cu adev\rat, f\r\ armele Duhului nu se poate
ridica la lupt\; dar având armele Duhului, când aude [i simte
c\ du[manul este aproape, porne[te la lupt\ cu strig\te pu-
ternice – dup\ cum s-a spus de c\tre Iov (39, 25) –, iar du[-
manii sunt nimici]i la glasul rug\ciunii sale. A[a luptându-se
[i biruind cu ajutorul Duhului, prime[te cu mare bucurie cu-
nunile biruin]ei [i se odihne[te `mpreun\ cu ~mp\ratul ceresc,
C\ruia (se cuvine) slava [i puterea, `n veci. Amin.
OMILIA A XXIV-A
Starea de cre[tin se aseam\n\ cu aceea de negu]\tor [i cu

(dospirea) aluatului. C\ dup\ cum negu]\torii adun\ câ[tigurile
p\mânte[ti, tot a[a [i ace[tia (adun\) gândurile r\spândite
`n (acest) veac. {i dup\ cum aluatul dospe[te `ntreaga
fr\mânt\tur\, tot a[a [i aluatul p\catului str\bate `n tot neamul
lui Adam. (Spre deosebire de acesta), Hristos pune `n sufletele
celor ce cred (`n El) aluatul ceresc al bun\t\]ii.
1. Cre[tinii se aseam\n\ cu negu]\torii care dobândesc

câ[tiguri foarte mari. C\ dup\ cum aceia adun\ pe p\mânt
câ[tiguri p\mânte[ti, tot a[a [i ace[tia `[i adun\ gândurile
inimii lor – `mpr\[tiate `n acest veac [i pe tot p\mântul – cu
ajutorul tuturor virtu]ilor [i al puterii Duhului, (lucru) care
este mare [i adev\rat\ negu]\torie.
Lumea aceasta se `mpotrive[te lumii celei de sus, dup\
cum [i veacul de acum se `mpotrive[te celui ce va s\ fie. De
OMILIA A XXIV-A 171
aceea, urmând Sfintelor Scripturi, cre[tinul trebuie s\ se le-

pede de lume, s\ se mute [i s\ treac\ cu mintea din acest
veac `n care st\ [i se am\ge[te – de la c\lcarea poruncii de
c\tre Adam –, `n cel\lalt veac, (s\ adaste) cu cugetul la lu-
mea cea de sus, a Dumnezeirii, dup\ cum s-a spus: „Cetatea
noastr\ este `n ceruri” (Filip. 3, 20).
2. Acest lucru nu se poate s\vâr[i dac\ sufletul nu se
`ncrede din toat\ inima (`n Domnul) [i nu se leap\d\ de
acest veac. Numai puterea Duhului dumnezeiesc poate s\
readuc\ la iubirea Domnului inima cea `mpr\[tiat\ peste tot
p\mântul [i s\-i `ntoarc\ cugetul spre lumea ve[nic\. C\ de
la c\lcarea poruncii de c\tre Adam, gândurile sufletului s-au
risipit (departe) de iubirea lui Dumnezeu, (s-au `ndreptat)
spre acest veac [i s-au amestecat cu gânduri trupe[ti [i p\-
mânte[ti. C\lcând Adam porunca, a primit `ntru sine aluatul
patimilor celor rele [i, prin participare, cei n\scu]i dintr-`nsul
– tot neamul lui Adam – s-au f\cut p\rta[i la acel aluat. ~n cele
din urm\, patimile cele rele au crescut [i au sporit `ntre oa-
meni atât de mult, `ncât ace[tia au ajuns la desfrâu, dezm\],
idolatrie, ucideri [i alte f\r\delegi, pân\ ce lumea (`ntreag\)
a dospit `n r\utate. Atât de mult a crescut r\ul `ntre oameni,
`ncât (au ajuns) s\ cread\ c\ nu exist\ Dumnezeu, s\ se `n-
chine pietrelor celor ne`nsufle]ite [i s\ nu mai aib\ nici m\car
idee de Dumnezeu. Pân\ `ntru atât schimbase aluatul pati-
milor celor rele neamul vechiului Adam.
3. ~ntr-un chip asem\n\tor a binevoit Domnul ca, venind
pe p\mânt, suferind pentru to]i [i r\scump\rându-i cu sângele
S\u, s\ pun\ `n sufletele cele credincioase, umilite de p\cat,
aluatul cel ceresc al bun\t\]ii. ~n felul acesta, (sufletele) cres-
când [i sporind `n `mplinirea poruncilor [i a tuturor virtu]ilor,
dospindu-se `n bine, s-au f\cut una `n bine cu Domnul, `n
Duhul Sfânt, a[a cum spune (Apostolul) Pavel (1 Cor. 6, 17).
Pentru c\ sufletul `n `ntregime p\truns de aluatul Duhului

celui dumnezeiesc nu [tie de r\utate [i viclenie, dup\ cum
s-a zis: „Dragostea nu cuget\ cele rele” (1 Cor. 13, 5). ~ns\
este cu neputin]\ ca sufletul lipsit de aluatul cel ceresc, adic\
de puterea Duhului celui dumnezeiesc, s\ fie dospit de bu-
n\tatea Domnului [i s\ ajung\ la via]\, dup\ cum nici nea-
mul lui Adam n-ar fi putut c\dea `ntr-o r\utate atât de mare
dac\ aluatul r\ut\]ii, adic\ p\catul, care este o anumit\ pu-
tere spiritual\ [i gândit\ a lui satana, n-ar fi intrat `n el.
4. S\ presupunem c\ fr\mânt\ cineva f\in\, f\r\ s\-i
adauge pl\mad\. Oricât s-ar munci, oricât ar amesteca [i ar
fr\mânta, r\mâne o past\ nedospit\, care nu-i bun\ de mân-
cat; dar dac\ i se adaug\ pl\mada, aceasta dospe[te toat\
fr\mânt\tura [i o preface `n aluat, a[a cum a zis [i Domnul `n
pilda cu ~mp\r\]ia: „Asemenea este ~mp\r\]ia cerurilor alua-
tului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns `n trei m\suri de
f\in\, pân\ ce a dospit toat\” (Matei 13, 33). (La fel este [i
cu carnea): S\ presupunem c\ cineva are la `ndemân\ carne
[i o pune la p\strare, dar f\r\ s\-i adauge sarea care omoar\
viermii [i `mpiedic\ stric\ciunea; aceasta se va `mpu]i, se va
strica [i nu va mai fi de niciun folos. ~nchipuie-]i, prin analo-
gie, c\ omenirea `ntreag\ este ca o carne [i un aluat nedospit
[i c\ natura dumnezeiasc\ a Duhului Sfânt este sarea [i pl\-
mada care vin din alt\ lume. Dac\, deci, aluatul cel ceresc al
Duhului [i sarea cea bun\ [i sfânt\ a Dumnezeirii, care vin
din acel veac [i din acea patrie, nu sunt puse [i amestecate
cu natura oamenilor cea umilit\ (de p\cat), sufletul nu se va
elibera niciodat\ de mirosul cel greu al r\ut\]ii, nici nu va
dospi, (pentru a se izb\vi) de ap\sarea [i de fermentul r\ut\]ii.
5. Dac\ unui suflet i se pare c\ poate s\vâr[i ceva des\-
vâr[it cu de la sine putere, f\r\ conlucrarea Duhului, mult se
`n[al\. Pe deasupra, sufletul care crede c\ poate s\ ajung\ la
OMILIA A XXIV-A 173
cur\]ia des\vâr[it\ doar prin sine, f\r\ Duhul, acela nu este

vrednic de s\la[ele cere[ti, nici de ~mp\r\]ie. Pentru c\ dac\
un om supus patimilor nu se apropie de Dumnezeu, nu se
leap\d\ de lume, nu a[teapt\ cu n\dejde [i r\bdare s\ pri-
measc\ bunul cel str\in de firea sa, adic\ puterea Sfântului
Duh, dac\ Domnul nu-i picur\ de sus `n suflet via]a Dum-
nezeirii, unul ca acesta nu va sim]i niciodat\ (`n el) via]a cea
adev\rat\, nu se va trezi din be]ia materiei, nu va str\luci
lumina Duhului `n sufletul s\u `ntunecat, nu se va ar\ta `n el zi
sfânt\, nu se va trezi din adâncul somn al ne[tiin]ei [i nu va
cunoa[te cu adev\rat pe Dumnezeu, cu puterea lui Dumnezeu
[i cu lucrarea harului.
6. Dac\ omul nu se `nvrednice[te, prin credin]\, s\ pri-
measc\ harul, nu este `n stare [i vrednic (s\ se fac\ p\rta[)
la ~mp\r\]ie; dar dac\ prime[te harul Duhului, dac\ nu se
abate `ntru nimic de la el, nu-l necinste[te prin nep\sare [i
fapte rele [i, timp `ndelungat luptându-se, nu `ntristeaz\ Du-
hul, poate dobândi via]a ve[nic\. C\ dup\ cum cineva simte
(`n chip concret) lucrarea celui-r\u prin mijlocirea patimilor
– adic\ `n mânie, pofte, pizm\, sup\rare, gânduri rele [i `n
celelalte necuviin]e –, la fel trebuie s\ simt\ (`n chip concret)
harul [i puterea lui Dumnezeu prin mijlocirea virtu]ilor – adic\
`n iubire, bun\tate, bucurie, blânde]e, alinare [i veselie dum-
nezeiasc\. (Pentru c\ numai) a[a poate s\ se asemene [i s\
se amestece cu natura cea bun\ [i dumnezeiasc\, cu lucra-
rea cea minunat\ [i sfânt\ a harului. Unit\ totdeauna cu harul,
`ncercat\ `n vremuri [i timpuri diferite, crescând [i sporind,
voin]a (omeneasc\) se face binepl\cut\ (lui Dumnezeu), se
une[te tot mai mult cu Duhul, devine sfânt\ [i curat\ prin
lucrarea Duhului [i vrednic\ de ~mp\r\]ia (lui Dumnezeu).
M\rire [i `nchin\ciune Tat\lui celui f\r\ de prihan\, Fiului [i
Duhului Sfânt, `n veci. Amin.
OMILIA A XXV-A
Aceast\ omilie `nva]\ c\ niciun om, dac\ nu este `nt\rit de

Hristos, nu poate birui uneltirile celui-r\u: (`nva]\) ce trebuie
s\ fac\ cei ce doresc slava dumnezeiasc\. ~nva]\, apoi, c\ prin
nesupunerea lui Adam, am ajuns noi `n robia patimilor trupului,
[i c\ de aceast\ (robie) am fost izb\vi]i prin taina crucii. ~n sfâr[it,
`nva]\ despre marea putere a lacrimilor [i a focului dumnezeiesc.
1. Aceia care poart\ `n ei legea dumnezeiasc\, nescris\

cu litere [i cerneal\, ci s\dit\ `n inima lor cea de carne (Ier.
31, 33 [i 2 Cor. 3, 31), au ochii min]ii lumina]i [i doresc (un
lucru) care nu poate fi pip\it [i v\zut, pentru c\ este nev\zut
[i duhovnicesc; ei pot birui cursele celui-r\u (nu prin ei `n-
[i[i), ci cu puterea cea de nebiruit (care le-a fost dat\). Dim-
potriv\, cei care n-au fost cinsti]i cu cuvântul lui Dumnezeu,
nici n-au fost crescu]i `n legea dumnezeiasc\, `n zadar se
`ngâmf\ [i socotesc c\ pot nimici prin propria lor voin]\ asal-
turile p\catului, care doar prin taina crucii a fost biruit. Pentru
c\ libertatea omului st\ `n `mpotrivirea fa]\ de diavol, dar nu
`n a-[i st\pâni cu des\vâr[ire patimile, cum arat\ (psalmis-
tul): „C\ dac\ Domnul nu zide[te casa [i nu p\ze[te cetatea,
`n zadar se trudesc lucr\torii [i `n zadar vegheaz\ str\jerul”
(Ps. 126, 1).
2. Este cu neputin]\ s\ p\[easc\ cineva peste aspid\ [i
vasilisc [i s\ calce peste lei [i balauri (Ps. 90, 13), dac\ nu
s-a cur\]it mai `nainte – pe cât se poate omene[te – [i n-a fost
`nt\rit de Cel ce a spus Apostolilor: „Iat\, v-am dat putere
s\ c\lca]i peste [erpi [i peste scorpii [i peste toat\ puterea
vr\jma[ului” (Luca 10, 19). Dac\ firea omeneasc\ ar fi putut,
f\r\ armura Sfântului Duh, s\ reziste `mpotriva uneltirilor dia-
volului (Efes. 6, 11), n-ar fi zis Apostolul: „Iar Dumnezeul p\cii
OMILIA A XXV-A 175
va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana” (Rom.

16, 20). {i iar\[i: „Pe care Domnul `l va ucide cu suflarea
gurii Sale” (2 Tes. 2, 8). De aceea ne-a poruncit Domnul s\
ne rug\m: „{i nu ne duce pe noi `n ispit\, ci ne izb\ve[te de
cel-viclean” (Matei 6, 13). Pentru c\ dac\ prin ajutorul unuia
mai puternic nu suntem izb\vi]i de s\ge]ile cele arz\toare
ale celui-viclean [i nu ne-am `nvrednicit de `nfiere, suntem
departe de puterea lui Dumnezeu [i `n zadar vie]uim.
3. Prin urmare, cel ce vrea s\ se `mp\rt\[easc\ de slava
dumnezeiasc\ [i s\ vad\, ca `ntr-o oglind\, `n (elementul
s\u) conduc\tor chipul lui Hristos, se cuvine s\ caute cu
toat\ inima, cu o pornire [i o iubire neistovite – ziua [i noap-
tea – ajutorul lui Dumnezeu. Este cu neputin]\ s\ dobândeas-
c\ cineva acest ajutor dac\ nu va lep\da, precum am spus
mai `nainte, bucuriile (acestei) lumi, poftele puterii vr\jma[e,
care sunt potrivnice luminii, lucreaz\ r\utatea, `mpiedic\
fapta bun\ [i este cu totul str\in\ (de voia lui Dumnezeu).
Deci, dac\ vrei s\ afli de ce noi, crea]i `n (stare de) cinste
[i a[eza]i `n Rai, ne-am coborât `n cele din urm\ pe treapta
dobitoacelor celor necuvânt\toare, ne-am asem\nat lor [i
am c\zut din slava cea neprih\nit\, afl\ c\ din pricina neas-
cult\rii ne-am f\cut robi ai patimilor trupului, ne-am `nstr\inat
singuri de ]ara cea fericit\ a celor vii (Ps. 114, 9), am fost du[i
`n robie, st\m `n preajma râurilor Babilonului (Ps. 136, 1) [i,
pentru c\ `nc\ suntem ]inu]i `n Egipt, n-am mo[tenit `nc\
p\mântul f\g\duin]ei, `n care curge lapte [i miere (Ie[. 3, 8).
N-am fost `nc\ amesteca]i cu aluatul cur\]iei, ci avem `nc\ `n
noi aluatul r\ut\]ii (1 Cor. 5, 8). Inima noastr\ n-a fost `nc\
stropit\ cu sângele lui Hristos, iar la]ul iadului [i undi]a r\u-
t\]ii sunt `nfipte `n ea.
4. Noi n-am primit `nc\ bucuria mântuirii lui Hristos, pen-
tru c\ boldul mor]ii este `nc\ `nfipt `n noi. Nu ne-am `mbr\cat
`nc\ `n omul cel nou, str\lucind, dup\ (voia lui) Dumnezeu,

`n sfin]enie, pentru c\ nu ne-am dezbr\cat `nc\ de omul cel
vechi, stricat de poftele cele am\gitoare (Efes. 4, 22, 24). Nu
purt\m (`nc\ `n noi) chipul Celui ceresc (1 Cor. 15, 49),
(nu ne-am acoperit de slav\) [i nu ne-am f\cut asemenea
slavei Sale (Rom. 8, 29; Filip. 3, 21), nu ne `nchin\m `nc\ lui
Dumnezeu `n duh [i adev\r (Ioan 4, 24), pentru c\ p\catul
locuie[te (`nc\) `n trupul nostru cel muritor (Rom. 6, 12). Nu
am privit `nc\ slava Celui nestric\cios, pentru c\ suntem `nc\
sub `nrâurirea nop]ii celei `ntunecoase. N-am `mbr\cat `nc\
armele luminii, pentru c\ nu ne-am dezbr\cat `nc\ de ar-
mele, s\ge]ile [i lucr\rile `ntunericului. Nu ne-am schimbat
`nc\ cu `nnoirea min]ii, pentru c\ suntem `nc\ asemenea
veacului acestuia, având gândul `ndreptat spre cele de[arte
(Efes. 4, 17). N-am fost `nc\ prosl\vi]i cu Hristos, pentru c\
n-am suferit `nc\ `mpreun\ cu El (Rom. 8, 17). Nu purt\m
`nc\ pe trupul nostru semnele Lui (Gal. 6, 17), pentru c\ nu
tr\im taina crucii lui Hristos. Vie]uind `nc\ `n patimi [i pofte
trupe[ti, nu ne-am f\cut `nc\ `mpreun\-mo[tenitori cu Hristos
(Rom. 8, 17); `n noi st\ruie duhul robiei, [i nu al `nfierii. Nu
ne-am f\cut `nc\ templu al lui Dumnezeu [i s\la[ al Duhului
Sfânt, pentru c\ suntem `nc\ templu al idolilor [i s\la[ al du-
hurilor celor rele, din pricina povârnirii (noastre) spre patimi.
5. Cu adev\rat, noi n-am dobândit `nc\ des\vâr[irea vir-
tu]ii [i luminarea min]ii. Nu ne-am `nvrednicit `nc\ de laptele
cel duhovnicesc [i nestric\cios (1 Petru 2, 21), nici de cre[-
terea cea duhovniceasc\. Ziua nu s-a ar\tat `nc\ pentru noi,
iar Luceaf\rul n-a r\s\rit `n inimile noastre (2 Petru 1, 19). Nu
ne-am amestecat `nc\ cu Soarele drept\]ii, nici nu ne-am unit
cu razele Sale. N-am primit `nc\ asem\narea cu Domnul, nici
nu ne-am f\cut p\rta[i firii celei dumnezeie[ti (2 Petru 1, 4).
Nu suntem `nc\ adev\rat\ purpur\ `mp\r\teasc\, nici chipul
OMILIA A XXV-A 177
dumnezeiesc nepref\cut. N-am fost r\ni]i de dragostea dum-

nezeiasc\, nici n-am fost cuprin[i de iubirea cea duhovni-
ceasc\ fa]\ de Mirele (ceresc). N-am cunoscut comuniunea
cea de negr\it, nici puterea [i pacea sfin]eniei. {i, ca s\ spun
`ntr-un cuvânt, noi nu suntem `nc\ neam ales, preo]ie `mp\-
r\teasc\, neam sfânt, popor agonisit (1 Petru 2, 9), pentru c\
suntem `nc\ [erpi [i pui de vipere (Matei 23, 33).
6. Cum s\ nu fim [erpi noi, care nu ne afl\m sub asculta-
rea lui Dumnezeu, ci `n neascultarea cea venit\ prin [arpe?
Nu aflu cuvinte potrivite ca s\ deplâng dup\ cuviin]\ neno-
rocirea (`n care ne afl\m) [i, plângând, s\ strig c\tre Cel ce
poate s\ `ndep\rteze gre[ala care s\l\[luie[te `n mine. Cum
voi cânta cântarea Domnului `n p\mânt str\in? Cum voi
plânge Ierusalimul? Cum voi sc\pa de robia nenorocit\ a lui
Faraon? Cum s\ p\r\sesc aceast\ locuin]\ ru[inoas\? Cum
voi fugi de aceast\ amar\ tiranie? Cum voi ie[i din p\mân-
tul Egiptului? Cum voi trece Marea Ro[ie? Cum voi str\bate
pustia cea mare? Cum nu voi pieri, mu[cat de [erpi? Cum
voi birui (popoarele) cele de alt neam? Cum voi nimici nea-
murile care sunt `n mine? Cum voi primi pe tablele (inimii)
mele cuvintele lui Dumnezeu? Cum voi vedea stâlpul de
lumin\ cel adev\rat [i norul (ce vine) de la Duhul Sfânt? Cum
voi gusta din mana desf\t\rii ve[nice? Cum voi bea din pia-
tra cea d\t\toare de via]\? Cum voi trece Iordanul, ca s\
intru `n p\mântul cel bun al f\g\duin]ei? Cum voi vedea pe
c\petenia o[tii Domnului, pe care, v\zând-o Isus al lui Navi,
a c\zut pe dat\ cu fa]a la p\mânt [i i s-a `nchinat?
7. Cu adev\rat, dac\ n-am trecut prin toate acestea, dac\
n-am nimicit neamurile din mine, dac\ nu voi intra niciodat\
[i nu m\ voi odihni `n altarul lui Dumnezeu, nici p\rta[ al
slavei celei `mp\r\te[ti nu m\ voi face.
12 – Omilii
Sârguie[te-te, deci, s\ devii fiu f\r\ prihan\ al lui Dum-

nezeu, s\ intri `n acea odihn\ `n care, ca `nainte-merg\tor al
nostru, a intrat Hristos. Sârguie[te-te s\ fii scris `n Biserica cea
din ceruri, printre cei `ntâi-n\scu]i (Evr. 12, 13), pentru a te
afla la dreapta slavei Celui Prea`nalt (Evr. 1, 3). Sârguie[te-te
s\ intri `n Ierusalimul cel ceresc, cetate sfânt\ a p\cii [i prea
`nalt\, unde se afl\ Raiul. De aceste lucruri sfinte [i minunate
nu te vei `nvrednici altfel decât v\rsând lacrimi ziua [i noap-
tea, precum s-a spus: „Sp\la-voi `n fiecare noapte patul meu,
cu lacrimile mele voi uda patul meu” (Ps. 6, 6). {tii doar c\
„cei ce seam\n\ cu lacrimi, cu bucurie vor secera” (Ps. 125, 5).
De aceea proorocul spune cu `ndr\zneal\: „Pleac\ urechea Ta
c\tre lacrimile mele” (Ps. 38, 6). {i iar\[i: „Pus-ai lacrimile mele
sub ochii T\i, precum ai f\g\duit” (Ps. 55, 8); „F\cutu-mi-s-au
lacrimile mele pâine, ziua [i noaptea” (Ps. 41, 3); „B\utura
mea cu plângere am amestecat-o” (Ps. 101, 10).
8. Cu adev\rat, lacrima care izvor\[te din mult\ durere
[i din inim\ zdrobit\ (2 Cor. 2, 4), din cunoa[terea adev\ru-
lui [i mistuirea m\runtaielor, este hran\ pentru suflet, (pâine)
d\ruit\ de (`ns\[i) Pâinea cea cereasc\, (Pâinea) din care mai
`nainte s-a `nfruptat Maria stând [i plângând la picioarele
Domnului, dup\ cum ~nsu[i spune: „Maria partea cea bun\
[i-a ales, care nu se va lua de la ea” (Luca 10, 38, 42). O, ce
m\rg\ritare scumpe sunt lacrimile care curg! Cât\ supunere
[i cât dor spre ascultare (la Maria)! Ce curaj [i cât\ `n]elep-
ciune! Cât\ dragoste (insuflat\) de Duhul Domnului, care duce
spre Mirele cel f\r\ de prihan\! Ce bold al dragostei sufletu-
lui fa]\ de Dumnezeu-Cuvântul! Ce strâns\ comuniune a mi-
resei cu Mirele cel ceresc.
9. Imit-o pe aceasta ca un copil, imit-o pe aceea care la
nimic altceva nu privea, ci numai la Cel care spune: „Foc am
venit s\ arunc pe p\mânt, [i cât a[ vrea s\ fie acum aprins!”
(Luca 12, 49). C\ este un foc al Duhului care `nfl\c\reaz\
OMILIA A XXV-A 179
inimile; acest foc, nematerial [i dumnezeiesc, lumineaz\ su-

fletele [i le `ncearc\, precum (focul cel v\zut `ncearc\) aurul
curat `n cuptor (Pilde 17, 3); el mistuie r\utatea, dup\ cum
(focul mistuie) trestia [i spinii. (Este scris): „Dumnezeul nos-
tru este foc mistuitor” (Deut. 4, 24; Evr. 12, 29); „El pedep-
se[te cu v\paie de foc pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu [i
pe cei ce nu se supun Evangheliei Lui” (2 Tes. 1, 8). Acest
foc a lucrat `n Apostoli când vorbeau `n limbi de foc; acest
foc a luminat pe Pavel, (s-a ar\tat) prin acel glas, i-a luminat
mintea, dar i-a `ntunecat vederea; c\ n-a v\zut puterea ace-
lui foc `n afar\ de trup. Acest foc s-a ar\tat lui Moise `n rug,
acest foc, `n chip de car, a r\pit pe Ilie de pe p\mânt; lucra-
rea acestui foc o cerea David pe când zicea: „Cerceteaz\-m\,
Doamne, [i m\ cearc\; aprinde r\runchii [i inima mea”
(Ps. 25, 2).
10. Acest foc `nc\lzea inima lui Cleopa [i a celor dim-
preun\ cu el pe când Mântuitorul le vorbea dup\ ~nviere
(Luca 24, 18). De acest foc se `mp\rt\[esc `ngerii [i duhurile
cele slujitoare, dup\ cum s-a scris: „Cel ce face pe `ngerii S\i
duhuri [i pe slugile Sale par\ de foc” (Ps. 103, 4). Acest foc
arde bârna din ochiul cel dinl\untru, face mintea din nou cu-
rat\, pentru ca, rec\p\tându-[i agerimea proprie firii (sale), s\
priveasc\ pururea faptele minunate ale lui Dumnezeu, dup\
cum s-a spus: „Deschide ochii mei [i voi cunoa[te minunile
din Legea Ta” (Ps. 118, 18). Acest foc alung\ pe demoni, `n-
l\tur\ p\catul, este putere a `nvierii, lucrare a nemuririi, lumi-
nare a sufletelor sfinte [i sprijin al puterilor cuget\toare. S\ ne
rug\m ca acest foc s\ vin\ [i la noi, ca totdeauna umblând
`ntru lumin\ s\ nu lovim vreodat\, câtu[i de pu]in, picioarele
noastre de piatr\ (Ps. 90, 12), ci s\ fim ca sfe[nice `n lume,
p\zind cuvântul vie]ii ve[nice. {i a[a, desf\tându-ne de bun\-
t\]ile lui Dumnezeu, s\ ne odihnim cu Domnul `ntru via]\,
sl\vind pe Tat\l, pe Fiul [i pe Sfântul Duh, `n veci. Amin.
OMILIA A XXVI-A
Despre demnitatea, cinstea, puterea [i lucrarea sufletului celui

nemuritor. Cum este ispitit de diavol [i cum dobânde[te
izb\virea din ispite. (Omilia) mai cuprinde [i unele l\muriri,
prin `ntreb\ri [i r\spunsuri, pline de foarte mult\ `nv\]\tur\.
1. S\ nu prive[ti cu u[urin]\, iubitule, la esen]a spiritual\

a sufletului, pentru c\ sufletul este un odor nemuritor [i de
mare pre]. Iat\ cât de mari sunt cerul [i p\mântul, [i cu toate
acestea, Dumnezeu nu `n ele {i-a aflat pl\cerea, ci numai `n
tine. Ia aminte la demnitatea [i la noble]ea ta! Nu prin `ngeri,
ci Domnul `nsu[i a venit `n ajutorul t\u (Gal. 3, 19; Evr. 2, 2),
ca s\ te cheme pe tine, cel pierdut, care erai r\nit, [i s\-]i
redea chipul cel dintâi, curat, al lui Adam. Pentru c\ (la `nceput)
omul era st\pân (peste toate cele) de sub cer, pân\ `n cele
mai de jos (ale p\mântului), avea darul de a deosebi `ntre
pornirile rele [i cele bune, era str\in de demoni, curat de
p\cat [i de patimi, era (chip) [i asem\nare a lui Dumnezeu.
~ns\ prin c\lcarea poruncii s-a pierdut [i a fost r\nit. Satana
i-a `ntunecat mintea, astfel c\ `n parte este a[a, iar `n parte
deosebe[te, voie[te [i tr\ie[te.
2. ~ntrebare: Nu cumva, venind Duhul, a fost smuls\ `m-
preun\ cu p\catul [i pofta cea fireasc\?
R\spuns: Am spus mai `nainte c\ p\catul este smuls,
(dar nu [i pofta), [i c\ omul prime[te din nou chipul cel din-
tâi, curat, al lui Adam. Prin puterea Duhului [i prin na[terea
din nou cea duhovniceasc\, omul ajunge la m\sura (des\-
vâr[irii) primului om, ba chiar mai mare decât acela se face,
pentru c\ se `ndumnezeie[te.
3. ~ntrebare: Oare satana atac\ (pe om) o vreme sau
duce r\zboi cu el cât tr\ie[te?
OMILIA A XXVI-A 181
R\spuns: Asaltul lui (satana se `ndreapt\) nu numai `m-

potriva cre[tinilor, ci [i `mpotriva idololatrilor [i `mpotriva
`ntregii lumi. Deci, dac\ i s-ar fi `ng\duit s\ duc\ r\zboi pre-
cum vrea, pe to]i i-ar fi nimicit, pentru c\ voia [i fapta lui
`ntr-acolo duc. ~ns\, dac\ olarul, punând vasele `n cuptor, cu
m\sur\ le arde: nici prea mult, pentru c\, `nc\lzite peste m\-
sur\ (pot) s\ crape; nici prea pu]in, pentru c\, nefiind `ndea-
juns arse, (pot) s\ se sfarme; dac\, de asemenea, argintarul
[i aurarul folosesc cu m\sur\ focul, pentru c\ dac\ focul este
prea mult, tope[te, sub]iaz\ [i pierde aurul [i argintul; [i dac\
mintea omeneasc\ [tie ce greutate s\ pun\ pe animalul (de
povar\), pe c\mil\ [i pe oricare altul dintre dobitoace; cu cât
mai mult Dumnezeu, Care ~[i cunoa[te vasele Sale, (firea)
omeneasc\, nu va `ng\dui ca omul s\ fie r\zboit de cel po-
trivnic dup\ m\suri felurite.
4. Dup\ cum unul este p\mântul, dar (un loc) este pie-
tros, altul este mâlos, unul este potrivit pentru cultivarea
viei, altul pentru sem\natul grâului [i al orzului; la fel (sunt)
[i inimile [i voin]ele oamenilor, la fel [i darurile care le vin de
sus: unuia i s-a dat slujirea cuvântului, altuia deosebirea (du-
hurilor), iar altuia darul vindec\rilor, pentru c\ Dumnezeu
[tie cât poate fiecare s\ iconomiseasc\ (harul), [i de aceea
d\ daruri (cu m\suri) diferite. Tot a[a [i `n r\zboiul (cel du-
hovnicesc: Dumnezeu) `ng\duie celui potrivnic (s\ se r\zbo-
iasc\ cu omul) pe m\sura puterii omului de a i se `mpotrivi
aceluia.
5. ~ntrebare: Oare cel ce a primit puterea dumnezeiasc\
[i, `n parte, a fost schimbat, (mai) r\mâne `n firea sa?
R\spuns: Pentru ca voin]a, chiar [i dup\ (primirea) harului,
s\ poat\ ar\ta `n care parte `nclin\ [i cu cine este de acord,
firea r\mâne aceea[i: cel aspru (r\mâne) `n asprimea lui, iar
cel blând `n blânde]ea lui. Astfel, un (om) simplu, ren\scut
duhovnice[te, devine `n]elept, [i i se d\ s\ cunoasc\ tainele

cele ascunse; cu toate acestea, el r\mâne un om simplu
dup\ firea sa. Altul, aspru din fire, `[i dedic\ voin]a slujirii lui
Dumnezeu, [i Dumnezeu `l prime[te, [i cu toate c\ natura lui
r\mâne dur\, Dumnezeu ~[i afl\ pl\cerea `n el. Un altul este
cu bune `nclin\ri, blând [i bun, se consacr\ lui Dumnezeu, [i
Dumnezeu `l prime[te. Dar dac\ nu st\ruie `n faptele cele
bune, nici Dumnezeu nu mai g\se[te pl\cere `ntru el. (Aceas-
ta) pentru c\ toat\ firea lui Adam, (to]i urma[ii lui) pot s\ se
`ntoarc\ fie c\tre bine, fie c\tre r\u; (voin]a) poate `mbr\]i[a
r\ul, dar, dac\ vrea, poate s\-l [i resping\.
6. Dup\ cum pe un pergament se scriu tot felul de lu-
cruri – iar dac\ scrie cineva ceva care nu-i este pe plac, poate
s\ [tearg\ ([i s\ scrie altceva) –, pentru c\ pergamentul pri-
me[te tot ce se scrie pe el, tot a[a (omul) cel aspru (poate
s\ se schimbe), s\-[i `nchine voin]a lui Dumnezeu, s\ se `n-
toarc\ spre ceea ce este bine, iar Dumnezeu `l prime[te; c\
Dumnezeu pe to]i ì prime[te, (prime[te) orice liber\ hot\-
râre (de `ntoarcere), pentru ca s\ arate `ndur\rile Sale.
Pe când Apostolii intrau `ntr-o cetate, r\mâneau acolo
un timp, iar dintre bolnavii (care li se aduceau), pe unii ì vin-
decau, iar pe al]ii nu. Fire[te c\ Apostolii ar fi vrut ca pe to]i
mor]ii s\-i `nvieze, pe (to]i) cei bolnavi s\-i `ns\n\to[easc\,
dar voia lor nu se `mplinea `ntru totul, pentru c\ nu li se d\-
duse s\ fac\ toate câte voiau. Tot a[a [i Pavel, ca unul care
avea pe Mângâietorul, atunci când a fost prins de guverna-
tor ar fi putut (s\ fac\) s\ se d\râme zidurile [i (s\ `ngroape
sub ele) pe acela, dac\ ar fi voit harul care se afla `n el. Cu
toate acestea, Apostolul a fost coborât peste zid `ntr-un co[
(Fapte 9, 25). Deci, unde era puterea dumnezeiasc\ s\l\[-
luit\ `n el? Acestea se `ntâmplau `n virtutea unei rânduieli
dumnezeie[ti; dac\ `n unele cazuri ei f\ceau fapte minunate,
OMILIA A XXVI-A 183
iar `n alte (cazuri) erau neputincio[i, (se `ntâmpla acest lucru)

pentru ca s\ se arate credin]a credincio[ilor [i (necredin]a)
celor necredincio[i, s\ fie `ncercat\ libertatea voin]ei [i s\ se
arate dac\ nu cumva pe unii ì sminteau sl\biciunile (Apos-
tolilor). C\ dac\ Apostolii ar fi f\cut toate câte doreau, o pu-
tere constrâng\toare ar fi s\dit `n oameni teama de Dum-
nezeu. Semnele, deci, [i nu libertatea voin]ei (ar fi impus
credin]a) [i n-ar mai fi fost cu putin]\ s\ existe [i credin]\ [i
necredin]\. Or, cre[tinismul este piatr\ de poticnire [i stânc\
de `ncercare (Rom. 9, 33; 1 Petru 2, 8).
7. Nu trebuie trecute cu u[urin]\ nici cele scrise despre
Iov, anume cum a cerut satana s\-l (ispiteasc\). Pentru c\
(satana) nu putea s\-i fac\ nimic cu de la sine putere.
Dar ce a zis diavolul c\tre Domnul? „Las\-l `n mâinile
mele, [i te va oc\r` `n fa]\” (Iov 2, 5). Tot a[a [i acum exist\
acela[i Iov, Acela[i Dumnezeu, [i acela[i diavol. ~ndat\ ce
dobânde[te cineva ajutor de la Dumnezeu, `ndat\ ce este
plin de zel [i clocote[te de har, satana cere Domnului (s\-l
ispiteasc\) [i zice: „Pentru c\ `l aju]i [i `l sprijine[ti `]i sluje[te
}ie; las\-l [i d\-l pe mâna mea ([i vei vedea) c\ te oc\r\[te
`n fa]\!” (Iov 1, 10 [.u.). Prin urmare, dup\ ce sufletul a fost
mângâiat, harul se `mpu]ineaz\, iar sufletul este dat ispitelor.
Vine diavolul [i `l cople[e[te cu mii de rele: cu descurajare,
dezn\dejde, gânduri rele, [i supune sufletul la necazuri, ca
s\-l sl\beasc\ [i s\-i r\peasc\ n\dejdea `n Dumnezeu.
8. ~ns\ sufletul cel `n]elept nu dezn\d\jduie[te când se
afl\ `n nenorociri, ci ]ine ceea ce are, iar miile de ispite care
vin asupra lui le `ndur\ zicând: „Chiar de va trebui s\ mor,
eu nu-L voi p\r\si” (cf. Iov 13, 15). Atunci, dac\ omul rabd\
pân\ la sfâr[it (Matei 24, 13), Domnul `ncepe s\ gr\iasc\ a[a
lui satana: „Vezi câte rele [i necazuri ai adus asupra lui, iar
el nu ]i s-a supus, ci ~mi sluje[te [i se teme (doar) de Mine”.
Atunci diavolul e dat de ru[ine [i nu mai are ce s\ spun\.

Dac\, `n cazul lui Iov, ar fi [tiut c\ acela, supus ispitelor, le va
r\bda [i nu va fi `nvins, nu ar fi cerut s\-l ispiteasc\, pentru
ca s\ nu fie dat de ru[ine, tot a[a [i acum – dac\ cei supu[i
ispitelor [i necazurilor le rabd\ – satana este ru[inat [i-i pare
r\u c\ nu le poate face nimic. Atunci `ncepe Domnul s\-i zic\:
„Iat\, l-am dat pe mâna ta, iat\, te-am l\sat s\-l ispite[ti.
Oare ai putut ceva? Te-a ascultat?”
9. ~ntrebare: Oare satana cunoa[te toate cugetele [i toa-
te inten]iile omului?
R\spuns: Dac\ un om, tr\ind al\turi de alt om, cunoa[te
lucrurile (care `l privesc), iar tu, care ai dou\zeci de ani, [tii
lucrurile (care privesc) pe aproapele t\u, oare satana, care
este al\turi de tine de la na[tere, nu cunoa[te gândurile tale?
Doar are de-acum [ase mii de ani! Desigur, nu zicem c\
`nainte de a-l ispiti pe om, el [tie (deja) ce va face acesta. Is-
pititorul ispite[te, f\r\ s\ [tie dac\ (omul) i se va supune sau
nu. Pân\ când? Pân\ ce sufletul ì va da roab\ voin]a sa. De
asemenea, nu zicem c\ diavolul cunoa[te toate gândurile [i
inten]iile inimii. C\ dup\ cum un copac, având multe crengi
[i ml\di]e, (oamenii) pot lua din ele câte vor, la fel se `ntâm-
pl\ [i `n cele duhovnice[ti: sufletul are (numeroase) ramuri ale
gândurilor [i inten]iilor. Satana pune st\pânire peste (unele),
dar nu le supune pe toate.
10. Uneori este mai puternic\ partea r\ut\]ii ca s\ i[te
gânduri, alteori biruie cugetul omului, atunci când prime[te
ajutor [i izb\vire de la Dumnezeu [i se `mpotrive[te r\ut\]ii.
~ntr-un caz, este `nfrânt, `n altul, `[i impune voin]a sa. Uneori
omul se apropie de Dumnezeu plin de zel; satana vede, [tie
c\ lucreaz\ contra lui, dar nu-l poate opri. De ce? Pentru c\
(omul) are voin]\ s\ strige c\tre Dumnezeu [i are (ca) lucru
firesc puterea de a iubi pe Dumnezeu, de a crede, de a-L
OMILIA A XXVI-A 185
c\uta [i a se apropia (de El). ~n via]a de toate zilele, agricul-

torul lucreaz\ p\mântul, (dar pentru a rodi, ogorul are ne-
voie de ploaie de sus, de la Dumnezeu); la fel se `ntâmpl\ [i
`n cele duhovnice[ti; ([i acolo) lucrurile trebuie privite sub
dou\ aspecte. Se cuvine, deci, ca omul, (mânat de propria-i
voin]\), s\ cultive ]arina inimii sale [i s\ se trudeasc\, pentru
c\ Dumnezeu cere din partea omului munc\, trud\ [i oste-
neal\. Dar dac\ nu se arat\ norii cei cere[ti [i (nu vin) ploile
harului, zadarnic\ este truda lucr\torului.
11. Acesta este semnul (distinctiv) al cre[tinismului, c\
oricât s-ar trudi [i oricâte fapte bune ar face (omul), se poart\
ca [i când nimic n-a f\cut. Astfel, când poste[te, zice: „N-am
postit”. Când se roag\, (zice): „Nu m-am rugat”. Când st\-
ruie `n rug\ciune, (zice): „N-am st\ruit. Abia de sunt la `nce-
putul lucr\rii [i al trudei”; ([i pe bun\ dreptate): chiar de-ar fi
(om) drept `naintea lui Dumnezeu, dator e s\ zic\: Nu sunt
drept, nici n-am trudit, ci `n fiecare zi sunt ca unul care abia
`ncepe. Dator este, de asemenea, ca `n fiecare zi s\ fie `nsu-
fle]it de n\dejdea, bucuria [i a[teptarea ~mp\r\]iei ce va s\
fie [i a izb\virii, zicând: Dac\ n-am fost izb\vit ast\zi, voi fi
izb\vit mâine. Dup\ cum cel ce s\de[te vie – `nainte de a
`ncepe truda – este plin de n\dejde [i bucurie; cu ochii min]ii
parc\ [i vede butucii, `[i `nchipuie recolta – (deci) `nainte de
a fi ob]inut vinul –, [i a[a se apuc\ de lucru, pentru c\ n\-
dejdea [i a[teptarea ì dau ghes spre trud\ [i multe cheltu-
ieli din casa sa; [i dup\ cum cel ce zide[te o cas\ [i cel ce
lucreaz\ un ogor, la `nceput cheltuiesc mult, `n speran]a câ[-
tigului viitor, tot a[a, dac\ cineva nu este `nsufle]it de bucurie
[i n\dejde, dac\ (nu zice): Voi dobândi izb\virea [i via]a, nu
poate s\ `ndure necazurile, nici povara, nici s\ mearg\ pe
calea cea strâmt\. Pentru c\ n\dejdea [i bucuria, s\l\[luite `n
el, `l fac `n stare s\ trudeasc\, s\ `ndure necazuri [i s\ mearg\

pe calea cea `ngust\.
12. Dup\ cum nu este lucru u[or s\ sco]i t\ciunele din
foc, tot a[a (nu este lucru u[or) ca sufletul (s\ fie izb\vit) de
focul mor]ii, decât numai cu mult\ trud\. De cele mai multe
ori satana, sub cuvânt de lucru bun, spunând sufletului: Cu
acest lucru te vei face binepl\cut lui Dumnezeu, `l `ndeamn\
la gânduri de[arte, dar bune dup\ chip. Sufletul, astfel `n-
[elat, nu [tie s\ le deosebeasc\ [i cade `n cursa [i `n pierza-
nia diavolului. De aceea, arma cea mai puternic\ a atletului
[i lupt\torului aceasta este: s\ intre `n inima sa, s\ lupte
`mpotriva lui satana, s\ se urasc\ pe sine [i s\ se lepede de
sufletul s\u (cel p\c\tos), s\ se mânie `mpotriva sa [i s\ se
mustre pe sine, s\ se `mpotriveasc\ poftelor celor dinl\un-
tru, s\ se opun\ gândurilor (celor rele; `ntr-un cuvânt) s\ se
lupte cu sine `nsu[i.
13. Dac\ tu `]i aperi trupul doar pe din afar\ de stric\-
ciune [i desfrâu, `ns\ `nl\untrul t\u desfrânezi `n gândurile
tale, e[ti un desfrânat `naintea lui Dumnezeu, [i nu-]i folo-
se[te la nimic c\ e[ti feciorelnic cu trupul. Dup\ cum atunci
când un tân\r, am\gind prin vicle[ug o tân\r\ [i corupându-o,
aceasta este dispre]uit\ de mirele ei, pentru c\ a desfrânat,
tot a[a [i sufletul cel netrupesc, intrând `n leg\tur\ cu [arpele
cel ascuns `n el, cu duhul cel viclean, s\vâr[e[te desfrâu `na-
intea lui Dumnezeu. C\ s-a scris: „Oricine prive[te o femeie,
poftind-o, a [i s\vâr[it adulter `n inima lui” (Matei 5, 28). De
aceea, (zicem), este desfrâu s\vâr[it cu trupul, [i desfrâu s\-
vâr[it cu sufletul, când acesta st\ `n comuniune cu satana.
Acela[i suflet (poate) fi p\rta[ [i frate atât al demonilor, cât
[i al lui Dumnezeu [i al `ngerilor. ~ns\, dac\ desfrâneaz\ cu
diavolul, nu mai are niciun pre] `naintea Mirelui celui ceresc.
OMILIA A XXVI-A 187
14. ~ntrebare: Se lini[te[te, oare, satana vreodat\ [i sca-

p\ omul de lupt\, sau (omul) duce r\zboi cât tr\ie[te?
R\spuns: Satana nu `nceteaz\ lupta niciodat\. Cât timp
tr\ie[te omul `n acest veac [i poart\ trup, este `n r\zboi (cu
el). Dar odat\ ce s\ge]ile cele aprinse ale lui satana au fost
stinse, ce r\u ì mai poate face acesta omului, chiar dac\ vine
`mpotriva lui? Se `ntâmpl\ ca un prieten al `mp\ratului s\
aib\ proces; dar pentru c\ `l are pe `mp\rat sprijinitor, prie-
ten [i ajutor, nimic nu i se `ntâmpl\. Cu adev\rat, când cine-
va a ajuns s\ treac\ prin toate treptele [i gradele (de slujire)
[i s-a f\cut prieten al `mp\ratului, cine ar mai putea s\-i fac\
vreun r\u?
~n (lumea noastr\) v\zut\, unele cet\]i primesc de la `m-
p\rat daruri [i ajutoare. Dac\ ([i ele trebuie) s\ aduc\ vreo
oarecare slujire, nu pierd nimic, odat\ ce primesc atâtea bu-
nuri de la `mp\rat. Tot a[a stau lucrurile [i cu cre[tinii: ei sunt
(mereu) ataca]i de vr\jma[, `ns\ (`ntrucât) au ajuns (a se uni
cu) Dumnezeirea [i au fost `mbr\ca]i cu puterea [i odihna
cea de sus, nu le pas\ de r\zboi.
15. Dup\ cum Domnul S-a `mbr\cat `n trup, p\r\sind
toat\ str\lucirea [i puterea, la fel cre[tinii se `mbrac\ `n Du-
hul Sfânt [i sunt `ntru odihn\. Chiar dac\ vine un r\zboi din
afar\, (chiar dac\) satana bate la u[\, ei sunt p\zi]i `nl\untru
prin puterea Domnului, [i nu se `ngrijoreaz\ din pricina lui
satana. Când acela a ispitit pe Domnul patruzeci de zile `n
pustiu, cu ce l-a v\t\mat apropiindu-se de trupul S\u? Pen-
tru c\ `nl\untrul S\u era Dumnezeu! Tot a[a [i cre[tinii, chiar
dac\ sunt ispiti]i din afar\, pe dinl\untru sunt plini de dum-
nezeire [i nu sunt v\t\ma]i cu nimic. Dac\ cineva a ajuns la
aceast\ treapt\, a ajuns la iubirea des\vâr[it\ a lui Hristos [i
la plin\tatea Dumnezeirii (1 Ioan 4, 16; Col. 2, 9). Dar cel
care nu este a[a, acela `nc\ are de dus r\zboi `nl\untrul s\u.
{i uneori se odihne[te `n rug\ciune, alteori se afl\ `n strâm-

torare [i r\zboi. A[a vrea Domnul; fiind `nc\ copil, `l c\le[te
pe acesta `n r\zboaie. {i fiindc\ dou\ lucruri se afl\ `nl\untrul
s\u: lumina [i `ntunericul, odihna [i necazul, (uneori) se roa-
g\ `n lini[te, iar alteori este tulburat.
16. Nu auzi ce spune Pavel? „Dac\ a[ avea toate daru-
rile, dac\ a[ da trupul meu s\ fie ars [i dac\ a[ gr\i `n limbile
`ngerilor, dar dragoste nu am, nimic nu sunt” (1 Cor. 13, 1).
Aceste daruri sunt, `ntr-adev\r, `ndemn\toare (spre virtute),
`ns\ cei ce le au, de[i se afl\ `n lumin\, sunt (totu[i) prunci;
mul]i dintre fra]i au ajuns la astfel de trepte, au primit darul
vindec\rilor, al descoperirii [i al proorociei, dar pentru c\
n-au ajuns pân\ la iubirea cea des\vâr[it\, care este leg\tura
des\vâr[irii (Col. 3, 14), a venit asupra lor r\zboiul [i, fiind
lipsi]i de grij\, au c\zut. Pe când, dac\ ajunge cineva la iubi-
rea cea des\vâr[it\, este legat [i robit de har. Iar dac\ numai
pu]in se apropie de m\sura iubirii [i nu ajunge s\ fie (`ntru
totul) legat de ea, un astfel de om se afl\ `nc\ sub (st\pâni-
rea) fricii, a r\zboiului [i a c\derii [i dac\ nu ia aminte, satana
`l doboar\.
17. A[a (se face) c\ mul]i (dintre cei ce au primit daruri
duhovnice[ti) s-au r\t\cit de la dreapta credin]\, pe când
harul era (deja) `ntru ei. Crezând c\ au ajuns la des\vâr[ire,
au zis: Ajunge, nu avem trebuin]\ (de mai mult). Or, Domnul
este nem\rginit [i nu poate fi cuprins cu mintea. De aceea,
cre[tinii (adev\ra]i) nu cuteaz\ s\ spun\ c\ L-au cuprins de-
plin, ci sunt smeri]i, ziua [i noaptea. {tiin]a, `n domeniul
celor v\zute, este infinit\, de aceea o cuprinde doar cel ce
s-a instruit [i a buchisit mult\ vreme. Tot a[a (stau lucrurile)
[i aici. De nimeni nu poate fi cuprins [i cunoscut Dumnezeu,
afar\ de cei ce L-au gustat, L-au primit [i `[i cunosc sl\bi-
ciunea lor.
OMILIA A XXVI-A 189
Dac\ unul cu pu]in\ `nv\]\tur\, vine `ntr-un sat, unde

sunt oameni simpli, ace[tia `l laud\, pentru c\, ]\rani fiind,
nu [tiu s\ aprecieze (m\sura `nv\]\turii sale). Dac\ acela[i
om cu pu]in\ instruc]ie vine la ora[, unde sunt retori [i `nv\-
]a]i, nu `ndr\zne[te s\ se arate [i s\ le vorbeasc\, pentru c\
cei `nv\]a]i `l iau drept ]\ran.
18. ~ntrebare: Unde merge omul – care se afl\ `n lupt\ [i
are `n sufletul s\u cele dou\ chipuri: al p\catului [i al harului –
atunci când se mut\ din aceast\ lume, de vreme ce este de
ambele p\r]i ]inut?
R\spuns: El va merge la locul spre care ì sunt `ndreptate
mintea [i iubirea.
Dac\ vine necazul [i r\zboiul peste tine, dator e[ti s\ te
`mpotrive[ti [i s\ (le) ur\[ti. C\ nu ]ine de tine iscarea r\zbo-
iului, dar ]ine de tine s\-l ur\[ti. V\zând Domnul gândul t\u,
c\ ~l iube[ti din toat\ inima [i c\ te lup]i (`mpotriva celui-r\u),
`ndep\rteaz\ `ntr-o clipit\ moartea din sufletul t\u – acest
lucru nu este greu pentru El – [i te a[az\ `n sânurile [i `n lumi-
na Lui. ~ntr-o clipit\ te smulge din gura `ntunericului [i `ndat\
te duce `n ~mp\r\]ia Sa. ~ntr-o clipit\ Dumnezeu poate s\ fac\
toate acestea, numai dac\ ~l iube[ti. Dumnezeu a[teapt\ lu-
crarea omului, pentru c\ sufletul este p\rta[ al Dumnezeirii.
19. Spunând pilda cu sem\n\torul, (zicem) adesea c\,
de[i se trude[te, ar\, pune s\mân]a sub brazd\, trebuie s\
a[tepte [i ploaia cea de sus. C\ de nu vin norii [i nu sufl\
vânturile, osteneala agricultorului nu folose[te la nimic, iar
s\mân]a sa r\mâne f\r\ rod. Mut\ acest lucru `n domeniul
duhovnicesc: dac\ omul se mul]ume[te doar cu lucrarea sa,
[i nu prime[te acel lucru str\in de firea lui, este cu neputin]\
s\ fac\ roade vrednice de Domnul. ~n ce st\ lucrarea omu-
lui? ~n `nfrânare, `n fuga de lume, `n st\ruin]\ la rug\ciune, `n
priveghere [i `n iubirea de Dumnezeu [i de fra]i. Aceasta
este datoria lui. Dar dac\ se m\rgine[te doar la lucrarea sa [i

nu a[teapt\ s\ primeasc\ altceva (din afar\), vânturile Duhu-
lui Sfânt nu sufl\ `n sufletul s\u, norii cei cere[ti nu se arat\
[i nu se pogoar\ din cer ploaia care r\core[te sufletul, [i
omul nu poate s\ dea roade vrednice de Dumnezeu.
20. Scris este: Lucr\torul, când vede vi]a aducând rod, o
cur\]\, ca mai multe (roade) s\ aduc\; pe când, pe cea care
nu aduce rod, o dezr\d\cineaz\ [i o arunc\ `n foc (1 Ioan
15, 2). De aceea, datoria omului aceasta este: fie c\ poste[te,
fie c\ privegheaz\, fie c\ se roag\, fie c\ face ceva bun,
pe toate s\ le pun\ pe seama Domnului [i s\ zic\: Dac\
Dumnezeu nu m-ar fi `nt\rit, n-a[ fi putut s\ postesc, nici
s\ m\ rog, nici s\ m\ desprind de lume. {i astfel, v\zând
Dumnezeu buna ta voire, (v\zând) c\ faptele pe care tu `n
chip firesc le faci I le atribui Lui, `]i va d\rui pe cele ce ~i sunt
proprii, ([i anume bunurile cele duhovnice[ti), dumnezeie[ti
[i cere[ti. Care sunt acestea? Roadele Duhului sunt bucuria
[i veselia.
21. ~ntrebare: Dar pentru c\ asemenea iubirii, credin]ei [i
rug\ciunii (ca roade duhovnice[ti) sunt [i cele fire[ti care-s ase-
menea lor, arat\-ne prin ce se deosebesc cele duhovnice[ti?
R\spuns: Cele pe care le s\vâr[e[ti cu propriile-]i puteri
sunt bune [i binepl\cute lui Dumnezeu, dar nu sunt curate.
De pild\, iube[ti pe Dumnezeu, dar nu `n chip des\vâr[it;
vine (`ns\) Domnul [i-]i d\ iubirea cea neschimb\toare [i
cereasc\. Te rogi `n chip firesc, dar mintea-]i r\t\ce[te [i te
gânde[ti la multe; Dumnezeu (`ns\) `]i d\ rug\ciunea cea
adev\rat\, „`n duh [i adev\r” (Ioan 4, 23).
~n via]a de toate zilele, `ndeob[te, p\mântul rode[te de
la sine spini; agricultorul `l ar\, `l preg\te[te cu grij\, ([i apoi)
arunc\ s\mân]a, dar spinii, f\r\ s\ fi fost sem\na]i, cresc [i se
`nmul]esc, pentru c\ dup\ c\lcarea poruncii i s-a zis lui Adam:
OMILIA A XXVI-A 191
„Spini [i p\l\mid\ `]i va rodi ]ie p\mântul” (Fac. 3, 18). Agri-

cultorul iar\[i, trude[te, (preg\te[te) p\mântul, smulge m\-
r\cinii, `ns\ ace[tia iar se `nmul]esc. Mut\ aceasta pe t\râm
duhovnicesc. Dup\ c\lcarea poruncii de c\tre Adam, p\-
mântul inimii rode[te spini [i p\l\mid\; omul `l lucreaz\ [i
trude[te, dar m\r\cinii gândurilor rele cresc (mereu). Dup\
aceea, Duhul Sfânt vine El `nsu[i `n ajutorul sl\biciunii oame-
nilor, iar Domnul arunc\ `n p\mântul inimii s\mân]a, dar
spinii [i p\l\mida mai cresc `nc\. Din nou, Domnul `nsu[i,
`mpreun\ cu omul, lucreaz\ p\mântul inimii; cu toate aces-
tea, [apte duhuri necurate [i spini odr\slesc acolo pân\ ce
vine vara (cea duhovniceasc\), când harul abund\, iar spinii
se usuc\ de c\ldura soarelui.
22. De[i r\utatea viaz\ `n firea (omeneasc\), nu dom-
ne[te peste aceasta decât dac\ afl\ hran\ (`n ea).
Neghina poate s\ `n\bu[e covorul verde de grâu, dar so-
sind vara, dup\ ce spicele s-au copt, neghina nu mai poate
v\t\ma grâul. Ce se `ntâmpl\ dac\ treizeci de bani]e de grâu
curat se amestec\ cu un kil de neghin\? (Neghina) este `n\-
bu[it\ de prisosul grâului.
Tot a[a se `ntâmpl\ [i `n (starea de) har; când harul [i
darul lui Dumnezeu prisosesc `n om, când omul se `mbo-
g\]e[te `n Domnul, iar r\utatea `n mic\ m\sur\ mai exist\
`ntru el, ea nu mai poate s\-l vat\me, nu mai are putere asu-
pra lui, nici nu-[i g\se[te loc `n el. De altfel, venirea Domnu-
lui [i grija Sa (de oameni) aveau ca scop s\ elibereze pe cei
robi]i [i supu[i (r\ut\]ii) [i s\-i fac\ `nving\tori ai mor]ii [i ai
p\catului. Prin urmare, fra]ii nu trebuie s\ se mire dac\ sunt
nec\ji]i de cineva (pentru c\ aceasta se face) ca s\ fie izb\vi]i
de r\utate.
23. Chiar [i `n (vremea) Vechiului (Testament), Moise [i
Aaron, fiind `mbr\ca]i cu preo]ia, au suferit multe. Caiafa `ns\,
cel ce st\ `n scaunul lor, a prigonit [i a osândit pe Domnul;

totu[i, cinstind (Domnul) preo]ia, a `ng\duit s\ se `ntâmple
a[a. Tot a[a [i proorocii au fost prigoni]i de (cei din) neamul
lor. Pe Moise l-a urmat Petru; lui i s-a `ncredin]at Biserica cea
nou\ a lui Hristos [i preo]ia cea adev\rat\; acum exist\ un
botez al focului [i al Duhului, [i o t\iere `mprejur a inimii
(Rom. 2, 29). Duhul cel dumnezeiesc [i ceresc s\l\[luie[te `n
minte. Totu[i, nici chiar cei des\vâr[i]i, cât\ vreme sunt `n
trup, nu sunt f\r\ de grij\. Ei se tem pentru c\ au libertate
de voin]\ [i sunt supu[i ispitelor. Numai când sufletul va
ajunge `n cetatea sfin]ilor, numai atunci va putea s\ fie scu-
tit de necazuri [i ispite. Acolo, (`n cetatea sfin]ilor), nu mai
exist\ grij\, sup\rare, trud\, b\trâne]e, satana sau r\zboi, ci
odihn\, bucurie, pace [i mântuire. Domnul Se afl\ `n mijlocul
lor. El, Care Se nume[te Mântuitor, pentru c\ mântuie[te pe
cei robi]i; (El, Care) Se nume[te Doctor, pentru c\ d\ docto-
ria cea cereasc\ [i dumnezeiasc\ [i vindec\ patimile sufletu-
lui, care, `n unele privin]e, st\pânesc asupra omului. ~ntr-un
cuvânt, Iisus este ~mp\rat [i Dumnezeu, pe când satana este
tiran [i principe r\u.
24. Prin urmare, Dumnezeu [i `ngerii S\i vor ca omul s\
fie al\turi de ei `n ~mp\r\]ie; dar [i diavolul [i `ngerii s\i `l vor
de partea lor. Deci, sufletul se afl\ la mijloc, `ntre cele dou\
p\r]i, [i fiul acelei p\r]i se face, c\tre care `nclin\ voia sa.
Dup\ cum atunci când un tat\ – trimi]ându-[i fiul `n ]ar\
str\in\, bântuit\ de fiare s\lbatice – ì d\ acestuia otr\vuri [i
leacuri, iar dac\ fiarele sau balaurii se arunc\ asupra lui, le d\
(otr\vurile) [i le ucide, tot a[a [i noi s\ ne sârguim s\ dobân-
dim leacul cel ceresc, leacul izb\vitor pentru suflet, ca s\ uci-
dem cu el fiarele cele veninoase, care sunt duhurile necurate.
Nu-i lucru u[or s\ dobândim inim\ curat\; numai cu mult\
OMILIA A XXVI-A 193
lupt\ [i trud\, numai dac\ smulge din r\d\cin\ r\ul, poate

omul s\ dobândeasc\ o con[tiin]\ [i o inim\ curat\.
25. Se `ntâmpl\ s\ fi primit cineva harul, dar s\ nu aib\
inima curat\. De aceea au c\zut cei care au c\zut, pentru c\
n-au cunoscut c\ dup\ (ce au primit harul) se mai afl\ `n ei
fumul [i p\catul. Cei drep]i `ns\ (au apucat) pe calea cea
strâmt\ [i plin\ de necazuri [i au binepl\cut lui Dumnezeu
pân\ la sfâr[it. Avraam, (de pild\), fiind bogat (atât) dup\
Dumnezeu, (cât) [i dup\ lume, s-a numit pe sine „p\mânt [i
cenu[\” (Fac. 18, 27), iar David zicea: „Eu sunt vierme, [i nu
om, ocara oamenilor [i def\imarea poporului” (Ps. 21, 6). La
fel, to]i Apostolii [i proorocii r\u au p\timit [i au fost de-
f\ima]i. Dar Domnul `nsu[i, Care este Dumnezeu [i Calea
(vie]ii), Care n-a venit pentru Sine `nsu[i, ci pentru tine, ca
s\-]i fie pild\ (`n `mplinirea) a tot binele, iat\ cât S-a smerit.
A luat chip de rob, (El), Care era Dumnezeu [i Fiul lui Dum-
nezeu, ~mp\rat [i Fiu al ~mp\ratului, El, Care d\duse leacurile
cele t\m\duitoare, El, Care vindecase pe cei r\ni]i, S-a ar\tat
ca unul dintre ei.
26. Dar s\ nu dispre]uie[ti m\re]ia dumnezeiasc\ v\-
zându-L (pe Fiul lui Dumnezeu) dup\ chipul cel din afar\,
smerit [i asemenea nou\, c\ pentru noi S-a ar\tat a[a, iar nu
pentru El `nsu[i.
Gânde[te-te cât de mult a fost umilit, mai umilit decât
oricare dintre oameni, când, `mbulzindu-se, mul]imile stri-
gau: „R\stigne[te-L, r\stigne[te-L” (Luca 23, 21). Dup\ cum
`n via]a de toate zilele, r\uf\c\torul osândit de judec\tor este
dispre]uit [i batjocorit de tot poporul, tot a[a (a fost privit)
Domnul `n vremea r\stignirii, ca unul pe drept dat mor]ii,
(a[a a fost dispre]uit) de farisei. Ce umilin]\ a suferit când
L-au scuipat `n fa]\, I-au pus (pe cap) coroan\ de spini [i L-au
p\lmuit. Pentru c\ s-a scris: „Spatele l-am dat spre b\t\i [i
13 – Omilii
obrajii Mei spre p\lmuiri, iar fa]a Mea nu am ferit-o de ru-

[inea scuip\turilor” (Luca 50, 6). {i dac\ Dumnezeu atâtea
oc\ri, suferin]e [i umilin]e a `ndurat, tu, care noroi e[ti dup\
fire, tu, a c\rui fire este muritoare, oricât te vei smeri, nu faci
nimic asemenea St\pânului t\u. Dumnezeu S-a smerit pentru
tine, pe când tu nu te smere[ti pentru tine, ci te trufe[ti [i te
mândre[ti! El a venit ca s\ ia (asupra Sa) necazurile [i pove-
rile (tale) [i s\-]i dea odihna Lui; tu `ns\ nu vrei s\ te trude[ti,
pentru ca astfel s\ dobânde[ti vindecarea r\nilor tale.
Slav\ `ng\duin]ei [i `ndelungii Sale r\bd\ri, `n veci. Amin.
OMILIA A XXVII-A
Aceast\ omilie, ca [i cea precedent\, trateaz\ mai pe larg (mai

`ntâi) despre demnitatea [i starea cre[tinului. ~nva]\ apoi multe
lucruri foarte folositoare despre libertatea voin]ei, amestecând [i
unele chestiuni pline de `n]elepciune dumnezeiasc\.
1. Cunoa[te-]i, omule, noble]ea, demnitatea [i valoarea!

E[ti frate al lui Hristos, prieten al ~mp\ratului, mireas\ a Mi-
relui celui ceresc! Pentru c\ acela care poate s\ cunoasc\
demnitatea sufletului s\u, poate s\ cunoasc\ [i puterea [i
tainele Dumnezeirii, dar [i mai mult s\ se smereasc\; pentru
c\ prin puterea lui Dumnezeu `[i vede cineva (atât demni-
tatea, cât [i) c\derea sa.
Dup\ cum Domnul, trecând prin suferin]e [i r\stignire, a
fost sl\vit [i a[ezat de-a dreapta Tat\lui, tot a[a trebuie ca [i
tu s\ suferi `mpreun\ cu El, s\ te r\stigne[ti `mpreun\ cu El,
pentru a fi ridicat [i a sta (pe acela[i scaun) `mpreun\ cu El,
pentru a te uni cu trupul lui Hristos [i pentru a `mp\r\]i `m-
OMILIA A XXVII-A 195
preun\ cu El `n acel veac. C\ „dac\ p\timim `mpreun\ cu El,

vom fi [i sl\vi]i `mpreun\ cu El” (Rom. 8, 17).
2. To]i aceia care pot s\ `nving\ [i s\ treac\ zidurile
r\ut\]ii intr\ `n cetatea cea cereasc\, cea pa[nic\ [i plin\ de
multe bun\t\]i, unde se odihnesc duhurile celor drep]i. Se
cuvine, deci, ca pentru acest lucru s\ ne trudim [i s\ ne lup-
t\m mult. C\ nu este drept ca Mirele, Care a venit pentru
tine, s\ p\timeasc\ [i s\ se r\stigneasc\, iar mireasa, pentru
care a venit Mirele, s\ fie lene[\ [i u[uratic\. Dup\ cum `n
via]a de toate zilele desfrânata se d\ tuturor, f\r\ frâu, la fel
[i sufletul se d\ oric\rui demon [i e stricat de duhuri.
Sunt (unii oameni) care s\vâr[esc p\catul [i (poart\) r\ul
(`n ei) cu voia lor liber\, sunt `ns\ al]ii (care s\vâr[esc p\ca-
tul) `mpotriva voin]ei lor. Ce `nseamn\ aceasta? Cei care
poart\ `n ei r\ul printr-o liber\ alegere sunt cei care las\ voia
lor prad\ r\ut\]ii, leag\ cu ea prietenie [i se complac (`n
aceast\ stare). Ace[tia au pace cu satana [i nu duc r\zboi cu
diavolul `n cugetele lor. Pe când cei care au p\catul `n ei `m-
potriva voin]ei lor, (`l au), dup\ cuvântul Apostolului Pavel,
„luptându-se `mpotriva lor, `n m\dularele lor” (Rom. 7, 23).
Puterea [i acoper\mântul cel `ntunecos este `n ei `mpotriva
voin]ei lor, nu g\sesc pl\cere `n acestea [i nu li se supun;
dimpotriv\, vorbesc [i lucreaz\ `mpotriva lor [i se mânie pe
ei `n[i[i. Ace[tia sunt cu mult mai buni [i mai de cinste `nain-
tea lui Dumnezeu decât aceia care cu voia lor se las\ prad\
r\ut\]ii [i g\sesc pl\cere `n ea.
3. S\ presupunem c\ un `mp\rat `ntâlne[te o fat\ s\rac\,
`mbr\cat\ `n zdren]e [i, f\r\ s\ se ru[ineze de ea, o dezbrac\
de hainele ei cele murdare, o spal\ de negreala (de pe ea),
o `mpodobe[te cu haine str\lucitoare [i o face p\rta[\ la
masa `mp\r\teasc\; tot a[a [i Domnul, aflând sufletul r\nit [i
acoperit de vân\t\i, a pus (pe r\nile) lui doctorii, l-a dezbr\-
cat de hainele cele `nnegrite [i de r\utatea cea ru[inoas\ [i

l-a `mbr\cat cu haine `mp\r\te[ti, cere[ti, dumnezeie[ti, lu-
minoase [i str\lucitoare, i-a pus cunun\ pe cap [i l-a f\cut
p\rta[ la masa `mp\r\teasc\, pentru a se bucura [i veseli.
S\ presupunem, de asemenea, c\ exist\ o gr\din\ cu
pomi roditori [i binemirositori, cu multe locuri `ncânt\toare,
pline de frumuse]e, de balsam [i de odihn\, [i c\ oricine
trece pe acolo se desf\teaz\ [i se odihne[te; la fel este cu
sufletele `n ~mp\r\]ia (cerurilor). Toate se bucur\ [i se vese-
lesc, (toate) sunt `mp\ra]i, domni [i dumnezei. C\ s-a scris:
„~mp\rat al `mp\ra]ilor [i Domn al domnilor” (Apoc. 17, 14).
4. Cre[tinismul nu este un lucru oarecare; „taina aceas-
ta mare este” (Efes. 5, 32); cunoa[te-]i deci noble]ea ta; cu-
noa[te c\ ai fost chemat la demnitatea `mp\r\teasc\, (che-
mat) s\ fii „neam ales, preo]ie [i popor sfânt” (1 Petru 2, 9).
Taina cre[tinismului este str\in\ de lumea aceasta. Astfel, pe
când slava [i bog\]ia `mp\ratului sunt lucruri p\mânte[ti,
stric\cioase [i trec\toare, acea ~mp\r\]ie [i (acea) bog\]ie
sunt lucruri cere[ti, pline de slav\. Or, (cre[tinii) domnesc `m-
preun\ cu ~mp\ratul cel ceresc, `n Biserica cea cereasc\. {i
(fiindc\) „El este `ntâi-n\scut dintre cei mor]i” (Col. 1, 18), [i
ei sunt `ntâi-n\scu]i. Dar, de[i sunt astfel (v\zu]i) `naintea lui
Dumnezeu, ca ni[te (oameni) ale[i [i `ncerca]i (`n virtute), `n
ochii lor sunt cei de pe urm\ [i vrednici de dispre]uit. Iar
faptul acesta, (adic\) de a fi smeri]i [i de a se socoti de nimic,
(a devenit) pentru ei o a doua natur\.
5. ~ntrebare: Oare ei nu [tiu c\ au dobândit un dar pe
care nu-l aveau, un lucru str\in de firea lor?
R\spuns: ~]i spun: nu `nseamn\ c\ nu sunt `ncerca]i (`n
virtute), c\ n-au sporit [i c\ nu [tiu c\ au dobândit ceea ce
nu aveau. Dar a[a fiind, venind harul, ì `nva]\ s\ nu ]in\ (`n
mare) cinste sufletul lor, (s\ nu cread\ despre ei) c\ au sporit,
ci s\ se considere, `n mod firesc, de dispre]uit. (A[a se face

c\), fiind (plini) de cinste `naintea lui Dumnezeu, sunt (de dis-
pre]uit) `naintea (ochilor) lor; sporind (`n virtute) [i `n cunoa[-
terea lui Dumnezeu, (se arat\) ca [i când n-ar [ti nimic; fiind
boga]i `naintea lui Dumnezeu, (sunt s\raci) `naintea (ochilor)
lor. C\ dac\ Hristos, „luând chip de rob” (Filip. 2, 7), a `nvins
pe diavol prin smerenie, [arpele, la `nceput, prin `ngâmfare [i
mândrie l-a pierdut pe Adam. Acela[i [arpe, ascunzându-se
acum `nl\untrul inimilor, surp\ [i pierde neamul cre[tinilor
prin mândrie.
6. Dup\ cum atunci când cineva, liber, nobil [i bogat `n
(aceast\) lume, sporind `n bog\]ii, `[i pierde capul, `[i pune
n\dejdea `n sine, ajunge nesuferit, calc\ pe to]i `n picioare [i
se poart\ urât, tot a[a unii, fiind lipsi]i de dreapt\ socotin]\,
de `ndat\ ce li se `mpline[te cât de pu]in rug\ciunea [i (afl\)
odihn\, `ncep s\ se `ngâmfe, s\-[i piard\ capul, s\ judece
(pe al]ii) [i cad `n cele mai de jos ale p\mântului. Pentru c\
acela[i [arpe care prin mândrie l-a scos pe Adam odinioar\
(din Rai), zicând: „Ve]i fi ca ni[te dumnezei” (Fac. 3, 5); ace-
la[i seam\n\ (acum) `n inimi mândria, zicând: „E[ti des\vâr-
[it, (cele de pân\ acum) `]i ajung, te-ai f\cut bogat, n-ai ne-
voie de nimic, fericit e[ti”. Sunt `ns\ al]i oameni care, de[i
sunt boga]i `n (aceast\) lume, de[i bog\]ia le aduce multe
roade, arat\ dreapt\ socotin]\, nu se mândresc [i nu-[i pun
`ncrederea `n ei `n[i[i, ci r\mân aceia[i, pentru c\ [tiu c\ dup\
bel[ug (poate) urma (s\r\cia). De asemenea, când ajung la
pagub\ [i ananghie, nu se `ntristeaz\, ci r\mân ca mai `na-
inte, pentru c\ [tiu c\ iar\[i (poate) urma bel[ugul. C\p\tând,
deci, o lung\ experien]\, nu sunt (niciodat\) surprin[i; de
aceea, când se afl\ `n bel[ug, nu se mândresc, iar când vine
peste ei paguba, nu sunt cuprin[i de mirare.
7. Aceasta `nseamn\ cre[tinismul: gustare a adev\rului,

hr\nire [i potolire a setei cu adev\rul, `n chip adeverit [i lu-
cr\tor. Dup\ cum atunci când cineva, `nsetat fiind, `ntâlne[te
un izvor, `ncepe s\ bea [i, venind altcineva [i smulgându-l
de acolo [i nel\sându-l s\ se `ndestuleze pe cât vrea, cel
care gustase din ap\ arde [i mai mult (de dorul ei) [i o caut\
cu mai mult\ ardoare, la fel (se `ntâmpl\) [i `n cele duhovni-
ce[ti: gustând cineva [i `mp\rt\[indu-se de hrana cea ce-
reasc\, apoi rupându-l (cineva de la ea), nimic nu-i (mai
poate) aduce `ndestulare.
8. ~ntrebare: De ce nu-i este dat s\ fie `ndestulat?
R\spuns: Domnul cunoa[te sl\biciunea omului, c\ numai-
decât se `ngâmf\. De aceea, mic[oreaz\ ajutorul S\u [i `ng\-
duie ca omul s\ fie `ncercat [i muncit. C\ dac\ tu, pu]in (har)
primind, te mândre[ti [i nimic nu te mai poate `nfrâna, cu cât
mai nesuferit te-ai face dac\ ]i s-ar da harurile din bel[ug?
De aceea Dumnezeu, Care cunoa[te sl\biciunea (ta), las\ (`n
adânca Sa `n]elepciune) s\ fii supus la `ncerc\ri, ca s\ te
smere[ti [i s\-L cau]i cu mai mult zel.
~n via]a de toate zilele, când un s\rac g\se[te o pung\
cu aur [i `ncepe s\ strige: „Am g\sit, am g\sit o pung\, sunt
bogat”, auzind cel ce a pierdut-o, (vine) [i i-o ia. De aseme-
nea, când un om bogat, pierzându-[i capul, `ncepe s\ insulte,
s\-i calce pe to]i `n picioare [i s\ se ridice deasupra tuturor,
auzind `mp\ratul, (vine) [i ì confisc\ bunurile; tot a[a (se `n-
tâmpl\ [i) `n cele duhovnice[ti: când unii abia gust\ din
odihn\, ne[tiind s-o pre]uiasc\, pierd [i ceea ce au primit.
Pentru c\ p\catul ì ispite[te [i le `ntunec\ mintea.
9. ~ntrebare: Cum se face c\ unii cad dup\ ce i-a cercat
harul? Oare (acum) satana nu este mai slab? Cum poate s\
fie noapte, atunci când este zi?
R\spuns: Harul `ng\duie (s\ fii l\sat `n seama) r\ut\]ii nu

pentru c\ el se stinge sau se sl\be[te, ci pentru ca libertatea
voin]ei tale s\ fie `ncercat\ [i (s\ se arate) `n ce parte `nclin\.
Atunci `ns\ când tu din nou te apropii, cu voia ta, de Dom-
nul, `ndemni harul ca iar\[i s\ te cerceteze. (Ar fi de ne`n-
]eles) cum de s-a scris: „Nu stinge]i Duhul” (1 Tes. 5, 19),
dac\ tu nu l-ai stinge atunci când, neglijent fiind, voin]a ta
nu se acord\ cu El. De asemenea, s-a spus: „Nu `ntrista]i Du-
hul cel Sfânt, cu Care a]i fost pecetlui]i pentru ziua r\s-
cump\r\rii” (Efes. 3, 40). Vezi c\ depinde de voin]a ta [i de
libera ta hot\râre s\ cinste[ti [i s\ nu `ntristezi pe Duhul cel
Sfânt? ~]i spun c\ [i cre[tinii cei des\vâr[i]i, care sunt cap-
tiva]i [i `mb\ta]i dup\ bine, [i ei au libertate a voin]ei; dato-
rit\ ei, sunt `ncerca]i de multe rele, (dar) se `ndreapt\ spre
ceea ce este bine.
10. Dup\ cum cei ce se afl\ `n alte demnit\]i, cei boga]i
[i nobili (pot) s\ p\r\seasc\ din liber\ alegere [i ini]iativ\
demnit\]ile, bog\]ia [i starea lor, s\ se `mbrace `n haine mur-
dare [i s\r\c\cioase, (s\ schimbe) slava cu lipsa onorurilor [i
s\ ajung\ s\raci [i dispre]ui]i, pentru c\ acest lucru st\ `n
propria lor alegere; (tot a[a se `ntâmpl\ [i cu alegerea bine-
lui [i a r\ului). Ba, `]i spun c\ [i Apostolii, care aveau harul `n
chip des\vâr[it, nu erau `mpiedica]i de el s\ fac\ ceea ce
voiau, chiar dac\ ar fi voit s\ s\vâr[easc\ ceva ce nu era pl\-
cut harului. Pentru c\ firea noastr\ este capabil\ [i de bine,
[i de r\u, iar puterea potrivnic\ (poate doar s\) `ndemne, dar
nu s\ [i sileasc\ (la s\vâr[irea r\ului). Prin urmare, tu ai liber-
tatea s\ te pleci de partea de care voie[ti. Nu vezi c\ Petru
a fost mustrat (Gal. 2, 18), (c\), venind Pavel (la Antiohia, l-a
certat), ca pe unul care era vrednic de mustrare. Pavel, de
asemenea, om duhovnicesc fiind, din propria-i voin]\ s-a
sf\dit cu Barnaba [i, „iscându-se ne`n]elegere `ntre ei, s-au
desp\r]it unul de altul” (Fapte 15, 39). Acela[i Pavel zice un-
deva: „Fra]ilor, de va c\dea un om `n vreo gre[eal\, voi cei
duhovnice[ti `ndrepta]i-l pe unul ca acesta cu duhul blân-
de]ii; luând seama la voi `n[iv\, ca s\ nu c\de]i [i voi `n is-
pit\” (Gal. 6, 1). Iat\, (deci), c\ cei duhovnice[ti sunt ispiti]i,
pentru c\ dispun `nc\ de libertatea voin]ei, iar du[manii ì
atac\ atâta timp cât sunt `n veacul acesta.
11. ~ntrebare: Oare Apostolii ar fi putut s\ p\c\tuiasc\
dac\ ar fi vrut, sau harul era mai puternic chiar decât voia lor?
R\spuns: Ei nu mai puteau s\ p\c\tuiasc\, pentru c\ nu
alegeau (p\catul), ca unii care se aflau `n har [i `n lumin\. Nu
vrem s\ spunem c\ harul era slab `n ei, ci spunem doar c\
harul las\ celor duhovnice[ti s\ aib\ voia lor, (le las\) puterea
de a s\vâr[i cele ce voiesc [i s\ se `ntoarc\ `ncotro voiesc.
Desigur, firea omeneasc\ este slab\ [i ea poate s\ se `ntoar-
c\ (spre r\u) chiar [i când binele locuie[te `n ea.
Cei ce se `mbrac\ (cu cele necesare) pentru r\zboi, cu
scut [i arme, sunt `n siguran]\ [i du[manii nu-i atac\; dac\ ì
atac\, depinde de voin]a lor fie s\ se foloseasc\ de arme [i
s\ se lupte cu du[manii [i s\-i biruie, fie s\ se complac\ `n
tov\r\[ia lor, s\ nu lupte – de[i au arme – [i s\ `ncheie pace
cu ei. Tot a[a [i cre[tini, care sunt `mbr\ca]i cu puterea cea
mare [i au armele cele cere[ti, (pot), dac\ vor, s\ se com-
plac\ `n tov\r\[ia lui satana, s\ nu se r\zboiasc\, ci s\ fac\
pace cu el. Pentru c\ firea (omeneasc\) este schimb\toare,
[i dac\ vrea cineva, poate ajunge fiu al lui Dumnezeu, sau
fiu al pierz\rii, pentru c\ are libertatea de a alege.
12. Altceva este s\ vorbe[ti despre pâine [i mas\, [i alt-
ceva este s\ iei pâine, s\ gu[ti din bun\tatea ei [i s\ ]i se
`ntremeze toate m\dularele. Altceva este s\ vorbe[ti despre
o b\utur\ foarte pl\cut\, [i altceva este s\ mergi la izvor, s\
sco]i (ap\) din el [i s\ te desf\tezi gustând din ea. Altceva
este s\ vorbe[ti despre r\zboi, despre lupt\torii [i solda]ii

cei viteji, [i altceva este s\ mergi pe câmpul de lupt\, s\ te
ba]i cu du[manii, s\ ataci [i s\ te retragi, s\ prime[ti [i s\ dai
lovituri [i, (`n sfâr[it), s\ dobânde[ti laurii biruin]ei. Tot a[a
(stau lucrurile) [i `n cele duhovnice[ti. Una este s\ ritorise[ti
despre ele, pe temeiul celor `nv\]ate din c\r]i, alta s\ ai `n
omul cel l\untric – aievea, `n chip nemincinos [i sigur – co-
moara, [i harul, [i gustul, [i lucrarea Duhului Sfânt. Cei ce
spun vorbe goale sunt (ni[te) `nchipui]i [i prada min]ii lor.
Pentru c\ zice Apostolul: „Iar cuvântul nostru [i propov\-
duirea noastr\ nu stau `n cuvinte de `nduplecare ale `n]elep-
ciunii omene[ti, ci `n adeverirea Duhului [i a puterii” (1 Cor.
2, 4). Iar `n alt loc, zice acela[i (Pavel): „Iar ]inta poruncii este
dragostea din inim\ curat\, din cuget bun [i din credin]\
nef\]arnic\” (1 Tim. 1, 5). Un astfel de om nu cade. Pentru c\
multora dintre cei ce au c\utat pe Dumnezeu li s-a deschis
poarta, au v\zut comoara [i s-au `ndreptat c\tre ea. Dar pe
când strigau plini de bucurie: „Am aflat comoar\!”, poarta
s-a `nchis dinaintea lor, iar ei au `nceput (iar\[i) s-o caute,
strigând cople[i]i de triste]e: „Am g\sit comoar\, dar, vai,
am pierdut-o!”.
Cu un anumit rost se `mpu]ineaz\ harul, ca noi cu [i mai
mult zel s\-l c\ut\m, c\ tezaurul se arat\ pe m\sura c\ut\rii (lui).
13. ~ntrebare: Fiindc\ unii zic c\ acela care a primit harul
a trecut din moarte la via]\, (se pune `ntrebarea): Oare cel
care se afl\ `n lumin\ mai poate s\ aib\ gânduri murdare?
R\spuns: S-a scris: „Voi a]i `nceput `n Duh [i acum sfâr[i]i
`n trup” (Gal. 3, 3). {i iar\[i: „~mbr\ca]i-v\ cu toate armele
Duhului, ca s\ pute]i sta `mpotriva uneltirilor diavolului”
(Efes. 6, 11).
~ntr-un cuvânt, exist\ dou\ situa]ii: una când (omul) `m-
brac\ armele ([i st\ ca mai `nainte), [i alta când, (`mbr\când
armele), lupt\ `mpotriva „puterilor [i a st\pâniilor” (Efes.

6, 12). Unul se afl\ `n lumin\, altul `n `ntuneric. Pentru c\ s-a
scris: „~n toate lua]i pav\za credin]ei, ca s\ pute]i stinge toa-
te s\ge]ile cele arz\toare ale celui viclean” (Efes. 6, 16). {i:
„S\ nu `ntrista]i Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu” (Efes. 4, 30);
[i iar\[i: „Este cu neputin]\ ca aceia care au fost lumina]i,
care au gustat din Duhul Sfânt, c\zând, s\ se `nnoiasc\ iar\[i”
(Evr. 6, 4-6).
Vezi c\ [i cei care au fost lumina]i [i au gustat din har
(pot) s\ cad\? Vezi c\ (omul poate, cu voin]a sa, s\ fie `n acord
cu Duhul, sau s\-L `ntristeze)? Totu[i, el a primit arme ca s\
porneasc\ la r\zboi [i s\ se lupte `mpotriva du[manilor; a fost
luminat ca s\ stea `mpotriva `ntunericului.
14. ~ntrebare: Cum (poate) spune Apostolul: „Dac\ a[
avea toat\ cunoa[terea [i toat\ proorocia [i dac\ a[ vorbi `n
toate limbile `ngerilor, nimic nu sunt” (1 Cor. 13, 2)?
R\spuns: Nu trebuie s\ `n]elegem (aceste cuvinte) `n
sensul c\ Apostolul nu era nimic; (el vrea s\ spun\ c\) `n com-
para]ie cu iubirea, care este des\vâr[it\, aceste (daruri) sunt
nimica toat\, c\ cel ajuns la aceste trepte (de des\vâr[ire
poate) s\ cad\, pe când cel care are iubirea, nu cade.
~]i spun c\ am v\zut oameni care dobândiser\ toate da-
rurile [i se f\cuser\ p\rta[i ai Duhului, dar care, neajungând
[i la iubirea cea des\vâr[it\, au c\zut. Astfel, unul dintre
(b\rba]ii) de seam\, lep\dându-se de lume, a vândut toate
bunurile sale, i-a slobozit pe sclavi [i s-a f\cut vestit pentru
`n]elepciunea [i via]a lui curat\. Cu timpul `ns\ a c\p\tat o
mare `ncredere `n sine, s-a mândrit, iar `n cele din urm\ a
c\zut `n desfrâu [i `n multe rele.
15. Un altul, pe vremea prigoanei, [i-a dat trupul (la
cazne) [i s-a f\cut m\rturisitor. Dup\ aceea, f\cându-se pace,
a fost eliberat, [i era vestit; `ntr-adev\r, pleoapele ì fuseser\

mutilate, c\-i fuseser\ arse. Deci, plin de slav\ fiind, a fost
chemat la rug\ciunile (p\gâne[ti); (atunci), luând alimente
(de pe altar), le d\dea slugii sale; `n acel moment mintea lui
era ca [i când niciodat\ nu auzise cuvântul lui Dumnezeu.
Un altul, `n vremea persecu]iei, [i-a dat trupul (la felurite
cazne): a fost b\tut, spânzurat (pe lemn), apoi aruncat `n
temni]\. (Acolo) `l slujea cu credin]\ o femeie ce-[i `nchinase
via]a lui Dumnezeu. Obi[nuindu-se `ns\ cu ea, pe când era
`n temni]\, a c\zut `n desfrâu.
Iat\, deci, cum au c\zut [i bogatul care lep\dase averile
sale, [i cel ce [i-a dat trupul s\ fie torturat.
16. Un altul, nevoitor `n]elept, care tr\ia `n acela[i s\la[
cu mine, [i se ruga cu mine, era atât de bogat `n har, `ncât
v\rsa lacrimi de poc\in]\ când se ruga lâng\ mine. Cu adev\-
rat, harul fierbea `n el. I se d\duse [i darul vindec\rilor, alun-
ga demoni [i t\m\duia prin punerea mâinilor pe cei ologi,
care sufereau cumplit. ~ns\, `n cele din urm\, s-a ar\tat lip-
sit de grij\: sl\vit de lume [i `ndulcindu-se `n aceasta, s-a
mândrit [i a c\zut `n cele mai adânci (abisuri) ale p\catului.
Vezi c\ [i cel ce a avut darul vindec\rilor a c\zut?
Vezi c\ `nainte de a ajunge la m\sura iubirii (des\vâr[ite)
(oamenii pot) s\ cad\, pe când cel ce ajunge la (m\sura de-
s\vâr[irii) iubirii se leag\ [i se `mbat\ (de ea), este afundat `n
alt\ lume [i (devine) robul ei, ca [i când n-ar mai sim]i pro-
pria sa fire?
17. ~ntrebare: Ce `nseamn\ (cuvintele): „Cele ce ochiul
n-a v\zut [i urechea n-a auzit [i la inima omului nu s-au suit”
(1 Cor. 2, 9)?
R\spuns: ~n acel timp (al Vechiului Testament), cei mari,
drep]ii, `mp\ra]ii [i proorocii, [tiau c\ (trebuia) s\ vin\ Izb\-
vitorul; dar c\ (va trebui) s\ sufere, s\ fie r\stignit [i s\-{i

verse sângele pe cruce, nici nu [tiau, nici nu se suise la inima
lor. (Nu [tiau) nici c\ va fi un botez cu foc al Duhului Sfânt,
c\ `n Biseric\ se va aduce (jertf\ de) pâine [i vin, chipuri ale
Trupului [i Sângelui S\u, c\ aceia care se vor `mp\rt\[i din
pâinea cea v\zut\ vor mânca, `n chip duhovnicesc, trupul
Domnului, c\ Apostolii [i cre[tinii vor primi pe Mângâieto-
rul, se vor `mbr\ca cu putere de sus, se vor umple de dum-
nezeire, iar sufletele se vor uni cu Duhul Sfânt. Acestea nu le
[tiau proorocii [i `mp\ra]ii [i la inima lor nu s-au suit.
Acum, deci, cre[tinii au alt\ bog\]ie, (deosebit\ de vre-
mea veche), altfel sunt d\rui]i, [i dorul lor c\tre Dumnezeire
este `ndreptat. Dar, de[i au o astfel de bucurie [i mângâiere,
tot sub fric\ [i cutremur se afl\.
18. ~ntrebare: Sub ce fric\ [i cutremur?
R\spuns: (Se tem) nu c\ ar putea gre[i `n vreun fel, ci s\
nu stea `mpotriva harului.
Este `ntocmai ca acela care, având o comoar\, str\bate
locuri bântuite de tâlhari; pe de o parte se bucur\ pentru bo-
g\]ie [i comoar\, dar pe de alt\ parte se teme ca nu cumva,
atacându-l tâlharii, s\-l jefuiasc\. Astfel este el, ca unul care-[i
]ine `n mâini propriul trup.
Iat\, noi to]i am renun]at la cele v\zute, suntem str\ini,
s\raci [i lipsi]i de comuniunea trupeasc\, iat\ trupul (nostru)
se `ndeletnice[te cu rug\ciunea; (`n acest caz) se cuvine ca
fra]ii s\ ia aminte dac\ cugetul le este `n armonie cu trupul.
~n via]a de toate zilele, de cele mai multe ori, me[terii [i
mai-marii atelierelor au, ziua [i noaptea, trupul [i sufletul
preocupat de me[te[ugul lor. De aceea, ia aminte ca nu
cumva, fiind str\in cu trupul de aceast\ lume, cu cugetul s\
nu fii str\in de ea [i s\ h\l\duie[ti `n aceast\ lume.
~ntr-adev\r, orice om, fie c\ este om de rând, soldat sau

negu]\tor, acolo are `nl\n]uit cugetul, unde este trupul [i
comoara lui. Pentru c\ s-a scris: „Acolo unde este comoara
ta, acolo este [i inima ta” (Matei 6, 21).
19. Prin urmare, mintea ta c\tre care comoar\ este (`n-
dreptat\)? Oare (este `ndreptat\) `n `ntregime c\tre Dum-
nezeu, sau nu? Dac\ nu, se cuvine s\-mi spune]i ce v\ `m-
piedic\ (s\ face]i aceasta). De bun\ seam\, (socot), duhurile
cele viclene, satana [i demonii ]in `n st\pânire cugetul [i
stric\ sufletul. Pentru c\ diavolul cel foarte viclean, având la
`ndemân\ multe [iretenii, st\pâne[te cugetele sufletului [i
nu-i `ng\duie s\ se roage cum trebuie, nici s\ se apropie de
Dumnezeu. Pentru c\ firea aceasta (omeneasc\) este capa-
bil\ s\ intre `n comuniune atât cu demonii [i cu duhurile r\u-
t\]ii, cât [i cu `ngerii [i cu Duhul Sfânt; poate fi atât templu
al lui satana, cât [i templu al Duhului Sfânt. Prin urmare,
fra]ilor, cerceta]i-v\ ([i vede]i) cu cine sunte]i p\rta[i, cu `n-
gerii sau cu demonii? Al c\rui templu [i l\ca[ sunte]i: al lui
Dumnezeu sau al diavolului? Cu ce comoar\ este plin\ inima
voastr\: cu cea a harului, sau cu cea a lui satana? Dup\ cum
o cas\ plin\ de murd\rie [i de miros urât (este cur\]it\ [i
`mpodobit\), tot a[a [i sufletul `n `ntregime trebuie cur\]it,
`mpodobit [i umplut de toat\ mireasma [i (cu toate) como-
rile, pentru ca Duhul Sfânt s\ vin\ – `n locul lui satana – [i s\
Se odihneasc\ `n sufletele cre[tinilor.
20. Nu `nseamn\ c\ auzind cineva cuvântul lui Dumnezeu
a [i trecut de partea binelui. Dac\ ar trece cineva de partea
binelui `ndat\ ce aude (cuvântul lui Dumnezeu), n-ar mai fi
lupte, vremuri cu r\zboaie, drum (de str\b\tut), ci `ndat\ ce
aude, f\r\ osteneal\, ar ajunge la odihn\ [i la m\sura des\-
vâr[irii. Dar lucrurile nu stau a[a. Cine spune a[a ceva, su-
prim\ (libertatea) voin]ei omului [i neag\ c\ exist\ o putere

potrivnic\, ce lupt\ `mpotriva min]ii. Noi `ns\ aceasta zicem:
cel ce ascult\ cuvântul vine la poc\in]\ prin lupt\ `n]eleapt\
[i mult\ chibzuire; dar dup\ aceea, spre folosul omului, harul
se `mpu]ineaz\; (omul) este supus la exerci]iu [i `ncerc\ri de
lupt\, iar (când este deplin format), d\ lupt\ cu satana [i,
dup\ cale [i lupt\ `ndelungat\, dobânde[te laurii biruin]ei [i
devine cre[tin. Dac\ numai auzind cineva (cuvântul), ar trece
f\r\ osteneal\ de partea binelui, (atunci) to]i m\sc\ricii [i des-
frâna]ii ar intra `n ~mp\r\]ia (lui Dumnezeu) [i `n via]a (ve[-
nic\). Dar nimeni nu le va da a[a ceva f\r\ trud\ [i osteneal\,
pentru c\ „strâmt\ [i plin\ de necazuri este calea” (Matei
7, 14). Pe aceast\ cale anevoioas\, plin\ de necazuri, se cu-
vine s\ st\ruie cel ce vrea s\ intre `n via]\.
21. Dac\ ar fi cu putin]\ s\ izbuteasc\ omul f\r\ trud\,
cre[tinismul n-ar mai fi „piatr\ de poticnire [i stânc\ de
sminteal\” (1 Petru 2, 8). N-ar mai fi credin]\ [i necredin]\,
iar omul ar fi ca [i legat, neputincios s\ se `ntoarc\ spre bine
sau spre r\u. Or, lege se d\ numai celui ce poate s\ se
`ntoarc\ spre ambele p\r]i, celui ce are libertate de voin]\ [i
poate s\ duc\ r\zboi cu puterea potrivnic\. Pentru o natur\
`nc\tu[at\ nu exist\ lege. Soarele, cerul [i p\mântul n-au
fost supuse legii, pentru c\ sunt creaturi a c\ror natur\ este
supus\ (determinismului), de aceea nu au parte nici de
r\splat\, nici de pedeaps\. Cinstea [i slava au fost g\tite
pentru cel ce (poate s\) se `ndrepte spre bine; tot a[a, iadul
[i gheena au fost g\tite pentru cei `n stare s\ evite r\ul, s\
se `ntoarc\ spre bine [i spre partea cea de-a dreapta, (dar
n-au f\cut-o). Iat\ deci c\ zicând c\ omul bun este lipsit de
libertate, `l lipse[ti de laud\. Cel ce este din fire bun, chiar
dac\ dore[te aceasta, nu este vrednic de laud\. Pentru c\ nu
este vrednic de laud\ cel ce se lupt\ dac\ nu `mbr\]i[eaz\

binele `n chip liber.
22. S\ presupunem c\ sunt (de fa]\) un corp de armat\
persan [i altul roman [i c\ din rândurile lor ies doi tineri, la
fel de puternici, care se iau la lupt\; la fel stau fa]\ `n fa]\, cu
for]e egale, puterea potrivnic\ [i mintea; puterea pe care o
are satana de a lingu[i sufletul [i de a-l momi de partea sa
este egal\ cu aceea pe care o are sufletul `n a i se supune
sau a nu-i ceda `ntru nimic. Ambele puteri `ndeamn\, una la
bine, cealalt\ la r\u, dar nu constrâng.
Deci, libera voin]\, primind ajutorul dumnezeiesc, ea,
care se lupt\, poate s\ primeasc\ arme din cer [i cu ajutorul
lor s\ `nving\ [i s\ smulg\ din r\d\cini p\catul. Sufletul
poate s\ se opun\ p\catului, dar nu poate s\ `nving\ [i s\
smulg\ din r\d\cin\ p\catul f\r\ (ajutorul lui) Dumnezeu.
Cei ce aseam\n\ p\catul cu un uria[ puternic, iar sufle-
tul cu un copil, gre[esc. C\, dac\ a[a de inegale ar fi lucrurile
– p\catul ca un uria[, iar sufletul ca un copil –, Legiuitorul ar
fi fost nedrept dând omului porunca s\ se lupte cu satana.
23. Acest lucru este de trebuin]\ (`n parcugerea) c\ii (care
duce) c\tre Dumnezeu: s\ str\batem calea vie]ii cu mult\
r\bdare [i cu blânde]e; prin acestea poate cineva s\ dobân-
deasc\ dreptatea, `n]elegând noi prin dreptate pe Domnul
`nsu[i. Aceste porunci, care cuprind astfel de dispozi]ii, sunt
`ntocmai ca ni[te borne [i indicatoare a[ezate pe drumul `m-
p\r\tesc, care duc pe c\l\tori la cetatea cea cereasc\. C\
zice: „Ferici]i cei s\raci cu duhul”, „Ferici]i cei blânzi”, „Feri-
ci]i cei milostivi” (Matei 5, 3 [.u.) Acesta da cre[tinism! Dar
dac\ cineva nu merge pe aceast\ cale, r\t\ce[te [i pune
(vie]ii sale) o rea temelie. Slav\ `ndur\rilor Tat\lui [i Fiului [i
Sfântului Duh, `n veci. Amin.
OMILIA A XXVIII-A
Aceast\ omilie `nf\]i[eaz\ [i deplânge nenorocirea sufletului `n

care nu locuie[te Domnul, din pricina p\catului.
(Vorbe[te) [i despre Ioan Botez\torul, ([i anume) c\ nimeni
dintre cei n\scu]i din femeie nu este mai mare decât el.
1. Dup\ cum odinioar\, mâniindu-Se Dumnezeu pe iu-

dei, a dat Ierusalimul `n mâinile vr\jma[ilor, `ncât au st\pânit
peste ei cei ce-i urau [i n-a mai fost s\rb\toare [i jertf\, tot
a[a (acum), mâniindu-Se pe suflet, pentru c\lcarea porunci-
lor (Sale), l-a dat `n mâinile du[manilor, (adic\) demonilor [i
patimilor. Acestea l-au dus la r\t\cire [i l-au ruinat cu des\-
vâr[ire, `ncât nu mai era `n el nici s\rb\toare, nici t\mâiere,
nici jertf\ adus\ lui Dumnezeu; c\ile gândurilor s-au umplut
de fiare s\lbatice `nfrico[\toare, iar [erpii cei spirituali, plini
de r\utate, s-au strecurat `n ele.
{i dup\ cum o cas\, dac\ nu-i locuit\ de st\pânul ei,
este cuprins\ de `ntuneric, se surp\ [i se umple de gunoi [i
murd\rie, tot a[a [i sufletul `n care nu locuie[te St\pânul s\u,
f\când `n el hor\ `mpreun\ cu `ngerii S\i, se umple de `ntu-
nericul p\catului, de ru[inea patimilor [i de toat\ necinstea.
2. Vai de calea pe care nimeni nu merge, nici nu se aude
pe ea glas de om! C\ se face s\la[ al fiarelor s\lbatice. Vai de
sufletul pe care nu-l cerceteaz\ Domnul, [i de glasul Lui nu
fug din el fiarele spirituale ale r\ut\]ii. Vai de casa `n care nu
locuie[te St\pânul ei! Vai de corabia ce n-are cârmaci, c\
fiind purtat\ de valurile [i furtuna m\rii, (`n cele din urm\) va
pieri! Vai de sufletul cel lipsit de Hristos, Cârmaciul cel ade-
v\rat, c\ aflându-se pe marea cea amar\ a `ntunericului, zbu-
ciumat de furtuna patimilor [i strâmtorat de duhurile cele vi-
clene, `n cele din urm\ va pieri! Vai de sufletul ce nu are pe
OMILIA A XXVIII-A 209
Hristos s\-l lucreze cu grij\, ca s\ poat\ aduce roadele cele

bune ale Duhului! C\, pustiu fiind [i plin de spini [i m\r\cini,
`n cele din urm\ va fi dat prad\ focului! Vai de sufletul ce nu
are pe Hristos, St\pânul s\u, locuind `n el! C\, pustiu fiind [i
plin de duhoarea cea grea a patimilor, se face s\la[ al r\ut\]ii.
3. Dup\ cum atunci când agricultorul, mergând s\ lu-
creze ogorul, trebuie s\ ia uneltele [i ve[mintele (necesare)
pentru lucru, tot a[a [i Hristos, ~mp\ratul cel ceresc [i adev\-
ratul agricultor, venind c\tre omenirea cea pustiit\ de p\cat,
`mbr\când trupul [i luând ca unealt\ crucea, a lucrat sufletul
cel pustiit, a scos din el spinii [i m\r\cinii duhurilor viclene,
a smuls neghina p\catului [i toat\ buruiana p\catului a ars-o
`n foc. Lucrându-l astfel cu lemnul crucii, a f\cut din el gr\-
din\ minunat\ a Duhului, care aduce St\pânului Dumnezeu
tot felul de roade dulci [i pl\cute.
4. Dup\ cum `n Egipt, vreme de trei zile s-a f\cut `n-
tuneric, de nu se mai vedea fiu cu tat\, frate cu frate, nici prie-
ten cu prieten (Ie[. 10, 22), pentru c\ bezna ì acoperise pe
ei, tot a[a [i Adam, c\lcând porunca [i c\zând din slava de
mai `nainte, a fost supus duhului lumii [i v\lul `ntunericului
s-a a[ternut peste sufletul s\u, pân\ ce a venit Domnul, Adam
cel de pe urm\ (1 Cor. 15, 34); (pân\ atunci) n-a v\zut pe
adev\ratul P\rinte, Cel din ceruri, nici pe maica cea bun\ [i
milostiv\, harul Duhului, nici pe fratele cel dulce [i mult dorit,
pe Domnul (Hristos), nici pe prietenii S\i adev\ra]i, sfin]ii
`ngeri, cu care se bucura (mai `nainte), l\udând [i sl\vind (pe
Dumnezeu). Dar nu numai (cei ce au tr\it) pân\ la Adam cel
de pe urm\, ci [i cei peste care `nc\ nici acum n-a r\s\rit
Soarele drept\]ii, Hristos, cei ai c\ror ochi ai sufletului nu
s-au deschis [i n-au fost lumina]i de lumina cea adev\rat\,
se afl\ sub acela[i `ntuneric al p\catului [i sub aceea[i `nrâurire
14 – Omilii
a pl\cerilor, supu[i la aceea[i pedeaps\, [i nu au ochi cu care

s\ vad\ pe Tat\l (cel ceresc).
5. Pentru c\ fiecare trebuie s\ [tie c\ sunt [i ochi l\untrici,
(pe lâng\) ochii cei din afar\, [i urechi l\untrice, pe lâng\
cele din afar\. {i, dup\ cum ochii ace[tia (trupe[ti) privesc [i
v\d, `n chip sensibil, fa]a prietenului sau a celui iubit, tot a[a
[i ochii sufletului vrednic [i credincios, lumina]i de lumina
dumnezeiasc\, v\d [i cunosc `n chip duhovnicesc pe prie-
tenul cel adev\rat, pe Domnul, Mirele cel prea dulce [i mult
dorit. Luminat de Duhul cel vrednic de cinstire, sufletul vede
`n chip duhovnicesc frumuse]ea cea mult dorit\ [i de negr\it,
este r\nit de dragostea dumnezeiasc\, este condus de Duhul
c\tre toate virtu]ile [i dobânde[te o iubire nem\rginit\ [i
neistovit\ fa]\ de Domnul.
Cu adev\rat, ce poate fi mai pl\cut decât acel cuvânt
nepieritor al lui Ioan care, ar\tând pe Domnul `naintea ochi-
lor, spunea: „Iat\ Mielul lui Dumnezeu, Care ridic\ p\catul
lumii!” (Ioan 1, 29).
6. Cu adev\rat, `ntre „cei n\scu]i din femei, nimeni nu
este mai mare decât Ioan Botez\torul” (Matei 11, 11); el era
plinirea proorociilor. C\ pe când to]i au profe]it despre Dom-
nul ar\tându-L ca fiind departe, el, vorbind despre Mântui-
torul, L-a ar\tat `naintea ochilor, strigând [i spunând tuturor:
„Iat\ Mielul lui Dumnezeu”. Cât de dulce [i pl\cut era glasul
(lui Ioan) când ar\ta spre Cel propov\duit de el! „Niciunul
dintre cei n\scu]i din femei nu este mai mare decât Ioan, `ns\
cel mai mic din ~mp\r\]ia cerurilor este mai mare decât el”
(Matei 11, 11). Apostolii, cei n\scu]i de sus, de la Dumnezeu,
cei care au primit arvuna Duhului celui Mângâietor, ace[tia s-au
`nvrednicit s\ stea pe tron `mpreun\ (cu Fiul lui Dumnezeu),
s\ judece `mpreun\ cu El [i s\ fie izb\vitorii oamenilor. ~i
afli str\b\tând marea puterilor celor rele [i trecând peste ea
OMILIA XXIX 211
sufletele cele credincioase (Ie[. 14, 21). ~i afli cultivând via

sufletului. ~i afli pe]itori, logodind sufletele cu Hristos. C\ zice
(Apostolul): „V-am logodit unui singur b\rbat” (2 Cor. 11, 2).
~i afli dând via]\ oamenilor. ~ntr-un cuvânt, ì afli pe ei slujind
Duhului `n multe locuri [i `n multe chipuri (Evrei 1, 1). ~n
acest `n]eles, deci, cel mai mic (`n ~mp\r\]ia cerurilor) este
mai mare decât Ioan Botez\torul.
7. Dup\ cum agricultorul, punând la jug o pereche de
boi, lucreaz\ cu ei p\mântul, tot a[a [i Domnul Iisus i-a trimis
(la propov\duire) [i a lucrat cu ei p\mântul (adic\ sufletele)
celor ce le ascultau (cuvântul) [i credeau cu adev\rat (`n el).
Se cuvine `ns\ s\ ad\ug\m aici c\ ~mp\r\]ia cerurilor nu
st\ doar `n cuvinte [i `n predica Apostolilor – ca [i cum ar fi
de ajuns a afla ni[te cuvinte [i a le tâlcui [i altora –, ci (st\)
`n puterea [i lucrarea Duhului. C\ aceasta au p\timit fiii lui
Israel, cercetând mereu Scripturile; [i cercetând, chipurile, de-
spre Domnul, f\r\ a dobândi adev\rul, au l\sat altora `ns\[i
mo[tenirea. Tot a[a (se `ntâmpl\ [i cu) cei care vestesc alto-
ra cuvintele Duhului f\r\ s\ fi dobândit ei `n[i[i, cu adev\rat,
Cuvântul (despre care vorbesc): las\ altora mo[tenirea.
OMILIA A XXIX-A
Dumnezeu `mparte harul S\u neamului omenesc `n dou\ chipuri,

cu gândul de a cere roadele lui la judecata cea dreapt\.
1. ~n]elepciunea lui Dumnezeu fiind nem\rginit\ [i necu-

prins\, harul (dumnezeiesc) se `mparte neamului omenesc
`ntr-un mod mai presus de minte [i de cuvânt, pentru ca s\
pun\ la `ncercare libertatea voin]ei [i ca s\ se arate cei care

~l iubesc din toat\ inima [i `ndur\ pentru Dumnezeu orice
trud\ [i primejdie. Pe unii ì `ntâmpin\ bunurile harului [i
darurile Duhului Sfânt `ndat\ ce se apropie (de El) prin cre-
din]\ [i rug\ciune. Ei tr\iesc `n lume f\r\ osteneli, sudoare [i
greut\]i. Dar Dumnezeu nu le d\ harul S\u f\r\ rost [i la `n-
tâmplare, ci potrivit `n]elepciunii Sale celei necuprinse [i de
negr\it, (anume) pentru a pune la `ncercare voia [i libertatea
celor care au dobândit atât de iute harul dumnezeiesc, (ca s\
vad\) dac\ ei sunt sim]itori fa]\ de binefacerile, bun\tatea [i
dulcea]a pe care Dumnezeu le-a ar\tat-o, fa]\ de harul (pri-
mit) f\r\ ostenelile lor. Pentru c\ aceia care s-au `nvrednicit
de aceasta se cuvine s\ arate zel, s\ alerge, s\ se lupte, s\
arate roada iubirii, (ce porne[te) din voia [i libertatea lor; `n
schimbul harismelor (primite), ei trebuie s\ arate iubire fa]\
de Domnul, s\ `mplineasc\ numai voin]a Lui [i s\ lepede cu
des\vâr[ire orice poft\ trupeasc\.
2. Altora `ns\, care s-au retras din lume, care s-au lep\-
dat de acest veac – potrivit (spuselor) Evangheliei –, care st\-
ruie `n rug\ciune, post, zel [i celelalte virtu]i, Dumnezeu nu
le d\ numaidecât harul, odihna [i bucuria Duhului, ci ì las\
s\ rabde [i amân\ darul S\u. {i face aceasta nu f\r\ rost [i la
`ntâmplare, ci `n virtutea unei nespuse `n]elepciuni, pentru a
pune la `ncercare libertatea voin]ei [i ca s\ vad\ dac\ se `n-
cred `n Dumnezeu, Care a f\g\duit c\ va da celor ce cer [i
va deschide poarta vie]ii celor ce bat `n ea (Matei 7, 7). (El
vrea) s\ vad\ dac\ cred cu adev\rat `n cuvântul S\u, dac\
st\ruie pân\ la sfâr[it, cu credin]\ [i zel, `n a cere [i a-L c\uta
sau dac\, descuraja]i, dau `napoi, dac\, pierzându-[i cre-
din]a [i n\dejdea, ajung del\s\tori, nu st\ruie pân\ la sfâr[it,
din pricina lungimii timpului `n care li se `ncearc\ voia [i liber-
tatea lor.
OMILIA XXIX 213
3. Cel care nu prime[te `ndat\ (harul) – din pricina amâ-

n\rii [i a r\bd\rii la care-l supune Dumnezeu – se `nfl\c\reaz\
[i pofte[te [i mai mult bunurile cere[ti, spore[te din zi `n zi
dorin]a [i zelul, alergarea [i lupta, lucrarea virtu]ii, foamea [i
setea dup\ bine. El nu se las\ mole[it de cugetele r\ut\]ii
care sunt `n sufletul s\u, nici nu se las\ târât `n neglijen]\,
ner\bdare [i dezn\dejde. El nu se las\ mânat spre nep\sare
sub cuvânt c\ (Dumnezeu) a[teapt\ `ndelung, nici nu se las\
ispitit de r\utate, gândind c\ [i el cândva va primi harul.
Dimpotriv\, cu cât Domnul `ntârzie [i `l face s\ rabde, pentru
a-i `ncerca credin]a `n iubirea [i voia Sa, cu mai mult\ ar-
doare [i grij\, cu mai mult zel [i n\dejde trebuie s\ caute el
darul lui Dumnezeu, `ncredin]at, odat\ pentru totdeauna, c\
nemincinos este Dumnezeu, c\ adev\rat este (cuvântul Lui),
c\, odat\ ce a f\g\duit, El d\ harul S\u, `n cele din urm\,
celor ce I-l cer cu credin]\ [i r\bdare.
4. Cu adev\rat, pentru sufletele credincioase, credincios
[i adev\rat este Dumnezeu. Ele m\rturisesc c\ este adev\-
rat, cu cuvântul cel adev\rat (Ioan 3, 33). Potrivit, deci, cu
aceast\ `ncredin]are, ele se cerceteaz\ pentru a vedea, pe
cât pot, dac\ au lipsuri `n: osteneal\, lupt\, zel, credin]\, iu-
bire sau `n oricare alta dintre virtu]i. Cercetându-se cu toat\
grija, se silesc pe cât pot s\ plac\ Domnului, fiind `ncredin-
]a]i, odat\ pentru totdeauna, c\ Dumnezeu, adev\rat (`n cu-
vânt), nu le va lipsi de darul Duhului – dac\ st\ruie pân\ la
sfâr[it cu tot zelul s\-L slujeasc\ [i s\ a[tepte –, c\ se vor `n-
vrednici de harul cel ceresc [i, `nc\ `n trup fiind, vor dobândi
via]a ve[nic\.
5. Astfel, ele pun `n mi[care toat\ iubirea lor fa]\ de Dom-
nul, se leap\d\ de toate [i numai pe El ~l a[teapt\, cu mare
dor, dup\ El `nfometeaz\ [i `nseteaz\. A[teptând totdeauna,
cu mare dor, odihna [i mângâierea harului, ele nu vor s\ se
mângâie, nici s\ se alipeasc\ de ceva din aceast\ lume, ci,

(dimpotriv\), se `mpotrivesc necontenit cugetelor care ]in-
tesc cele materiale, [i nu a[teapt\ decât ajutorul [i sprijinul
lui Dumnezeu.
V\zând Domnul c\ ~l a[teapt\ cu atâta zel, cu atâta ho-
t\râre [i r\bdare, este deja, `n chip tainic, al\turi de ele, le
ajut\, le ap\r\ [i sprijin\ orice rod al virtu]ii. Dar, chiar dac\
(astfel de suflete) se afl\, `n necaz [i strâmtorare, `n cunoa[-
terea adev\rului [i sunt luminate, ele n-au primit `nc\ harul
Duhului [i odihna adus\ de darul ceresc. Ele nu l-au sim]it cu
adev\rat, din pricina `n]elepciunii celei negr\ite a lui Dum-
nezeu [i a judec\]ilor Sale celor necercetate; pentru c\ El
`ncearc\ `n diferite chipuri sufletele credincioase [i vede de
departe iubirea care izvor\[te din voia lor liber\. Pentru c\
sunt m\suri, grade [i trepte diferite `n alegerea liber\, `n vo-
in]a de a iubi [i `n dispozi]ia de a se supune cineva, pe cât
poate, tuturor sfintelor Sale porunci. {i astfel, când sufletele
`mplinesc m\sura iubirii cu care sunt datoare, se `nvredni-
cesc (s\ se fac\ p\rta[e) de ~mp\r\]ia [i via]a cea ve[nic\.
6. Cu adev\rat, drept este Dumnezeu [i drepte sunt ju-
dec\]ile Sale (Ps. 118, 137), [i „la El nu este p\rtinire” (Rom.
2, 11). El va judeca pe fiecare potrivit cu bunurile pe care El
le-a pus, `n mod diferit, `n natura uman\, fie c\ sunt bunuri
trupe[ti sau spirituale, fie constând `n cunoa[terea prudent\
sau `n dreapta socotin]\. Când va judeca pe fiecare, va cere
roadele virtu]ii [i va r\spl\ti faptele fiec\ruia dup\ dreptate.
„Cei puternici amarnic se vor pedepsi”, iar „cei mici vor avea
parte de mil\” (Pilde 6, 6 [i 8). Domnul zice: „Robul care a
cunoscut voia st\pânului s\u [i nu s-a preg\tit, nici n-a f\cut
voia Lui, mult se va bate; pe când cel care n-a cunoscut-o,
dar a f\cut lucruri vrednice de b\taie, va fi b\tut pu]in, [i
oricui i s-a dat mult, mult i se va cere” (Luca 12, 47-48).
OMILIA XXIX 215
Cât prive[te cuno[tin]a [i trezvia, s\ [ti]i c\ ele difer\ fie

dup\ harul [i darul ceresc al Duhului, fie dup\ dezvoltarea lor
fireasc\, fie dup\ gradul de cunoa[tere al Sfintelor Scripturi.
De la fiecare om se vor cere roadele virtu]ii pe m\sura bine-
facerilor primite de la Dumnezeu, adic\ a darurilor naturale sau
a celor izvorâte din harul dumnezeiesc. Deci, f\r\ ap\rare va
fi orice om `naintea lui Dumnezeu `n ziua judec\]ii (Rom. 2, 1).
Pentru c\ se va cere de la fiecare s\ dea roadele credin]ei,
ale iubirii [i ale oric\rei virtu]i primite, potrivit gradului de cu-
noa[tere [i felului `n care s-a folosit de voia lui, [i ]inându-se
seama de faptul c\ a auzit sau nu cuvântul lui Dumnezeu.
7. Când un suflet credincios [i iubitor de adev\r prive[te
la bunurile ve[nice h\r\zite celor drep]i [i la binefacerile cele
negr\ite din veacul ce va s\ fie ale harului, se socote[te
nevrednic – cu (tot) zelul, munca [i truda sa – de f\g\duin]ele
cele de negr\it ale Duhului. Acesta este „cel s\rac cu duhul”,
fericit de Domnul (Matei 5, 3). Acesta este cel ce „fl\mân-
ze[te [i `nseto[eaz\ de dreptate” (Matei 5, 6); acesta este cel
„cu inima zdrobit\” (Ps. 50, 19). Cei ce au o astfel de hot\-
râre [i un astfel de zel, cei care doresc virtutea [i st\ruie `n
acest dar pân\ la sfâr[it, vor dobândi cu adev\rat ~mp\r\]ia
cea ve[nic\. A[adar, nimeni s\ nu se socoteasc\ mai mare
decât fra]ii s\i, s\ nu fie cuprins de mândrie, s\ nu fie am\git
de cel-r\u [i s\ nu zic\: „Iat\, am primit un dar duhovni-
cesc!”. C\ nu se cuvine s\ gândeasc\ a[a cre[tinii. C\ nu [tii
ce-i va aduce ziua de mâine [i nu [tii sfâr[itul (fratelui) [i nici
pe al t\u. Ci fiecare s\ ia aminte la sine `nsu[i, s\-[i cerceteze
pururea con[tiin]a, s\ caute la lucrarea inimii sale [i s\ vad\
cât zel [i cât\ lupt\ a dat cugetul s\u pentru Dumnezeu. Pri-
vind c\tre ]int\, care este libertatea, nep\timirea, odihna Du-
hului, s\ alerge `ntr-acolo ne`ncetat, f\r\ s\-[i pun\ n\dejdea
`n harisme [i lucr\ri care i-ar aduce `ndreptarea. Slav\ [i
`nchin\ciune Tat\lui [i Fiului [i Duhului Sfânt, `n veci. Amin.
OMILIA A XXX-A
Pentru a intra `n ~mp\r\]ia lui Dumnezeu, trebuie ca sufletul

s\ se nasc\ de la Duhul Sfânt. ~n ce chip se `ntâmpl\ aceasta.
1. Cei ce ascult\ cuvântul datori sunt s\ arate lucrul cu-

vântului `n sufletele lor. C\ nu este Cuvântul lui Dumnezeu un
cuvânt sterp, ci aduce roade `n suflet. C\ de aceea (cuvântul
grecesc „logos”) `nseamn\ [i lucru, fapt\, pentru c\ se face
fapt\ `n cei care `l ascult\. Fie, deci, ca Domnul s\ `mpli-
neasc\ lucrul adev\rului `n cei care-L ascult\, pentru ca rodi-
tor s\ se arate `ntru noi cuvântul (S\u).
Dup\ cum umbra precede trupul – umbra veste[te trupul,
dar aievea este (doar) trupul –, tot a[a [i cuvântul este ca
o umbr\ a adev\rului, care este Hristos. Cuvântul precede
adev\rul.
P\rin]ii cei p\mânte[ti nasc fii din trupul lor; odat\ n\s-
cu]i, ì educ\ cu grij\ [i mult zel pân\ ce devin oameni ma-
turi, pentru c\ le sunt fii, urma[i [i mo[tenitori. Dintotdea-
una, p\rin]ii n-au alt scop [i alt\ grij\ decât de a na[te fii [i
de a avea mo[tenitori, iar dac\ nu-i au, ì `ncearc\ mare du-
rere [i `ntristare. {i, dimpotriv\, dac\ li se nasc fii, se umplu
de bucurie ei, rudele [i vecinii.
2. ~n acela[i chip [i Domnul nostru Iisus Hristos, purtând
grij\ de mântuirea omului, a pus `n lucrare, de la `nceput, `n-
tregul S\u plan, prin mijlocirea p\rin]ilor, a patriarhilor, prin
Lege [i prooroci, iar `n cele din urm\, El `nsu[i venind, a
`ndurat moartea, dispre]uind ru[inea crucii. Or, toat\ aceast\
trud\ [i tot zelul S\u (n-au avut alt scop, ci numai) s\ nasc\
din Sine `nsu[i, din firea Sa, s\ nasc\ de sus, din Dumnezei-
rea Sa, fii duhovnice[ti. {i dup\ cum p\rin]ii ace[tia (p\mân-
OMILIA XXX 217
te[ti), dac\ nu au fii, sunt tri[ti, tot a[a [i Domnul, iubind

neamul omenesc, ca pe chipul S\u, a voit ca oamenii s\ se
nasc\ din aceea[i s\mân]\ a Dumnezeirii [i (nen\scându-se,
El se `ntristeaz\). Deci, dac\ unii nu vor s\ vin\ la o astfel de
na[tere [i s\ se nasc\ din sânul dumnezeiesc al Duhului,
(Mântuitorul) Hristos mult se `ntristeaz\, El, Care atât a sufe-
rit [i a `ndurat pentru ei ca s\-i mântuiasc\.
3. Domnul voie[te ca to]i oamenii s\ se `nvredniceasc\ de
aceast\ na[tere. C\ pentru to]i a murit [i pe to]i i-a chemat
la via]\. Iar via]a `nseamn\ na[terea de sus, de la Dumnezeu;
f\r\ aceast\ na[tere e cu neputin]\ ca un suflet s\ tr\iasc\,
dup\ cum a zis Domnul: „De nu se va na[te cineva de sus,
nu va putea s\ vad\ ~mp\r\]ia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 3).
{i, dimpotriv\, to]i câ]i cred `n Domnul, `nvrednicindu-se de
aceast\ na[tere, aduc mare bucurie [i veselie `n ceruri; se
bucur\ pentru sufletul care s-a n\scut, `mpreun\, to]i `ngerii
[i toate puterile.
Trupul este o asem\nare a sufletului, iar sufletul este chip
al Duhului. {i dup\ cum trupul f\r\ suflet este mort [i nu poa-
te s\ fac\ nimic, tot a[a [i sufletul lipsit de sufletul ceresc,
adic\ lipsit de Duhul cel dumnezeiesc, este mort pentru ~m-
p\r\]ia (cerurilor) [i neputincios s\ s\vâr[easc\ vreunul din-
tre lucrurile lui Dumnezeu.
4. S\ ne `nchipuim un pictor care, privind cu aten]ie la
chipul `mp\ratului, `l pune pe pânz\. Dac\ fa]a `mp\ratului
este `ndreptat\ spre el [i prive[te c\tre el, (pictorul) zugr\-
ve[te u[or [i bine chipul; dac\ (`mp\ratul) `[i `ntoarce fa]a [i
nu prive[te (c\tre pictor), acesta nu-l poate zugr\vi. ~n ace-
la[i chip [i Hristos, pictorul cel bun, zugr\ve[te numaidecât,
`n cei ce cred [i privesc mereu c\tre El, un om ceresc, dup\
chipul S\u (Rom. 8, 29; 2 Cor. 3, 18). (Luând ceva) din Duhul
S\u, din ipostasul S\u [i din lumina cea inefabil\, zugr\ve[te

(`n sufletul acestora) un chip ceresc [i `l logode[te cu Mirele
cel bun [i blând. Deci, dac\ cineva nu prive[te totdeauna spre
El, dispre]uind totul, Domnul nu va putea s\-i zugr\veasc\
chipul cu lumina Sa. Se cuvine, deci, s\ privim (totdeauna)
c\tre El, s\ credem `n El, s\-L iubim pe El, s\ dispre]uim
totul [i s\ lu\m aminte la El, pentru ca El s\ zugr\veasc\
chipul S\u cel ceresc [i s\-l `ntip\reasc\ `n sufletele noastre.
{i astfel, purtând (`n noi) pe Hristos, s\ dobândim via]a cea
ve[nic\ [i `nc\ de acum s\ avem parte de odihn\.
5. Dup\ cum o moned\ de aur, neavând imprimat\ pe
ea efigia `mp\r\teasc\, nu poate fi folosit\, nici p\strat\ `n
tezaurele `mp\r\te[ti, ci este aruncat\; tot a[a [i sufletul care
nu are chipul Duhului ceresc, pe Hristos, `ntip\rit `n el, `n lu-
mina cea negr\it\, nu are nicio valoare pentru vistieriile cele
de sus [i va fi aruncat de Apostoli, negu]\torii cei buni ai ~m-
p\r\]iei. Cu adev\rat, cel chemat, neavând hain\ de nunt\,
a fost izgonit ca un str\in [i (aruncat) `n `ntunericul cel mai
din afar\ tocmai pentru c\ nu purta (`ntip\rit `n sine) chipul
cel ceresc (Matei 22, 11; 1 Cor. 15, 49). Iar (chipul), semnul
sau pecetea Domnului, `ntip\rit `n suflete, este Duhul luminii
celei negr\ite.
{i dup\ cum, `ntr-o cetate, mortul nu le este de niciun
folos celor din preajma sa – de aceea (oamenii) `l scot din ce-
tate [i `l `ngroap\ –, tot a[a [i sufletul care nu poart\ chipul
cel ceresc al luminii dumnezeie[ti, care este via]a sufletului,
devine f\r\ nicio valoare [i vrednic de aruncat; pentru c\ su-
fletul cel mort, care nu poart\ `n el Duhul cel dumnezeiesc
[i luminos, nu este de niciun folos `n acea cetate a sfin]ilor.
OMILIA XXX 219
{i dup\ cum `n lumea (de aici) via]a trupului este sufle-

tul, tot a[a, `n lumea cea ve[nic\ [i cereasc\, via]a sufletului
este Duhul cel dumnezeiesc.
6. Se cuvine, deci, ca acela care caut\ (mântuirea) s\
cread\, s\ se apropie de Domnul [i s\-L roage ca s\ pri-
measc\ `nc\ de acum Duhul dumnezeiesc. C\ El este via]a
sufletului [i pentru aceasta a venit Domnul, ca `nc\ de aici s\
dea sufletului via]a, (adic\) pe Duhul S\u. C\ zice: „Pân\
când ave]i lumin\, crede]i `n lumin\” (Ioan 12, 36), „c\ vine
noaptea, când nimeni nu poate s\ lucreze” (Ioan 9, 14). Deci,
dac\ nu caut\ cineva [i nu prime[te `nc\ de acum via]a pen-
tru sufletul s\u, adic\ (nu prime[te) lumina cea dumneze-
iasc\ a Duhului, când va ie[i din trup, va fi aruncat `n locurile
cele de-a stânga, ale `ntunericului; nu va intra `n ~mp\r\]ia
cerurilor [i va sfâr[i `n iad, al\turi de satana [i de `ngerii lui
(Matei 25, 41).
{i dup\ cum aurul ori argintul, aruncat `n foc, devine mai
curat [i mai limpede, [i nimic nu poate s\-l schimbe, fie
lemn, fie iarb\ – c\, devenind foc, pe toate câte se ating de
el le mistuie – tot a[a [i sufletul care petrece `n focul Duhului
[i `n lumina dumnezeiasc\ nu sufer\ niciun r\u din partea
duhurilor celor viclene. Chiar dac\ se apropie ceva de el,
este mistuit de focul cel ceresc al Duhului.
{i dup\ cum o pas\re, avântându-se `n `naltul cerului,
este f\r\ grij\ [i nu se teme de nimic, nici de vân\tor, nici de
fiare, [i de acolo, de sus, `[i râde de to]i, tot a[a [i sufletul
care prime[te aripile Duhului [i se avânt\ `n `naltul cerului
este deasupra tuturor [i `[i râde de toate.
7. Israel cel dup\ trup, atunci când Moise a despicat ma-
rea, a trecut-o pedestru; aceia `ns\ care sunt fii ai lui Dum-
nezeu merg pe deasupra (apelor) m\rii celei amare a puteri-
lor viclene; pentru c\ trupul [i sufletul lor s-au f\cut cas\ a

lui Dumnezeu.
~n ziua aceea când a c\zut Adam, Dumnezeu a venit s\
se preumble `n Rai. {i v\zând pe Adam, a plâns, a[a-zicând,
[i a spus: „Ce bunuri ai lep\dat [i ce rele ai ales! Ce slav\ (ai
dezbr\cat) [i ce ru[ine ai `mbr\cat! Ce `ntunecat e[ti! Cât de
urât! Cât de murdar! Ce lumin\ ai pierdut [i ce `ntuneric te
`nconjoar\!”. ~n ceasul acela când a c\zut Adam [i a murit
fa]\ de Dumnezeu, l-au plâns pe el Creatorul s\u, `ngerii,
toate puterile, cerurile, p\mântul. Toate creaturile au plâns
pentru moartea [i c\derea lui (Adam), pentru c\ vedeau pe
acela care le fusese dat ca `mp\rat f\cându-se rob al puterii
potrivnice [i viclene. Cu `ntuneric s-a `mbr\cat sufletul s\u,
cu `ntuneric amar [i r\u, [i sub st\pânirea `ntunericului a c\-
zut. El era omul c\zut `ntre tâlhari, r\nit [i aproape mort, pe
când cobora din Ierusalim la Ierihon.
8. Laz\r, pe care Domnul l-a `nviat din mor]i când (deja)
r\spândea miros urât, `ncât nimeni nu se putea apropia de
mormânt (Ioan 11, 39), era, de asemenea, chip al lui Adam,
al c\rui suflet r\spândea mare duhoare [i era plin de negreal\
[i `ntuneric. Dar tu, când auzi (vorbindu-se) despre Adam,
despre (c\l\torul) r\nit [i despre Laz\r, s\ nu-]i la[i mintea s\
treac\ cu u[urin]\ (peste acestea), ci adun\-]i gândurile [i
cuget\ c\ [i tu por]i `n sufletul t\u acelea[i r\ni, acela[i miros
urât [i acela[i `ntuneric; c\ noi to]i suntem fii ai acelui (om [i)
neam `ntunecat, [i p\rta[i (cu el) la acea duhoare. Necazul
pe care l-a suferit acela, `l suferim noi to]i, ca unii ce suntem
cu to]ii din semin]ia lui Adam. Suferin]a aceasta care a venit
peste noi este `ntocmai cu ce a gr\it Isaia: „(Din cre[tet pân\
`n t\lpile picioarelor nu-i niciun loc s\n\tos); totul este numai
pl\gi, vân\t\i [i r\ni pline de puroi, necur\]ate, nemuiate cu
untdelemn [i nelegate” (Isaia 1, 6). Rana cu care am fost r\-
OMILIA XXX 221
ni]i era cu neputin]\ de t\m\duit, [i numai Dumnezeu putea

s-o vindece. De aceea ~nsu[i a venit, pentru c\ nimeni ([i
nimic) din cele de demult – nici Legea, nici proorocii – n-a
putut s-o vindece. Numai El, venind, a vindecat acea ran\
de nevindecat a sufletului.
9. S\ primim, deci, pe Dumnezeu [i Domnul, pe Doc-
torul cel adev\rat, (pentru c\) El singur, venind, poate s\ vin-
dece sufletele noastre. El, Care a suferit multe pentru noi,
bate mereu la u[a inimilor noastre, ca s\-I deschidem, s\ in-
tre, s\ Se odihneasc\ `n sufletele noastre, s\-I sp\l\m [i s\-I
ungem cu miresme (sfintele Sale) picioare [i s\-{i fac\ `ntru
noi s\la[. Cu adev\rat, cândva Domnul a mustrat pe cel ce
nu I-a sp\lat picioarele (Luca 7, 44), iar odat\ spune: „Iat\,
Eu stau la u[\ [i bat; dac\ aude cineva glasul Meu [i ~mi
deschide, voi intra la el” (Apoc. 3, 20). C\ de aceea a suferit
multe pentru noi, {i-a dat trupul la moarte [i ne-a r\scump\-
rat din robie, ca s\ vin\ [i s\-{i fac\ s\la[ `n sufletele noastre.
De aceea zice Domnul celor care, la judecat\, vor sta de-a
stânga [i vor fi trimi[i (s\ stea) `n iad, `mpreun\ cu diavolul:
„Str\in am fost [i nu M-a]i primit; fl\mând am fost [i nu
Mi-a]i dat s\ m\nânc, `nsetat am fost [i nu Mi-a]i dat s\ beau”
(Matei 25, 42-44), pentru c\ hrana, b\utura, `mbr\c\mintea,
acoper\mântul [i odihna Lui `n sufletele noastre se afl\. De
aceea bate mereu, voind s\ intre la noi. S\-L primim, deci,
[i s\-L aducem `nl\untrul nostru, pentru c\ El ne este nou\
hran\, b\utur\ [i via]\ ve[nic\. Tot sufletul care nu-L prime[-
te acum `nl\untrul s\u [i nu-L las\ s\ afle odihn\, sau mai
degrab\ el s\ se odihneasc\ `n Domnul, nu mo[tene[te cu
sfin]ii ~mp\r\]ia cerurilor, nici nu poate s\ intre `n cetatea cea
cereasc\. Tu `ns\, Doamne Iisuse Hristoase, d\-ne s\ intr\m
`n ea, nou\ celor care sl\vim numele T\u, dimpreun\ cu
Tat\l [i cu Duhul Sfânt, `n veci. Amin.
OMILIA A XXXI-A
Se cade celui credincios s\-[i schimbe cugetul s\u [i toate

gândurile sale s\ le `ndrepte c\tre Dumnezeu, c\ `ntru aceasta
st\ cu adev\rat toat\ slujirea lui Dumnezeu.
1. Se cuvine ca cel credincios s\ roage pe Dumnezeu s\-i

schimbe cugetul s\u, schimbându-i inima ([i mutând-o) de
la am\r\ciune la dulcea]\; (se cuvine) s\-[i aduc\ aminte cum
a fost vindecat cel orb (Marcu 10, 46 [.u.); cum, de aseme-
nea, cea cu scurgere de sânge s-a vindecat atingându-se de
poala ve[mântului (lui Iisus) (Marcu 5, 25 [.u.); cum s-a `m-
blânzit firea leilor (Dan. 6, 22), cum firea focului a pierit (Dan.
3, 24 [.u.). (Toate aceste s-au petrecut) pentru c\ Dumnezeu
este nespus de bun; (de aceea) se cuvine ca spre El s\-]i
`ndrep]i mintea [i gândurile, s\ nu cuge]i la nimic altceva, ci
numai spre f\g\duin]a Lui s\ prive[ti.
2. Fie, deci, ca sufletul s\ adune [i s\ `ndrepte, ca pe
ni[te fii r\t\citori, gândurile cele `mpr\[tiate (`n tot locul) de
p\cat; s\ le aduc\ `n trup – casa sa – , s\ a[tepte totdeauna
pe Domnul `n post [i rug\ciune, pân\ când, venind El, s\-l
adune cu adev\rat. ~ntrucât neclar este viitorul, s\-[i pun\ `nc\
[i mai mult n\dejdea `n Cârmuitorul cel bun [i s\-[i amin-
teasc\ cum Rahav, de[i era de alt neam, `ncrezându-se `n is-
raeli]i, s-a `nvrednicit (s\ mo[teneasc\ p\mântul f\g\duin]ei)
al\turi de ei, – pe când israeli]ii `[i `ntorceau inima lor spre
Egipt. C\ dup\ cum pe Rahav cu nimic n-a v\t\mat-o vie]ui-
rea cu cei de alt neam, ci, dimpotriv\, prin credin]\ s-a ad\u-
gat israeli]ilor, tot a[a, p\catul nu va v\t\ma cu nimic pe aceia
care a[teapt\ cu n\dejde [i credin]\ pe Izb\vitorul, Care, ve-
nind, preschimb\ cugetele sufletului [i le face dumnezeie[ti,
cere[ti, bune, [i `nva]\ sufletul rug\ciunea cea adev\rat\, f\r\
OMILIA XXXI 223
gând distras [i r\t\citor. „Nu te teme – zice – Eu voi merge

`naintea ta [i drumurile cele muntoase le voi netezi, voi
zdrobi por]ile cele de aram\ [i z\voarele cele de fier le voi
sf\râma” (Is. 44, 2; 45, 2). {i iar\[i: „Ia aminte s\ nu intre `n
inima ta gândul cel nelegiuit [i s\ zici: „Acest neam este
mare [i puternic” (Deut. 15, 9; 7, 17).
3. Dac\ nu ne lenevim [i nu l\s\m loc gândurilor pline
de neorânduial\ ale r\ut\]ii, ci cu voia (noastr\) mân\m min-
tea [i gândurile noastre c\tre Domnul, atunci [i Domnul, cu
voia Sa, va veni c\tre noi [i ne va aduna `n jurul Lui. C\ toat\
pl\cerea [i slujirea (lui Dumnezeu) ]ine de gânduri. De aceea,
sârguie[te-te s\ placi Domnului, a[teapt\-L mereu `nl\untrul
t\u, caut\-L cu gândurile tale, sile[te-]i [i for]eaz\-]i voin]a
[i hot\rârea s\ tind\ pururea c\tre El. {i ai s\ vezi cum vine
[i-{i face s\la[ `nl\untrul t\u. Cu cât `]i aduni mintea spre
c\utarea Lui, cu atât mai mult El (voie[te), `mpins de `ndura-
rea [i bun\tatea Sa, s\ vin\ la tine, s\-]i dea odihn\; pentru
c\ El st\ [i prive[te c\tre gândul [i cugetele tale; El vede `n
ce fel ~l cau]i: din toat\ inima, ori `n chip trândav [i del\s\tor.
4. {i dac\ vede c\-L cau]i cu râvn\, numaidecât Se arat\
[i Se las\ v\zut de tine, `]i d\ ajutorul Lui, te face biruitor [i
te izb\ve[te de du[manii t\i. Deci, v\zând mai `ntâi c\ ~l
cau]i [i c\ `]i pui n\dejdea ne`ncetat `n El, (numaidecât) te
`nva]\ [i-]i d\ adev\rata rug\ciune [i adev\rata iubire, care
sunt la El, iar El Se face totul pentru tine: rai, pom al vie]ii,
m\rg\ritar, cunun\, ziditor, agricultor, p\timitor [i nep\timi-
tor, om, Dumnezeu, vin, ap\ vie, miel, mire, lupt\tor, arm\,
Hristos fiind totul `ntru toate (1 Cor. 15, 28). {i dup\ cum
pruncul nu poate s\ se ajute [i s\-[i poarte de grij\, ci doar
prive[te plângând spre mama sa, pân\ ce ea, `ndurându-se,
`l ia `n bra]e, tot a[a [i sufletele credincioase, n\d\jduind pu-
rurea `n Domnul, pe seama Lui pun toat\ dreptatea (`mplinit\
de ele). C\ dup\ cum vi]a f\r\ de butuc se usuc\, tot a[a, cel
ce vrea s\ fie drept f\r\ de Hristos (nu izbute[te). {i dup\
cum „cel ce nu intr\ pe u[\, ci sare pe aiurea (este fur [i tâl-
har)” (Ioan 10, 1), tot a[a este [i cel ce (vrea) s\ fie drept f\r\
de Cel ce (singur poate) s\-l fac\ drept.
5. S\ lu\m, dar, trupul acesta (al nostru), s\-l facem jert-
felnic, s\ punem deasupr\-i toate cugetele noastre [i s\-L
rug\m pe Domnul s\ trimit\ din cer focul cel mare [i nev\-
zut, ca s\ mistuie jertfelnicul [i toate cele de pe el. Atunci
to]i preo]ii lui Baal – adic\ toate puterile vr\jma[e – vor fi
nimicite (3 Regi 18, 38 [i 40), atunci vom vedea ploaia cea
duhovniceasc\ venind `n suflet, `ntocmai ca o palm\ de om
(3 Regi 18, 44); atunci se va `mplini `n noi f\g\duin]a lui
Dumnezeu dat\ prin proorocul: „~n ziua aceea voi ridica cor-
tul cel c\zut al lui David [i ... d\râm\turile lui le voi ridica la
loc” (Am. 9, 11). Domnul, `n bun\tatea Sa, va lumina sufle-
tul care tr\ie[te `n noapte, `n `ntuneric [i `n be]ia ne[tiin]ei,
[i trezindu-se acesta, va umbla de aici `nainte f\r\ a se mai
poticni, `mplinind lucrurile zilei [i ale vie]ii. C\ sufletul se
hr\ne[te cu ceea ce m\nânc\; (or, el m\nânc\) fie din (cele)
ale veacului acestuia, fie din (cele) ale Duhului lui Dumnezeu.
Iar (`n sufletul care se hr\ne[te cu cele ale Duhului), Dum-
nezeu Se hr\ne[te, tr\ie[te, Se odihne[te [i umbl\.
6. Prin urmare, fiecare poate, dac\ vrea, s\ se cerceteze
([i s\ vad\) cu ce se hr\ne[te [i pe ce cale umbl\ [i tr\ie[te;
[i pe acestea [tiindu-le, dobânde[te dreapt\ socotin]\, [i se
d\ cu totul (`mplinirii) binelui. Deci, când te rogi, ia aminte
la tine `nsu]i; cerceteaz\ ([i vezi) de unde `]i vin cugetele [i
pornirile: de la Dumnezeu, sau de la cel potrivnic; (cerce-
teaz\ cine) d\ hran\ inimii tale: Domnul, sau st\pânitorul
acestei lumi. {i dup\ ce tu, suflete, te-ai cercetat [i te-ai cu-
noscut, cere de la Domnul cu trud\ [i st\ruin]\ hrana cea
OMILIA XXXII 225
cereasc\, cre[tere [i lucrare (dup\ voia) lui Hristos, luând

aminte la cele ce s-au spus: „Cetatea noastr\ este `n ceruri”
(Filip. 3, 20). S\ nu lu\m acestea `n chip figurat [i simbolic,
a[a cum cred unii, pentru c\, iat\, mintea [i cugetul celor ce
au doar chipul cucerniciei se aseam\n\ (celor din) lume; iat\,
tulburarea [i nelini[tea lor, gândul lor nestatornic, pu]in\ta-
tea de suflet [i frica lor amintesc cuvântul (ce s-a spus): „Cu
fric\ [i cutremur vei tr\i pe p\mânt” (Fac. 4, 12). Ei se zbu-
cium\ f\r\ `ncetare, `ntocmai ca [i ceilal]i oameni, din pricina
necredin]ei, a nestatorniciei [i a z\p\celii gândurilor lor; se
deosebesc doar prin cele dinafar\, dar nu [i prin cuget de
(oamenii din) lume, (se deosebesc) prin lucr\rile trupe[ti ale
omului celui din afar\, dar cu inima [i cu mintea se târ\sc
prin (aceast\) lume; sunt preocupa]i de treburi p\mânte[ti [i
griji nefolositoare [i nu au `n inim\ pacea (care vine din cer,
despre care vorbe[te Apostolul): „Iar pacea lui Dumnezeu
... s\ st\pâneasc\ `n inimile voastre” (Col. 3, 15), (acea pace)
care `mp\r\]e[te peste cugetul celor credincio[i [i ì `nnoie[te
`n iubirea de Dumnezeu [i de `ntreaga ob[te a fra]ilor. Slav\
[i `nchin\ciune Tat\lui [i Fiului [i Sfântului Duh, `n veci. Amin.
OMILIA A XXXII-A
Slava cre[tinilor se afl\ `nc\ de acum `n sufletele lor;

(ea) se va v\di la vremea `nvierii [i va pream\ri [i trupul,
dup\ m\sura evlaviei lor.
1. Limbile acestei lumi sunt felurite, [i fiecare neam `[i are

limba lui. Dar cre[tinii `nva]\ acum o limb\ nou\ [i nease-
m\nat\, [i sunt cu to]ii instrui]i `ntr-o singur\ `n]elepciune, `n
15 – Omilii
`n]elepciunea lui Dumnezeu, care nu este a veacului acestuia,

nici a veacului trecut. De[i petrec `n aceast\ lume, cre[tinii,
pornind de la cele v\zute, se `nal]\ la vederi noi [i cere[ti.
Exist\ specii (felurite) de animale domestice, ca boul,
calul, [i fiecare dintre ele are un trup [i un glas al s\u. Acela[i
lucru (este valabil) [i pentru animalele s\lbatice: leul are un
trup [i un r\get deosebit, [i cerbul, de asemenea. Mare deo-
sebire este `ntre târâtoare [i p\s\ri: unul este trupul [i glasul
vulturului, [i altul este trupul [i glasul oxipterului. Acela[i lu-
cru se `ntâmpl\ `n mare, c\ sunt multe trupuri care nu se
aseam\n\ `ntre ele; (acela[i lucru) se `ntâmpl\ pe p\mânt, c\
sunt multe semin]e, [i fiecare s\mân]\ d\ rodul ei diferit.
Copacii sunt mul]i, [i unii sunt mai mari, al]ii, mai mici. {i
`ntre fructe este mare deosebire, c\ fiecare dintre ele are un
gust al s\u. ~ntre plante, de asemenea, e mare deosebire,
unele sunt bune de leac, altele dau numai miros pl\cut. Fie-
care copac scoate din l\untru ve[mântul s\u v\zut: frunzele,
florile [i roadele; semin]ele, de asemenea, din l\untrul lor
scot ve[mântul lor cel v\zut. Crinii din l\untrul lor `[i scot
ve[mântul cu care `mpodobesc p\mântul.
2. Tot a[a [i aceia dintre cre[tini care s-au `nvrednicit s\
dobândeasc\ aici (pe p\mânt) ve[mântul cel ceresc, `l au
pururea `n sufletele lor. Cum `ns\ Dumnezeu a hot\rât ca
aceast\ zidire s\ se desfac\, iar cerul [i p\mântul s\ treac\,
ve[mântul cel ceresc, care `nc\ de acum `mbrac\ [i umple
sufletul de slav\, pe care (cre[tinii) l-au dobândit `n inima lor,
acela va `mbr\ca cu slav\ trupurile goale ce vor ie[i din mor-
minte `n ziua aceea `n care trupurile vor `nvia. Acest dar, acest
ve[mânt nev\zut [i ceresc, cre[tinii `l primesc `nc\ de acum.
Oile [i c\milele, când afl\ iarb\, alearg\ iute [i cu l\comie
c\tre ea [i strâng hrana `n pântecele lor. Când le este foame,
OMILIA XXXII 227
scot ca din ierbar cele strânse, le rumeg\, [i acestea le sunt

hran\. La fel [i aceia care, tr\ind `n Duh, au dobândit ~mp\-
r\]ia cerurilor (Matei 11, 12), care au gustat din hrana cea
cereasc\ (1 Cor. 10, 3), aceast\ (hran\) o vor avea `n vremea
`nvierii, acoperind [i p\zind toate m\dularele lor.
3. (Vorbind), deci, despre semin]e, am zis c\ este deose-
bire `ntre ele, c\ multe se seam\n\ `n acela[i p\mânt, `ns\
dau roade diferite, care nu se aseam\n\ `ntre ele; de aseme-
nea, (vorbind) despre pomi, (am zis) c\ unii dintre ei sunt
mai mari, al]ii mai mici, dar c\ acela[i p\mânt le sus]ine la
to]i r\d\cinile. Tot a[a [i Biserica cea cereasc\: una este, [i
nenum\rat\ este, iar fiecare (dintre m\dularele ei), `n chip
diferit este `mpodobit cu slava Duhului.
P\s\rile (toate) din trupul lor `[i scot ve[mântul de pene;
cu toate acestea este mare deosebire `ntre ele: unele zboar\
mai aproape de p\mânt, iar altele se avânt\ sus, `n v\zduh.
Cerul unul este, dar multe stele sunt pe cer: unele mai
str\lucitoare, (iar altele mai pu]in str\lucitoare), unele mai
mari, iar altele mai mici; `ns\ toate sunt ]intuite pe cer. Tot
a[a [i sfin]ii sunt `n chip felurit `nr\d\cina]i `n cerul cel unul
al Dumnezeirii [i `n p\mântul cel nev\zut. Tot a[a, gândurile
care vin (`n mintea) aceluia[i Adam sunt felurite, `ns\ Duhul,
venind `n inim\, face un singur gând [i o singur\ inim\. Pen-
tru c\ atât cele de sus, cât [i cele de jos, de un singur Dum-
nezeu sunt conduse.
4. Ce simbolizeaz\ animalele cu copita despicat\ (Lev.
11, 3)? Pentru c\ ele merg repede pe drum cu o astfel de
copit\, simbolizeaz\ pe cei ce merg drept pe calea Legii. Le-
gea este ca umbra trupului; dar, de[i vine de la trup, umbra
nu poate `mplini nicio slujire trupeasc\; pentru c\ umbra nu
poate nici s\ lege r\nile, nici s\ dea hran\, nici s\ vorbeasc\.
(Cu toate acestea), ea vine de la trup, merge `naintea lui [i-i

veste[te prezen]a. Tot a[a [i Legea cea veche este umbr\ a
Noului Leg\mânt (Col. 2, 16). (Aceast\) umbr\ a prevestit
adev\rul, dar n-a avut slujirea Duhului (Evr. 10, 1; 2 Cor. 3,
8). Pentru c\ Moise, `mbr\cat fiind `n trup, n-a putut s\ intre
`n inim\ [i s\ `ndep\rteze ve[mintele cele `ntinate ale `ntune-
ricului; numai duhul (izvorât) din Duhul (Sfânt), [i focul (care
vine) din focul (dumnezeiesc) nimice[te puterea `ntunericu-
lui viclean. Cincizecimea care (apar]inea) umbrei Legii (vechi)
vestea venirea apropiat\ a t\ierii `mprejur celei adev\rate, a
inimii. Botezul (s\vâr[it `n vremea) Legii era umbra lucrurilor
celor adev\rate. Acela sp\la trupul, acesta `ns\ – Botezul fo-
cului [i al Duhului – spal\ [i cur\]e[te mintea cea `ntinat\.
5. Odinioar\, (marele) preot, `mbr\cat `n sl\biciune, intra
`n Sfânta (Sfintelor), aducând jertfe pentru sine [i pentru po-
por (Evr. 5, 1-3); acum, Hristos, adev\ratul Arhiereu, a intrat
o singur\ dat\ `n cortul cel nef\cut de mân\ [i `n altarul cel
de sus, gata fiind s\ cur\]easc\ pe cei ce-L implor\ [i care
(au) con[tiin]a `ntinat\ (Evr. 9, 11-13). C\ zice: „{i iat\, Eu voi
fi cu voi (`n toate zilele), pân\ la sfâr[itul veacurilor” (Matei
28, 20). Arhiereul purta pe piept dou\ pietre pre]ioase, cu
numele celor doisprezece patriarhi (Ie[. 28, 10). Ele aveau
un anume simbol: (simbolizau faptul) c\ Domnul, `mbr\când
pe cei doisprezece Apostoli (cu puterea Duhului), ì va tri-
mite ca evangheli[ti [i propov\duitori (ai S\i) `n toat\ lumea.
Vezi cum arat\ umbra apropierea adev\rului? Tot a[a umbra
la nimic nu sluje[te [i nu t\m\duie[te suferin]ele, nici Legea
cea veche nu putea s\ (aline) durerile [i s\ vindece r\nile su-
fletului, pentru c\ nu avea puterea s\ dea via]\.
6. Dou\ lucruri, unite, alc\tuiesc un lucru des\vâr[it; a[a
sunt cele dou\ Testamente. (A[a este omul), f\cut dup\
chipul [i asem\narea lui Dumnezeu: are doi ochi, dou\ sprân-
OMILIA XXXII 229
cene, dou\ mâini, dou\ picioare, iar dac\ se `ntâmpl\ s\ aib\

doar un ochi, o mân\ sau un picior, se arat\ a fi ne`ntreg. De
asemenea, dac\ o pas\re are doar o arip\, nu poate zbura
cu ea. Tot a[a [i firea omeneasc\, dac\ r\mâne singur\ [i
goal\ [i dac\ nu prime[te amestecarea [i p\rt\[ia cu firea
cea cereasc\, nu este a[a cum i se cuvine s\ fie; r\mâne
goal\ [i cu lipsuri, `n firea ei plin\ de murd\rie. Sufletul `ns\,
templu [i s\la[ al lui Dumnezeu, a fost numit [i mireas\ a
~mp\ratului. C\ zice: „Voi locui [i voi umbla `ntre ei” (2 Cor.
6, 16). Iat\ pentru ce a binevoit Dumnezeu s\ coboare din
cerurile cele sfinte, s\ ia firea ta cea ra]ional\, trupul t\u (luat)
din p\mânt [i s\ le amestece cu Duhul S\u cel dumnezeiesc,
pentru ca tu, cel f\cut din lut, s\ prime[ti un suflet ceresc. {i
când sufletul t\u va intra `n comuniune cu Duhul, când un
suflet ceresc va intra `n sufletul t\u, atunci tu vei fi om des\-
vâr[it `n Dumnezeu, mo[tenitor [i fiu (al Lui).
7. Dup\ cum nici eonii cei de sus, nici cei de jos nu pot
cuprinde [i `n]elege m\re]ia lui Dumnezeu, tot a[a nici lu-
mile cele de sus, nici cele de pe p\mânt nu pot s\ cuprind\
cu mintea plecarea lui Dumnezeu, cum S-a mic[orat printre
cei mici [i slabi. C\ pe cât de ne`n]eleas\ este m\re]ia Sa, tot
a[a [i mic[orarea. Se `ntâmpl\ (uneori) ca, potrivit rânduielii
Sale, s\ fii supus la necazuri, suferin]e [i nenorociri; pe aces-
tea le socote[ti p\gubitoare; (`ns\ `n realitate) acestea se fac
(spre folosul) sufletului t\u. (Astfel), `n lume fiind, vrei s\ te
`mbog\]e[ti, dar te pânde[te nenorocul. (Numaidecât), `ncepi
s\ te gânde[ti ([i s\ zici): „Pentru c\ n-am noroc `n lume, voi
renun]a la ea, o voi p\r\si [i voi sluji lui Dumnezeu”. Prin ur-
mare, venind aici auzi porunca: „Vinde averile tale” (Matei 19,
21), ur\[te leg\turile trupe[ti, sluje[te lui Dumnezeu; `ncepi
s\ mul]ume[ti pentru neizbânda ta din aceast\ lume, pentru
c\ ea te-a f\cut s\ te afli aici [i s\ sluje[ti poruncii lui Hristos.
Deci, dup\ ce `]i vei schimba pu]in câte pu]in p\rerea de-
spre lucrurile cele v\zute [i te vei retrage din lume [i (vei ur`)
leg\turile trupe[ti, va trebui ca tu s\-]i schimbi [i cugetul de
la felul trupesc de a cugeta, la felul ceresc. Abia atunci, `ndat\
ce vei auzi cuvântul, nu vei mai avea lini[te, (te vei str\dui
ar\tând) toat\ grija [i osteneala, pân\ ce vei dobândi ceea ce
ai auzit.
8. Dac\ socote[ti c\ ai f\cut totul renun]ând la toate,
Domnul `]i spune: „De ce te lauzi? N-am f\cut Eu trupul [i
sufletul t\u? Ce ai f\cut tu?”. Atunci sufletul `ncepe a se m\r-
turisi Domnului [i a zice: „Totul este al T\u. Casa `n care lo-
cuiesc este a Ta. Ve[mintele mele sunt ale Tale. Tu m\ hr\-
ne[ti [i Te `ngrije[ti de toate trebuin]ele mele”. Atunci Dom-
nul, (auzind) acestea, zice cu mul]umire: „Cele ce ai ale tale
sunt. Voia cea bun\ a ta este. {i fiindc\ ai ar\tat iubire fa]\
de Mine, fiindc\ ai alergat c\tre Mine, iat\ `]i voi da ceea ce
tu n-ai avut pân\ acum, ceea ce oamenii de pe p\mânt nu
au. Prime[te-M\ pe Mine, Domnul t\u, `n sufletul t\u, ca s\
vie]uie[ti pururea cu Mine, `n veselie”.
9. Dup\ cum o femeie, logodindu-se cu un b\rbat, pune,
(`mpins\) de dragoste, toate bunurile [i toat\ zestrea ei `n
mâinile lui [i zice: „Nu mai am nimic al meu. Toate ale mele
sunt ale tale: zestrea, sufletul [i trupul, ale tale sunt”, tot a[a
se poart\ [i sufletul `n]elept [i curat, care se afl\ `n comu-
niune cu Duhul Sfânt, fa]\ de Domnul. Dup\ cum Acesta,
venind pe p\mânt, a fost r\stignit [i a p\timit, se cuvine ca,
la fel, [i tu s\ p\time[ti `mpreun\ cu El. Odat\ ce ai p\r\sit
lumea [i ai `nceput s\ cau]i [i s\ `n]elegi pe Dumnezeu, tre-
buie s\ lup]i cu firea ta, cu vechile obiceiuri [i deprinderi. ~n
aceast\ lupt\ cu obiceiul, vei afla cugete care ]i se `mpotri-
vesc [i se lupt\ cu mintea ta, cugete care te momesc [i te
fac s\ r\t\ce[ti `n lumea cea v\zut\ din care ai ie[it. O s\
OMILIA XXXII 231
`ncepi, deci, s\ porne[ti lupt\ [i r\zboi, s\ ridici cugete `m-

potriva altor cugete, mintea `mpotriva min]ii, sufletul `mpo-
triva sufletului, duhul `mpotriva duhului. {i ve[nic s\-]i fie
sufletul `ntru acestea.
10. Cu adev\rat, ]i se descoper\ o putere a `ntunericu-
lui, ascuns\ [i sub]ire, s\l\[luind `n inima (ta). Dar Domnul
este aproape de sufletul [i de trupul t\u, [i privind la r\zbo-
iul t\u pune `n tine gânduri tainice [i cere[ti, [i `ncepe s\-]i
dea odihn\ `ntru ascuns. Te las\ (prad\ `ncerc\rilor) pân\ ce
te pl\m\de[te (duhovnice[te), dar [i `n necazuri, harul lu-
creaz\ spre folosul t\u. Iar când ajungi la odihn\, `]i face cu-
noscut [i-]i arat\ c\ `n l\untrul t\u a `ng\duit (celui viclean)
s\ te `ncerce. Dup\ cum pedagogul `l pedepse[te pe copil cu
nuiaua, cu vân\t\i [i r\ni, pe care cu greu le sufer\, pân\ ce
devine b\rbat – când, (`n]elegând rostul pedepselor), `ncepe
s\ mul]umeasc\ pedagogului –, tot a[a [i harul pedepse[te
cu un anume rost, pân\ ce omul ajunge b\rbat des\vâr[it.
11. Agricultorul arunc\ pretutindeni s\mân]a, iar cel ce
s\de[te vie vrea ca toat\ s\ aduc\ roade. Dar când (agricul-
torul) nu secer\, iar (viticultorul) nu afl\ rod, se `ntristeaz\.
Tot a[a [i Domnul vrea ca [i cuvântul S\u s\ fie sem\nat `n
inimile oamenilor. {i dup\ cum agricultorul se `ntristeaz\ `n
fa]a ]arinii neroditoare, tot a[a [i Domnul se `ntristeaz\ `n fa]a
inimii pustii, care nu rode[te. {i dup\ cum vântul sufl\ peste
toat\ crea]ia, iar soarele str\luce[te `n tot universul, tot a[a
[i Dumnezeu este pretutindeni, [i pretutindeni ~l afli. Dac\ ~l
cau]i `n ceruri, ~l vei afla `n cugetele `ngerilor, iar dac\ ~l cau]i
pe p\mânt, ~l vei afla `n inimile oamenilor. Dar dintre cei
mul]i, numai pu]ini, ([i anume) cre[tinii, sunt cei care plac
Lui. Slav\ [i mare cuviin]\ Tat\lui [i Fiului [i Sfântului Duh,
`n veci. Amin.
OMILIA A XXXIII-A
Se cuvine a ne ruga lui Dumnezeu ne`ncetat [i cu luare-aminte.
1. Nu trebuie s\ facem din rug\ciunea noastr\ doar o

lucrare trupeasc\, fie c\ se face cu glas tare, fie `n t\cere,
fie cu plecarea genunchilor, ci s\ ne rug\m cu trezvie [i cu
luare-aminte, a[teptând ca Dumnezeu s\ vin\, s\ cerceteze
sufletul nostru, (s\ cerceteze) toate sim]irile, ie[irile [i c\r\-
rile lui. Putem, dac\ trebuie, atunci când ne rug\m, fie s\
t\cem, fie s\ ridic\m glasul, fie chiar s\ strig\m, numai min-
tea s\ ne fie a]intit\ c\tre Dumnezeu. C\ dup\ cum trupul,
atunci când lucreaz\ ceva, se preocup\ `n `ntregime de acel
lucru [i toate m\dularele se ajut\ `ntre ele, tot a[a [i sufletul
trebuie s\ se dedice `ntru totul rug\ciunii [i iubirii lui Dum-
nezeu, s\ nu se lase furat sau mânat de gânduri, ci s\ se ali-
peasc\ cu totul de Hristos.
2. {i astfel El (Hristos) `l va lumina [i `l va `nv\]a rug\ciu-
nea cea adev\rat\, dându-i rug\ciunea curat\, duhovniceas-
c\, vrednic\ de Dumnezeu, [i „`nchinarea `n duh [i adev\r”
(Ioan 4, 24). Dup\ cum cel ce se ocup\ cu meseria de negu-
]\tor nu r\mâne doar la o cale, ci se folose[te de toate c\ile
pentru a-[i cre[te [i `nmul]i câ[tigul, trece de la un plan la
altul, iar de la acela apuc\ pe alt\ cale; apoi, l\sând de-o parte
ceea ce nu-i aduce nimic, alearg\ spre lucrul care-i aduce
mai mult câ[tig, tot a[a [i noi trebuie s\ `mpodobim sufletul
nostru `n multe feluri [i cu iscusin]\, ca s\ dobândim câ[tigul
cel mare [i adev\rat, pe Dumnezeu, Care ne `nva]\ s\ ne ru-
g\m cu adev\rat. Numai a[a Se odihne[te Domnul `n hot\-
rârea cea bun\ a sufletului, (numai a[a) face din suflet tronul
slavei Sale, st\ [i Se odihne[te `n el. Am auzit aceasta de la
proorocul Iezechiel, (care vorbe[te) despre fiarele cele du-
hovnice[ti `njugate la carul St\pânului (Iez. 1, 1-5; 10, 1-17).
OMILIA XXXIII 233
Ni le `nf\]i[eaz\ acoperite peste tot de ochi, dup\ cum este

[i sufletul care poart\ pe Dumnezeu sau, mai degrab\, care
este purtat de Dumnezeu: acesta devine tot (numai) ochi.
3. Dup\ cum o cas\ locuit\ de st\pânul ei este `mpodo-
bit\, plin\ de ordine [i frumuse]e, tot a[a [i sufletul, având
pe St\pânul s\u locuind `n el, este plin de toat\ frumuse]ea
[i bun\cuviin]a, pentru c\ are pe Domnul, cu comorile Sale
duhovnice[ti, ca locuitor [i conduc\tor. Dar vai de cas\ al
c\rei st\pân este plecat [i al c\rei proprietar nu este de fa]\!
C\ este p\r\sit\ [i pustiit\, plin\ de toat\ necur\]ia [i neorân-
duiala. Acolo, zice proorocul, „locuiesc f\pturi cu chip de ]ap
[i n\luci” (Is. 34, 14). ~n casa p\r\sit\ se aciuiesc pisici, câini
[i (e plin\ de) toat\ necur\]ia. Vai de sufletul care nu se ridic\
din c\derea sa cea grea, care are `nl\untrul s\u pe aceia
care-l mân\ [i-l silesc s\ arate du[m\nie fa]\ de Mirele s\u,
pe cei care vor s\ strice ([i s\ abat\) cugetele sale de la Hristos.
4. Dar dac\ Domnul va vedea c\ (unul ca acesta) se adu-
n\ `n sine pe cât poate, c\ pururea caut\ pe Domnul [i strig\
c\tre El ziua [i noaptea – precum a poruncit spunând: „s\ v\
ruga]i ne`ncetat” (Luca 18, 1) –, `n orice loc, atunci „ì va face
dreptate”, dup\ cum a f\g\duit (Luca 18, 7), cur\]indu-l de
toat\ r\utatea din el [i punându-l `naintea Lui ca pe o mirea-
s\ neprih\nit\ [i ne`ntinat\ (Efes. 5, 26-27). De crezi c\ toate
acestea sunt adev\rate, precum [i sunt, ia aminte la tine
`nsu]i, (vezi) dac\ sufletul t\u a aflat lumina Lui c\l\uzitoare,
adev\rata mâncare [i b\utur\, care este Domnul. Iar dac\ nu
le ai (pe acestea), caut\, ziua [i noaptea, s\ le prime[ti. Când
vezi soarele, caut\ pe Soarele cel adev\rat, pentru c\ tu e[ti
orb. Când vezi lumina, prive[te `n sufletul t\u ([i vezi) dac\
afli acolo Lumina cea bun\ [i adev\rat\. Pentru c\ tot ce se
vede este umbr\ a celor adev\rate ale sufletului. Pentru c\,
pe lâng\ omul cel v\zut, este [i altul, l\untric, cu ochi pe
care i-a orbit satana [i cu urechi pe care el i le-a surzit. ~ns\

de aceea a venit Iisus, ca pe acest om l\untric s\-l fac\ s\n\tos.
Lui se cuvine slava [i puterea, `mpreun\ cu Tat\l [i cu
Duhul Sfânt `n veci. Amin.
OMILIA A XXXIV-A
Despre slava de care se vor `nvrednici trupurile cre[tinilor

la ~nviere, slav\ care va acoperi deopotriv\ [i sufletele lor.
1. Dup\ cum ochii trupului v\d toate lucrurile clar, tot a[a,
pentru sufletele sfin]ilor, v\dite [i limpezi sunt frumuse]ile lui
Dumnezeu, `ntru care sunt pl\m\di]i [i la care cuget\ cre[-
tinii. Pe când pentru ochii trupe[ti slava aceea este ascuns\,
ea se descoper\ cu claritate sufletului credincios, pe care,
mort fiind `n p\cate, Domnul `l `nviaz\, precum `nviaz\ [i
trupurile celor mor]i; preg\te[te pentru el un cer nou, un
p\mânt nou [i un soare al drept\]ii [i-i d\ toate (bunurile ce
izvor\sc) din Dumnezeirea Sa. El este lumea cea adev\rat\,
p\mântul cel viu, via cea roditoare, pâinea vie]ii, apa cea vie,
dup\ cum este scris: „Cred c\ voi vedea bun\t\]ile Domnu-
lui `n p\mântul celor vii” (Ps. 26, 13); [i iar\[i: „{i va r\s\ri
pentru cei ce se tem de Domnul Soarele drept\]ii, t\m\duire
aducând cu razele Lui” (Mal. 3, 20). Iar Domnul a zis: „Eu
sunt via cea adev\rat\” (Ioan 15, 1); „Eu sunt pâinea vie]ii”
(Ioan 6, 35); „Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu
va mai `nseta `n veac, c\ apa pe care i-o voi da Eu se va face
`n el izvor de ap\ curg\toare spre via]a ve[nic\” (Ioan 4, 14).
2. Venirea Domnului pentru om s-a f\cut – (pentru acela
care) z\cea mort `n groapa `ntunericului, a p\catului, a duhu-
OMILIA XXXIV 235
lui celui necurat [i a puterilor celor viclene –, ca s\-l `nvieze

`nc\ din acest veac [i s\-l aduc\ la via]\, s\-l cur\]easc\ de
toat\ `ntunecimea, s\-l lumineze cu lumina Sa [i s\-l `mbrace
cu ve[mintele cele cere[ti ale Dumnezeirii. La `nvierea tru-
purilor – ale c\ror suflete de mai `nainte au fost `nviate [i de
mai `nainte preasl\vite –, atunci [i trupurile vor fi luminate [i
sl\vite cu slava [i lumina cu care sufletul `nc\ de acum este
luminat [i preasl\vit, pentru c\ Domnul este casa, cortul [i
cetatea lor. Ei vor fi `mbr\ca]i ca [i cu un cort ceresc – nef\cut
de mân\ –, cu slava luminii cere[ti, f\cându-se fii ai luminii
(Ioan 12, 36); nu vor mai privi unul la altul cu ochi viclean,
pentru c\ viclenia va fi `ndep\rtat\. Nu va mai fi atunci b\r-
bat sau femeie, rob sau slobod (Gal. 3, 28), to]i se vor pre-
schimba `ntru firea dumnezeiasc\, se vor face „Hristo[i”,
dumnezei [i fii ai lui Dumnezeu. Atunci fratele va rosti cu-
vânt de pace c\tre sor\, f\r\ s\ se ru[ineze, pentru c\ to]i
vor fi una `n Hristos (Gal. 3, 28). Odihnindu-se to]i `ntr-una
[i aceea[i lumin\, vor privi unul c\tre altul, [i aceast\ vedere
ì va face s\ str\luceasc\ din nou, `n adev\r, `n contemplarea
adev\rat\ a luminii celei de negr\it!
3. Astfel, ace[tia se v\d unii pe al]ii sl\vi]i `n multe chi-
puri [i fiecare prive[te cu uimire la slava celuilalt [i se bucur\
cu bucurie de negr\it. Vezi tu cât de ne`n]eleas\ [i de negr\it
este slava lui Dumnezeu? (Este plin\) de o lumin\ de nespus,
de taine ve[nice [i de nenum\rate bunuri. Dup\ cum `n lu-
mea cea v\zut\ nimeni nu poate s\ cunoasc\ (toate) plan-
tele de pe p\mânt, semin]ele [i varietatea florilor, s\ m\-
soare [i s\ [tie toat\ bog\]ia p\mântului; dup\ cum niciun
om nu poate cunoa[te (toate) viet\]ile care tr\iesc `n mare,
num\rul lor, speciile [i deosebirea dintre ele, nici m\rimea [i
`ntinderea apelor; dup\ cum este peste putin]\ s\ cunoasc\
cineva num\rul p\s\rilor (care zboar\) `n aer, speciile cu vari-
et\]ile lor; sau dup\ cum este cu neputin]\ s\ cunoasc\ ci-
neva m\rimea cerului, locul [i c\ile stelelor, tot a[a este cu

neputin]\ a spune [i a cunoa[te bog\]ia – f\r\ margini [i de
necuprins cu mintea – a cre[tinilor. {i dac\ aceste creaturi
sunt atât de mari [i de ne`n]eles pentru oameni, cu cât mai
mare ([i de necuprins cu mintea) este Cel ce le-a f\cut pe
ele. De aceea, se cuvine s\ se bucure [i s\ se veseleasc\
omul c\ o astfel de bog\]ie [i mo[tenire s-a g\tit pentru cre[-
tini, (atât de mare), c\ nimeni nu poate s-o arate dup\ cum
e [i s-o descrie. Se cuvine, deci, s\ fie `mbr\]i[at\ cu zel [i
smerenie lupta cre[tinilor, pentru a dobândi acea bog\]ie.
C\ mo[tenirea [i partea cre[tinilor este ~nsu[i Dumnezeu,
(dup\ cum s-a spus): „Domnul este partea mo[tenirii mele
[i a paharului meu” (Ps. 15, 5). Slav\ Celui ce Se d\ pe Sine
(nou\)! Slav\ Celui care a unit firea Lui cea sfânt\ cu sufletul
credincio[ilor, `n veci. Amin.
OMILIA A XXXV-A
Despre vechiul [i noul Sabat.
1. ~n Legea dat\ prin Moise – care nu era decât o umbr\

(a celei adev\rate) – Dumnezeu poruncea ca `n zi de Sabat
fiecare s\ se odihneasc\ [i s\ nu fac\ nimic. Dar acest (Sabat)
era doar o pre`nchipuire [i o umbr\ a Sabatului celui adev\-
rat, cel (care avea s\ fie) dat sufletului de Domnul. ~ntr-ade-
v\r, sufletul care s-a `nvrednicit (de adev\ratul Sabat) s-a eli-
berat de cugetele cele urâte [i `ntinate, serbeaz\ Sabatul cel
adev\rat, se bucur\ de odihna cea adev\rat\ [i este liber
dinspre cele rele. Odinioar\, `n vremea Sabatului celui prefi-
gurativ, de[i (oamenii) se odihneau cu trupul, sufletele lor
OMILIA XXXV 237
erau `nc\tu[ate `n r\ut\]i [i p\cate. Or, acesta este Sabatul

cel adev\rat, odihna cea adev\rat\, când sufletul este curat
[i nu `mpline[te cugetele lui satana, când se odihne[te `n
lini[tea [i bucuria cea ve[nic\ a Domnului.
2. {i dup\ cum atunci (Dumnezeu) a poruncit ca [i ani-
malele cele lipsite de ra]iune s\ se odihneasc\ `n zi de Sabat
– boul, adic\, s\ nu fie pus la jug, asinul s\ nu duc\ povar\;
deci chiar [i animalele s\ fie scutite de muncile cele grele –,
tot a[a (acum), venind Domnul [i dându-ne Sabatul cel ve[-
nic [i adev\rat, a dat odihn\ sufletului celui ap\sat [i `mpo-
v\rat cu poverile nelegiuirii [i ale cugetelor celor necurate;
(El a slobozit sufletul) care era ca [i robit [i mânat cu sila de
ni[te st\pâni cruzi s\ s\vâr[easc\ faptele nedrept\]ii, l-a u[u-
rat de poverile cele nesuferite [i de cugetele de[arte [i mur-
dare. A luat de la el jugul cel amar al faptelor nedrept\]ii, [i
i-a dat odihn\ sufletului cople[it de cugetele necurate.
3. Pentru c\ Domnul cheam\ pe om la odihn\ zicând:
„Veni]i la Mine to]i cei osteni]i [i `mpov\ra]i [i Eu v\ voi o-
dihni pe voi” (Matei 11, 28), tuturor acelor suflete care arat\
credin]\ [i se apropie de El, El le d\ odihn\, (eliberându-le)
de aceste cugete grele, `mpov\r\toare [i necurate. (~n aceas-
t\ stare), ele `nceteaz\ s\ mai s\vâr[easc\ nedreptatea [i
pr\znuiesc Sabatul cel adev\rat, plin de desf\tare [i sfânt,
s\rb\toarea Duhului, a bucuriei [i a veseliei celei de negr\it,
sl\vesc pe Dumnezeu cu `nchinare curat\ [i binepl\cut\ Lui,
cu inim\ curat\. Acesta este Sabatul cel adev\rat [i sfânt. S\
rug\m, deci, pe Dumnezeu s\ intr\m [i noi `n aceast\ odih-
n\, s\ ne slobozeasc\ de cugetele cele ru[inoase, viclene [i
de[arte, ca s\ putem sluji lui Dumnezeu cu inim\ curat\ [i s\
pr\znuim s\rb\toarea Duhului Sfânt. Fericit este cel ce intr\
`n odihna aceasta. Slav\ Celui ce a[a a binevoit, Tat\lui [i
Fiului [i Sfântului Duh, `n veci. Amin.
OMILIA A XXXVI-A
Despre `ndoita `nviere, a sufletelor [i a trupurilor,

[i despre slava cea felurit\ a celor `nvia]i.
1. ~nvierea sufletelor moarte de acum se face, `ns\ `nvie-

rea trupurilor va avea loc `n ziua (cea de pe urm\). {i dup\
cum stelele de pe cer nu sunt toate la fel, ci una de alta se
deosebesc prin m\rime [i str\lucire (1 Cor. 15, 41), tot a[a [i
`n (lucrurile) cele duhovnice[ti exist\ – dup\ m\sura credin-
]ei – prop\[iri (diferite) `n Duhul Sfânt, [i om de om se deo-
sebe[te [i unul este mai bogat decât altul (Rom. 12, 3; 1 Cor.
12, 9). Scriptura zice: „Cela ce vorbe[te `n limbi, Duhului lui
Dumnezeu ì vorbe[te” (1 Cor. 14, 2). (Or), cel ce vorbe[te
lui Dumnezeu om duhovnicesc este. Despre altul `ns\ zice
c\: „proorocind, zide[te Biserica” (1 Cor. 14, 4). (Deci), aces-
ta are o mai mare bog\]ie de har. Pentru c\ unul se zide[te
numai pe sine, altul se zide[te [i pe sine, [i pe aproapele
s\u. Lucrul acesta (al deosebirii dintre oameni) este precum
gr\untele de grâu sem\nat `n p\mânt; (a[a cum acela ro-
de[te alte semin]e), aceea[i s\mân]\ s\dit\ `n inim\, rode[te
multe [i felurite semin]e. Lucrul acesta este (apoi) precum cu
spicele: unele sunt mai mari, iar altele sunt mai mici, `ns\
toate se adun\ de pe aceea[i arie [i se pun `n acela[i ham-
bar. De[i sunt felurite, o singur\ pâine se face din ele.
2. Iar\[i, precum `ntr-un ora[ sunt o mul]ime de oameni:
unii b\rba]i `n putere, al]ii tineri, iar al]ii prunci, `ns\ to]i
dintr-un izvor beau, dintr-o singur\ pâine m\nânc\ [i acela[i
aer `l respir\; sau precum sunt sfe[nicele: unul are dou\ bra-
]e, altul [apte, [i acolo unde sunt mai multe bra]e, altfel este
lumina. Deci, to]i aceia care se afl\ `n foc [i `n lumin\, nu pot
OMILIA XXXVII 239
s\ fie `n `ntuneric, `ns\ (`ntre ei) deosebirea este mare. (Mai

este lucrul acesta) [i asemenea unui tat\ care are doi fii, unul
fl\c\u, iar altul prunc; pe primul `l trimite `n ora[e [i ]\ri str\i-
ne, pe cel\lalt `l ]ine totdeauna lâng\ el, pentru c\ singur nu
poate s\ fac\ nimic. Slav\ lui Dumnezeu. Amin.
OMILIA A XXXVII-A
Despre Rai [i despre legea duhovniceasc\.
1. S-a scris: „Prietenia lumii este du[m\nie fa]\ de Dum-

nezeu” (Iac. 4, 4). De aceea Scriptura porunce[te fiec\ruia
s\-[i p\zeasc\ cu grij\ inima (Pilde 4, 23), pentru ca, p\zind
`n sine Cuvântul ca pe un Rai (Fac. 2, 15), s\ se `mp\rt\[easc\
de har, s\ nu-[i plece urechea la [arpele care se `ncol\ce[te
`nl\untrul s\u [i-l `ndeamn\ spre pl\ceri – din care se na[te
mânia cea ucig\toare de fra]i, care omoar\ sufletul ce a n\s-
cut-o – [i s\ asculte de Cuvântul care zice s\ ne `ngrijim de
credin]\ [i n\dejde, din care se na[te iubirea de Dumnezeu
[i de oameni, care d\ via]\ ve[nic\ (cf. 1 Pt. 1, 21, 22). ~n
acest Rai a intrat Noe, care p\zise [i `mplinise porunca, [i a
sc\pat de mânia (lui Dumnezeu) datorit\ iubirii. Pe acest Rai
l-a p\zit Avraam, [i a auzit glasul lui Dumnezeu. Pe acesta p\-
zindu-l Moise, a primit pe fa]\ slava (lui Dumnezeu). David,
de asemenea, l-a p\zit [i a st\pânit peste du[manii s\i; Saul
`nsu[i, atâta timp cât [i-a p\zit inima, a avut parte de bel[ug,
dar când, pe urm\, a c\lcat porunca, a fost p\r\sit (de Dum-
nezeu). Pentru c\ se face Cuvântul lui Dumnezeu pe m\sura
fiec\ruia: cât timp ~l ]ine cineva, [i El `l p\ze[te (pe acesta).
2. De aceea, toat\ ceata sfin]ilor prooroci, a Apostolilor

[i a mucenicilor au p\strat `n inima lor Cuvântul. Ei nu s-au
`ngrijit de nimic altceva, ci dispre]uind pe cele p\mânte[ti,
au st\ruit `n porunca Duhului Sfânt [i au pus mai presus de
orice dragostea [i bun\tatea Duhului; [i aceasta nu numai `n
cuvânt sau `n simpl\ cuno[tin]\, ci `n cuvânt [i `n fapte aie-
vea. ~n locul bog\]iei, au ales s\r\cia, `n locul cinstei, ocara,
`n locul pl\cerii, suferin]a, [i `n locul mâniei, iubirea. Pentru
c\ au urât (lucrurile) pl\cute ale (acestei) vie]i, mai degrab\
au iubit pe cei care i-au lipsit de ele, ca pe unii care ì ajutau
s\-[i ating\ scopul lor, [i s-au ferit s\ judece (pe oameni) de
fac bine sau r\u. Nu t\g\duiau pe cei buni, dar nici nu osân-
deau pe cei r\i, ci pe to]i ì socoteau `mplinitori ai iconomiei
lui Dumnezeu. De aceea, fa]\ de to]i ar\tau o mare bun\-
voin]\. Deci, auzind pe Domnul zicând: „Ierta]i, [i se va ierta
vou\” (Luca 6, 37), ei ì priveau ca pe ni[te binef\c\tori pe
cei care-i nedrept\]eau, pentru c\ ace[tia le prilejuiau lor ier-
tarea. Iar când auzeau: „Precum voi]i s\ v\ fac\ vou\ oamenii,
face]i-le [i voi asemenea” (Luca 6, 31), atunci iubeau [i pe
cei buni dup\ cugetul lor. Astfel, lep\dând dreptatea lor [i
c\utând dreptatea lui Dumnezeu (Rom. 10, 3; Filip. 3, 9), au
aflat iubirea care, `n mod firesc, este ascuns\ `n ea.
3. Domnul `nsu[i, dup\ ce a dat multe porunci privitoare
la iubire, a poruncit (celor ce-L ascultau) s\ caute dreptatea
lui Dumnezeu (Matei 6, 33), pentru c\ [tia c\ aceasta este
maica iubirii. C\ nu este alt chip s\ se mântuiasc\ (cineva),
decât numai prin aproapele, dup\ cum ~nsu[i a poruncit: „Ier-
ta]i, [i se va ierta vou\” (Luca 6, 37). Aceasta este legea cea
duhovniceasc\ – scris\ `n inimile credincioase –, plinirea Legii
celei vechi. „Pentru c\ – zice – nu am venit s\ stric Legea, ci
s-o plinesc” (Matei 5, 17). Cum s-a `mplinit? Iat\: Legea cea
dintâi, `ndrept\]ind pe cel p\c\tos, mai degrab\ pedepsea pe
OMILIA XXXVII 241
cel nedrept\]it. Pentru c\, zice, „`n ceea ce judeci pe altul,

pe tine `nsu]i te osânde[ti” (Rom. 2, 1), [i `n m\sura `n care
iart\ cineva, i se va ierta lui (Luca 6, 37). Pentru c\ a[a zice
[i Legea: „~n mijlocul judec\]ii este judecata, [i `n mijlocul ier-
t\rii, iertarea” (Deut. 17, 4). Plinirea Legii este deci iertarea.
4. Am spus: Legea cea dintâi; aceasta nu `nseamn\ c\
Dumnezeu a dat oamenilor dou\ legi, ci una singur\: duhov-
niceasc\ dup\ natura ei [i dreapt\ dup\ cuprinsul ei. Ea d\
fiec\ruia dup\ dreptate, celui ce iart\, ì iart\, iar peste cel
mânios aduce mânie. Pentru c\ zice: „Cu cel ales, ales vei fi;
[i cu cel `nd\r\tnic Te vei `nd\r\tnici” (Ps. 17, 29). De aceea,
cei care o plineau `n chip duhovnicesc [i, prin urmare, se `m-
p\rt\[eau de har, iubeau nu numai pe cei ce le f\ceau bine,
ci [i pe cei ce-i batjocoreau [i-i prigoneau, [i primeau iubirea
duhovniceasc\ drept r\splat\ pentru faptele lor bune. Vor-
besc despre faptele lor bune, pentru c\ ei nu (s-au m\rginit)
s\ ierte nedrept\]ile (ce li s-au f\cut), ci au f\cut chiar bine
sufletelor celor care i-au nedrept\]it. Pentru c\ ì prezentau
pe ace[tia lui Dumnezeu ca pe unii datorit\ c\rora au dobân-
dit fericirea, dup\ cum este scris: „Ferici]i ve]i fi când v\ vor
oc\r` pe voi [i v\ vor prigoni [i vor zice tot cuvântul r\u `m-
potriva voastr\, min]ind pentru Mine” (Matei 5, 11).
5. Din Legea cea duhovniceasc\ `nv\]aser\ s\ cugete a[a.
Dar, pe când r\bdau ei [i ar\tau blânde]e, Domnul, v\zând
r\bdarea inimii lor, care – de[i pus\ la `ncercare – nu `nceta s\
iubeasc\, „a surpat zidul cel din mijloc” (Efes. 2, 14); atunci
ei au lep\dat cu des\vâr[ire ura [i au p\strat iubirea, nu cu sila
(impus\ de Lege), ci cu ajutorul (lui Dumnezeu). Dup\ aceea,
Domnul a `ndep\rtat de la ei sabia vâlvâitoare (Fac. 3, 24),
care punea `n mi[care cugetele (cele p\mânte[ti), [i ei au p\-
truns dincolo de catapeteasm\, unde Domnul intrase ca ~na-
inte-merg\tor pentru noi (Evr. 6, 19). {i, desf\tându-se cu
16 – Omilii
roadele Duhului [i contemplând cu inim\ credincioas\ cele

viitoare, iar nu, cum zicea Apostolul: „`n oglind\ [i `n ghici-
tur\” (1 Cor. 13, 12), spuneau: „Cele ce ochiul n-a v\zut [i
urechea n-a auzit [i la inima omului nu s-a suit, pe acestea
le-a g\tit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (1 Cor. 2, 9). Dar
v\ voi pune o `ntrebare `n leg\tur\ cu acest fapt minunat.
6. ~ntrebare: Dac\ „la inima omului nu s-a suit”, voi cum
[ti]i aceste lucruri, mai ales c\ a]i m\rturisit c\ sunte]i oameni
cu acelea[i sl\biciuni ca noi (Fapte 14, 15)?
R\spuns: Asculta]i ce r\spunde Pavel la acestea: „Iar
nou\ – zice – ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul S\u,
fiindc\ Duhul pe toate le cerceteaz\, chiar [i adâncurile lui
Dumnezeu” (1 Cor. 2, 10). Dar ca s\ nu spun\ cineva c\ aces-
tora li s-a dat Duhul pentru c\ erau Apostoli, dar c\ nou\,
oameni fire[ti, ne este cu neputin]\ acest lucru, el zice unde-
va, rugându-se: „S\ v\ d\ruiasc\ Dumnezeu dup\ bog\]ia
slavei Sale, ca s\ fi]i puternic `nt\ri]i prin Duhul S\u `n omul
cel dinl\untru, [i Hristos s\ Se s\l\[luiasc\ prin credin]\ `n
inimile voastre” (Efes. 2, 16-17). {i iar\[i: „Domnul este Duh,
[i unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (2 Cor.
3, 17); [i: „Cine n-are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui”
(Rom. 8, 9).
7. S\ ne rug\m, deci, [i noi cu siguran]a credin]ei [i a
sim]irii s\ intr\m (`n locul) din care am ie[it [i s\ se `nde-
p\rteze de la noi [arpele cel ucig\tor de suflet, sfetnicul sla-
vei de[arte, duhul nelini[tii [i al l\comiei, pentru ca, `narma]i
cu credin]\ puternic\, s\ p\zim poruncile Domnului, s\ cre[-
tem `ntru El „pân\ la starea b\rbatului des\vâr[it, la m\sura
vârstei deplin\t\]ii” (Efes. 4, 13) [i s\ nu mai fim st\pâni]i de
r\t\cirea veacului acestuia, ci s\ fim plini de `ncredin]area
Duhului, [i nu f\r\ credin]\, pentru c\ harul lui Dumnezeu se
odihne[te [i `n cei p\c\to[i, dac\ se poc\iesc. Pentru c\ lucrul
OMILIA XXXVII 243
ce se d\ `n dar nu se m\soar\ [i nu este dup\ m\sura sl\bi-

ciunii (firii omene[ti); altfel, harul n-ar mai fi har (Rom. 11, 6).
S\ ne apropiem, deci, cu credin]\ [i cu inim\ curat\ de
Dumnezeu, Cel ce d\ruie[te p\rt\[ia Duhului pe m\sura cre-
din]ei, [i nu dup\ faptele Legii. Pentru c\ zice: „Nu din faptele
Legii a]i primit Duhul, ci din ascultarea credin]ei” (Gal. 3, 2).
8. ~ntrebare: Spui c\ sufletului i se descoper\ toate `n chip
duhovnicesc. Ce `nseamn\, dar, (cuvintele): „~n Biseric\ vreau
s\ gr\iesc cinci cuvinte cu mintea mea” (1 Cor. 14, 19)?
R\spuns: (Cuvântul) Biseric\ are dou\ `n]elesuri: (el arat\)
atât adunarea credincio[ilor, cât [i p\r]ile sufletului. Deci,
atunci când, `n chip duhovnicesc, se aplic\ omului, (cuvân-
tul) Biseric\ arat\ cele din care este alc\tuit. Cât despre cele
cinci cuvinte, acestea exprim\ cele cinci virtu]i prin care se
zide[te omul `ntreg, ele divizându-se `n multe altele. Pentru
c\, dup\ cum cel ce vorbe[te `n Domnul, exprim\ `n cinci
cuvinte toat\ `n]elepciunea, tot a[a [i cel ce urmeaz\ pe Dom-
nul cl\de[te prin cele cinci virtu]i toat\ evlavia. Cinci fiind,
ele cuprind pe toate celelalte. Prima dintre ele este rug\ciu-
nea, dup\ ea vin `nfrânarea, milostenia, s\r\cia [i r\bdarea.
Aceste virtu]i, lucrate cu râvn\ [i hot\râre, sunt cuvinte l\un-
trice, rostite de Domnul, [i Duhul `n chip tainic vorbe[te, de
aceea, câte dore[te inima se `mplinesc aievea.
9. Iar virtu]ile, pe cât se cuprind una pe alta, pe atât se
nasc una din alta. Dac\ lipse[te prima, toate (celelalte) pier.
De asemenea, (dac\ lipse[te) cea de a doua, (pier) cele ce-o
urmeaz\ [i a[a mai departe. Pentru c\, (`ntr-adev\r) cum s\
se roage cineva f\r\ s\ fie mi[cat de Duhul? De altfel, despre
aceasta spune Scriptura: „Nimeni nu poate s\ spun\ c\
Domn este Iisus, decât numai `n Duhul Sfânt” (1 Cor. 12, 3).
Cum s\ fie r\bd\tor acela care (vrea) s\ se st\pâneasc\ f\r\
rug\ciune [i f\r\ ajutorul (Duhului)? Cum se va milostivi de
cel fl\mând [i de cel ce-l nedrept\]e[te acela care nu se

st\pâne[te `n toate? Cel ce nu este milostiv, nici s\rac de
bun\voie nu poate fi. Apoi, mânia este `nso]itoarea l\co-
miei, fie c\ are sau nu cineva avu]ii. Dar sufletul virtuos se
zide[te `n Biseric\ nu prin cele ce face, ci prin cele ce dore[te
(s\ fac\). C\ nu lucrarea proprie mântuie[te pe om, ci Cel ce
ì d\ruie[te puterea (s-o fac\). Deci, dac\ poart\ cineva (pe
trupul s\u) stigmatele Domnului (Gal. 6, 17), s\ nu gândeas-
c\ lucruri mari despre sine, chiar dac\ a f\cut (vreun lucru
minunat), ci numai una s\ aib\ `n gând: s\ iubeasc\ [i s\ lu-
creze pe m\sura puterilor (ce i s-au dat). S\ nu cread\ c\ o
poate lua `naintea Domnului cu virtutea. C\ s-a zis: „Dum-
nezeu este Cel ce lucreaz\ `n voi [i ca s\ voi]i, [i ca s\ s\-
vâr[i]i, dup\ a Lui bun\voin]\” (Filip. 2, 13).
10. ~ntrebare: Deci ce porunce[te Scriptura omului s\ fac\?
R\spuns: Am zis mai `nainte c\ omul are, potrivit firii sale,
bun\voin]a; pe aceasta o cere Dumnezeu. El porunce[te omu-
lui ca, `n primul rând, s\ cunoasc\; cunoscând, s\ iubeasc\;
[i, `n sfâr[it, (iubind) s\ fie gata s\ `mplineasc\ (voia Sa). ~m-
boldirea min]ii (spre bine), `ndurarea ostenelilor [i s\vâr[irea
lucr\rii (nu apar]in omului), ci harului Domnului, care se d\
celui ce vrea (s\ fac\ voia Lui) [i crede (`n El).
Voin]a omului este un ajutor esen]ial. F\r\ voin]a (omu-
lui) Dumnezeu `nsu[i nu face nimic – de[i poate –, din respect
fa]\ de liberul arbitru. Prin urmare, lucrarea mântuitoare a
Duhului depinde de voin]a omului. Iar dac\ ì d\m toat\ vo-
in]a noastr\, atunci Dumnezeu pune pe seama noastr\ toat\
lucrarea (mântuirii). Minunat este Dumnezeu `ntru toate [i
de necuprins cu mintea! Noi, oamenii, `ncerc\m s\ spunem
doar o parte din lucrurile Lui minunate, sprijinindu-ne pe
Scriptur\ sau mai degrab\ fiind sprijini]i de ea. C\ zice: „Cine
OMILIA XXXVII 245
a cunoscut gândul Domnului?” (Rom. 11, 34). El `nsu[i a zis:

„De câte ori am voit s\ adun pe fiii t\i, (dup\ cum adun\
pas\rea puii s\i sub aripi), dar nu a]i voit?” (Matei 23, 37). Se
vede de aici c\ El ne adun\ [i c\ de la noi cere doar voin]a
de a fi `ntr-un cuget cu (El). {i ce v\de[te voin]a, dac\ nu
truda de bun\ voie?
11. Dup\ cum fierul taie, despic\, ar\, s\de[te, dar nu
face toate acestea decât dac\ este mânuit – altul este cel
care-l mi[c\ [i-l conduce, iar de se toce[te `l pune `n foc [i-l
face ca nou –, tot a[a [i omul cu osteneal\ [i trud\ face bi-
nele, dar Domnul lucreaz\ `n el `n chip tainic. {i când este
cople[it de osteneal\ [i necaz, El ì mângâie [i-i `nnoie[te
inima, dup\ cum spune [i proorocul: „Nu cumva se va prea-
sl\vi securea f\r\ cel ce trude[te sau va fi sl\vit fier\str\ul
f\r\ de cel ce-l mânuie[te?” (Is. 10, 15).
La fel se `ntâmpl\ [i la (`mplinirea) r\ului. Dac\ omul este
gata s\-l asculte, satana `l `mpinge [i `l agit\, precum `[i (agit\)
tâlharul sabia.
Am asem\nat inima cu fierul din pricina marii ei `nvârto-
[\ri [i a nesim]irii ei fa]\ de lucrurile (cele bune). Noi `ns\ nu
trebuie s\ fim asemenea fierului nesim]itor, [i s\ nu-L cunoa[-
tem pe Acela care ne ]ine; (s\ lu\m aminte) s\ nu c\dem
atât de repede din (mâinile) Cuvântului care ne f\ure[te, la
cugetele celui-viclean. S\ cunoa[tem, precum boul [i asinul,
pe Acela care ne conduce [i mân\ gândul. Pentru c\ zice:
„Boul `[i cunoa[te st\pânul, [i asinul ieslea domnului s\u,
dar Israel nu M\ cunoa[te” (Is. 1, 3).
S\ ne rug\m, deci, s\ primim cunoa[terea lui Dumnezeu,
s\ fim crescu]i `n legea cea duhovniceasc\, pentru ca s\ `m-
plinim sfintele Sale porunci, sl\vind pe Tat\l pe Fiul [i pe
Sfântul Duh, `n veci. Amin.
OMILIA A XXXVIII-A
Este nevoie de mult\ `n]elepciune [i dreapt\ socotin]\

ca s\ afle cineva pe adev\ra]ii cre[tini; [i cine sunt ace[tia.
Mul]i (oameni), care par a fi drep]i, se consider\ cre[tini.

~ns\ numai cunosc\torii [i cei pricepu]i pot s\ cunoasc\ dac\
poart\ sigiliul [i chipul ~mp\ratului. Se `ntâmpl\ s\ fie [i imi-
ta]ii ale operelor autentice; `n acest caz, cunosc\torii se mi-
nuneaz\ (c\ se poate `ntâmpla a[a ceva), [i le dispre]uiesc.
Cei ne[tiutori nu pot distinge pe lucr\torii cei vicleni (2
Cor. 11, 13), pentru c\ [i ace[ti (lucr\tori) au chip de monahi
[i de cre[tini. De altfel, [i apostolii mincino[i au suferit pen-
tru Hristos [i au vestit [i ei ~mp\r\]ia cerurilor. De aceea zice
Apostolul: „~n osteneli mai mult, `n `nchisori mai mult, `n
b\t\i peste m\sur\” (am fost) (2 Cor. 11, 23), vrând s\ arate
c\ a p\timit mai mult decât ei.
2. Aurul se g\se[te u[or; diamantele `ns\ [i pietrele pre-
]ioase, care se potrivesc la o coroan\ `mp\r\teasc\, se afl\
mai rar; deseori nu se afl\ printre ele dintre cele care se po-
trivesc (coroanei). ~n acela[i fel, (pietre pre]ioase trebuie s\
fie) [i cre[tinii, care alc\tuiesc coroana lui Hristos, pentru ca
sufletele lor s\ devin\ p\rta[e ale sfin]ilor.
Slav\ Celui ce atât (de mult) a iubit sufletul acesta, Care
a p\timit pentru el [i l-a `nviat din mor]i!
Dar dup\ cum pe fa]a lui Moise era pus un acoper\mânt,
pentru ca poporul s\ n-o poat\ vedea, tot a[a [i acum, un
acoper\mânt este pus peste inima ta, ca s\ nu vezi slava lui
Dumnezeu. Când se va lua acela, atunci (Dumnezeu) se va
vedea [i Se va ar\ta cre[tinilor, celor ce-L iubesc [i-L caut\
cu adev\rat, dup\ cum El (`nsu[i) spune: „M\ voi ar\ta lui [i
voi face l\ca[ la el” (Ioan 14, 21 [i 23).
OMILIA XXXVIII 247
3. S\ ne str\duim, deci, s\ ne apropiem de Hristos, Care

nu minte, pentru ca s\ dobândim f\g\duin]a [i Noul Leg\-
mânt, pe care Domnul l-a inaugurat prin crucea [i moartea
Sa. (Atunci) El a sf\râmat por]ile iadului [i ale p\catului, a
scos (de acolo) sufletele credincio[ilor, a pus `nl\untrul lor pe
Mângâietorul [i le-a ridicat `n ~mp\r\]ia Sa. S\ `mp\r\]im,
deci, [i noi `mpreun\ cu El `n Ierusalimul cel de sus, `n ceta-
tea Lui (cea sfânt\), `n Biserica cea cereasc\, `n ceata sfin]ilor
`ngeri! (Se cuvine s\ spunem) `ns\ c\ fra]ii care vreme `nde-
lungat\ au fost `ncerca]i pot s\ ajute pe cei f\r\ experien]\
[i s\ aib\ `ng\duin]\ (fa]\ de ei).
4. Unii, care au luat aminte la ei `n[i[i [i au stat sub `nrâu-
rirea puternic\ a harului lui Dumnezeu, au aflat m\dularele
lor atât de sfin]ite, `ncât credeau c\ `n cre[tini nu se mai nasc
pofte [i c\ au [i dobândit minte `n]eleapt\ [i neprih\nit\.
Omul lor cel l\untric era (atât) de sus fa]\ de cele p\mânte[ti
([i atât de avântat) c\tre lucrurile cere[ti [i dumnezeie[ti, `ncât
(semenii lor) credeau c\ un astfel de om a [i ajuns la m\sura
des\vâr[irii. Dar, pe când socotea c\ a [i ajuns la liman, s-au
n\pustit asupra lui valurile [i s-a aflat iar\[i `n mijlocul m\rii,
a fost dus acolo (unde) se v\d doar marea [i cerul, iar moar-
tea este aproape. Intrând astfel p\catul `n el, a dat na[tere la
toat\ pofta cea rea (Rom. 7, 8). (Iat\) `ns\ c\ astfel de oa-
meni iar\[i se `nvrednicesc s\ primeasc\ harul [i, s\ zic a[a,
(s\ guste) o pic\tur\ din adâncul nesfâr[it al m\rii (celei du-
hovnice[ti). Ei afl\ c\ aceast\ lucrare minunat\, nemaiauzit\,
str\in\ (de natura lor) [i dumnezeiasc\ se repet\ `n fiecare
clip\ [i `n fiecare zi; (atunci) se minuneaz\ [i se `ntreab\ cum
au putut s\ se `n[ele. Harul `l lumineaz\ (pe un astfel de om),
`l conduce, ì aduce pace, ì face bine `n toate, pentru c\ este
ceresc [i dumnezeiesc. Pe lâng\ el, `mp\ra]ii, cei puternici,
`n]elep]ii [i marii dreg\tori par mici [i ne`nsemna]i. Cu timpul
lucrurile se schimb\ (iar), `ncât un astfel de (om) se socote[te

cel mai p\c\tos dintre to]i oamenii. Dar iat\ c\ `ntr-o clip\ se
vede asemenea unui mare `mp\rat sau ca un prieten apro-
piat al regelui, [i `n alta se vede slab [i s\rac, [i nedumerit
se `ntreab\: „Pentru ce odat\ este a[a, pentru ce alt\dat\
altfel?” (Se `ntâmpl\ a[a) pentru c\ Satana, urând binele, in-
sufl\ r\ul celor care izbutesc s\ practice virtutea [i `ncearc\
s\-i `ntoarc\ din calea lor, pentru c\ aceasta este lucrarea lui.
5. Dar tu s\ nu i te supui, ci, dimpotriv\, s\vâr[e[te drep-
tatea, care se `mpline[te `n omul cel l\untric, unde se afl\ tri-
bunalul lui Hristos [i altarul cel ne`ntinat, pentru ca m\rturia
cuno[tiin]ei tale s\ se laude `n crucea lui Hristos, care a cu-
r\]it con[tiin]a ta de lucrurile cele moarte. Astfel, tu te vei `n-
china lui Dumnezeu cu duhul t\u (Rom. 1, 9; Ioan 4, 23-24)
[i vei cunoa[te pe Cel c\ruia I te `nchini, dup\ cuvântul Celui
care a zis: „Noi ne `nchin\m Celui pe care-L cunoa[tem” (Ioan
4, 22). ~ncredin]eaz\-te lui Dumnezeu, Care te conduce; su-
fletul t\u s\ fie `n comuniune cu Dumnezeu, precum este `n
comuniune mireasa cu mirele ei. C\ zice: „Taina aceasta
mare este; iar eu zic `n Hristos [i `n Biseric\” (Efes. 5, 32). Iar
eu spun: `n Hristos [i `n sufletul cel neprih\nit. Lui (se cu-
vine) slava `n veci. Amin.
OMILIA A XXXIX-A
Pentru ce ni s-a dat nou\ Sfânta Scriptur\ de c\tre Dumnezeu.
1. Dup\ cum atunci când un `mp\rat, vrând s\ dea (supu-

[ilor s\i) titluri de cinste sau daruri deosebite, le scrie aces-
tora epistole, zicând: „Gr\bi]i-v\ de veni]i la mine, ca s\ lua]i
OMILIA XL 249
de la mine daruri `mp\r\te[ti”, iar de nu vin [i nu primesc

(darurile), citirea scrisorilor nu le este de niciun folos, ba, dim-
potriv\, nevrând ei s\ vin\ [i s\ se `nvredniceasc\ de cinstea
(de a primi darurile) din mâna `mp\ratului, se fac [i vinova]i
de moarte; tot a[a [i Dumnezeu a dat oamenilor Sfintele
Scripturi, `ntocmai ca pe ni[te epistole, pentru a le face cu-
noscut c\, având credin]\ `n El, trebuie s\ cear\ [i s\ primeas-
c\ darul ceresc (ce vine) din `ns\[i fiin]a Dumnezeirii Sale.
Pentru c\ s-a scris: „(El ne-a h\r\zit mari [i de mare pre]
f\g\duin]e), ca prin ele s\ v\ face]i p\rta[i dumnezeie[tii firi”
(2 Petru 1, 4). Dar dac\ omul nu se apropie, nu cere [i nu
prime[te, nu-i folose[te la nimic citirea Scripturilor, ba, dim-
potriv\, se face vinovat de moarte, pentru c\ n-a voit s\
primeasc\ de la ~mp\ratul ceresc darul vie]ii, f\r\ de care
este cu neputin]\ s\ dobândeasc\ via]a cea netrec\toare,
Care este Hristos, C\ruia (se cuvine) slava `n veci. Amin.
OMILIA A XL-A
Toate virtu]ile [i toate relele sunt legate `ntre ele;

se ]in una de alta, ca verigile unui lan].
1. Referitor la (`ntrebarea legat\ de) faptele cele din afar\,

(anume) pe care s-o iubim [i s-o alegem `n primul rând, aceas-
ta s\ [ti]i, iubi]ilor, c\ toate virtu]ile se leag\ unele de altele;
se leag\ una de alta [i formeaz\ un fel de lan] duhovnicesc.
(Astfel), rug\ciunea se leag\ de iubire, iubirea de bucurie,
bucuria de blânde]e, blânde]ea de smerenie, smerenia de
slujire, slujirea de n\dejde, n\dejdea de credin]\, credin]a
de ascultare, ascultarea de simplitate. Tot a[a se `ntâmpl\ [i
`n partea opus\, unde relele se ]in [i ele una de alta. (Astfel),

ura se leag\ de mânie, mânia de mândrie, mândria de slava
de[art\, slava de[art\ de necredin]\, necredin]a de `nvârto-
[area inimii, `nvârto[area inimii de nep\sare, nep\sarea de
lene, lenea de nesim]ire, nesim]irea de nelini[te, iar nelini[-
tea de iubirea pl\cerilor. ({i toate) celelalte m\dulare ale r\u-
t\]ii se leag\ unul de altul, dup\ cum, pe de alt\ parte, vir-
tu]ile stau laolalt\, `n leg\tur\ [i unire.
2. ~n toat\ aceast\ bun\ osteneal\ [i `n faptele virtu]ii,
lucrul de c\petenie este st\ruin]a `n rug\ciune; prin aceasta
putem s\ cerem de la Dumnezeu [i s\ dobândim, `n fiecare
zi, [i celelalte virtu]i. Datorit\ ei, cei vrednici ajung s\ se `m-
p\rt\[easc\ de sfin]enia lui Dumnezeu [i de puterea cea
duhovniceasc\ [i `[i unesc gândul lor cu Domnul `ntr-o iubire
negr\it\. Pentru c\ acela care st\ruie zilnic `n rug\ciune, se
aprinde de iubire [i dor dup\ Dumnezeu [i prime[te harul
Duhului ce-l duce la des\vâr[ire.
3. ~ntrebare: De vreme ce unii `[i vând averile, elibereaz\
sclavii [i `mplinesc poruncile, dar nu caut\ s\ primeasc\ pe
Duhul `n aceast\ lume, oare, tr\ind a[a, vor intra `n ~mp\r\]ia
cerurilor?
R\spuns: Acesta este un lucru de mare sub]irime; unii
spun c\ este o singur\ ~mp\r\]ie [i o singur\ gheen\. Noi
`ns\ zicem c\ sunt multe trepte, deosebiri [i m\suri `n (una)
[i aceea[i ~mp\r\]ie [i `n (unul) [i acela[i iad. Dup\ cum su-
fletul unul este `n toate m\dularele trupului, [i el lucreaz\
sus, `n minte, [i mi[c\ jos picioarele, tot a[a [i Dumnezeirea
cuprinde toate creaturile, pe cele ce sunt `n ceruri [i pe cele
ce sunt `n adâncurile abisului. Ea este pretutindeni `n crea]ie,
dar [i `n afara creaturilor, pentru c\ este nem\surat\ [i nem\r-
ginit\. Dumnezeirea `ns\[i poart\ grij\ de oameni [i rându-
ie[te toate cum se cuvine. {i pentru c\ unii se roag\ ne[tiind
OMILIA XL 251
ce cer, al]ii postesc, iar al]ii `[i `mplinesc slujba lor (f\r\ gân-
dul de a primi pe Duhul), Dumnezeu, judec\tor drept fiind,
d\ fiec\ruia, dup\ credin]a sa, plata cuvenit\. Pentru c\ tot
ceea ce fac, din frica de Dumnezeu fac, dar nu to]i ace[tia
sunt fii, regi [i mo[tenitori.
4. ~n lume unii sunt uciga[i, al]ii desfrâna]i [i al]ii ho]i, dar
sunt [i unii care `mpart (bunurile) lor s\racilor. Domnul ia
aminte [i la unii, [i la al]ii. Celor ce fac binele, El le r\spl\te[te
[i le d\ odihn\. Desigur (nu tuturor la fel), ci sunt r\spl\]i
foarte mari [i r\spl\]i foarte mici; ba chiar [i `n slav\ [i lumin\
sunt deosebiri. Cei ce au `nveninat (pe al]ii), tâlharii (dar) [i
cei ce s-au f\cut vinova]i de gre[eli mai mici se afl\ `n iad,
spre pedeaps\, (desigur, nefiind pedepsi]i to]i la fel). Prin
urmare, cei care spun c\ este o ~mp\r\]ie [i un iad, dar c\
nu sunt trepte (`n ele), gre[esc. ~ntr-adev\r, câ]i oameni nu
cerceteaz\ acum teatrele [i (se dedau) la multe destr\b\l\ri!
Dar câ]i sunt [i cei ce se roag\ [i se tem de Dumnezeu! Dum-
nezeu `ns\ ia aminte [i la unii, [i la al]ii [i, judec\tor drept
fiind, preg\te[te pentru unii odihna, iar pentru al]ii pedeapsa.
5. Dup\ cum oamenii, `nh\mând caii la c\ru]ele de lupt\,
se avânt\ cu ele unul `mpotriva altuia, fiecare silindu-se s\
doboare [i s\ `nving\ pe adversar, tot a[a, inima celor ce se
lupt\ (duhovnice[te) este o aren\. Duhurile cele rele se lupt\
`mpotriva sufletului, iar Dumnezeu [i `ngerii privesc la lupt\.
~n orice clip\ sufletul na[te gânduri noi, [i tot a[a [i r\utatea.
Sufletul are multe gânduri tainice [i `n orice clip\ na[te al-
tele; tot a[a [i r\utatea are multe gânduri (tainice) [i `n orice
clip\ na[te gânduri noi `mpotriva sufletului. Mintea este vizi-
tiul care preg\te[te carul de lupt\ al sufletului [i ]ine `n frâu
gândurile; ea se arunc\ `mpotriva carului de lupt\ al lui sa-
tana, care, de asemenea, vine `mpotriva sufletului.
6. ~ntrebare: Dac\ rug\ciunea este odihn\, cum de spun

unii: Nu putem s\ ne rug\m, nici nu au r\bdare s\ se roage?
R\spuns: Odihna aceasta (sau rug\ciunea), când e priso-
sitoare, mân\ la mil\ [i felurite slujiri, cum sunt, de pild\,
cercetarea fra]ilor [i vestirea cuvântului (Evangheliei). De alt-
fel, firea `ns\[i ne `ndeamn\ s\ mergem s\ cercet\m pe fra]i
[i s\ le facem cunoscut cuvântul (Evangheliei).
~ntr-adev\r, niciun obiect aruncat `n foc nu poate s\ r\-
mân\ ceea ce este dup\ firea lui, ci, `n mod necesar, el `nsu[i
devine foc; astfel, de arunci `n foc pietricelele, ele se schimb\
`n pu]in calcar. Apoi, unul se arunc\ `n mijlocul m\rii, este
acoperit de valuri [i piere; altul `ns\ (se afund\) cu precau]ie
([i numai ce) intr\, c\ iar\[i vrea s\ se ridice la suprafa]\, s\
pluteasc\, s\ ias\ la mal [i s\ vad\ pe oamenii de uscat. Tot
a[a este [i `n cele duhovnice[ti: când intr\ cineva `n adâncu-
rile harului, numaidecât `[i aminte[te de fra]ii s\i; firea `ns\[i
`l `ndeamn\ s\ mearg\ la ei, s\ `mplineasc\ (fa]\ de ei porun-
ca) iubirii, s\ le fac\ cunoscut cuvântul (Evangheliei).
7. ~ntrebare: Cum pot s\ stea al\turi `n inim\ dou\ lucruri
deosebite, ca harul [i p\catul?
R\spuns: Dup\ cum atunci când este foc sub c\ldare,
dac\ se pun lemne pe foc, vasul se `nc\lze[te [i mai tare, se
ro[e[te [i ce este `n el fierbe [i clocote[te; iar dac\, din negli-
jen]\, nu se adaug\ lemne, focul scade [i parc\ se stinge, tot
a[a se `ntâmpl\ [i cu harul, focul cel ceresc. El este `nl\untrul
t\u ([i `n afara ta). Dac\ te rogi [i-]i `ndrep]i gândurile [i iubi-
rea spre Hristos, este ca [i cum ai pune lemne (pe foc); gân-
durile tale se fac foc [i se afund\ `n dorirea lui Dumnezeu.
Chiar dac\ Duhul se retrage (uneori), ca [i când ar fi `n afara
ta, de[i se vede `n afara ta, El este [i `nl\untrul t\u. Când `ns\
omul este lipsit de grij\ [i se las\ furat, fie [i pu]in, de trebu-
rile lume[ti [i de vis\ri, numaidecât vine r\utatea, p\trunde
OMILIA XL 253
`n suflet [i `ncepe s\ strâmtoreze pe om `n `ntregime. ~n

mod firesc, sufletul `[i aduce aminte de tihna de mai `nainte,
`ncepe s\ se `ntristeze [i sufer\ necontenit.
8. Iar dac\ mintea se `ndreapt\ iar\[i c\tre Dumnezeu,
(iar\[i) `ncepe s\-[i recapete tihna de mai `nainte. (V\zând
aceasta), ea caut\ cu [i mai mult zel pe Dumnezeu [i `ncepe
a spune: „Doamne, (nu m\ p\r\si)!”. Atunci focul care aprin-
de [i d\ odihn\ sufletului cre[te `n el, pu]in câte pu]in, (`l
atrage c\tre el), a[a cum pu]in câte pu]in undi]a scoate pe[-
tele din adânc. C\ dac\ n-ar fi a[a, dac\ omul n-ar gusta [i
din am\r\ciune [i din moarte, cum ar putea deosebi amarul
de dulce, moartea de via]\, [i cum ar putea s\ mul]umeasc\
Tat\lui celui ce d\ via]\ [i Fiului [i Sfântului Duh, `n veci. Amin.
OMILIA A XLI-A
Foarte adânci sunt c\m\rile sufletului;

el cre[te [i `n har, [i `n r\ut\]i.
1. Vasul cel de mare pre] al sufletului este foarte adânc,

c\ se spune undeva: „El cerceteaz\ adâncul [i inima” (~n]. Sir.
42, 23).
Ab\tându-se omul de la porunca (lui Dumnezeu) [i ajun-
gând sub osânda mâniei (Sale), p\catul a pus st\pânire pe
el; acel (p\cat), având sub]irime de duh [i adânc, `ntocmai
ca o mare de am\r\ciune, a p\truns `nl\untrul s\u [i a luat `n
st\pânire c\m\rile sufletului, pân\ `n col]urile lui cele mai
ascunse. Amestecul acesta dintre suflet [i p\cat `l putem ase-
m\na cu un copac uria[, cu ramuri multe [i cu r\d\cini (`nfipte)
`n adâncurile p\mântului. (Dup\ cum copacul) are r\d\cinile
adânc `nfipte `n p\mânt, tot a[a p\catul, p\trunzând `n suflet,

a ocupat c\m\rile lui cele mai tainice ([i a devenit o a doua
fire), prin n\ravul cel r\u. Deoarece cre[te odat\ cu omul,
din copil\rie, [i (pe fiecare) `l `nva]\ cele rele.
2. Atunci când puterea harului dumnezeiesc adumbre[-
te sufletul, dup\ m\sura credin]ei fiec\ruia, [i când (sufletul)
prime[te ajutorul cel de sus, (trebuie s\ [tim) c\ harul doar
`n parte l-a adumbrit. Deci, s\ nu socoteasc\ cineva c\ tot
sufletul a fost luminat. ~nl\untrul s\u r\mân `nc\ multe locuri
st\pânite de r\utate [i este nevoie de mult\ trud\ [i oste-
neal\ din partea omului ca s\ fie `n acord cu harul ce i s-a dat.
De aceea, harul dumnezeiesc, (numai) `n parte `ncepe s\ cer-
ceteze sufletul – de[i `ntr-o clip\ ar putea s\-l cur\]easc\ [i
s\-l des\vâr[easc\ –, pentru a `ncerca libertatea omului, pen-
tru a vedea dac\ p\streaz\ ne[tirbit\ iubirea fa]\ de Dum-
nezeu, pentru a vedea dac\ nu se une[te `n niciun chip cu
r\utatea [i dac\ se pred\ cu totul harului. {i dac\ sufletul,
`ncercat vreme `ndelungat\, cu nimic nu `ntristeaz\, nici nu
batjocore[te harul, `l prime[te tot mai mult. Harul `nsu[i `[i
afl\ loc `n suflet, `[i `nfige r\d\cinile `n p\r]ile [i gândurile
cele mai adânci ale lui – dac\ sufletul, vreme `ndelungat\, se
p\streaz\ `n acord cu harul –, pân\ când harul cuprinde `n
`ntregime sufletul [i st\pâne[te peste acest vas.
3. Iar dac\ cineva nu se smere[te `ndestul, atunci este
dat lui satana, este dezbr\cat de harul dumnezeiesc care i
s-a dat [i este supus la multe necazuri. Atunci se arat\ z\d\r-
nicia mândriei lui [i c\ este gol (la suflet) [i de nimic. De aceea,
se cuvine ca cel bogat `n harul lui Dumnezeu s\ fie smerit,
s\ aib\ inim\ zdrobit\ [i s\ se socoteasc\ s\rac [i neavând
nimic al s\u. (S\ [tie c\ bunul pe care-l are) nu-i apar]ine, c\
i l-a dat lui Altul [i c\ atunci când vrea, Acela `l poate lua de
la el. Cel ce astfel se smere[te `naintea lui Dumnezeu [i a
oamenilor, poate p\stra harul care i-a fost dat, dup\ cum
OMILIA XLII 255
spune (Mântuitorul): „Cel ce se smere[te se va `n\l]a” (Luca

14, 11). Chiar dac\ este ales al Domnului, s\ se socoteasc\
pe sine netrebnic; chiar dac\ este credincios, s\ se socoteas-
c\ pe sine netrebnic. Pentru c\ astfel de suflete plac lui Dum-
nezeu [i primesc via]a `n Hristos, C\ruia (se cuvine) slava [i
puterea `n veci. Amin.
OMILIA A XLII-A
Nu cele din afar\, ci cele dinl\untru aduc folos sau vat\m\

pe om, adic\ Duhul harului sau duhul r\ut\]ii din el.
1. Dac\ o cetate mare a devenit pustie, dac\ zidurile i-au

fost distruse [i a c\zut `n mâinile du[manilor, m\re]ia nu-i
mai sluje[te la nimic. De aceea, pe lâng\ l\]ime, cetatea tre-
buie s\ aib\ [i ziduri puternice, ca du[manii s\ nu intre `n ea.
Tot a[a [i sufletele `mpodobite cu cuno[tin]\, `n]elegere [i
minte p\trunz\toare sunt asemenea unor cet\]i mari. Tre-
buie `ns\ s\ caute s\ fie fortificate cu puterea Duhului, ca
nu cumva du[manii, intrând `n ele, s\ le pustiasc\. ~n]elep]ii
acestei lumi, Aristotel, Platon [i Socrate, `nzestra]i cu minte
p\trunz\toare, erau asemenea unor cet\]i mari, `ns\ pustiite
de du[mani, pentru c\ Duhul lui Dumnezeu nu era `ntru ei.
2. To]i oamenii simpli, care se `mp\rt\[esc de har, sunt
ca ni[te cet\]i mici, `ns\ fortificate de puterea crucii. Ei cad
din har [i se pierd din dou\ pricini: fie c\ nu `ndur\ cu r\b-
dare necazurile care vin peste ei, fie c\, am\gi]i de pl\cerile
p\catului, se las\ mâna]i de ele; c\ nu poate fi str\b\tut\
calea vie]ii f\r\ ispite. Dup\ cum cer[etoarea [i `mp\r\teasa
acelea[i dureri au la na[tere, iar p\mântul celui bogat [i al
celui s\rac (la fel trebuie lucrat) – pentru c\ dac\ nu este lucrat
cum se cuvine, nu d\ roade bogate –, tot a[a (stau lucrurile)
[i când e vorba de cultivarea sufletului: nici cel `n]elept, nici
cel bogat nu mo[tenesc ~mp\r\]ia harului dac\ (nu-[i cultiv\
sufletul) cu r\bdare, trecând prin necazuri [i multe osteneli.
C\ a[a trebuie s\ fie via]a cre[tinilor! {i dup\ cum mierea
este dulce [i nu se afl\ `n ea nimic amar sau veninos, tot a[a
[i cre[tinii, orice ar veni peste ei, fie bine, fie r\u, r\mân tot-
deauna buni, dup\ cum zice Domnul: „Fi]i milostivi precum
[i Tat\l vostru este milostiv” (Luca 6, 36). Cu adev\rat, ceea
ce vat\m\ [i `ntineaz\ pe om `nl\untrul lui se afl\. C\ zice
Domnul: „Din inim\ ies cugetele cele rele” (Matei 15, 18).
3. ~nl\untru, deci, `n inim\ se târ\[te [i cre[te duhul r\u-
t\]ii, care insufl\ gânduri [i mân\ la fapte; de acest v\l al `n-
tunericului, de acest om vechi trebuie s\ se dezbrace cei ce
alearg\ c\tre Dumnezeu, pentru a `mbr\ca pe omul cel ceresc
[i nou, care este Hristos (Efes. 4, 24). Deci, nimic din cele din
afar\ nu poate v\t\ma pe om, afar\ numai de duhul `ntune-
ricului, care viaz\, lucreaz\ [i locuie[te `n inim\. Fiecare, deci,
este dator s\ câ[tige lupta cu gândurile, pentru ca Hristos s\
str\luceasc\ `n inima sa. Lui (se cuvine) slava `n veci. Amin.
OMILIA A XLIII-A
Despre sporirea b\rbatului cre[tin, a c\rui `ntreag\ putere

st\ `n inim\, a[a cum se va ar\ta aici, `n diferite chipuri.
1. Candele multe [i l\mpi se aprind de la foc, [i ard; [i

dup\ cum toate (aceste) candele [i l\mpi `[i primesc lumina
[i str\lucirea (de la un singur izvor), de la natura cea una (a
OMILIA XLIII 257
focului), tot a[a [i cre[tinii, de la natura unic\ a focului dum-

nezeiesc, de la Fiul lui Dumnezeu `[i primesc lumina [i str\-
lucirea [i au candelele aprinse `n inimile lor [i str\lucesc `na-
intea Lui, chiar de pe p\mânt, dup\ cum El (`nsu[i a luminat).
C\ scris este: „Pentru aceasta te-a uns pe tine Dumnezeul
t\u cu untdelemnul bucuriei” (Ps. 44, 9). Fiul lui Dumnezeu
a fost numit Hristos (pentru c\ a fost uns); cu acela[i untde-
lemn fiind un[i [i noi, devenim hristo[i, având, s\ zic a[a, ace-
ea[i fire [i acela[i trup cu El. S-a zis iar\[i: „Pentru c\ [i Cel ce
sfin]e[te [i cei ce se sfin]esc, dintr-Unul sunt to]i” (Evr. 2, 11).
2. Cre[tinii, deci, sunt ca ni[te candele cu untdelemn `n
ele; acest untdelemn sunt roadele drept\]ii. Dar dac\ nu le
este aprins\ candela de la candela Dumnezeirii, nimic nu
sunt. Domnul a fost candel\ aprins\ pentru c\ Duhul Dum-
nezeirii locuia aievea `n El [i ardea `n inima Lui de om. C\
`ntocmai ca o pung\ `nvechit\, dar plin\ de m\rg\ritare, tre-
buie s\ fie cre[tinii; s\ fie, adic\, dup\ omul cel din afar\
smeri]i [i de dispre]uit, `ns\ `n omul cel dinl\untru s\ poarte
m\rg\ritarul cel de mare pre]. Dar unii sunt asemenea mor-
mintelor v\ruite, pe dinafar\ zugr\vite [i foarte frumoase, iar
pe dinl\untru pline de oase de mor]i, de mult miros urât [i
de duhuri necurate (Matei 23, 37). Sunt mor]i de la (fa]a) lui
Dumnezeu [i `mbr\ca]i `n toat\ ru[inea, murd\ria [i `ntune-
ricul celui-potrivnic.
3. Apostolul zice: „Cât\ vreme mo[tenitorul este copil,
se afl\ sub epitropi [i iconomi” (Gal. 4, 1-2). Ace[tia sunt du-
hurile cele rele. Ele nu vor ca tân\rul s\ creasc\, ca nu cum-
va, f\cându-se b\rbat des\vâr[it, s\ `nceap\ a se `ngriji de
treburile sale [i s\ se poarte ca un st\pân.
Cre[tinul (`ns\) este dator ca totdeauna s\-[i aminteasc\
de Dumnezeu. Pentru c\ s-a scris: „S\ iube[ti pe Domnul
Dumnezeul t\u din toat\ inima ta” (Deut. 6, 5). S\ iube[ti pe
17 – Omilii
Domnul nu doar când mergi la biseric\, ci s\-]i aminte[ti de

Dumnezeu [i s\-L iube[ti chiar [i când mergi, când vorbe[ti [i
când m\nânci, pentru c\ El a zis: „Acolo unde este comoara
ta, acolo este [i inima ta” (Matei 6, 21). Lucrul, deci, de care
se leag\ inima cuiva [i c\tre care `l `mpinge dorin]a sa, acela
este dumnezeul lui. Dac\ inima dore[te ne`ncetat pe Dum-
nezeu, El este Domnul inimii lui. Dar dac\ cineva, dup\ ce
s-a lep\dat de toate [i a `mbr\]i[at s\r\cia [i postul, r\mâne
`nc\tu[at de grija de sine sau de lucrurile lumii, de casa sa, sau
de iubirea fa]\ de p\rin]i, acela are drept dumnezeu lucrurile
care ì robesc mintea [i inima. (Unul ca acesta) a ie[it din
lume pe poarta cea larg\, dar s-a `ntors `n ea pe alta dosnic\.
Dup\ cum vreascurile aruncate `n foc nu pot s\ reziste
puterii lui, ci `ndat\ sunt mistuite de el, tot a[a [i demonii,
vrând s\ se lupte cu omul care s-a `nvrednicit (a primi) pe
Duhul (Sfânt), sunt ar[i [i mistui]i de puterea focului (S\u);
numai s\ fie omul totdeauna alipit de Domnul [i s\-[i pun\
`n El `ncrederea [i n\dejdea. Dac\ demonii ar fi tari ca mun]ii
de fier, [i tot ar fi ar[i de rug\ciune `ntocmai ca ceara de foc
(Ps. 67, 3). ~ns\, (`ntr-adev\r), mare lupt\ trebuie s\ dea su-
fletul cu ei. C\ sunt (asemenea) unor râuri pline de balauri, ca
ni[te guri de lei, ca un pârjol ce se abate asupra sufletului.
Un r\uf\c\tor n\r\vit, `mb\tat de duhul r\t\cirii, al uci-
derii [i al desfrâului, nu se satur\ f\când r\ul; cre[tinii `ns\,
boteza]i `n Duhul Sfânt, nu [tiu ce `nseamn\ s\vâr[irea r\ului.
Sunt `ns\ unii care au (primit) harul, dar mai au leg\tur\ cu
p\catul; ace[tia tr\iesc sub st\pânirea fricii [i str\bat locuri
de temut.
4. C\ dup\ cum marinarii, atunci când navigheaz\ [i n-au
ajuns `nc\ la ]\rm – chiar dac\ au vânt prielnic, iar marea este
lini[tit\ –, necontenit se tem ca nu cumva, deodat\, s\ se stâr-
neasc\ vânt potrivnic, s\ umfle valurile [i s\ pun\ corabia `n
pericol, tot a[a [i cre[tinii, chiar dac\ vântul prielnic al Duhu-
OMILIA XLIII 259
lui Sfânt sufl\ `n ei, tot se tem ca nu cumva vântul puterii

potrivnice s\ nu se abat\ asupra lor, s\ le tulbure [i s\ le zbu-
ciume sufletele. Este nevoie, deci, de mult zel ca s\ ajungem
la limanul odihnei, la lumea cea des\vâr[it\, la via]a [i desf\-
tarea ve[nic\, la cinstirea sfin]ilor, la Ierusalimul cel ceresc, la
Biserica celor `ntâi-n\scu]i. Dac\ cineva nu ajunge la aceast\
m\sur\ (a des\vâr[irii), tr\ie[te cu mult\ team\, ca nu cum-
va, `n tot acest r\stimp, puterea cea rea s\-l duc\ la c\dere.
5. Când femeia z\misle[te, poart\ f\tul `nl\untrul ei, `n
`ntuneric [i `ntr-un loc, a[a zicând, ascuns. Deci, dac\ se `n-
tâmpl\ ca pruncul s\ se nasc\ la vremea cuvenit\, vede o
crea]ie (pentru el cu totul) nou\, pe care n-a v\zut-o nicio-
dat\, vede cerul, p\mântul [i soarele. {i numaidecât prie-
tenii [i rudele, cu fe]e vesele, `l iau `n bra]e. Dar dac\, dintr-o
pricin\ oarecare, pruncul se desprinde (de sânul mamei), me-
dicii rândui]i pentru aceasta se folosesc de bisturiu. {i astfel,
pruncul trece de la o moarte la alta, de la un `ntuneric la altul.
Tot a[a este [i `n cele duhovnice[ti. To]i cei care au pri-
mit s\mân]a Dumnezeirii, o poart\ `n chip nev\zut [i, din
pricina p\catului care locuie[te `n ei, o ]in ascuns\ `n locuri
`ntunecoase [i `nfrico[\toare. Dar dac\ vegheaz\ asupra lor
[i p\zesc s\mân]a, la vremea cuvenit\ o aduc la lumin\, `n
chip v\zut, iar `n ceasul dezleg\rii de trup, `ngerii [i toate ce-
tele cere[ti ì primesc pe ei cu chipuri vesele. Dar dac\ cel ce
a primit armele lui Hristos pentru a se lupta cu b\rb\]ie se
las\ numaidecât prad\ du[manilor, acesta, `n momentul dez-
leg\rii de trup, trece de la `ntunericul care-l `nconjoar\ acum,
la altul [i mai r\u, [i la pierzanie.
6. S\ ne `nchipuim o gr\din\ cu arbori roditori [i plante
aromate, bine `ngrijit\ [i frumos aranjat\, `mprejmuit\ cu
zid, [i `n preajma ei curgând un râu n\valnic. (Ei bine), dac\
numai pu]in\ ap\, (un mic torent) se abate spre zid, `l roade
[i-i surp\ `ncet-`ncet temelia, sap\ [an] (prin el) [i, intrând (`n
gr\din\), dezr\d\cineaz\ [i distruge toate plantele, ruineaz\

toat\ lucrarea [i o face neroditoare. Tot a[a se `ntâmpl\ [i cu
inima omului. Ea are gânduri bune, dar pururea se afl\ `n
preajma ei torentele r\ut\]ii, gata s\ o cople[easc\ [i s\ o
dea de partea lor. Deci, dac\ pentru o clip\, mintea devine
u[uratic\, dac\ se apleac\ gândurile cele necurate, numai-
decât câ[tig\ teren duhurile minciunii, intr\ [i-i distrug fru-
muse]ile, ruineaz\ gândurile cele bune [i pustiesc sufletul.
7. Dup\ cum ochiul, de[i cel mai mic dintre toate m\du-
larele (trupului) – [i pupila la fel –, este un mare vas; el vede
`n acela[i timp cerul, stelele, soarele, luna, ora[ele [i cele-
lalte obiecte, [i toate lucrurile – `mbr\]i[ate `ntr-o singur\ pri-
vire – se contureaz\ `n pupila cea mic\ a ochiului, tot a[a
este [i cu mintea [i cu inima. Inima este un vas mic, [i cu
toate acestea (cuprinde multe lucruri): `n ea sunt balauri, lei,
fiare veninoase, drumuri rele [i gloduroase [i toat\ adun\tura
r\ut\]ii, dar tot `n ea se afl\ Dumnezeu, `ngerii, via]a, `mp\-
r\]ia, lumina, apostolii, comorile harului [i toate celelalte.
Dup\ cum cea]a, acoperind toat\ lumea, face ca om pe om
s\ nu se vad\, tot a[a [i `ntunericul veacului acestuia, aco-
perind toat\ crea]ia [i toat\ natura uman\ – de la c\derea `n
p\cat –, face pe om s\ tr\iasc\ `n noapte [i `n locuri care in-
sufl\ fric\. {i dup\ cum este mul]imea fumului `ntr-o cas\, la
fel este [i p\catul, târându-se [i s\l\[luindu-se `n cugetele
inimii, (`nso]it de) o mul]ime nenum\rat\ de demoni.
8. ~n lumea v\zut\, atunci când izbucne[te r\zboi, nu
merg la lupt\ cei `n]elep]i [i marile personalit\]i; temându-se
de moarte, ei r\mân (acas\). Sunt trimi[i la lupt\ recru]ii cei
s\raci [i oamenii de rând. ~ns\ dac\ se `ntâmpl\ s\ ob]in\
victoria `mpotriva du[manilor [i s\-i alunge din hotarele (]\rii),
ei primesc recompense [i cununi din partea `mp\ratului,
grade [i demnit\]i, iar cei mari se afl\ `n urma lor; tot a[a este
OMILIA XLIV 261
[i pe t\râm duhovnicesc. Cei simpli, ascultând de la `nceput

Cuvântul [i `mplinindu-l cu inim\ iubitoare de adev\r, pri-
mesc de la Dumnezeu harul Duhului. Pe când cei `n]elep]i,
care `ncep a-L cerceta cu de-am\nuntul, fug de lupt\, nu
sporesc [i se afl\ `n urma celor ce lupt\ [i `nving.
9. Dup\ cum vântul suflând foarte tare, pe toate crea-
turile de sub cer le clatin\ [i face mult\ larm\, tot a[a [i pu-
terea du[manilor agit\ adâncurile inimii [i zguduie [i pune `n
slujba sa cugetele. Dup\ cum vame[ii, stând la strâmtorile
drumurilor, opresc pe c\l\tori [i-i scutur\ (de bani), tot a[a [i
demonii pândesc sufletele [i le opresc atunci când ies din
trup. Dac\ ele nu sunt curate cu des\vâr[ire, nu le `ng\duie
s\ se ridice la c\m\rile cerului [i s\ ajung\ `n preajma St\-
pânului lor, ci sunt trase `n jos de demonii din v\zduh. ~ns\,
cât timp se afl\ `n trup, ei (pot) ob]ine, (desigur) cu mult efort
[i lupt\, harul cel de sus, de la Domnul, adic\, datorit\ vie]ii
lor virtuoase, vor merge la Domnul, dup\ cum El (`nsu[i) a
f\g\duit: „Acolo unde voi fi Eu, va fi [i sluga Mea” (Ioan 12,
26). {i vor `mp\r\]i la nesfâr[it `mpreun\ cu Tat\l, cu Fiul [i
cu Sfântul Duh, acum, [i pururea [i `n vecii vecilor. Amin.
OMILIA A XLIV-A
Ce fel de schimbare [i `nnoire lucreaz\ `n om Hristos,

Cel care vindec\ patimile [i bolile sufletului.
1. Cel ce se apropie de Dumnezeu [i vrea cu adev\rat s\

stea al\turi de Hristos, trebuie s\-[i schimbe felul de a fi [i pur-
tarea sa de mai `nainte, s\ devin\ un om bun [i nou [i s\ nu
mai p\streze nimic din omul cel vechi. Pentru c\ zice: „Dac\
este cineva `n Hristos, este f\ptur\ nou\” (2 Cor. 5, 17). C\

pentru aceasta a venit Domnul nostru Iisus Hristos, ca s\
schimbe, s\ transforme [i s\ `nnoiasc\ firea (noastr\), ca s\
zideasc\ din nou sufletul cel ruinat de patimi prin c\lcarea
poruncii, [i s\-l amestece cu Duhul Dumnezeirii Sale. El a ve-
nit ca s\ ne dea un cuget nou, un suflet nou, ochi noi, urechi
noi [i o limb\ nou\ [i duhovniceasc\. ~ntr-un cuvânt, pentru
a face din cei ce cred `n El oameni noi, „burdufuri” noi, un-
gându-i cu lumina cuno[tin]ei Sale, ca s\ pun\ (`n ei) un vin
nou, adic\ pe Duhul S\u. C\ zice: „Vinul cel nou `n burdu-
furi noi trebuie s\ se pun\” (Matei 9, 17).
2. C\ dup\ cum vr\jma[ul, când a supus pe om, a f\cut
din el o alt\ f\ptur\, spre folosul s\u, l-a `mbr\cat cu patimi
rele, l-a uns cu duhul p\catului [i a turnat `n el vinul a toat\
nelegiuirea [i `nv\]\tura cea rea, tot a[a [i Domnul, izb\vin-
du-l (din mâna) vr\jma[ului, l-a f\cut (un om) nou, l-a uns cu
Duhul S\u [i a turnat `n el vinul vie]ii, `nv\]\tura cea nou\.
Pentru c\ Acela care a `nmul]it cele cinci pâini (Matei 14,
15-20), Cel care a f\cut s\ vorbeasc\ asina, care `n mod firesc
este lipsit\ de ra]iune (Num. 22, 28 [.u.), Cel care a adus pe
desfrânat\ la cur\]ie (Iosua 2, 8-21), Cel ce a dat focului,
arz\tor prin firea lui, puterea de a r\cori pe (tinerii) care se
aflau `n cuptor (Dan. 3, 50), Cel care a `mblânzit, pentru
Daniel, pe leii s\lbatici din fire (Dan. 6, 23), Acesta poate s\
schimbe sufletul r\v\[it [i pustiit de p\cat [i s\-l `ntoarc\ la
propria-i bun\tate, blânde]e [i pace, prin Duhul cel Sfânt [i
Bun, pe Care L-a f\g\duit.
3. Dup\ cum p\storul poate s\ t\m\duiasc\ oaia râioas\
[i s-o p\zeasc\ de lupi, tot a[a [i Hristos, P\storul cel adev\-
rat, venind (`n lume), El singur a putut s\ vindece pe aceast\
oaie pierdut\ [i râioas\ care este omul, de râia [i de lepra
p\catului. Preo]ii de odinioar\, levi]ii [i `nv\]\torii (de Lege)
OMILIA XLIV 263
n-au putut s\ vindece sufletul prin ofrande [i jertfe, nici prin

stropirea cu sânge, pentru c\ nici pe ei `n[i[i nu puteau s\
se vindece; ei `n[i[i erau cuprin[i de sl\biciuni (Evr. 5, 1-3).
C\ zice: „Este cu neputin]\ ca sângele de tauri [i de ]api
s\ `nl\ture p\catele” (Evr. 10, 4). Domnul `nsu[i, gândind la
neputin]a doctorilor de atunci, zicea: „Cu adev\rat ~mi ve]i
spune aceast\ pild\: Doctore, vindec\-te pe tine `nsu]i” (Luca
4, 23). Voia (adic\) s\ spun\: Eu nu sunt ca aceia care nici pe
ei `n[i[i nu se puteau vindeca. Eu sunt Doctorul cel adev\rat,
P\storul cel bun (Ioan 10, 11), Cel ce poate s\ vindece toat\
boala [i toat\ neputin]a sufletului (Matei 10, 1), Eu sunt Mie-
lul cel f\r\ prihan\ care S-a adus (jertf\) o dat\ pentru to]i
(Evr. 9, 28; Apoc. 5, 12), [i pe to]i cei care vin la Mine Eu
pot s\-i vindec. ~ntr-adev\r, adev\rata vindecare a sufletului
doar Dumnezeu o s\vâr[e[te. Pentru c\ s-a zis: „Iat\ Mielul
lui Dumnezeu, Care ridic\ p\catul lumii” (Ioan 1, 29), adic\
p\catul sufletului care crede `n El [i ~l iube[te din toat\ inima.
4. Prin urmare, P\storul cel Bun vindec\ oaia cea râioas\;
oaie pe oaie nu se pot vindeca. Iar dac\ oaia cea ra]ional\,
omul, nu este vindecat (de râia p\catului), nu poate s\ intre
`n Biserica Domnului cea cereasc\. Acest lucru a fost spus [i
`n Lege, `n umbr\ [i `nchipuire. ~ntr-adev\r, Duhul acest ade-
v\r `l veste[te când vorbe[te despre cel lepros [i despre cel
cu defect (trupesc). Pentru c\ se spune: „Niciun lepros [i nici
(un om) care are meteahn\ `n trup s\ nu intre `n loca[ul cel
sfânt al Domnului” (Lev. 21, 17 [.u.; Deut. 23, 2). Apoi, celui
lepros i s-a poruncit s\ mearg\ la preot, s\-l roage st\ruitor
s\ vin\ la cortul s\u, s\-[i pun\ mâinile sale peste lepr\, s\
arate locul atins de lepr\ [i s-o cur\]easc\. La fel [i Hristos,
Arhiereul bun\t\]ilor viitoare (Evr. 9, 11), Se apleac\ asupra
sufletelor atinse de lepra p\catului, intr\ `n cortul trupului
lor, le vindec\ [i face s\ dispar\ patimile lor. ~n felul acesta,
sufletul va putea s\ intre `n Biserica din cer a sfin]ilor adev\-

ratului Israel. Pentru c\ orice suflet care este plin de lepra pa-
timilor p\catului, dac\ nu se apropie de Arhiereul cel ade-
v\rat [i nu este cinstit acum (de El), nu intr\ `n rândul sfin-
]ilor, `n Biserica cea cereasc\. Pentru c\ aceea, curat\ fiind [i
ne`ntinat\, prime[te (doar) sufletele cele curate [i ne`ntinate.
C\ zice: „Ferici]i cei cura]i cu inima, c\ aceia vor vedea pe
Dumnezeu” (Matei 5, 8).
5. Se cuvine, deci, ca sufletul care crede cu adev\rat `n
Hristos s\ se schimbe [i s\ treac\ de la starea sa p\c\toas\
de acum, la o alt\ stare, bun\, [i de la firea sa p\mânteasc\
de acum, la o alt\ stare, dumnezeiasc\, `nnoit prin puterea
Duhului Sfânt. A[a se va ar\ta vrednic de ~mp\r\]ia cerurilor.
Putem dobândi toate acestea dac\ credem, dac\ iubim cu
adev\rat pe Hristos [i dac\ `mplinim toate sfintele Sale po-
runci. C\ dac\ pe vremea lui Elisei, un lemn, care prin natura
lui este u[or, aruncat `n ap\, a ridicat (la suprafa]\) fierul, prin
firea lui greu, cu cât mai mult acum Domnul, trimi]ând pe
Duhul S\u, (care prin firea Sa este) diafan, bun [i ceresc, va
ridica cu El sufletul afundat `n apele p\catului, `l va u[ura, ì
va da aripi – pentru a se ridica spre `n\l]imile cerului –, `l va
schimba [i-l va preface din starea lui (de acum).
6. Dup\ cum `n via]a de toate zilele nimeni nu poate, cu
puterile sale, s\ str\bat\ [i s\ treac\ marea, dac\ nu are o
corabie u[oar\, de lemn, singura `n stare s\ pluteasc\ pe ape
–, iar dac\ se `ncumet\ cineva s\ mearg\ pe (apele) m\rii, se
afund\ [i piere –, tot a[a nici sufletul nu poate s\ str\bat\ [i
s\ treac\ peste marea cea amar\ a p\catului [i peste abisul
pierz\tor al puterilor celor viclene [i al `ntunericului patimi-
lor, decât numai primind pe Duhul cel u[or, ceresc [i `naripat
al lui Hristos, Care trece peste toat\ viclenia, care duce drept
la limanul cel ceresc al odihnei, la cetatea ~mp\ratului.
OMILIA XLIV 265
{i dup\ cum cei (ce se `mbarc\) pe o corabie nu scot ap\

din mare ca s\ bea, nici nu-[i iau din ea hainele [i hrana, ci
le aduc pe corabie, (de pe uscat), tot a[a [i sufletele cre[ti-
nilor nu primesc din acest veac, ci de sus, din cer, hran\ ce-
reasc\ [i ve[mânt duhovnicesc. Vie]uind cu cele ce vin de
acolo (de sus), [i `mbarcându-se `n corabia Duhului celui bun
[i d\t\tor de via]\, ei trec peste puterile cele protivnice [i
viclene ale `ncep\toriilor [i st\pâniilor.
{i dup\ cum cor\biile cu care oamenii pot s\ str\bat\ ma-
rea sunt f\cute din lemn (tare), tot a[a [i sufletele cre[tinilor
trec peste toat\ r\utatea `nt\rite fiind cu feluritele daruri ale
Duhului.
7. Pentru a s\vâr[i cu bine c\l\toria, corabia are nevoie
de c\pitan [i de vânt prielnic [i lin. C\pitan iscusit [i vânt pri-
elnic este Domnul (Hristos) pentru sufletul credincios `n care
El se afl\. El `l trece peste furtuni de temut, peste valurile
s\lbatice ale r\ut\]ii [i peste furtunile violente ale p\catului.
(El `l conduce) cu putere, cu iscusin]\ [i pricepere, dup\ cum
~nsu[i [tie, [i potole[te tulburarea lui. F\r\ de Hristos, c\pe-
tenia cea cereasc\, nu-i este nim\nui cu putin]\ s\ str\bat\
marea cea rea a puterilor `ntunericului [i furtuna ispitelor
amare. C\ zice (Psalmistul): „Se urcau pân\ la ceruri [i se co-
borau pân\ `n adâncuri” (Ps. 106, 26). Dar El, Cel care a mers
pe valurile dezl\n]uite, [tie s\-i conduc\ (pe oameni) prin
ispite [i lupte. C\ s-a scris: „~nsu[i fiind ispitit, poate [i celor
ce se ispitesc s\ le ajute” (Evr. 2, 18).
8. Se cuvine, deci, ca sufletele noastre s\ se schimbe [i
s\ treac\ de la starea de acum la alta, dumnezeiasc\, [i din
vechi, amare [i necredincioase s\ devin\ noi, bune [i credin-
cioase. F\cându-se a[a, vor fi restabilite `n ~mp\r\]ia ceru-
rilor. Fericitul Pavel, vorbind despre `ntoarcerea lui la Hristos
[i despre cum l-a „prins” pe el Domnul, scrie: „Urm\resc (`n-
dreptarea), c\ doar o voi prinde, `ntrucât [i eu am fost prins

de Hristos” (Filip. 3, 12). Dar cum a fost prins el de Dum-
nezeu? Dup\ cum un tiran, r\pind robi, `n cele din urm\ este
el `nsu[i prins de adev\ratul `mp\rat, tot a[a [i Pavel, `nrâu-
rit de duhul tiranic al p\catului, prigonea [i despuia Biserica.
Dar pe când f\cea el aceasta din zel fa]\ de Dumnezeu, `ns\
f\r\ s\ cunoasc\ (tainele lui Dumnezeu) (Rom. 10, 2), cre-
zând c\ lupt\ pentru adev\r, Domnul nu l-a trecut cu vede-
rea ci, dimpotriv\, „l-a prins”. ~mp\ratul cel adev\rat [i ce-
resc, l-a `nv\luit `ntr-o lumin\ str\lucitoare [i de negr\it, l-a
`nvrednicit s\ aud\ glasul S\u, l-a p\lmuit ca pe un rob [i
l-a eliberat.
Iat\ bun\tatea Domnului! Iat\ cum poate El s\ schimbe
[i s\ restaureze sufletele `mpleticite `n p\cat [i s\lb\ticite;
iat\ cum, `ntr-o clip\, le mut\ c\tre bun\tatea [i pacea Sa.
9. Pentru c\ la Dumnezeu toate sunt cu putin]\ (Marcu
10, 27). Lucrul acesta l-a v\dit tâlharul, care, ar\tând cre-
din]\, s-a schimbat `ntr-o clip\ [i a fost a[ezat `n Rai (Luca 23,
43). C\ pentru aceasta a [i venit Domnul, ca s\ schimbe [i s\
refac\ sufletele noastre, pentru a le face, dup\ cum s-a scris,
„ p\rta[e la firea dumnezeiasc\” (2 Petru 1, 4), pentru a da su-
fletului nostru un suflet ceresc, adic\ pe Duhul Dumnezeirii,
Care ne conduce la toat\ virtutea, pentru ca s\ putem tr\i
via]a ve[nic\.
Se cuvine, deci, ca noi s\ credem cu toat\ inima `n f\g\-
duin]ele Sale cele de negr\it, pentru c\ vrednic de crezare
este Cel ce le-a f\cut.
Se cuvine s\ iubim pe Domnul, s\ ne silim a `mplini `n
tot chipul poruncile Lui [i s\-L rug\m ne`ncetat s\ ne trimit\
`ntru totul pe Duhul cel f\g\duit, pentru ca sufletele noastre
s\ dobândeasc\ via]a `nc\ `n trup fiind. C\ dac\ sufletul nu
prime[te `n aceast\ lume, datorit\ credin]ei [i rug\ciunii st\-
OMILIA XLV 267
ruitoare, sfin]irea Duhului, nu se face p\rta[ la firea dum-

nezeiasc\ [i una cu harul, care `l face `n stare s\ `mplineasc\
des\vâr[it toate poruncile, nu poate fi socotit vrednic de ~m-
p\r\]ia cerurilor. Acest lucru bun de-l va câ[tiga cineva aici
(pe p\mânt), va fi `n ziua aceea pentru el via]a cea de la Tat\l,
de la Fiul [i de la Sfântul Duh, `n veci. Amin.
OMILIA A XLV-A
Niciun me[te[ug [i nicio bog\]ie din lumea aceasta nu-l pot

vindeca pe om, afar\ numai de venirea lui Hristos.
Omilia aceasta mai arat\ marea `nrudire dintre om [i Dumnezeu.
1. Cel care a ales via]a singuratic\ trebuie s\ socoteasc\

toate lucrurile din aceast\ lume ca neprivindu-l pe el [i str\i-
ne de el. Pentru c\ acela care urmeaz\ cu adev\rat crucea
lui Hristos, se leap\d\ de toate, ba chiar [i de via]a sa (Luca
14, 26), [i are mintea a]intit\ spre iubirea lui Hristos; (un ast-
fel de om) iube[te pe Domnul mai mult decât pe p\rin]i, fra]i,
so]ie, copii, rude, prieteni [i averi. Aceasta o spune Domnul
zicând: „Cel ce nu las\ pe tat\l s\u [i pe mama sa, pe fra]ii
[i pe so]ia sa, pe copii [i averile sale [i nu-Mi urmeaz\ Mie,
nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37; Luca 14, 26). ({i, pe
bun\ dreptate), c\ `n nimeni altul (afar\ de El), nu-[i afl\ oa-
menii mântuirea [i odihna (Fapte 4, 12), precum am zis.
Cu adev\rat, câ]i `mp\ra]i n-au ie[it din neamul lui Avraam
[i n-au domnit peste tot p\mântul, mândri de puterea lor
`mp\r\teasc\? Niciunul dintre ei `ns\, cu toat\ puterea sa, n-a
cunoscut r\utatea care a intrat `n suflet din pricina `nc\lc\rii
poruncii de c\tre primul om, acea r\utate (care `ntr-atât) l-a
`ntunecat, `ncât s\ nu-[i mai cunoasc\ schimbarea (petrecut\

`n el), (s\ nu mai [tie) c\ mai `nainte mintea ì era curat\ [i
vedea pe St\pânul s\u `ntru slav\, `n timp ce acum ea este
`mbr\cat\ cu ru[ine, din pricina c\derii (`n p\cat); c\ ochii
inimii sale a[a au orbit, c\ nu mai vede slava aceea pe care
o vedea Adam, p\rintele nostru, `nainte de c\lcarea poruncii.
2. ~n lume au fost mul]i `n]elep]i. Unii [i-au ar\tat destoi-
nicia `n filosofie, s-au `ndeletnicit cu sofistica [i au fost admi-
ra]i (de oameni); al]ii au ar\tat `ndemânare retoric\, iar al]ii,
ajungând gr\m\tici ori poe]i, au scris istorii dup\ (toate) regu-
lile artei. Au fost apoi [i mul]i arti[ti, care au exercitat artele
profane. Unii dintre ei au sculptat `n lemn p\s\ri [i pe[ti [i
chipuri de oameni [i s-au str\duit s\ arate `n aceste (lucr\ri)
m\iestria lor. Al]ii au turnat statui din bronz, cu chip de om
sau de alte (viet\]i). Al]ii au ridicat cl\diri m\re]e [i foarte
frumoase. Al]ii au scormonit p\mântul pentru a scoate din el
argintul [i aurul cel trec\tor. Al]ii (au scormonit p\mântul
pentru a aduce la suprafa]\) pietrele pre]ioase. Al]ii au avut
frumuse]e trupeasc\ [i s-au mândrit cu frumuse]ea chipului
lor, sau mai degrab\ au fost am\gi]i de satana [i au c\zut `n
p\cat. To]i ace[tia, pe care i-am pomenit mai `nainte, erau
st\pâni]i de [arpele care locuie[te `nl\untrul lor, dar necu-
noscând p\catul s\l\[luit `n ei, s-au f\cut prizonieri [i robi ai
puterii celei viclene, [i nu au avut niciun folos din toat\ [tiin-
]a [i arta lor.
3. Lumea, cu toat\ diversitatea ei, se aseam\n\ unui om
bogat, care are case mari [i str\lucitoare, aur [i argint, averi
multe [i o mul]ime de slugi, `ns\ e cople[it de boli [i de su-
ferin]e. Toate rudele sale stau `n jurul s\u, dar sunt neputin-
cioase s\-l scape de boal\, cu toat\ bog\]ia lui. Niciun efort
al celor din aceast\ via]\, nici fra]ii, nici bog\]ia, nici curajul,
nimic dintre cele pomenite mai `nainte nu poate s\ scoat\
sufletul afundat `n p\cat [i care nu e `n stare s\ mai vad\ clar.
OMILIA XLV 269
Numai venirea lui Hristos poate s\ cur\]easc\ sufletul [i trupul.

De aceea, l\sând la o parte toat\ grija (acestei) vie]i, s\ ne
dedic\m Domnului [i s\ strig\m c\tre El zi [i noapte. C\ pe
cât lumea aceasta v\zut\ [i odihna din ea par s\ mângâie
trupul, pe atât a]â]\ patimile sufletului [i-i sporesc nenorocirea.
4. Un `n]elept, vrând s\ se `ngrijeasc\ de sufletul s\u,
s-a str\duit s\ `ncerce tot ce-i `n lumea aceasta, ca s\ afle un
(oarecare) folos. S-a dus la `mp\ra]i, la cei puternici [i la
demnitari, dar n-a aflat niciun leac pentru sufletul lui. Mult\
vreme a z\bovit printre ei, dar nu s-a folosit cu nimic. S-a
dus, apoi, la `n]elep]ii lumii [i la retori, dar `n acela[i chip
i-a p\r\sit [i pe ace[tia, f\r\ s\ aib\ vreun folos. A trecut pe
la pictori, pe la cei ce scot aur [i argint din p\mânt, pe la to]i
me[te[ugarii, dar n-a putut s\ afle nicio t\m\duire pentru
r\nile sale. ~n cele din urm\, p\r\sindu-le pe toate acestea,
s-a `ndreptat c\tre Dumnezeu, Cel care vindec\ suferin]ele
[i bolile sufletului. {i pe când se cerceta pe sine [i gândea la
acestea, a aflat c\ mintea lui era `nc\ furat\ de acele lucruri
pe care le p\r\sise [i pe care le ura.
5. Dac\ `n (aceast\) lume, o femeie bogat\, având multe
averi [i cas\ str\lucit\, este lipsit\ de ajutor [i ap\rare, mul]i
se reped asupra ei, ca s-o vat\me [i s\-i pustiasc\ casa.
Neputând s\ `ndure o astfel de ocar\, `ncepe a c\uta un
b\rbat puternic, `nv\]at [i priceput `n toate. Aflând un astfel
de b\rbat, cu pre]ul a multe osteneli, se bucur\ [i-l vede ca
pe un zid puternic; tot a[a [i sufletul, dup\ c\lcarea poruncii,
a fost mult chinuit de puterea potrivnic\. C\lcând porunca,
a ajuns `n mare singur\tate, v\duv [i p\r\sit de Mirele cel
ceresc, [i juc\ria puterilor potrivnice. Acestea l-au scos din
min]i [i i-au tocit `nclinarea spre cele cere[ti, `ncât nu mai
vede cele ce i-au f\cut [i crede c\ a[a a fost de la `nceput.
~n cele din urm\ `ns\ a ajuns s\-[i cunoasc\ `nsingurarea [i
`nstr\inarea, a suspinat `naintea lui Dumnezeu [i a aflat via]a
[i mântuirea. De ce? Pentru c\ a venit la Cel `nrudit cu el, pen-

tru c\ nu este nici o familiaritate mai folositoare decât aceea
a sufletului cu Dumnezeu [i a lui Dumnezeu cu sufletul.
Cu adev\rat, Dumnezeu a creat felurite specii de p\s\ri:
unele `[i fac cuibul pe p\mânt [i tot pe p\mânt `[i afl\ hrana
[i odihna; pentru altele a rânduit s\-[i fac\ cuibul sub ap\, [i
din ap\ s\ se hr\neasc\. A creat, de asemenea, dou\ lumi:
lumea de sus, pentru duhurile slujitoare, c\rora a poruncit
s\-[i duc\ via]a acolo, [i lumea de jos, pentru oameni, (care
tr\iesc) sub acest cer. El a creat cerul [i p\mântul, soarele [i
luna, apele, pomii roditori [i fiin]ele vii de tot felul. Dar Dum-
nezeu `n niciuna dintre aceste creaturi nu-{i afl\ odihna.
Crea]ia `ntreag\ este `n st\pânirea Lui, `ns\ `n niciuna dintre
aceste (creaturi) nu {i-a a[ezat tronul S\u [i pe niciuna n-a
`nvrednicit-o de p\rt\[ia cu El, ci numai `n om a binevoit, cu
acesta a intrat `n comuniune [i `n el S-a odihnit. Vezi, acum,
(`n ce const\ [i unde duce) `nrudirea lui Dumnezeu cu omul
[i a omului cu Dumnezeu? (Iat\), sufletul cel cuminte [i `n]e-
lept, trecând (cu vederea) toate creaturile, n-a g\sit odihn\
decât `n Domnul, iar Domnul `n niciuna (dintre creaturi) n-a
binevoit, decât numai `n om.
6. Dac\ `]i `ndrep]i privirea spre soare, vezi discul lui pe
cer, `ns\ lumina, razele [i str\lucirea lui le vezi `ntoarse [i pur-
tându-se spre p\mânt. Tot a[a [i Domnul, stând de-a dreapta
Tat\lui, mai presus de toate puterile [i st\pâniile (Efes. 1, 21),
are ochiul S\u a]intit spre inimile oamenilor de pe p\mânt,
pentru a ridica acolo unde este El pe cei care a[teapt\ aju-
torul S\u, dup\ cum El (`nsu[i) a zis: „Acolo unde voi fi Eu,
va fi [i slujitorul Meu” (Ioan 12, 26). {i Pavel, de asemenea:
„~mpreun\ cu El ne-a sculat [i `mpreun\ ne-a a[ezat de-a
dreapta (Tat\lui), `ntru cele cere[ti” (Efes. 2, 6). Multe vie]ui-
toare lipsite de ra]iune sunt mai `n]elepte decât noi, pentru
c\ fiecare dintre ele st\ al\turi de cele de-o fire cu ea: cele
OMILIA XLVI 271
s\lbatice stau cu cele s\lbatice, [i oile stau lâng\ oi. Tu `ns\,

`n loc s\ te `ndrep]i c\tre rudenia ta din cer, care este Dom-
nul, te la[i prad\ cugetelor celui-r\u, te faci slug\ p\catului,
te ridici cu r\zboi `mpotriv\-]i [i devii prad\ a vr\jma[ului,
care, prinzându-te, te sfâ[ie cum sfâ[ie vulturul pas\rea, cum
sfâ[ie lupul oaia sau dup\ cum copilul, `ntinzându-[i din ne[ti-
in]\ mâna c\tre [arpe, moare de mu[c\tura lui. La fel e [i `n
cele duhovnice[ti.
7. Dup\ cum o tân\r\, logodit\ cu un b\rbat, oricâte
daruri ar primi (de la el) `nainte de `nso]ire – fie ele bijuterii,
haine sau odoare pre]ioase – nu-[i g\se[te mul]umirea pân\
ce nu vine vremea nun]ii [i a `nso]irii, tot a[a [i sufletul, lo-
godindu-se cu Mirele ceresc [i primind de la El arvuna Du-
hului, adic\ darul vindec\rilor, al cunoa[terii [i descoperirea
(celor ascunse), nu-[i g\se[te mul]umirea pân\ ce nu dobân-
de[te comuniunea deplin\, adic\ iubirea, care, neschimb\-
toare fiind [i netrec\toare, face nep\tima[i [i statornici pe cei
care o doresc. A[a cum pruncul, `mbr\cat `n ve[minte pre-
]ioase [i perle, de-i este foame, nu se uit\ la podoabele sale,
ci, nesocotindu-le, nu gânde[te decât la sânul de unde-i vine
laptele, aceea[i pre]uire s\ ai [i tu fa]\ de darurile cele duhov-
nice[ti ale lui Dumnezeu. Lui (se cuvine) slava `n veci. Amin.
OMILIA A XLVI-A
Despre deosebirea dintre Cuvântul lui Dumnezeu
[i cuvântul lumii, dintre fiii lui Dumnezeu [i fiii lumii.
1. Cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu, iar cuvântul

lumii, lume. Este mare deosebire [i mare distan]\ `ntre Cu-
vântul lui Dumnezeu [i cuvântul lumii, `ntre fiii lui Dumnezeu
[i fiii lumii. Pentru c\ orice f\ptur\ seam\n\ cu cei din care

s-a n\scut. Deci, dac\ f\ptura Duhului vrea s\ asculte de cu-
vântul lumii, (se leag\) de lucrurile p\mânte[ti [i de slava
acestui veac, moare [i se pierde, neputând s\ afle adev\rata
odihn\ a vie]ii. Pentru c\ odihna ei se afl\ `ntru cele din care
s-a n\scut. Cel preocupat de grijile vie]ii [i `nl\n]uit de leg\-
turi p\mânte[ti, este, a[a cum zice Domnul, `n\bu[it [i ajun-
ge neroditor `naintea Cuvântului lui Dumnezeu. Tot a[a [i cel
st\pânit de pornirile trupe[ti, adic\ omul lumesc, dac\ vrea
s\ asculte Cuvântul lui Dumnezeu, se `n\bu[\ [i se aseam\n\
celui f\r\ minte (Matei 13, 22 [.u.). Cu adev\rat, cei deprin[i
cu am\girile r\ut\]ii, când aud (vorbindu-se) de Dumnezeu,
simt numai plictiseal\ [i sil\.
2. C\ [i Pavel spune: „Omul firesc nu prime[te pe cele
ale Duhului (lui Dumnezeu), c\ pentru el sunt o nebunie”
(1 Cor. 2, 14). {i proorocul zice c\ s-a f\cut pentru ei Cuvân-
tul lui Dumnezeu ca o v\rs\tur\ (cf. Isaia 28, 18). Vezi, deci,
c\ nu este cu putin]\ s\ tr\iasc\ cineva altfel decât numai
potrivit cuvântului din care s-a n\scut?
Dar se poate vorbi despre aceasta [i `n alt chip. Dac\
omul trupesc se hot\r\[te s\ se schimbe, mai `ntâi moare,
`ncetând s\ mai dea roadele vie]ii sale rele de mai `nainte.
Dup\ cum un om, cuprins de boal\ [i de friguri, zace `n pat
[i nu poate s\vâr[i nimic din lucrurile de pe p\mânt, dar min-
tea nu are odihn\, se gânde[te la treburile sale, la doctor, [i
trimite la el pe prietenii s\i; tot a[a [i sufletul, dup\ c\lcarea
poruncii, se afl\ bolind de boala patimilor [i `n stare de lân-
cezeal\. Dar de `ndat\ ce se apropie de Domnul [i arat\ cre-
din]\ `n El, dobânde[te ajutorul Lui. Când leap\d\ via]a lui
cea rea de mai `nainte, nu poate s\ s\vâr[easc\ cu adev\rat
lucr\rile vie]ii, dar poate s\ se `ngrijeasc\ mai mult de via]a
sa, s\ roage pe Domnul [i s\ caute pe Doctorul cel adev\rat.
OMILIA XLVI 273
3. Nu este adev\rat ce spun unii, am\gi]i de `nv\]\turi

gre[ite, c\ omul a murit odat\ pentru totdeauna [i nu mai
poate s\vâr[i nimic bun. Cu adev\rat, chiar dac\ pruncul nu
poate s\ fac\ nimic singur, nici m\car s\ mearg\ pe picioa-
rele sale c\tre mama sa, totu[i merge de-a bu[ilea, strig\ [i
plânge, c\utând-o. Iar mama, v\zând c\ o caut\ cu st\ruin]\
[i o strig\, se bucur\ [i i se face mil\ de el. {i pentru c\ prun-
cul nu poate s\ vin\ c\tre ea, mama, cople[it\ de multa lui
c\utare [i de iubire fa]\ de prunc, `l ia `n bra]e, `l mângâie [i
`l hr\ne[te cu mult\ dragoste. La fel face [i Dumnezeu, iubi-
torul de oameni, cu sufletul care vine c\tre El [i ~l dore[te
mult. Chiar [i mai mult: `mpins de iubirea [i de bun\tatea
proprii firii Sale, Se alipe[te de mintea lui [i se face un duh
cu el, a[a cum spune Apostolul (1 Cor. 6, 17).
Cu adev\rat, dac\ sufletul se alipe[te de Domnul [i dac\
Domnul, mi[cat de mila [i iubirea Sa, vine [i Se alipe[te de
el, dac\ mintea r\mâne ne`ncetat `n harul Domnului, atunci
sufletul [i Domnul sunt un singur Duh, o amestecare [i un
cuget. Cu trupul petrece pe p\mânt, dar cugetul s\u vie]u-
ie[te de pe acum, cu totul, `n Ierusalimul cel ceresc, este
ridicat pân\ la al treilea cer (1 Cor. 12, 2) [i, strâns alipit de
Domnul, Lui ~i sluje[te.
4. Iar El, stând pe tronul slavei Sale, `ntru cele `nalte, `n
cetatea cea cereasc\, este `ntreg al\turi de suflet, `n trupul
s\u. Pentru c\ El a a[ezat (pe cel ce este) chipul S\u sus, `n
Ierusalim, cetatea celor sfin]i, [i a pus Chipul S\u, (chipul)
luminii celei negr\ite a Dumnezeirii, `n trupul s\u. El `nsu[i
sluje[te sufletul `n cetatea trupului s\u, `n timp ce sufletul ~l
sluje[te `n cetatea cea cereasc\. El este mo[tenirea sufletu-
lui `n cer, iar sufletul este mo[tenirea Lui pe p\mânt. Dom-
nul, deci, este mo[tenirea sufletului, [i sufletul este mo[teni-
rea lui Dumnezeu.
18 – Omilii
Mintea [i cugetul celor p\c\to[i, care tr\iesc `n `ntuneric,

pot s\ se dep\rteze de trup [i s\ c\l\toreasc\ departe; `ntr-o
clip\ s\ ajung\ `n timpuri `ndep\rtate [i, `n timp ce trupul
r\mâne la locul s\u, pot s\ se afle `n alt\ ]ar\, al\turi de cel
iubit sau de cea iubit\, [i s\ se vad\ tr\ind lâng\ ei. Deci,
dac\ sufletul celui p\c\tos este atât de u[or [i `naripat, `ncât
mintea lui nu este `mpiedicat\ de dep\rtarea dintre locuri,
cu cât mai mult sufletul de pe care a fost luat v\lul `ntuneri-
cului de puterea Duhului Sfânt, ai c\rui ochi au fost lumina]i
de lumina cea de sus, care este `n `ntregime eliberat de pa-
timile cele necinstitoare, [i a devenit curat prin lucrarea ha-
rului, poate s\ slujeasc\ `ntru totul Domnului, `n cer, [i poate
s\-I slujeasc\ `ntru totul `n trup. Cugetul s\u l\untric atât se
l\rge[te, `ncât este pretutindeni [i (este `n stare) s\ slujeasc\
lui Hristos acolo unde vrea [i când vrea.
5. Spune Apostolul: „Ca s\ pute]i `n]elege, `mpreun\ cu
to]i sfin]ii, care este l\rgimea, lungimea, `n\l]imea [i adânci-
mea [i s\ cunoa[te]i iubirea lui Hristos, cea mai presus de cu-
no[tin]\, ca s\ v\ umple]i de toat\ plin\tatea lui Dumnezeu”
(Efes. 3, 18-19). Prive[te tainele cele de negr\it ale sufletu-
lui de pe care Domnul a ridicat v\lul `ntunericului, pe care `l
descoper\ [i c\ruia i se descoper\! Cum l\rge[te [i `ntinde
gândurile min]ii lui pân\ la lungimea, l\]imea, adâncurile [i
`n\l]imea a toat\ crea]ia, v\zut\ [i nev\zut\. Pentru c\ sufle-
tul este un lucru cu adev\rat minunat [i dumnezeiesc! Când
l-a f\cut Dumnezeu, n-a pus `n natura lui nicio r\utate, ci dup\
chipul virtu]ilor Duhului l-a f\cut (Fac. 1, 26-27). A pus `n el
legile virtu]ilor: dreapta-socotin]\, cuno[tin]a, cump\tarea,
credin]a, iubirea, [i celelalte virtu]i, dup\ chipul Duhului.
6. ~nc\ [i acum Domnul i Se descoper\ [i este aflat (de
el) prin cunoa[tere, cump\tare, iubire [i credin]\. (Pentru c\
Domnul) a pus `n el ra]iune [i cugete, voin]\, l-a `nzestrat cu
OMILIA A XLVII-A 275
mult\ sim]ire [i l-a f\cut foarte sprinten, `naripat [i neobosit.

I-a dat puterea de a veni [i a se duce `ntr-o clip\ [i de a-L
sluji cu gândurile sale, acolo unde vrea Duhul. ~ntr-un cu-
vânt, `n a[a chip l-a f\cut, `ncât s\ fie mireasa [i p\rta[a Lui,
ca s\ se amestece cu el [i s\ devin\ un singur Duh cu El,
dup\ cum s-a zis: „Iar cel ce se alipe[te de Domnul este un
Duh cu El” (I Cor. 6, 17). Lui (se cuvine) slava, `n vecii vecilor.
Amin.
OMILIA A XLVII-A
Tâlcuire duhovniceasc\ a celor `ntâmplate

pe vremea Legii (vechi).
1. Slava care a str\lucit pe fa]a lui Moise era o prefigu-

rare a slavei celei adev\rate. Atunci, iudeii nu puteau privi la
fa]a lui Moise (Ie[. 34, 35), acum `ns\ cre[tinii primesc `n su-
fletele lor aceast\ slav\ luminoas\, iar `ntunericul, neputând
`ndura str\lucirea luminii, fuge orbit. (Atunci), aceia se ar\tau
ca popor al lui Dumnezeu printr-o t\iere-`mprejur (exterioar\)
(Fac. 17, 10), acum `ns\, poporul lui Dumnezeu are semnul
t\ierii `mprejur `n inim\ (Rom. 2, 29); o sabie cereasc\ taie
ceea ce este de prisos `n suflet, adic\ urâciunea p\catului. La
aceia era un botez care sfin]ea trupul; la noi este un botez al
Duhului [i al focului. Acest (botez) l-a vestit Ioan (când a zis):
„El v\ va boteza cu Duh Sfânt [i cu foc” (Matei 3, 11).
2. Atunci era un cort interior [i altul exterior. „~n (cortul)
cel dintâi intrau totdeauna preo]ii, s\vâr[ind slujbele dum-
nezeie[ti, `n cel de al doilea `ns\ numai arhiereul, o dat\ pe an
[i nu f\r\ de sânge” (Evr. 9, 6-7; Lev. 16, 2-29). Prin aceasta,
Duhul Sfânt ar\ta c\ drumul spre (Sfânta) Sfintelor nu era

`nc\ deschis (Evr. 9, 8). Acum `ns\, cei vrednici intr\ `n cor-
tul cel nef\cut de mân\ (Rom. 9, 11), `n care Hristos a intrat
`naintea noastr\ ca ~naintemerg\tor. ~n Lege s-a scris ca preo-
tul s\ ia doi porumbei, s\ jertfeasc\ unul, iar pe cel viu s\-l
stropeasc\ cu sângele celui jertfit [i (s\ fie l\sat) s\ zboare
liber (Lev. 1, 14 [.u.). Aceasta era o pre`nchipuire [i o umbr\
a adev\rului. Pentru c\ Hristos a fost jertfit, [i stropi]i fiind noi
cu sângele S\u, ne-a dat aripile Duhului Sfânt, ca s\ putem
zbura f\r\ `ncetare spre (s\la[ele cele de sus) ale Dumnezeirii.
3. Acelora li s-a dat Legea scris\ pe table de piatr\; nou\
ni s-au dat legile cele duhovnice[ti scrise pe (tablele) de car-
ne ale inimii (2 Cor. 3, 3). C\ zice (Domnul): „Voi pune Legea
Mea `nl\untrul lor [i pe inimile lor o voi scrie” (Ier. 31, 33).
Toate acele lucruri (vechi) au fost trec\toare [i menite desfi-
in]\rii, dar acum toate (poruncile lui Dumnezeu) se `mplinesc
cu adev\rat `nl\untrul omului; `nl\untru este (scris) Testa-
mentul, (`nl\untru se dau luptele). Iar toate câte s-au scris
acelora, s-au scris „ca pre`nchipuiri ale viitorului, [i s-au scris
spre pov\]uirea noastr\” (1 Cor. 10, 11). Dumnezeu i-a spus
de mai `nainte lui Avraam cele ce i se vor `ntâmpla, (zicând):
„Urma[ii t\i vor pribegi `n p\mânt str\in, unde vor fi robi]i [i
ap\sa]i pentru sute de ani” (Fac. 15, 13). Aceast\ proorocie
avea chipul unei umbre. ~ntr-adev\r, poporul (iudeu) a fost
robit de egipteni [i dus `n ]ar\ str\in\, unde a trudit la lucra-
rea lutului, f\când c\r\mizi. Faraon a pus peste ei suprave-
ghetori, ca s\-i sileasc\ la munc\ (Ie[. 1, 11-14). Dar când fiii
lui Israel au suspinat c\tre Dumnezeu, de la munca lor (Ie[.
2, 23), atunci numaidecât i-a cercetat prin Moise. {i dup\ ce
i-a lovit pe egipteni cu multe pl\gi, i-a scos (pe evrei) din
Egipt `n luna florilor, când dulcea prim\var\ `ncepe s\ se
arate [i iarna cea trist\ piere.
4. {i a zis Dumnezeu lui Moise s\ ia fiecare câte un miel

f\r\ meteahn\, s\-l junghie [i s\ ung\ u[orii [i pragurile u[i-
lor, ca s\ nu-i ating\ pe ei cel ce a nimicit pe `ntâi-n\scu]ii
egiptenilor (Ie[. 12, 3-4). ~ngerul trimis vedea de departe
semnul sângelui [i se retr\gea, dar intra `n casele ce n-aveau
acest semn [i ucidea pe `ntâii lor n\scu]i (Ie[. 12, 29). De
asemenea, (Dumnezeu) a poruncit s\ nu mai fie aluat `n nicio
cas\ [i mâncând mielul fript cu azime [i ierburi amare (Ie[.
12, 8-15), s\ aib\ mijlocul `ncins, sandale `n picioare [i toiag
`n mâini (Ie[. 12, 11). Le-a mai poruncit s\ m\nânce seara,
`n grab\, Pa[tile Domnului [i s\ nu zdrobeasc\ niciunul din-
tre oasele mielului (Ie[. 12, 6, 11, 46).
5. I-a scos cu aur [i argint, pentru c\ poruncise ca fiecare
(dintre evrei) s\ `mprumute de la vecinul s\u egiptean vase
de aur [i de argint (Ie[. 12, 35). Deci, au ie[it din Egipt, pe
când egiptenii `[i `nmormântau pe `ntâii lor n\scu]i. Unii se
bucurau c\ sunt elibera]i de amara robie, pe când ceilal]i erau
tri[ti [i `ndurera]i de pierderea fiilor. Iat\ de ce a zis Moise:
Aceasta este noaptea `n care, a[a cum a f\g\duit, Dumnezeu
ne-a eliberat pe noi (cf. Ie[. 12, 42). Toate acestea sunt taine
care (pre`nchipuiau cele rânduite pentru sufletul) cel r\scum-
p\rat prin venirea lui Hristos. Israel `nseamn\ mintea care
vede pe Dumnezeu. (Prin venirea lui Hristos, mintea) se eli-
bereaz\ din robia `ntunericului [i a duhurilor egiptene.
6. Pentru c\, ar\tându-se neascult\tor, omul a murit de o
moarte cumplit\ [i peste el a venit blestemul. (Spunea Dum-
nezeu lui Adam): „Spini [i p\l\mid\ `]i va rodi p\mântul”
(Fac. 3, 14), [i: „Când vei lucra p\mântul, acela nu-]i va mai
da roadele sale” (Fac. 4, 12). ({i, `ntr-adev\r), spini [i p\l\-
mid\ au r\s\rit [i s-au `nmul]it `n p\mântul inimii lui; du[ma-
nii l-au dezbr\cat, prin `n[el\ciune, de slava sa [i l-au `mbr\-
cat `n ru[ine. I-au luat lumina [i l-au `mbr\cat cu `ntunericul;
i-au scos sufletul, i-au r\v\[it [i `mpr\[tiat gândurile, au co-

borât mintea lui din `n\l]ime, [i s-a f\cut Israel (cel spiritual,
sufletul), rob al lui Faraon cel adev\rat. {i au pus peste el ca
supraveghetori duhurile cele viclene, care `l sileau s\ fac\, fie
c\ voia ori nu, faptele cele rele, faptele lutului [i ale c\r\-
mizii. ~ndep\rtând de la el cugetul cel ceresc, l-au mânat spre
cele materiale, p\mânte[ti, mocirloase [i rele, c\tre gânduri
[i cugete de[arte. C\zând, deci, din `n\l]imea lui, omul a aflat
o `mp\r\]ie care `l ura, [i st\pâni amarnici, care-l sileau s\
zideasc\ cet\]i ale p\catelor [i patimilor.
7. Dac\ sufletul suspin\ [i strig\ c\tre Dumnezeu, El ì
trimite pe Moise cel duhovnicesc care-l elibereaz\ din robia
(duhurilor) egiptene. ~ns\ mai `ntâi se cuvine ca (sufletul) s\
geam\ [i s\ strige; (dup\ aceea) `ncepe izb\virea. {i este
izb\vit `n vremea florilor celor noi, `n vremea plângerii (celei
duhovnice[ti), când ]arina sufletului poate s\ odr\sleasc\ fru-
moasele [i `nfloritoarele ramuri ale drept\]ii, când se risipesc
furtunile cele n\praznice ale `ntunecatei ne[tiin]e [i marea
`nvârto[are (a sufletului) adus\ de faptele cele ru[inoase [i
de p\cate. Atunci Domnul porunce[te s\ se `ndep\rteze din
orice cas\ aluatul cel vechi, (adic\) s\ `ndep\rteze pe cât ì
st\ `n putin]\ gândurile cele viclene [i murdare [i faptele
(cele rele) ale omului celui vechi [i stricat.
8. Mielul trebuia junghiat [i jertfit, iar cu sângele lui se
ungeau (u[orii) u[ilor (Ie[. 12, 6-7). Tot a[a, Hristos, Mielul
cel adev\rat, bun [i neprih\nit, a fost junghiat, [i cu sângele
Lui au fost un[i u[orii inimii, pentru ca sângele lui Hristos, cel
v\rsat pe cruce, s\-i fie sufletului spre via]\ [i mântuire; [i cu
adev\rat, sângele Mielului cel neprih\nit este pentru demo-
nii egipteni `ntristare [i moarte, iar pentru suflet, bucurie [i
veselie.
Mai departe, Domnul porunce[te ca dup\ ce ung u[orii

(por]ii casei), spre sear\ (iudeii) s\ m\nânce mielul [i azi-
mile, cu ierburi amare, având mijlocul `ncins, `nc\l]\minte `n
picioare [i toiag `n mân\ (Ie[. 12, 8-11). (Tot a[a [i) sufletul,
dac\ nu este mai dinainte preg\tit cu fapte bune, pe cât ì
st\ `n putin]\, nu-i este `ng\duit s\ m\nânce din miel. {i
dac\ (atunci) mielul era pl\cut, iar azimele gustoase, (`ns\)
ierburile amare [i tari, (tot a[a acum) sufletul gust\ din miel
[i din azimele cele pl\cute cu mult chin [i am\r\ciune, pen-
tru p\catul care se afl\ `n el [i care-l chinuie.
9. Spre sear\, zice (Domnul), „s\ fie mâncat mielul” (Ie[.
12, 6). Seara este vremea dintre lumin\ [i `ntuneric; sufletul,
de asemenea, fiind aproape de izb\virea sa, st\ `ntre lumin\
[i `ntuneric, `ns\ puterea dumnezeiasc\ ì st\ al\turi [i `mpie-
dic\ `ntunericul s\ p\trund\ `n el [i s\-l `nghit\.
{i dup\ cum (atunci) Moise a zis: Aceasta este noaptea
f\g\duin]ei lui Dumnezeu, la fel [i Hristos, (la vremea Sa),
dându-I-se cartea `n sinagog\ – precum s-a scris (`n Evan-
ghelie) –, a vestit anul pl\cut Domnului [i ziua izb\virii (Luca
4, 19). ~ntr-o parte (se vorbe[te despre) noaptea r\zbun\rii,
`n alt\ parte, despre ziua izb\virii. {i pe bun\ dreptate, pen-
tru c\ toate cele (de mai `nainte) erau chip [i umbr\ a ade-
v\rului [i prefigurau `n chip tainic adev\rata mântuire a su-
fletului, care era `nl\n]uit de p\cat, ]inut `n chip tainic `nchis
`n groap\ adânc\, z\vorât cu por]i de aram\ [i cu neputin]\
de a se izb\vi f\r\ mântuirea lui Hristos.
10. (Hristos) scoate sufletul din Egipt [i din robia (puteri-
lor celor viclene) dup\ ce `ntâii-n\scu]i ai acestora sunt uci[i
la ie[ire. Acum o parte a puterii adev\ratului Faraon se n\-
ruie, iar egiptenii sunt cuprin[i de durere, gem [i suspin\ din
pricina mântuirii celor ce erau robi ai lor.
Dumnezeu poruncea (atunci iudeilor) s\ `mprumute de

la egipteni vase de aur [i argint [i luându-le s\ plece (Ie[. 12,
36). (Aceasta simbolizeaz\) sufletul care, p\r\sind `ntune-
ricul, duce cu sine vase de aur [i argint, adic\ gândurile cele
bune, de [apte ori cur\]ite prin foc (Ps. 11, 7), cu care slu-
je[te pe Dumnezeu [i `n care Dumnezeu Se odihne[te. C\
demonii, vecinii s\i, ì r\zle]iser\ [i ì luaser\ `n st\pânire gân-
durile. Fericit sufletul care a fost izb\vit de `ntuneric! Vai `ns\
de sufletul care nu suspin\ [i nu strig\ dup\ Cel ce poate s\-l
izb\veasc\ de acei supraveghetori groaznici [i cruzi.
11. Dup\ ce au s\vâr[it Pa[tile, fiii lui Israel au plecat. Su-
fletul (de asemenea), dup\ ce prime[te via]a Duhului Sfânt,
dup\ ce gust\ din Miel, este uns cu sângele S\u [i m\nânc\
pâinea cea adev\rat\, pe Cuvântul cel viu.
~naintea acelora merge, p\zindu-i, un stâlp de foc [i un
nor (Ie[. 13, 21); pe ace[tia, Duhul Sfânt ì ap\r\ [i-i sus]ine,
r\corind [i conducând `n chip sim]it sufletul. Când Faraon [i
egiptenii au v\zut c\ poporul fugise [i c\ erau lipsi]i de slu-
jirea lor – dup\ uciderea `ntâilor n\scu]i –, au pornit s\-i ur-
m\reasc\. (Faraon) a poruncit s\ se preg\teasc\ `n grab\ ca-
rele lui de lupt\ [i a pornit dup\ ei, `mpreun\ cu tot poporul,
ca s\-i nimiceasc\ (Ie[. 14, 5-6). {i pe când era gata s\-i
prind\, un nor a stat `ntre ei, `ncât pe unii ì acoperea cu
`ntuneric [i-i `mpiedica, iar pe al]ii ì lumina [i-i p\zea. (Nu
vreau `ns\) ca, dep\nând toat\ istoria, s\ lungesc cuvântul.
Tu `ns\ vezi `n toate acestea chipuri ale celor duhovnice[ti.
12. Atunci când sufletul se fere[te de (cugetele cele rele)
egiptene [i alearg\ (c\tre Dumnezeu), puterea dumneze-
iasc\ vine `n ajutorul lui [i `l conduce la adev\r. Când Faraon
cel spiritual, `mp\ratul `ntunericului p\catului, vede c\ sufle-
tul ì scap\ [i fuge din `mp\r\]ia sa [i ia cu el cugetele care
fuseser\ `n st\pânirea sa – pe care acesta (le socotea) bunu-
rile sale –, `[i `nchipuie [i n\d\jduie[te, nes\buitul, c\ iar\[i

va veni la el. Dar dac\ afl\ c\ sufletul cu orice pre] fuge de
st\pânirea lui [i c\ o parte din putere i-a fost luat\ prin uci-
derea `ntâilor n\scu]i [i prin zborul gândurilor, `l urm\re[te
cu mai mult\ `ndr\zneal\, pentru c\ se teme ca nu cumva
sufletul, sc\pându-i cu des\vâr[ire, nu se va mai afla nimeni
care s\ fac\ voia [i lucrarea sa. ~l cople[e[te, deci, cu neca-
zuri, cu ispite [i cu r\zboi nev\zut. Aici (sufletul) este `ncer-
cat, dar tot aici se arat\ [i iubirea lui fa]\ de Cel ce l-a scos
din Egipt. ~ncercarea lui se face, `ntr-adev\r, `n multe feluri.
13. (Sufletul) vede puterea vr\jma[ului care se dezl\n-
]uie asupra sa [i care vrea s\-l ucid\, dar nu poate. Pentru c\
Domnul Se afl\ `ntre el [i duhurile egiptene. Se vede `ncon-
jurat de o mare de am\r\ciuni, de necazuri [i de dezn\dejde,
dar nu poate nici s\ dea `napoi, pentru c\ vede pe du[mani
gata (s\-l atace), nici s\ mearg\ `nainte, pentru c\ (moartea
`l pânde[te); necazurile felurite [i cumplite care `l `mpresoar\
`l fac s\ se gândeasc\ la moarte. Deci, pentru aceasta sufle-
tul cade `n dezn\dejde, pentru c\ poart\ `n el osânda mor]ii
(2 Cor. 1, 9) [i pentru c\ `l `nconjoar\ o mul]ime de rele. Dar
când vede Dumnezeu c\ sufletul este cuprins de groaza
mor]ii [i c\ du[manul este gata s\-l `nghit\, atunci ì d\ un
mic ajutor, `ndurându-Se de el; `l `ncearc\, totu[i, ca s\ vad\
dac\ credin]a sa este puternic\ [i dac\ are iubire fa]\ de El.
Pentru c\ Dumnezeu a rânduit ca drumul care duce la via]\
(Matei 7, 14) s\ fie (pres\rat) cu necazuri, strâmtor\ri, `ncer-
c\ri [i ispite amare, pentru ca, de aici, sufletul s\ ajung\ (la
slava fiilor) lui Dumnezeu. Deci, când sufletul `ndur\ un ne-
caz care-l cople[e[te [i are moartea `naintea ochilor, atunci,
„cu mân\ tare [i cu bra] `nalt” (Ie[. 14, 34), prin luminarea
Duhului Sfânt, (Dumnezeu) zdrobe[te puterea `ntunericului,
iar sufletul trece (neatins) prin locurile cele `nfrico[\toare,

str\b\tând marea `ntunericului [i a focului mistuitor.
14. Acestea sunt tainele sufletului, ce se `mplinesc cu
adev\rat `n omul care se ostene[te s\ ajung\ la Via]a f\g\-
duit\ [i care, izb\vit de moarte, prime[te de la Dumnezeu
arvuna [i se face p\rta[ al Duhului Sfânt. Apoi, sufletul, iz-
b\vit de du[mani, str\b\tând marea cea amar\ cu puterea
lui Dumnezeu [i v\zând c\ pier `naintea ochilor s\i cei c\rora
mai `nainte le era rob (Ie[. 14, 30-31), se bucur\ cu bucurie
de negr\it. Sl\vit [i mângâiat de Dumnezeu, se odihne[te `n
Domnul.
Atunci, Duhul pe care L-a primit cânt\ lui Dumnezeu o
cântare nou\, din timpan, adic\ din trup, [i din psaltire,
adic\ din corzile duhovnice[ti ale sufletului, [i din gândurile
cele `nalte, cu arcu[ul harului dumnezeiesc [i `nal]\ laud\ lui
Hristos, D\t\torul de via]\. C\, dup\ cum suflul care str\bate
un fluier produce un sunet, (tot a[a [i) Duhul Sfânt cânt\ prin
sfin]i [i prin oamenii cei duhovnice[ti, [i se roag\ lui Dum-
nezeu `n cur\]ia inimii. Slav\ Celui ce a izb\vit sufletul din
robia lui Faraon cel spiritual [i a f\cut din el tron al S\u, s\la[,
templu [i mireas\ a Sa curat\, [i Care l-a dus `n ~mp\r\]ia
vie]ii ve[nice pe când era `nc\ `n acest veac.
15. ~n vremea Legii (vechi) se aduceau ca jertf\ anima-
lele cele necuvânt\toare; iar dac\ nu erau junghiate, nu erau
primite ca ofrande; (tot a[a) [i acum, dac\ nu este junghiat
p\catul, jertfa nu este jertf\ adev\rat\ [i primit\ de Dumnezeu.
Poporul a venit la Mara, unde era un izvor din care iz-
vora ap\ amar\, ce nu putea fi b\ut\ (Ie[. 15, 23-25). Atunci
Dumnezeu a poruncit lui Moise, care ostenise, s\ arunce un
lemn `n apa cea amar\. Când lemnul a fost aruncat `n ap\,
apa s-a f\cut dulce, [i-a pierdut am\r\ciunea [i s-a f\cut bun\
de b\ut pentru poporul lui Dumnezeu. Tot a[a [i sufletul care
a b\ut din veninul [arpelui s-a f\cut amar, s-a asem\nat firii
amare a aceluia [i a ajuns p\c\tos. De aceea, Dumnezeu
arunc\ lemnul vie]ii `n izvorul amar al inimii [i aceasta se `n-
dulce[te, `[i pierde am\r\ciunea [i se une[te cu Duhul lui
Hristos. ~n felul acesta (firea omeneasc\) se face bun\, se
pune `n slujba Domnului [i ajunge duh purt\tor de trup.
Slav\ Celui ce schimb\ am\r\ciunea noastr\ `n dulcea]a [i
bun\tatea Duhului! Vai `ns\ de cel `n care nu s-a aruncat lem-
nul vie]ii, c\ nu poate ajunge la nicio schimbare `n bine.
16. Toiagul lui Moise avea dou\ chipuri (Ie[. 7, 9). Du[-
manilor li se ar\ta ca [arpe, care mu[c\ [i ucide, pe când
israeli]ilor, ca toiag (asemenea acelora) pe care se sprijineau.
Tot a[a [i lemnul cel adev\rat al crucii, care este Hristos, este
moarte pentru du[mani, pentru duhurile r\ut\]ii, dar pentru
sufletele noastre este toiag, sprijin puternic [i via]\ `n care
ele `[i afl\ odihna.
~ntr-un cuvânt, pre`nchipuiri [i umbre ale lucrurilor celor
adev\rate (ale Noului Leg\mânt) au fost (cele de demult).
Astfel, cultul cel vechi era umbr\ [i `nchipuire a cultului de
acum. T\ierea-`mprejur, cortul, chivotul, n\strapa, mana, preo-
]ia, t\mâierile, sp\l\rile [i, `ntr-un cuvânt, toate câte s-au f\cut
`n Israel, `n Legea lui Moise [i `n timpul proorocilor, pentru
suflet s-au f\cut, pentru cel care a fost f\cut dup\ chipul lui
Dumnezeu, dar a c\zut sub jugul robiei [i `n st\pânirea `ntu-
nericului celui amar.
17. Pentru c\ Dumnezeu cu acesta a voit s\ intre `n co-
muniune, pe acesta {i l-a ales Sie[i ca mireas\ a `mp\ratului,
pe acesta l-a cur\]it de `ntin\ciunile sale, l-a sp\lat de negreala
[i ru[inea lui, f\cându-l s\ str\luceasc\, l-a `ntors din moarte
la via]\, l-a vindecat de r\nile sale [i, `ndep\rtând du[m\nia,
l-a d\ruit cu pace (Iez. 16, 4-14; Efes. 2, 14-16). De[i creatur\,
a fost unit ca mireas\ cu Fiul ~mp\ratului, iar Dumnezeu, cu
puterea Sa, l-a luat la El, preschimbându-l pu]in câte pu]in,

pân\ ce l-a f\cut s\ creasc\ (pân\) la m\sura Sa. C\ El `l
`ntinde [i `l l\rge[te la nesfâr[it, `l face s\ creasc\ nem\surat
de mult, pân\ ce ajunge mireas\ ne`ntinat\ [i vrednic\ de El.
Mai `ntâi `l na[te `ntru El, apoi `l face s\ creasc\, pân\ ce ajun-
ge la m\sura des\vâr[it\ a dragostei Lui. Fiind El Mire des\-
vâr[it, `l ia ca pe o mireas\ des\vâr[it\ `n comuniunea cea
sfânt\, tainic\ [i nep\tat\ a nun]ii, [i a[a (sufletul) `mp\r\-
]e[te cu El `n veci, la nesfâr[it. Amin.
OMILIA A XLVIII-A
Despre credin]a `n Dumnezeu cea adev\rat\.
1. Domnul, voind s\ conduc\ pe ucenici la credin]a de-

s\v\r[it\, a zis `n Evanghelie: „Cel ce este credincios `n foar-
te pu]in [i `n mult este credincios; [i cel ce este nedrept `n
foarte pu]in [i `n mult este nedrept” (Luca 16, 10). Dar ce
`nseamn\ (acel) „pu]in” [i (acel) „mult”? (Acel) „pu]in” se
refer\ la f\g\duin]ele legate de acest veac, la (bunurile) pe
care Domnul a f\g\duit s\ le dea celor ce cred `n El, ca, de
pild\: hrana, `mbr\c\mintea, s\n\tatea, odihna trupului [i ce-
lelalte. El a poruncit s\ nu ne `ngrijim deloc de toate acestea,
ci s\ n\d\jduim cu credin]\ `n El, c\ Domnul Se va `ngriji de
cei care alearg\ c\tre El. (Acel) „mult” se refer\ la bunurile
cele ve[nice [i nestric\cioase, pe care El a f\g\duit s\ le dea
celor ce cred `n El, celor care se `ngrijesc ne`ncetat de ele [i
le cer Lui. Cu adev\rat, El a poruncit: „C\uta]i mai `ntâi ~m-
p\r\]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui, [i toate acestea se vor
ad\uga vou\” (Matei 6, 33). Astfel, fiecare este `ncercat – dac\
OMILIA A XLVIII-A 285
crede (sau nu `n cuvântul lui) Dumnezeu – prin aceste lucruri

pu]ine [i trec\toare; El a f\g\duit c\ le va da ([i pe acestea),
`ns\ se cade ca noi s\ nu purt\m grij\ de ele, ci s\ ne gân-
dim doar la lucrurile cele ve[nice.
2. Este v\dit lucru c\ cineva are credin]\ `n lucrurile cele
nestric\cioase [i caut\ cu adev\rat bunurile ve[nice, când are
o credin]\ s\n\toas\ despre lucrurile cele v\zute. Se cuvine,
deci, ca fiecare dintre cei ce ascult\ de Cuvântul adev\rului
s\ se cerceteze pe sine [i s\ judece – sau s\ se lase cercetat
[i judecat de oamenii duhovnice[ti –, (ca s\ [tie) `n ce fel cre-
de [i `n ce fel `mpline[te cuvântul lui Dumnezeu; (s\ vad\)
dac\ (crede) potrivit cuvântului S\u, sau dac\ nu cumva are
o p\rut\ credin]\ [i `ndreptare, dac\ nu cumva doar i se pare
a crede. Fiecare s\ se cerceteze dac\ este credincios `n cele
pu]ine, adic\ fa]\ de cele trec\toare. Cum (s\ se cerceteze)?
Ascult\! Nu spui tu c\ crezi c\ te vei `nvrednici (s\ mo[te-
ne[ti) ~mp\r\]ia cerurilor, c\ te vei na[te de sus [i te vei face
fiu al lui Dumnezeu, c\ vei fi un `mpreun\ ostenitor al lui
Hristos, c\ vei `mp\r\]i cu El `n veci, c\ te vei desf\ta (cu
vederea) luminii celei de negr\it, `n vecii cei nenum\ra]i [i
nesfâr[i]i, ca [i Dumnezeu? De bun\ seam\, vei zice: Da, doar
pentru aceasta am p\r\sit lumea [i m-am afierosit Domnului.
3. Cerceteaz\-te, (zic, [i vezi) de nu cumva te `nc\tu-
[eaz\ `nc\ grijile p\mânte[ti, ca, de pild\, marea grij\ pen-
tru hrana [i `mbr\c\mintea trupului [i celelalte `ndeletniciri;
– ca [i când tu ar trebui s\ te `ngrije[ti de ele [i s\ ]i le procuri
singur –, `n vreme ce El ]i-a poruncit s\ nu te preocupe grija
de acestea. C\ dac\ tu crezi c\ vei primi bunurile cele netre-
c\toare, care r\mân `n veac, cu cât mai mult trebuie s\ crezi
c\ Domnul `]i va d\rui bunurile cele p\mânte[ti [i trec\toare,
pe care le d\ [i oamenilor nelegiui]i, animalelor s\lbatice [i
p\s\rilor? De altfel a [i poruncit s\ nu ne `ngrijim de acestea,

zicând: „Nu v\ `ngriji]i ce ve]i mânca, sau ce ve]i bea, sau cu
ce v\ ve]i `mbr\ca, pentru c\ toate acestea le caut\ neamu-
rile” (Matei 6, 31-32). Dac\ tu `nc\ te `ngrije[ti de aceste
lucruri [i nu te `ncrezi cu totul `n cuvântul S\u, (s\ [tii c\) `nc\
nu crezi c\ vei dobândi bunurile cele ve[nice, care sunt ~m-
p\r\]ia cerurilor, (s\ [tii) c\ ]i se pare s\ crezi (`n cuvântul lui
Dumnezeu) atunci când nu crezi c\ vei primi (lucrurile) mici
[i trec\toare.
El a mai zis: „Oare nu este sufletul mai mult decât hrana
[i trupul decât haina?” (Matei 6, 25). (Te `ntreb): Crezi tu,
oare, c\ sufletul t\u a fost t\m\duit de Hristos de r\nile cele
ve[nice [i de nevindecat, de r\nile patimilor de necinste? De
altfel, pentru aceasta a [i venit Domnul, singurul doctor
adev\rat, ca s\ vindece sufletele celor credincio[i de pati-
mile cele de nevindecat [i s\ le cur\]easc\ de `ntinarea le-
prei r\ut\]ii.
4. ~mi vei r\spunde: De bun\ seam\, cred. Aceasta m\
]ine [i `ntru aceasta `mi pun n\dejdea. Cunoa[te-te, deci, [i
cerceteaz\-te: Nu cumva suferin]ele tale trupe[ti te duc la
doctorii cei p\mânte[ti, ca [i când Hristos – `n Care ai crezut –
n-ar putea s\ te vindece? Vezi cum te am\ge[ti singur soco-
tind c\ crezi, dar nu crezi precum trebuie, cu adev\rat? C\
de ai crede c\ ranele cele ve[nice [i de nevindecat ale sufle-
tului nemuritor [i bolile sale pricinuite de p\cat sunt vinde-
cate de Hristos, tu ai crede c\ El poate s\ vindece [i relele
[i bolile trec\toare ale trupului, [i numai c\tre El ai alerga,
trecând cu vederea leacurile [i `ngrijirea doctorilor. Dat fiind
c\ Acela care a f\cut sufletul a f\cut [i trupul, Cel ce vindec\
(sufletul) cel nemuritor, Acela poate s\ vindece [i trupul, bo-
lile [i suferin]ele cele vremelnice.
OMILIA A XLVIII-A 287
5. De bun\ seam\, `mi vei spune acestea: Dumnezeu

ne-a dat, pentru a ne `ngriji trupul, ierburile p\mântului [i
doctoriile; a rânduit ca doctorii s\ se `ngrijeasc\ de bolile
trupului [i a hot\rât ca acest (trup), f\cut din p\mânt, s\
poat\ fi vindecat cu diferite roduri ale p\mântului. {i eu cred
c\ a[a stau lucrurile. ~ns\ ia aminte [i cunoa[te `n ce fel [i cui
au fost date aceste (mijloace) [i pentru cine le-a rânduit
Dumnezeu `n marea [i nesfâr[ita Sa iubire de oameni. (Au
fost date) atunci când omul a c\lcat porunca pe care o pri-
mise, când s-a f\cut pricin\ a mâniei, când a fost aruncat din
desf\tarea raiului `n aceast\ lume, ca `ntr-o robie [i necinste
sau ca `ntr-o munc\ silnic\, când a c\zut sub st\pânirea `ntu-
nericului [i a r\t\cit din cauza patimilor, când a fost supus
p\timirilor [i bolilor c\rnii, el, cel care mai `nainte era nep\-
timitor [i ferit de boli. Or, este limpede c\ to]i cei n\scu]i din
el supu[i sunt acelora[i patimi.
6. Deci, Dumnezeu a rânduit (toate) acestea pentru cei
slabi [i necredincio[i, pentru c\, bun fiind, n-a voit s\ nimi-
ceasc\ cu totul neamul cel p\c\tos al oamenilor. El a dat
oamenilor din aceast\ lume [i celor din afar\ leacuri pentru
`ngrijirea, vindecarea [i `nt\rirea trupului [i a `ng\duit celor
ce nu pot s\ se `ncread\ `ntru totul `n Dumnezeu s\ se folo-
seasc\ de ele. Tu `ns\, cel ce duci via]\ `nsingurat\, cel care
te-ai apropiat de Hristos, care vrei s\ fii fiu al lui Dumnezeu
[i s\ te na[ti de sus, de la Duhul, cel care ai primit f\g\duin]e
mai mari [i mai `nalte decât omul cel dintâi – ce nu era supus
patimilor –, acea bun\voin]\ (ar\tat\) prin venirea Domnului,
tu, care te-ai f\cut str\in `n aceast\ lume, tu trebuie s\ do-
bânde[ti o credin]\, un cuget [i o vie]uire noi [i str\ine de
ale oamenilor lumii acesteia.
OMILIA A XLIX-A
Nu este de ajuns s\ se lepede cineva de pl\cerile acestei lumi,

ci trebuie s\ [i dobândeasc\ fericirea din lumea cealalt\.
1. Dac\ cineva, renun]ând la ai s\i, la lumea aceasta, la

pl\cerile acestei lumi, la averi, la tat\ [i la mam\, pentru
Domnul; dac\ se r\stigne[te, se face str\in [i s\rac, dar nu
afl\ `n sine, `n locul odihnei din aceast\ lume, odihna dum-
nezeiasc\; dac\ `n locul desf\t\rii celei trec\toare nu simte
`n sufletul s\u desf\t\rile Duhului Sfânt [i dac\, `n locul ve[-
mintelor celor stric\cioase, nu `mbrac\ `n omul s\u cel l\un-
tric ve[mintele luminii dumnezeie[ti; dac\ `n locul comuniu-
nii trupe[ti nu cunoa[te `n suflet, `n chip sim]it, comuniunea
cu cele cere[ti; dac\ `n locul bucuriei p\relnice din aceast\
lume nu are `n el bucuria Duhului [i mângâierea harului dum-
nezeiesc, dac\ nu simte `ndestulare privind slava Domnului,
dup\ cum s-a scris (Ps. 16, 15); dac\, `ntr-un cuvânt, `n locul
acestei bucurii vremelnice nu dobânde[te `nc\ de acum `n
sufletul s\u bucuria cea dorit\ [i netrec\toare, atunci acesta
s-a f\cut ca o sare stricat\ (Matei 5, 13), mai nenorocit decât
to]i oamenii: c\ s-a lipsit [i de (bunurile) cele de aici, iar din
cele dumnezeie[ti nu s-a `nfruptat; n-a cunoscut tainele dum-
nezeie[ti `n omul cel l\untric, prin lucrarea Duhului.
2. C\ pentru aceasta se face cineva str\in fa]\ de aceast\
lume, ca sufletul s\u s\ treac\ cu gândul `n alt\ lume [i `n alt
veac, a[a cum spune [i Apostolul: „Cetatea noastr\ este `n
ceruri” (Filip. 3, 20); [i iar\[i: „Pentru c\, de[i umbl\m `n trup,
nu ne lupt\m trupe[te” (2 Cor. 10, 3). Se cuvine, deci, ca
acela care s-a lep\dat de lumea aceasta, s\ cread\ cu t\rie
c\ trebuie, `nc\ de acum, s\ trecem cu mintea, prin Duhul, `n
alt veac; acolo s\ tr\im, acolo s\ g\sim desf\tarea noastr\,
OMILIA A XLIX-A 289
acolo s\ ne bucur\m de bunurile duhovnice[ti, iar omul (nos-

tru) cel l\untric s\ se nasc\ din Duhul, precum a zis Domnul:
„Cel ce crede `n Mine a trecut din moarte la via]\” (Ioan 5,
24). C\ exist\ o alt\ moarte, deosebit\ de cea v\zut\, [i o
alt\ via]\, deosebit\ de cea v\zut\. Zice Scriptura (`n acest
sens): „Cea care tr\ie[te `n desf\t\ri, de[i vie, este moart\”
(1 Tim. 5, 6); [i: „L\sa]i mor]ii s\-[i `ngroape mor]ii lor”
(Luca 9, 60); c\ „nu mor]ii te vor l\uda pe Tine, Doamne...,
ci noi, cei vii, Te vom l\uda” (Ps. 113, 25-26).
3. C\ dup\ cum soarele, r\s\rind, se arat\ peste tot p\-
mântul, iar când apune, `[i adun\ razele [i merge `n s\la[ul
s\u, tot a[a [i sufletul care nu s-a n\scut de sus, de la Duhul
(Ioan 3, 3-7), este, prin gândurile [i cugetul s\u, `n `ntregime
pe p\mânt, `ntins pân\ la marginile lui. Dar când se `nvred-
nice[te s\ se nasc\ din Duhul [i s\ intre `n comuniune cu El,
`[i adun\ toate gândurile [i, avându-le cu el, intr\ la Domnul,
`n s\la[ul S\u din ceruri, cel nef\cut de mân\ (2 Cor. 5, 1), [i
toate cugetele lui devin cere[ti, curate [i sfinte, p\trunzând
`n v\zduhul cel dumnezeiesc. Pentru c\ sufletul eliberat din
temni]a `ntunecoas\ a st\pânitorului celui r\u, a duhului lumii,
afl\ (`n el) cugete curate [i dumnezeie[ti, pentru c\ a bine-
pl\cut lui Dumnezeu s\-l fac\ pe om p\rta[ la firea dum-
nezeiasc\ (2 Petru 1, 4).
4. Deci, dac\ tu te lepezi de toate lucrurile din aceast\
via]\ [i dac\ st\rui `n rug\ciune, nu crezi mai degrab\ c\
aceast\ trud\ este plin\ de odihn\ [i c\ (aceast\) pu]in\ `n-
cercare [i osteneal\ pline de cea mai mare bucurie [i tihn\?
{i dac\ trupul [i sufletul t\u ar fi mistuit, `n orice clip\ din `n-
treaga (ta) via]\, pentru ni[te bunuri atât de mari, ce-ar `n-
semna aceasta? O, `ndurare de negr\it a lui Dumnezeu! C\
~nsu[i Se d\ruie[te celor ce cred c\ dup\ pu]in timp vor mo[-
19 – Omilii
teni pe Dumnezeu, (celor ce cred) c\ Dumnezeu va locui `n

trupul lor omenesc [i c\ Domnul are `n om loca[ul S\u cel bun.
C\ dup\ cum Dumnezeu a creat cerul [i p\mântul pen-
tru ca omul s\-l locuiasc\, tot a[a a creat trupul [i sufletul
omului, ca s\ fie locuin]a Sa, ca s\ locuiasc\ [i s\ Se odih-
neasc\ `n trup ca `n propria-I cas\, având ca mireas\ fru-
moas\ [i preaiubit\ sufletul cel f\cut dup\ chipul S\u. C\
zice Apostolul: „V-am logodit unui singur b\rbat, ca s\ v\
`nf\]i[ez lui Hristos fecioar\ neprih\nit\” (2 Cor. l1, 2); [i iar\[i:
„Iar noi casa Lui suntem” (Evr. 3, 6).
{i dup\ cum un b\rbat adun\ cu mult zel `n casa lui toate
bunurile, la fel [i Domnul, `n trupul [i sufletul nostru, (care
sunt) casa Lui, pune [i adun\ bog\]ia cea cereasc\ a Duhu-
lui. Nici `n]elep]ii, cu (toat\) `n]elepciunea lor, nici cei cu-
min]i, cu toat\ cumin]enia lor, n-au putut pricepe sub]irimea
sufletului, nici s\ spun\ ce este el; aceasta au putut s-o [tie
numai aceia care au fost `mbr\ca]i cu Duhul Sfânt, cei c\rora
li s-a dat cunoa[terea limpede a sufletului. Cum? Cuget\,
judec\, `n]elege [i (mai mult decât atât) ascult\: Unul (Du-
hul) este Dumnezeu, cel\lalt (sufletul) nu este Dumnezeu;
unul este Domn, cel\lalt, slug\; unul este Creator, altul este
creatur\; unul este me[terul, altul este lucrul (mâinilor Lui).
Nu este nicio p\rt\[ie `ntre natura unuia [i (natura) celuilalt.
Dar `n iubirea Sa cea nem\rginit\ [i de negr\it [i `n marea Sa
`ndurare, Domnul a binevoit s\ locuiasc\ `n aceast\ creatur\
ra]ional\, de pre], [i cu totul aparte, dup\ cum zice Scrip-
tura: „Ca s\ fim `ncep\tur\ f\pturilor Lui” (Iacob 1, 18), ([i s\
umbl\m) `ntru `n]elepciunea [i p\rt\[ia cu El [i s\ fim mirea-
sa Lui cea curat\.
5. Prin urmare, atât de mari bunuri fiindu-ne puse `na-
inte, astfel de f\g\duin]e fiindu-ne f\cute [i atâta bun\voin]\
fiindu-ne ar\tat\ de Domnul, s\ nu ne lenevim, fiilor, [i s\ nu
OMILIA A L-A 291
preget\m s\ `mplinim des\vâr[it poruncile Domnului [i s\

ajungem la via]a cea ve[nic\. S\ rug\m, dar, pe Domnul, s\
ne izb\veasc\, cu puterea Sa dumnezeiasc\ de temni]a `ntu-
nericului patimilor necinstitoare, s\ dea iar\[i creaturii str\lu-
cirea chipului S\u, s\ dea sufletului s\n\tatea [i cur\]ia din-
tâi, ca a[a s\ ne `nvrednicim a fi `n comuniune cu Duhul, sl\-
vind pe Tat\l, pe Fiul [i pe Sfântul Duh, `n veci. Amin.
OMILIA A L-A
Dumnezeu este Cel ce face minuni prin sfin]ii S\i.
1. Cine a `nchis por]ile cerurilor? Ilie a poruncit ploii, sau

Dumnezeu, Care era `n el? (3 Regi 17, 1). Eu cred c\ Acela
care are putere asupra cerului trona `n mintea lui (Ilie) [i, prin
limba acestuia, Cuvântul lui Dumnezeu a `mpiedicat ploaia
s\ cad\ pe p\mânt. Iar când, iar\[i a vorbit (Ilie), por]ile
cerului s-au deschis [i a c\zut ploaie (3 Regi 18, 44-45). Tot
a[a [i Moise a aruncat toiagul, [i acesta s-a f\cut [arpe, dar
poruncind el, iar\[i s-a f\cut toiag (Ie[. 4, 3-4). A luat, apoi,
cenu[\ din cuptor, a `mpr\[tiat-o [i s-au iscat bube (Ie[. 9,
10), [i iar\[i poruncind, au ap\rut t\uni [i broa[te (Ie[. 8, 1-2,
12-13). (Dup\ aceea a poruncit) m\rii [i s-a despicat `n dou\
(Ie[. 14, 16-22), (a poruncit) râului [i s-a pref\cut `n sânge
(Ie[. 7, 20). Poate, oare, firea omeneasc\ s\ fac\ unele ca
acestea? Este v\dit lucru c\ o putere dumnezeiasc\ locuia `n
mintea lui [i c\ ea f\cea semnele acestea prin Moise.
2. Cum a putut David, f\r\ arme, s\ se `nfrunte cu acel
uria[? (A putut, pentru c\) atunci când a aruncat piatra `m-
potriva filisteanului, mâna lui Dumnezeu a condus piatra prin
mâna lui David [i `ns\[i puterea dumnezeiasc\ l-a ucis (pe

acela), aducând biruin]a (1 Regi 17, 49). Altfel, David, fiind
pl\pând, nu putea (s\ fac\ aceasta). Venind la Ierihon, Isus al
lui Navi l-a `mpresurat, dar [apte zile nu i-a putut face nimic
cu puterea sa. Dar când a poruncit Dumnezeu, zidurile au
c\zut de la sine (Iosua 6, 1-10). {i când a intrat `n p\mântul
f\g\duin]ei, i-a zis Domnul: „Du-te la r\zboi!”. ~ns\ Iosua a
r\spuns: „Viu este Domnul! Nu voi merge f\r\ Tine”. Dar
cine a poruncit soarelui s\ stea pe loc alte dou\ ore, ca el s\
biruiasc\ `n r\zboi? (Iosua 10, 8-13). A f\cut acestea numai
firea lui, sau puterea care era `n el? (Tot a[a) [i Moise, când
a pornit lupta cu Amalec, când `[i `ntindea mâinile spre cer
c\tre Dumnezeu, biruia pe Amalec, dar când `[i l\sa mâinile
`n jos, biruia Amalec (Ie[. 17, 11).
3. Tu `ns\, auzind toate acestea, s\ nu la[i mintea s\ r\-
t\ceasc\ departe de tine, ci socotindu-le umbr\ [i prefigu-
rare a lucrurilor celor adev\rate, s\ le soco]i ca privindu-te
pe tine. Pentru c\ atunci când `]i `ntinzi mintea [i cugetul, ca
ni[te mâini spre cer, [i când vrei s\ te une[ti cu Domnul, sa-
tana se face mic `n fa]a gândurilor tale. {i dup\ cum zidurile
Ierihonului au c\zut, (zdrobite) de puterea lui Dumnezeu, tot
a[a [i acum, zidurile r\ut\]ii care se `mpotrive[te min]ii tale,
cet\]ile lui satana [i du[manii t\i, vor fi nimici]i de puterea
lui Dumnezeu.
Prin urmare, `n vremea Legii (celei vechi) puterea dum-
nezeiasc\ ì sprijirea ne`ncetat pe cei drep]i, f\cea fapte minu-
nate, iar harul dumnezeiesc locuia `n ei. Harul dumnezeiesc
(a fost acela care) a lucrat [i prin prooroci, care a dat sufle-
telor lor (puterea) de a prezice (cele viitoare), atunci când era
de trebuin]\ s\ se vesteasc\ lumii lucruri `nsemnate. Ace[tia
nu prooroceau totdeauna, ci numai când voia aceasta Duhul
care era `n ei; cu toate acestea, puterea era totdeauna `n ei.
OMILIA A L-A 293
4. Deci, dac\ Duhul Sfânt `ntr-atât S-a rev\rsat `n vremea

umbrei (Vechiului Testament), cu cât mai mult S-a v\rsat `n
Noul Testament, `n vremea venirii lui Hristos, a Patimilor, [i
atunci când a avut loc rev\rsarea [i `mb\tarea de Duhul?
S-a zis (prin Ioil): „Turna-voi din Duhul Meu peste tot trupul”
(Ioil 2, 28). Despre aceasta vorbea Domnul zicând: „Iar Eu
voi fi cu voi pân\ la sfâr[itul veacurilor” (Matei 28, 20), [i:
„Cel ce cere va primi” (Matei 7, 8); [i: „Dac\ voi, r\i fiind,
[ti]i s\ da]i daruri bune fiilor vo[tri, cu cât mai mult Tat\l vos-
tru cel ceresc va da Duhul Sfânt celor ce-L cer cu credin]\”
(Matei 7, 11). Deci, toate acestea le dobânde[te omul ar\tând
trud\, r\bdare [i iubire fa]\ de Dumnezeu, exercitându-[i
sim]urile sufletului, a[a cum s-a spus (Evr. 5, 14), prin bine [i
r\u, adic\ (pe de o parte) prin vicleniile, uneltirile, ispitele [i
cursele celui-r\u, iar (pe de alt\ parte), prin feluritele daruri
ale puterii [i lucr\rii Duhului Sfânt. Cel ce cunoa[te cursele
r\ut\]ii care `ntineaz\ omul l\untric prin patimi, dar nu simte
cu inima plin\ de bucurie ajutorul Duhului Sfânt, al adev\-
rului, care-i `nt\re[te sl\biciunea [i-i `nnoie[te sufletul, acela
umbl\ la `ntâmplare [i nu cunoa[te iconomia cea de multe
feluri a harului [i a p\cii lui Dumnezeu. Dup\ cum, pe de alt\
parte, cel ajutat de Domnul [i cople[it de bucurie duhovni-
ceasc\ [i de daruri cere[ti, dac\ socote[te c\ a sc\pat de
atacurile p\catului, se `n[al\, pentru c\ nu discerne subtili-
tatea r\ului [i nu `n]elege c\ de la copil\rie la des\vâr[irea
cea `ntru Hristos se ajunge `n chip treptat. Datorit\ ajutoru-
lui Duhului celui sfânt [i dumnezeiesc, credin]a spore[te [i,
`n acela[i timp, orice `nt\ritur\ a cugetelor celor viclene este
nimicit\ (2 Cor. 10, 4).
Prin urmare, fiecare dintre noi trebuie s\ se cerceteze pe
sine, (s\ vad\) dac\ afl\ `n vasul acesta de lut comoara (2 Cor.
4, 7), dac\ s-a `mbr\cat cu purpura Duhului, dac\ a v\zut pe
~mp\ratul, dac\ se odihne[te `n preajma Lui, sau dac\ s\l\[-

luie[te `nc\ `n c\m\rile cele din afar\. Sufletul are multe m\-
dulare [i un mare adânc [i, intrând p\catul, a luat `n st\pâni-
rea sa toate m\dularele [i toate c\m\rile inimii. Atunci când
omul `l caut\, harul vine la el [i ia `n st\pânire, s\ zicem,
dou\ m\dulare. Omul f\r\ experien]\, fiind mângâiat de har,
crede c\, venind harul, a luat `n st\pânire toate m\dularele
sufletului [i p\catul a fost dezr\d\cinat. {i cum cea mai mare
parte (din el) se afl\ sub st\pânirea p\catului, [i numai o
parte (se afl\) sub st\pânirea harului, un astfel de om se `n[-
al\ [i (nici m\car) nu [tie.
A[ avea `nc\ multe s\ v\ scriu despre aceste (lucruri),
vou\, celor ce ar\ta]i inim\ deschis\ [i binevoitoare. (Soco-
tesc `ns\) c\ prin aceste pu]ine (cuvinte) v-am deschis calea,
ca unor b\rba]i `n]elep]i, ca s\ v\ apuca]i de lucru, s\ cerce-
ta]i puterea cuvintelor, s\ deveni]i mai `n]elep]i `n Domnul,
s\ spori]i – cu ajutorul harului [i prin puterea adev\rului –
simplitatea inimii voastre, ca s\ dobândi]i mântuirea. {i izb\-
vindu-v\ de toat\ viclenia [i `n[el\ciunea celui potrivnic, s\
v\ `nvrednici]i a fi g\si]i f\r\ prihan\ `n ziua judec\]ii Dom-
nului nostru Iisus Hristos, C\ruia I se cuvine slava `n vecii
vecilor. Amin.
ALTE {APTE OMILII
CUVÂNT DESPRE PAZA INIMII
Cum poate s\ spun\ cineva c\ este sfânt fiindc\ pos-

te[te, `[i `mparte averile (s\racilor) [i s-a f\cut pe sine pribeag?
Oare poate fi sfânt acela care nu-[i cur\]e[te omul l\untric?
(Se [tie doar) c\ adev\rata cur\]ire nu `nseamn\ ferirea de la
(s\vâr[irea) celor rele, ci cur\]ia des\vâr[it\ a con[tiin]ei.
Apropie-te, deci, omule, cu t\ria judec\]ilor tale, de mintea
ta cea prins\ [i robit\ de p\cat [i cerceteaz\ latura cea mai
de jos a min]ii [i latura cea mai adânc\ a judec\]ilor tale,
(intr\) a[a-zicând, `n c\m\rile sufletului t\u, la [arpele care
se târ\[te [i se cuib\re[te (acolo), la cel ce te-a ucis, lovind
mortal m\dularele sufletului t\u. Abis necuprins este inima
ta! Numai dac\ (pe acel [arpe) `l ucizi, numai atunci po]i s\
te lauzi `naintea lui Dumnezeu cu cur\]ia ta, iar dac\ nu,
atunci s\ te smere[ti [i ca un s\rman [i p\c\tos s\ te rogi lui
Dumnezeu pentru cele ascunse ale tale.
2. Moartea cea adev\rat\ `nl\untru se ascunde, `n inim\,
iar omul moare (cu adev\rat) `nl\untrul lui. Deci, dac\ cine-
va `ntru cele ascunse ale sale s-a mutat din moarte la via]\;
acela tr\ie[te `n veac [i nu moare, iar dac\ trupurile unora ca
ace[tia se descompun pentru un timp oarecare, ele nu sunt
mai pu]in sfinte [i se vor scula `ntru slav\. De aceea moartea
sfin]ilor adormire [i somn se nume[te.
3. Toat\ lupta vr\jma[ului un lucru ]inte[te: s\ poat\
smulge din mintea noastr\ gândul la Dumnezeu [i iubirea
fa]\ de El; folosindu-se de momeli trec\toare, s\ ne abat\ de
la cele ce sunt bune la cele ce numai par (a fi bune), dar nu

sunt. Tot lucrul bun pe care `l face omul, cel viclean vrea s\-l
murd\reasc\ [i s\-l `ntineze; se sile[te s\ amestece `n (`mpli-
nirea) poruncii (gândul) slavei de[arte [i al câ[tigului (m\runt).
Pentru ca lucrul cel bun s\ nu se s\vâr[easc\ numai pentru
Dumnezeu [i numai cu gând bun.
4. Deci, ce? Noi care nu am p\truns `n niciun chip `n
inim\, cum vom `ncepe? Afar\ fiind, s\ batem prin post [i
rug\ciune (la por]ile ei), precum a poruncit Domnul zicând:
„Bate]i [i se va deschide vou\” (Matei 7, 7). Deci, dac\ vom
st\rui `n cuvântul Domnului, `n s\r\cie, `n cuget smerit [i `n
toate poruncile, b\tând zi [i noapte la poarta cea duhovni-
ceasc\ a Domnului, vom putea dobândi ceea ce c\ut\m. C\ci
prin aceast\ u[\ `[i afl\ izb\virea oricine vrea s\ fug\ de `ntu-
neric. Prin ea afl\ libertatea sufletului, se bucur\ de cugetele
lui [i dobânde[te pe Hristos, ~mp\ratul ceresc.
5. Când mintea uit\ de `ntristarea cea `n duh, atunci uit\
[i de `mplinirea poruncilor (dumnezeie[ti). {i pe când (omu-
lui) i se pare c\ alearg\ (spre ]int\), dar (de fapt) se abate de
la calea cea dreapt\ [i umbl\ pe c\i gre[ite, este prins de
fiare. Dac\ nu am `nceta osteneala rug\ciunii [i a n\dejdii,
nu am p\c\tui, c\ zice Scriptura, celor cu sufletul `mpov\rat:
„Credincios este Dumnezeu [i nu va l\sa s\ fi]i ispiti]i mai
mult decât pute]i” (1 Cor. 10, 13). Cât despre cei r\i zice c\
vor veni necazuri peste cei neascult\tori (cf. Deut. 31, 29).
6. {i dup\ cum ochii cei din afar\ (ochii cei trupe[ti) v\d
de departe spinii [i pr\p\stiile, tot a[a [i mintea – ochiul su-
fletului – vede de mai `nainte cursele puterii celei potrivnice
[i se pune la ad\post.
7. Este nevoie de mult\ lupt\, de trud\ tainic\ [i nev\-
zut\, pentru a face cercetarea cugetelor [i pentru a exersa
sim]urile cele sl\bite ale sufletului nostru `n vederea deose-
CUVÂNT DESPRE PAZA INIMII 297
birii binelui de r\u (Evr. 5, 14). Trebuie totdeauna, prin râvna

min]ii c\tre Dumnezeu, s\ re`nsufle]im m\dularele cele sl\-
b\nogite ale sufletului, iar mintea noastr\ s\ cheme pe Dom-
nul, ca s\ se fac\ iar\[i un singur duh (cu El), cum spune
Pavel (1 Cor. 6, 17). Acest r\zboi nev\zut, (aceast\) cerce-
tare a Domnului [i (aceast\) osteneal\ trebuie s\ avem noi zi
[i noapte, spre `mplinirea a toat\ porunca, fie c\ ne rug\m,
fie c\ mânc\m, fie c\ bem, fie c\ slujim sau altceva facem,
pentru ca orice lucru bun s\ se fac\ spre slava lui Dumnezeu.
Gândul ne`ncetat la Dumnezeu, teama [i dragostea noas-
tr\ fa]\ de El duc la `mplinirea tuturor poruncilor [i ne fac s\
r\mânem departe de cel ce pâng\re[te poruncile Sale.
8. Scriptura spune c\ patriarhul Avraam a dat din pârga
(bunurilor sale) lui Melchisedec, preotul lui Dumnezeu, [i ast-
fel a primit de la el binecuvântare. Dar ce vrea s\ spun\ Du-
hul prin acestea? El `nf\]i[eaz\ prin cele joase pe cele `nalte
ale firii noastre, mintea, con[tiin]a, dispozi]ia sufleteasc\, cu-
getul, puterea de a iubi a sufletului, (`ntr-un cuvânt) pârga
`ntregului nostru om, pe care totdeauna se cuvine s\ le adu-
cem lui Dumnezeu ca pe o jertf\ sfin]it\ a inimii. (Pentru c\
El vrea) ca gândurile noastre cele mai bune [i cugetarea la El
s\ ne preocupe continuu. ~n felul acesta putem dobândi din
ce `n ce mai mult\ cre[tere [i sporire. ~mplinind cu inim\ cu-
rat\ poruncile, suntem ajuta]i de Domnul, `n Care credem, [i
de harul dumnezeiesc, iar povara lor ni se face u[oar\.
Cât prive[te lucrarea cea v\zut\, care este cea mai mare
[i prima dintre lucrurile cele bune, afla]i, iubi]ilor, c\ toate
virtu]ile se leag\ unele de altele, `ntocmai ca un lan] duhov-
nicesc. A[a, de pild\, rug\ciunea se leag\ de iubire, iubirea de
bucurie, bucuria de blânde]e, blânde]ea de smerenie, sme-
renia de slujire, slujirea de n\dejde, n\dejdea de credin]\,
credin]a de ascultare, iar ascultarea de simplitate. Dup\ cum,
pe de alt\ parte, cele rele se leag\ ([i ele) unele de altele:

ura de mânie, mânia de mândrie, mândria de slava de[art\,
slava de[art\ de nep\sare, nep\sarea de `nvârto[area inimii,
`nvârto[area de dormitare, dormitarea de dispre]uire, dis-
pre]uirea de lene, lenea de josnicie, iar josnicia de pofte, [i
tot a[a, celelalte fe]e ale r\ut\]ii, ]in unele de altele. Prin ur-
mare, cât prive[te partea cea bun\, toate virtu]ile ]in una de
alta. ~ns\ dintre toate, cea mai `nalt\ [i cea dintâi dintre vir-
tu]i este st\ruin]a `n rug\ciune, pentru c\ prin ea putem do-
bândi de la Dumnezeu [i celelalte virtu]i.
9. Dar dac\ nu ne `mpodobim cu smerenia, simplitatea
[i bun\tatea, rug\ciunea nu ne va folosi la nimic. {i nu spu-
nem aceasta numai despre rug\ciune, ci [i despre oricare
osteneal\ sau str\danie s\vâr[it\ de dragul virtu]ii. Iar dac\
nu vom afla `n noi, din bel[ug, roadele iubirii, ale p\cii [i ale
bucuriei, ale blânde]ii [i ale smereniei, ale simplit\]ii [i ale fr\-
]iet\]ii, ale credin]ei [i ale `ndelungii-r\bd\ri, atunci de[arte
[i f\r\ rost sunt ostenelile noastre. C\ci toat\ acea lucrare [i
toate ostenelile pentru roade se fac. Neaflându-se `n noi roa-
dele iubirii [i ale p\cii, la `ntâmplare [i `n zadar se face toat\
lucrarea. Cei ce lucreaz\ f\r\ s\ dobândeasc\ aceste roade,
`n ziua judec\]ii se vor asem\na celor cinci fecioare ne`n]e-
lepte, care, pentru c\ nu au luat cu sine de aici, `n vasele ini-
mii lor untdelemnul cel duhovnicesc, adic\ (roada) virtu]ilor
mai sus pomenite, au fost numite nebune [i `mpiedicate s\
intre `n c\mara de nunt\ cea duhovniceasc\ a ~mp\r\]iei.
A[a c\ str\dania fecioarelor nu li s-a socotit lor `ntru nimic,
pentru c\ erau lipsite de virtu]i, iar Duhul nu s\l\[luia cu
adev\rat `ntru ele. C\ dup\ cum, s\dind vie, toat\ `ngrijirea
i se d\ cu gândul c\ va aduce roade, iar dac\ nu se afl\ roa-
de `n vie, la `ntâmplare [i `n zadar este toat\ truda, tot a[a [i
noi, dac\ nu afl\m `nl\untru nostru, prin lucrarea Duhului,
roadele iubirii, ale p\cii, ale bucuriei, smereniei [i ale celor-

lalte (virtu]i) ar\tate de Apostol, `ntru deplin\ cuno[tin]\ [i
sim]ire duhovniceasc\ (Gal. 5, 22), zadarnic\ este fecioria,
f\r\ rost se arat\ osteneala rug\ciunii, a psalmodierei, a pos-
tului [i a privegherii.
Prin urmare, ostenelile sufletului [i ale trupului trebuie s\
se fac\ cu n\dejdea roadelor duhovnice[ti. Trebuie spus, de
asemenea, c\ rodirea Duhului `n virtu]i aduce bucurie du-
hovniceasc\ [i desf\tare nestric\cioas\ `n inimile credincioa-
se `n care lucreaz\ Duhul; c\ privite cu toat\ luarea-aminte,
lucrarea, osteneala [i str\daniile firii (omene[ti) se v\d a fi lu-
cr\ri ale Duhului Sfânt, s\vâr[ite prin credin]a [i n\dejdea `n
cei vrednici.
Bun lucru este postul, bune privegherea [i s\l\[luirea `n
pustie. Dar fiecare dintre acestea nu este decât o floare a vie-
]uirii celei bune. Via]a cre[tin\ este mult mai cuprinz\toare
[i nu se cade s\-[i pun\ cineva `ncrederea doar `n acestea.
Se `ntâmpl\, de pild\, ca unul s\ se `mp\rt\[easc\ de har, [i
r\utatea, de[i exist\, s\ dea `napoi de bun\voie [i s\ nu se
mai arate `n el, iar omul acela s\ cread\ c\ mintea lui s-a
cur\]it. Dar, pe când se crede cre[tin des\vâr[it, pe când
crede c\ este liber [i nu mai poart\ nicio grij\, atunci r\uta-
tea, `ntocmai ca un tâlhar, vine asupra lui, ì pune curse, `l
ispite[te [i `l pogoar\ `ntru cele mai de jos ale p\mântului.
C\ci dac\ r\uf\c\torii sau osta[ii [tiu s\ pun\ curse du[ma-
nilor, s\ se strecoare `n spatele lor, s\-i `mpresoare [i s\-i
ucid\, r\utatea, care este de mii de ori mai puternic\, voind
s\ piard\ atâtea suflete, [tie s\ pun\ curse `n inim\, uneori
chiar s\ nu se arate, pentru a face sufletul s\ cread\ c\ este
des\vâr[it.
10. (~nv\]\tura de) temelie a cre[tinismului aceasta este:
oricâte fapte de dreptate ar face omul, s\ nu se mul]umeasc\
cu ele, s\ nu se socoteasc\ pe sine mare, ci s\ se arate s\rac

cu duhul; iar dac\ se `mp\rt\[e[te de har, s\ nu cread\ c\ a
primit ceva, s\ nu cread\ c\ este cineva [i s\ nu `nceap\ s\
`nve]e (pe al]ii), ci (dimpotriv\), ducând o via]\ curat\, fiind
primitor de str\ini, postind mult, rugându-se [i `mp\rt\[in-
du-se de har, s\ nu socoteasc\ sufletul s\u de pre]. ~ndeo-
sebi atunci când `ncepe (a lucra) harul `n el, s\ se trudeasc\,
s\ se arate `nsetat (dup\ cele duhovnice[ti) [i s\ nu se so-
coteasc\ pe sine drept sau bogat `n har, ci s\ fie plin de tris-
te]e [i de lacrimi. C\ dup\ cum o mam\, având un singur fiu,
dup\ ce `l cre[te [i se face b\rbat, dac\ ì moare fiul, venind
(cunoscu]ii) [i mângâind-o, mai degrab\ ì sporesc durerea
[i nemângâiat\ r\mâne, tot a[a trebuie s\-[i plâng\ cre[tinul
c\derea sa [i ne`ncetat s\ l\crimeze; iar mai `nainte de toate
s\ aib\ inim\ zdrobit\.
11. C\ dup\ cum palatul unui `mp\rat, având multe `nc\-
peri [i cur]i felurite, multe intr\ri [i `nc\peri t\inuite, unde se
afl\ `mp\ratul, porfira [i comorile, [i intrând cineva `n cur]ile
cele din afar\ nu trebuie s\ cread\ c\ le cunoa[te [i pe cele
dinl\untru, unde se afl\ slava `mp\ratului, porfira [i como-
rile, tot a[a (se `ntâmpl\) [i `n cele duhovnice[ti; cei ce pos-
tesc, privegheaz\, cânt\ psalmi [i se roag\ s\ nu cread\ c\
au ajuns la odihn\, ci s\ [tie c\ se afl\ `nc\ la u[i, `n cur]ile
cele din afar\, unde nu se afl\ porfira [i comorile. Nu se cade,
deci, fra]ilor, s\ ne `ncredem `n tr\irea cea din afar\ [i s\
zicem: „Sunt cineva”. Iar dac\ cineva se `mp\rt\[e[te de har,
s\ nu cread\ c\ a dobândit ceva [i c\ se afl\ `n preajma ~m-
p\ratului, pentru c\ petrece `nc\ `n cur]ile cele din afar\. Tre-
buie s\ se cerceteze fiecare pe sine, (s\ vad\) dac\ a aflat `n
vasul cel de lut comoara, sau dac\ a `mbr\cat porfira Duhu-
lui, sau dac\ a aflat pe ~mp\ratul, sau dac\ s-a odihnit. C\ci
`n acest chip este sufletul: are un adânc al lui [i m\dulare
multe. Intrând p\catul `n el, ì st\pâne[te toate m\dularele [i

cugetele inimii. Dar rugându-se omul cu st\ruin]\, vine harul
la el [i st\pâne[te, iat\, dou\ dintre m\dularele sufletului s\u.
Cel f\r\ experien]\, `ndat\ ce este mângâiat de har, so-
cote[te c\ harul i-a cuprins toate m\dularele [i c\ p\catul a
fost dezr\d\cinat; el nu [tie c\ cea mai mare parte (a sufle-
tului) este st\pânit\ de p\cat [i c\ numai o parte este sub
har. Se `ntâmpl\ deseori ca harul s\ lucreze ne`ncetat, pre-
cum lucreaz\ ochiul `n trup. Dar [i p\catul este de fa]\ [i fur\
`ncetul cu `ncetul mintea. Cel nepriceput socote[te c\ a [i
dobândit ceva, se mândre[te, se `nfumureaz\, ca [i când a
fost eliberat (de p\cat). Dar lucrurile nu stau a[a; pentru c\,
dup\ cum am spus, satana a[az\ curse [i uneori nu se arat\,
ca s\-l fac\ pe om s\ cread\ ([i s\ zic\): „Sunt curat [i de-
s\vâr[it”. Oare cel ce s\de[te vie culege `ndat\ struguri [i
face vin? Iar cel ce pune s\mân]a `n brazd\ oare secer\ (nu-
maidecât) [i culege `ndat\ roade? Poate, oare, copilul (abia)
n\scut s\ ajung\ dintr-odat\ b\rbat des\vâr[it? Sau osta[ul
abia sosit la oaste poate s\ ajung\ `ndat\ comandant? (Nu),
ci se cuvine ca mai `ntâi s\ se osteneasc\, mergând la r\zboi,
s\ dobândeasc\ victorii [i (abia dup\ aceea) s\ se `ncununeze.
12. Bun lucru este s\r\cia de bun\ voie, bune psalmo-
dierea, postul, privegherea [i harul pe care-l prime[te omul
de la Dumnezeu. (Dar cel ce le are doar pe acestea) este
asemeni celui care n-a `nceput `nc\ s\ sape [i s\ pun\ te-
melie. Se cuvine, (`n continuare) ca mintea sa care s-a `m-
p\rt\[it de har, s\ fie f\r\ prihan\, s\ cugete precum se cu-
vine despre sine [i s\ aib\ sufletul curat. Prive[te la Iisus, din
cât\ slav\, Fiu al lui Dumnezeu [i Dumnezeu fiind, la ce su-
ferin]\ [i r\stignire a venit! Dar prin aceast\ smerenie, a fost
ridicat mai presus de toate [i a[ezat de-a dreapta Tat\lui.
Dimpotriv\, [arpele i-a insuflat dintru `nceput lui Adam
gândul m\ririi, zicând: „Vei fi ca Dumnezeu” (Fac. 3, 5). Dar,

din pricina mândriei, ai v\zut la cât\ necinste a fost dus nea-
mul lui Adam!
Caut un om s\rac cu duhul [i nu-l aflu!
Un om care s\ fie bogat, cu multe comori `n casa lui, dar
care s\ se arate lipsit [i s\rac [i s\ cear\ de la to]i. Pentru c\
a[a sunt cre[tinii care au har: boga]i `n Dumnezeu, dar s\raci
cu duhul, ca [i când nimic n-ar avea. Sunt unii care având a
primi o sut\ de livre de aur, primind cinci livre, s-au [i s\-
turat. Sunt, `n schimb, al]ii care abia dac\ au primit zece b\-
nu]i de har, fac din ei o sut\ [i se laud\. {i mai sunt unii care,
dac\ au cinci b\nu]i de p\cat, ì socotesc o singur\ jum\tate
de b\nu]; aceasta fie din ne[tiin]\, pentru c\ nu [tiu c\ li se
fur\, pu]in câte pu]in, harul, fie din cauza slavei de[arte,
pentru c\ se ru[ineaz\ s\ spun\ c\ r\ul lucreaz\ `ntru ei; unii
ca ace[tia se [i `nf\]i[eaz\ (tuturor) ca des\vâr[i]i. Drept ar fi
ca omul s\ fac\ [i s\ spun\ adev\rul: s\ m\rturiseasc\, adic\,
atât harul care este `n el, cât [i lucrarea p\catului. Cel ce
spune c\ are inima curat\ minte. Pentru c\ nu se `ntâmpl\
niciodat\ ca, de `ndat\ ce vine harul, omul s\ fie curat; c\ el
este dat pe mâna vr\jma[ilor [i a ispititorilor, spre cercare [i
instruire, dup\ cum [i Iov (a fost l\sat prad\) ispitei. C\ f\r\
voia lui, cel-r\u lucreaz\ [i el la (s\vâr[irea) binelui. Se cu-
vine, deci, având cinci b\nu]i ai p\catului, cre[tinul s\ zic\:
„Am dou\zeci, [i sunt plin de (tot) r\ul”; [i având dou\zeci
de b\nu]i de bun\tate, s\ zic\: „N-am decât o jum\tate de
b\nu]”. Iar dac\ din pricina slavei de[arte se ru[ineaz\ s\
spun\ aceasta, cel pu]in s\ spun\ adev\rul, adic\ s\ m\r-
turiseasc\ atât lucrarea harului, cât [i lucrarea p\catului. Am
spus mai `nainte c\ sufletul are un adânc al s\u. S\ ne folo-
sim (acum) de pilde pentru a-i `nf\]i[a m\dularele. Astfel,
dup\ cum soarele este (unul), dar razele lui sunt multe; dup\
cum copacul cel `nalt (este unul), dar are (multe) ramuri; [i
dup\ cum cetatea cea mare (una) este, dar are multe (sate)
vecine; tot a[a este [i natura cea cuget\toare, sufletul cel
nemuritor, frumuse]ea cea mai presus de toate creaturile, cel
(ce este) chipul [i asem\narea lui Dumnezeu.
A[adar, când vine harul de lumineaz\ sufletul cu dou\
raze, e ca [i când din `ntregul copac (sunt luminate) dou\
ramuri, iar din toat\ cetatea (doar) dou\ (sate din) `mpreju-
rimi. Dar cele mai multe p\r]i ale sufletului r\mân cuprinse
de p\cat. (Omul) `ns\ socote[te c\ sufletul `n `ntregime a
fost cuprins de bun\tate, de har [i str\lucire. Este ca [i cum
ar primi, bun\oar\, cinci livre de aur, [i i se pare c\ a primit
o sut\. Nu cumva f\tul din pântecele mamei se face `ndat\
om (matur)? Sau, punând cineva piatra de temelie, a [i ter-
minat cl\direa? Sau s\mân]a aruncat\ sub brazd\ ajunge
`ndat\ spic? Nu cumva cel ce se preg\te[te s\ fac\ nego],
de la `nceput `[i [i umple depozitele? {i cel ce se `mp\rt\-
[e[te de un mic har devine `ndat\ cre[tin? Chiar [i cei dintâi
[i mari (dup\ virtute) se afl\, `nainte de a fi des\vâr[i]i, ca
sfetnicii `naintea `mp\ratului [i ca pârâul fa]\ de fluviul Eufrat.
Cel ce voie[te s\ mearg\ `ntr-o cetate, aflat\, s\ zicem,
la o distan]\ de treizeci de zile de mers, s\ nu cread\ dup\
dou\ sau trei zile c\ a [i ajuns la ea.
Dup\ cum puterea potrivnic\ doar `ndeamn\, dar nu [i
constrânge, tot a[a [i harul dumnezeiesc, dat fiind (c\ omul
are) libertate de discern\mânt, `ndeamn\ (dar nu constrânge).
Deci, dac\ omul s\vâr[e[te cele rele `ndemnat de satana, nu
este condamnat satana `n locul lui, ci omul e pedepsit, `n-
trucât de bun\ voie s-a f\cut ascult\tor al r\ut\]ii. Tot a[a [i
atunci când omul se `ntoarce spre bine [i are `n el harul lui
Dumnezeu, harul nu-[i atribuie lui[i binele, ci-l atribuie omu-

lui [i-l sl\ve[te pe el. Pentru c\ omul singur [i-a pricinuit
binele, pe când harul prin `ns\[i natura sa este bun. (Con-
vie]uind cu harul), nu `nseamn\ c\ acesta ì leag\ voin]a cu
o putere constrâng\toare, c\, vrând-nevrând, (omul) s\vâr-
[e[te binele, ci harul se pleac\ (`n fa]a) liberului arbitru, ca s\
se arate dac\ voin]a omului cinste[te sau nu harul, dac\ este
sau nu de acord cu el. Mul]i l-au cinstit [i au fost de acord cu
el, `ns\ al]ii s-au ab\tut de la calea cea bun\. C\ zice Apos-
tolul: „Dup\ ce a]i `nceput `n Duhul, acum sfâr[i]i `n trup”
(Gal. 3, 3). Legea nu a fost dat\ pentru firea (omeneasc\), ci
pentru liberul arbitru, care poate s\ se `ndrepte spre bine sau
spre r\u. Domnul zice: „Foc pe p\mânt am venit s\ arunc, [i
cât a[ vrea s\ fie acum aprins” (Luca 12, 49). (Cu alte cu-
vinte), Domnul vrea s\ fie aprins focul cel ceresc `n inimile
oamenilor, dar unii vor, iar al]ii nu. Alt\dat\ zice: „De câte
ori am voit s\ v\ adun precum adun\ clo[ca puii ei, [i nu a]i
vrut” (Matei 23, 37). Vezi, deci, c\ Domnul vrea, dar c\ oa-
menii nu vor s\ se apropie de El [i s\ afle mil\.
13. Cel ce voie[te s\ vin\ la Domnul, s\ se `nvredni-
ceasc\ de via]a cea ve[nic\, s\ devin\ s\la[ al lui Dumnezeu
[i s\ se `nvredniceasc\ de Duhul Sfânt, pentru ca s\ poat\
`mplini f\r\ de prihan\ poruncile Domnului [i s\ dobândeas-
c\ roadele cuvenite, a[a se cuvine s\ `nceap\: Mai `ntâi s\
cread\ cu t\rie `n Domnul, s\ se dedice `ntru totul poruncilor
Lui [i s\ se lepede de cele lume[ti, pentru ca mintea s\ nu-i
fie preocupat\ de nimic din cele v\zute. S\ st\ruie totdeau-
na `n rug\ciune [i s\ nu dezn\d\jduiasc\, ci s\ a[tepte cu
credin]\ venirea [i ajutorul Domnului, [i la El s\ aib\ totdea-
una gândul. Se cuvine, apoi, s\ se sileasc\ spre toat\ fapta
cea bun\, spre (`mplinirea) tuturor poruncilor Domnului,
chiar dac\ inima lui nu vrea, pentru c\ s\l\[luie[te `n ea p\-

catul. Adic\, s\ se nevoiasc\ `n a fi smerit `naintea oameni-
lor, `n a se socoti mai mic [i mai r\u decât to]i oamenii, `n a
nu c\uta cinste [i laud\ de la cineva – precum s-a scris `n
Evanghelie –, `n a avea numai pe Domnul, pururea, `naintea
ochilor [i `n a voi ca numai Lui s\-I plac\.
De asemenea, se cuvine s\ se nevoiasc\ `n a fi blând,
chiar dac\ inima nu-l las\, a[a cum zice Domnul: „~nv\]a]i de
la Mine, c\ sunt blând [i smerit cu inima, [i ve]i afla odihn\
sufletelor voastre” (Matei 11, 29). S\ fie milostiv, bun, `ndu-
r\tor, pe cât va putea mai mult, [i spre aceasta s\ se sileasc\,
dup\ cum zice Domnul: „Fi]i buni [i milostivi, precum Tat\l
vostru cel ceresc este milostiv” (Luca 6, 36); [i iar\[i: „Dac\ M\
iubi]i, ]ine]i poruncile Mele” (Ioan 14, 25); [i `nc\: „Sili]i-v\,
c\ci cei ce se silesc r\pesc ~mp\r\]ia cerurilor” (Matei 11, 12);
„Sili]i-v\ s\ intra]i pe poarta cea strâmt\” (Luca 13, 24). S\
aib\ totdeauna `naintea ochilor smerenia, via]a [i purtarea
Domnului, ca pe o pild\ pururea vie. Pe cât ì st\ `n putin]\,
s\ st\ruiasc\ `n rug\ciune [i s\ cread\ puternic, pentru ca
Domnul, venind, s\-l cure]e, s\-l `nt\reasc\ `n (`mplinirea)
tuturor poruncilor Sale, iar din sufletul s\u s\-{i fac\ s\la[. {i
a[a, cele pe care acum le s\vâr[e[te cu trud\ [i `mpotriva
inimii lui – atunci când se va odihni pentru totdeauna cu bi-
nele [i mereu `[i va aduce aminte de Domnul, a[teptându-L
`ntru bun\tate [i dragoste – (le va s\vâr[i ca pe ceva firesc).
Atunci, v\zând Domnul gândul [i zelul lui cel bun, c\ se
sile[te ca totdeauna s\-[i aminteasc\ de El [i (cum se str\-
duie[te) totdeauna s\ fac\ binele, s\ fie smerit, blând [i iu-
bitor – c\ de[i inima lui nu voie[te, o sile[te [i pe cât este cu
putin]\ (o face s\ fie de acord cu El) –, arat\ c\tre el mila Sa,
`l izb\ve[te de du[manii lui [i de p\catul care locuie[te `n el.
20 – Omilii
Umplându-se de Duhul Sfânt, el `mpline[te pe mai de-

parte, cu adev\rat, poruncile Domnului, f\r\ trud\ [i f\r\ os-
teneal\. Sau mai degrab\ Domnul `mpline[te `n el poruncile
Sale; [i face s\ se arate roadele Duhului `ntr-un chip cu totul
curat. Prin urmare, se cuvine mai `ntâi ca acela care se apro-
pie de Domnul s\ se sileasc\ s\ fac\ binele, chiar dac\ inima
lui nu vrea; s\ a[tepte cu credin]\ ne[ov\ielnic\ mila Lui, s\
se sileasc\ s\ fie `ndur\tor, s\ aib\ inim\ milostiv\, iar atunci
când este dispre]uit s\ fie `ndelung-r\bd\tor [i s\ nu se mâ-
nie, precum spune Apostolul: „Iubi]ilor, nu v\ r\zbuna]i sin-
guri” (Rom. 12, 19). De asemenea, s\ se sileasc\ spre rug\-
ciune, dac\ n-a primit darul rug\ciunii de la Duhul. {i v\zând
Dumnezeu c\ `ntr-atât se lupt\, c\ se str\duie[te s\ s\vâr-
[easc\ binele, chiar dac\ inima lui nu vrea s\ fac\ aceasta
–, ì d\ lui rug\ciunea cea adev\rat\, a lui Hristos, ì d\ duhul
`ndur\rii, bun\tatea cea adev\rat\ [i, `ntr-un cuvânt, ì d\
roada Duhului. Dar dac\ cineva numai spre rug\ciune se si-
le[te – atunci când nu are harul rug\ciunii –, iar spre smere-
nie [i iubire, [i spre celelalte porunci ale Domnului nu se si-
le[te, uneori i se d\ lui harul rug\ciunii, [i se g\se[te `n parte
`n odihn\ [i bucurie, dup\ cererea lui, dar `n ce prive[te pur-
t\rile, este la fel ca mai `nainte. Acesta nu are blânde]e, pen-
tru c\ n-a cerut-o cu st\ruin]\ [i nu s-a str\duit pe sine c\tre
aceasta. Nu are smerenie, pentru c\ n-a cerut-o [i nu s-a silit
s-o dobândeasc\. Nu are iubire fa]\ de to]i (oamenii), pentru
c\ nu s-a `ngrijit, nici nu s-a ostenit s-o cear\ `n rug\ciunea lui.
Se cuvine, deci, ca dup\ cum fiecare se sile[te spre ru-
g\ciune – chiar dac\ inima lui nu vrea acest lucru –, tot a[a s\
fac\, (silindu-se) cu bucurie, (s\ arate) iubire, blânde]e [i `n-
delung\-r\bdare, dup\ cum s-a scris. S\ se sileasc\ `n a se
dispre]ui pe sine, `n a se socoti cel mai r\u [i cel mai din
urm\ dintre to]i. Dac\ nu este de folos, s\ nu vorbeasc\, ci

s\ cugete pururea la cuvântul Domnului, pe care s\-l gr\-
iasc\ cu gura [i cu inima. (S\ se sileasc\, de asemenea) s\ nu
se mânie (niciodat\), precum spune (Apostolul): „Orice am\-
r\ciune [i mânie [i def\imare s\ piar\ de la voi, `mpreun\ cu
orice r\utate” (Efes. 3, 31). V\zând Domnul silin]a lui, ì va
da, f\r\ ca el s\ depun\ osteneal\ [i trud\, toate acele (da-
ruri) pe care mai `nainte numai cu sila le-a putut p\stra – din
pricina p\catului care locuia `n el –, [i va face ca toate aces-
te `ndeletniciri virtuoase s\-i devin\ o a doua natur\. Venind,
apoi, Domnul [i s\l\[luindu-Se `n el, unul ca acesta va `mplini
f\r\ osteneal\ poruncile [i se va umple de roadele Duhului.
14. Dac\ cineva se sile[te (numai) c\tre rug\ciune – vrând
s\ primeasc\ un anumit dar de la Dumnezeu –, dar nu se
sile[te deopotriv\ [i nu se pleac\ spre smerenie, iubire, blân-
de]e [i spre celelalte virtu]i, uneori, de vreme ce se roag\ [i
cere, prime[te [i harul dumnezeiesc. C\ Dumnezeu este bun
[i voitor de bine [i `mpline[te cererile celor ce I se roag\.
(Acela `ns\) care nu se preg\te[te mai dinainte, care nu se
obi[nuie[te cu virtu]ile pomenite mai sus, sau pierde harul,
sau `l prime[te, dar cade, sau nu spore[te din pricina gân-
dului prea `nalt pe care `l are despre sine. Pentru c\ s\la[ul
[i odihna Duhului sunt smerenia, iubirea, blânde]ea [i cele-
lalte porunci ale Domnului.
Se cuvine, deci, ca aceia care voiesc cu adev\rat s\ plac\
lui Dumnezeu, care voiesc s\ primeasc\ de la El harul ce-
resc, care voiesc c\ creasc\ [i s\ se des\vâr[easc\ `n Duhul
Sfânt, s\ se sileasc\ mai `ntâi s\ p\zeasc\ toate poruncile,
chiar [i atunci când inima lor nu voie[te, dup\ cum s-a scris:
„Pentru aceasta m-am `ndreptat c\tre toate poruncile Tale”
(Ps. 118, 128). C\ci dup\ cum silindu-se spre rug\ciune, `n
cele din urm\ prime[te harul ei, [i silindu-se spre faptele vir-
tu]ii, binele i se face lui obicei, tot a[a cerând [i rugându-se
cineva Domnului, dobânde[te ceea ce cere, iar harul Duhului
cre[te [i `nflore[te `n el. Odihnindu-se `n smerenia lui [i `n
toate celelalte virtu]i, `l `nva]\ iubirea cea adev\rat\ [i blân-
de]ea cea adev\rat\, la care a voit s\ ajung\ [i pe care le-a
cerut. {i a[a crescând [i des\vâr[indu-se `n Domnul, se `n-
vrednice[te a fi mo[tenitor al ~mp\r\]iei cerurilor. Pentru c\
cel smerit niciodat\ nu cade. De unde ar putea s\ cad\, când
se afl\ mai jos decât to]i? Mare `n\l]are este smerenia! Cinste
[i vrednicie mare este umilin]a!
S\ ne obi[nuim, deci, [i noi a ne sili la umilin]\, chiar dac\
inima noastr\ nu vrea, [i rugându-ne [i chemând ne`ncetat,
cu credin]\, cu n\dejde [i cu dragoste, numele Domnului, s\
a[tept\m s\ trimit\ `n inimile noastre pe Duhul S\u. S\ ne
rug\m [i s\ ne `nchin\m Tat\lui `n Duh. (S\ ne rug\m) ca Du-
hul `nsu[i s\ Se roage `ntru noi; ca Duhul `nsu[i s\ ne `nve]e
rug\ciunea cea adev\rat\, smerenia, blânde]ea [i iubirea,
(virtu]i) pe care acum (nici) cu sila nu le putem `mplini; s\ ne
`nve]e s\ `mplinim cu adev\rat, f\r\ osteneal\ [i f\r\ sil\,
adâncul milei, bun\tatea [i toate celelalte porunci ale Dom-
nului, precum singur Duhul [tie s\ ne umple de roadele Lui.
{i astfel, `mplinind poruncile Domnului prin Duhul – singurul
care cunoa[te voia lui Hristos [i care ne cur\]e[te de `ntin\-
ciunea p\catului –, s\ fim `nf\]i[a]i lui Hristos ca ni[te fecioare
curate [i f\r\ prihan\, s\ ne odihnim `n Dumnezeu, [i Hristos
s\ Se odihneasc\ `n noi, `n veci. Slav\ milostivirii, `ndur\rii [i
iubirii Sale, c\ a `nvrednicit neamul omenesc de astfel de
cinste, f\cându-i [i numindu-i pe oameni fra]i adev\ra]i ai S\i
[i fii ai P\rintelui celui ceresc. Slav\ Tat\lui [i Fiului [i Sfân-
tului Duh, `n vecii vecilor. Amin.
CUVÂNT DESPRE DES|VÂR{IREA ~N DUH
1. Fiecare dintre noi `[i dobânde[te mântuirea prin harul

[i darul dumnezeiesc al Duhului, iar prin credin]\, iubire [i
lupt\ de bun\voie poate s\ ajung\ la m\sura des\vâr[it\ a
virtu]ii. Astfel, pe de o parte prin har, iar pe de alt\ parte prin
(s\vâr[irea) virtu]ii, (ajungem) la mo[tenirea vie]ii ve[nice.
Prin urmare, nu se `nvrednice[te cineva de des\vâr[ire
doar prin puterea [i harul dumnezeiesc, dac\ nu adaug\ [i
ostenelile sale; nimeni nu ajunge la m\sura libert\]ii des\-
vâr[ite [i la cur\]ie doar prin truda [i puterea sa, dac\ nu
este ajutat de mâna cea dumnezeiasc\, de sus. C\ spune:
„De n-ar zidi Domnul casa, `n zadar s-ar osteni cei ce-o zi-
desc; de n-ar p\zi Domnul cetatea, `n zadar ar priveghea cel
ce o p\ze[te” (Ps. 126, 1).
2. ~ntrebare: Care este voia lui Dumnezeu, la care Apos-
tolul cheam\ [i `ndeamn\ pe fiecare dintre noi s\ ajung\?
R\spuns: Voia lui Dumnezeu este cur\]ia des\vâr[it\ de
p\cat, eliberarea de patimile care ne necinstesc [i sporirea la
cea mai `nalt\ m\sur\ a virtu]ii. Aceasta este tot una cu
cur\]ia [i sfin]irea inimii, care se `mpline[te prin p\rt\[ia la
Duhul cel des\vâr[it [i dumnezeiesc. C\ zice (Mântuitorul):
„Ferici]i cei cura]i cu inima, c\ aceia vor vedea pe Dumnezeu”
(Matei 5, 8); [i: „Fi]i des\vâr[i]i, precum Tat\l vostru cel ce-
resc des\vâr[it este” (Matei 5, 48); [i (Psalmistul): „Fie inima
mea f\r\ prihan\ la judec\]ile Tale, ca s\ nu m\ ru[inez” (Ps.
118, 80); [i iar\[i: „Atunci nu m\ voi ru[ina, când voi c\uta
spre toate poruncile Tale” (Ps. 118, 6); [i iar\[i, c\tre cel ce
`ntreab\: „Cine se va sui `n muntele Domnului?”, r\spunde:
„Cel nevinovat cu mâinile [i curat cu inima” (Ps. 23, 3-4).
Prin aceste cuvinte `nf\]i[eaz\ alungarea des\vâr[it\ a p\ca-
tului din mintea [i fapta noastr\.
3. {tiind Duhul Sfânt c\ patimile cele ascunse [i nev\zute

anevoie se `ndep\rteaz\ – pentru c\ sunt ca [i `nr\d\cinate
`n suflet –, arat\ prin (mijlocirea) lui David cum trebuie s\ se
fac\ cur\]irea de ele. David zice: „De cele ascunse ale mele
cur\]e[te-m\” (Ps. 18, 13). Cu alte cuvinte, (vrea s\ spun\) c\
noi putem dobândi aceasta prin rug\ciune st\ruitoare, prin
credin]\ [i prin alipirea cu totul de Dumnezeu. S\ ne `m-
potrivim `nc\ [i patimilor [i s\ ne p\zim inima cu toat\ grija.
4. Chiar [i fericitul Moise, gr\ind `n simboluri, spune c\
sufletul nu trebuie s\ fie st\pânit de dou\ cugete, unul bun
[i altul r\u, ci numai de cel bun, [i c\ nu trebuie s\ culegem
dou\ soiuri de roade, bune [i rele, ci numai bune. C\ zice:
S\ nu pui la jug vite de soiuri diferite – pentru a s\vâr[i aceea[i
lucrare – ca, de pild\, un bou [i un asin, ci pe cele de acela[i
neam `njugându-le, s\ treieri ]arina ta (cf. Deut. 22, 10).
Cu alte cuvinte, s\ nu avem `n ]arina inimii noastre [i vir-
tutea, [i r\utatea, ci numai virtutea, c\ (zice acela[i Moise):
„S\ nu ]e[i `n hain\ de lân\ (fir de) in” (Deut. 22, 11), nici `n
hain\ de in (fir de lân\); „S\ nu cultivi pe ogorul t\u dou\
feluri de semin]e. S\ nu `mpreunezi vite de soiuri diferite, ci
s\ le `mpreunezi cu cele de soiul lor” (Lev. 19, 19).
Prin urmare, ne spune (Moise) prin acestea `n chip tainic,
nu trebuie s\ cultiv\m `n sufletul nostru (pe lâng\) virtute [i
r\utate; c\ numai semin]ele virtu]ii trebuie s\ se dezvolte `n
noi; c\ sufletul nu trebuie s\ fie p\rta[ la dou\ duhuri: la
duhul lui Dumnezeu, [i la duhul lumii”. C\ zice: „De aceea
g\sesc drepte toate poruncile Tale [i ur\sc orice cale a min-
ciunii” (Ps. 118, 128).
5. Se cuvine ca sufletul cel fecioresc, pentru a se alipi de
Dumnezeu, s\ se cur\]easc\ nu numai de p\catele cele v\-
zute, adic\ de desfrâu, de ucidere, de furt, de cuvinte urâte,
de minciun\, de iubirea de argin]i [i de l\comie, ci cu [i mai
CUVÂNT DESPRE DES|VÂR{IREA ~N DUH 311
mult\ (grij\) s\ se cur\]easc\ de (patimile) cele ascunse – pre-

cum am zis –, adic\ de pofte, de slava de[art\, de dorin]a de
a fi admira]i de oameni, de f\]\rnicie, de iubirea de st\pâ-
nire, de viclenie, de obiceiurile cele rele, de ur\, de necre-
dincio[ie, de pizm\, de iubirea de sine, de `nfumurare [i de
toate cele asemenea lor. C\ iat\ ce zice Scriptura: P\catele
cele ascunse ale sufletului sunt socotite `ntocmai cu cele din
afar\. Zicând Domnul: „Dumnezeu a risipit oasele celor ce
vor s\ plac\ oamenilor” (Ps. 52, 6); [i: „Domnul ur\[te pe
b\rba]ii care vars\ sânge [i `n[al\” (Ps. 5, 6), arat\ c\ Dum-
nezeu ur\[te deopotriv\ pe cel viclean [i pe cel uciga[.
Se spune `n alt loc: „Vai vou\ când oamenii v\ vor vorbi
de bine” (Luca 6, 26). Cu alte cuvinte, (vai vou\) atunci când
ve]i voi s\ fi]i vorbi]i de bine de oameni [i când ve]i a[tepta
slav\ [i laud\ din partea lor. C\ f\când binele acum, este
oare cu putin]\ ca fapta voastr\ s\ r\mân\ t\inuit\? De alt-
fel, Domnul `nsu[i zice: „S\ str\luceasc\ lumina voastr\ `na-
intea oamenilor” (Matei 6, 16). Numai c\, zice, sârgui]i-v\ s\
face]i bine spre slava lui Dumnezeu, [i nu de dragul slavei
de[arte, ca unii care iubi]i lauda de la oameni. C\ pe cei ce
s\vâr[esc astfel de gre[ale, Mântuitorul i-a ar\tat ca fiind [i
necredincio[i, atunci când a zis: „Cum pute]i voi s\ crede]i,
când primi]i slav\ unii de la al]ii, iar slava care vine de la
Dumnezeu nu o c\uta]i?” (Ioan 5, 44). Apostolul (Pavel) spu-
ne c\ [i a mânca [i a bea s\ se fac\ spre slava lui Dumnezeu.
El zice: „Ori de mânca]i, ori de be]i, ori altceva de face]i,
toate spre slava lui Dumnezeu s\ le face]i” (1 Cor. 10, 31). Pe
de alt\ parte, dumnezeiescul Ioan, punând ura al\turi de uci-
dere, zice: „Cel ce ur\[te pe fratele s\u este uciga[ de oa-
meni” (1 Ioan 3, 45).
6. „Iubirea toate le sufer\, toate le rabd\, iubirea nu cade
niciodat\” (1 Cor. 13, 7-8). Cuvântul: „nu cade niciodat\”
aceasta `nseamn\: Cei ce dobândesc darurile mai `nainte po-

menite ale Duhului, dar nu se elibereaz\ deplin, prin iubire,
de patimi, n-au ajuns la (limanul) cel sigur, ci se afl\ `n peri-
col [i au a se teme de duhurile cele viclene. Numai iubirea
nu cade, pentru c\ nu mai este pândit\ de patimi. Celelalte
harisme `ns\, ca limbile `ngere[ti, proorocia, toat\ cunoa[te-
rea [i darurile vindec\rilor, comparate cu ea, sunt ca nimic.
7. Prin aceste (cuvinte) ne-a ar\tat ]inta [i m\sura des\-
vâr[irii (spre care s\ tindem).
Eliberându-se, deci, fiecare de astfel de bog\]ii (trec\-
toare), s\ se avânte cu c\ldur\ sufleteasc\ [i cu st\ruin]a pe
acest drum duhovnicesc, pân\ ce `[i va `mplini (menirea sa),
dup\ cum s-a spus: „Nu [ti]i voi c\ aceia care alearg\ `n sta-
dion to]i alearg\, dar numai unul ia premiul? Alerga]i a[a ca
s\-l lua]i” (1 Cor. 9, 24).
8. Acest (scop) se atinge atunci când omul se leap\d\ de
sine, când, de bun\ voie, d\ totul fra]ilor [i nu ]ine pentru
sine nimic, afar\ numai de `mbr\c\minte [i de cele cu totul
trebuincioase, când este liber dinspre toate, când este pen-
tru to]i ca un rob cump\rat pe argin]i, (când se supune tutu-
ror) [i `ndeosebi conduc\torilor, `mplininând cuvântul lui
Hristos care zice: „Cel ce va voi s\ fie primul [i mai mare
`ntre voi s\ fie cel mai de pe urm\, slujitorul [i robul tuturor”
(Matei 20, 27). S\ nu umble dup\ slav\, cinste [i laud\ [i s\
nu `ncerce s\ plac\ oamenilor, ci s\ se socoteasc\ pe sine
dator tuturor [i s\ slujeasc\ pe fra]i `n iubire [i simplitate.
9. Se cuvine ca aceia care conduc ob[tea fra]ilor s\ soco-
teasc\ lucru de c\petenie lupta cu uneltirile celui-viclean; s\
se arate smeri]i [i s\ nu se lase cople[i]i de patima mândriei,
s\ nu se socoteasc\ st\pâni, iar pe fra]i supu[i; (pentru c\, `n
caz contrar), `n loc de mare câ[tig, `[i agonisesc pagub\.
Ca ni[te p\rin]i `ng\duitori, se cuvine mai degrab\, pentru
Dumnezeu, s\ slujeasc\ ob[tea atât cu trupul, cât [i cu duhul;

s\ se `ngrijeasc\ (de membrii) ei ca de fiii lui Dumnezeu, s\
mustre când trebuie, dar s\ [i mângâie.
(Dar nu `ng\duim) ca `n numele smereniei [i al blânde]ii
s\ se `nst\pâneasc\ `n m\n\stiri neorânduiala [i s\ nu se res-
pecte ierarhia cuvenit\ `ntre cei ce conduc [i cei condu[i.
Prin urmare, (conduc\torii spirituali) s\ se considere `n
adâncul cugetului lor robi netrebnici ai tuturor fra]ilor, dar [i
`nv\]\tori c\rora li s-au `ncredin]at fii duhovnice[ti; s\ se sâr-
guiasc\, cu tot sufletul [i cu frica lui Dumnezeu, a forma pe
fiecare dintre fra]i pentru tot lucrul cel bun, bine [tiind c\
plat\ mare `[i agonisesc pentru aceast\ osteneal\.
10. Dup\ cum aceia care primesc tineri pentru a-i educa
sunt ca [i st\pânii lor [i, de dragul educa]iei [i al bunelor
moravuri, nu se dau `n l\turi când e vorba s\ aplice pedepse,
tot a[a [i `ntâist\t\torii au dreptul s\ pedepseasc\ pe aceia
dintre fra]i care au nevoie de educare, dar s\ n-o fac\ `mpin[i
de patima mândriei [i a iubirii de st\pânire, nici de gândul
r\zbun\rii, ci cu blânde]e, gândind la folosul duhovnicesc [i
la `ntoarcerea acestora.
11. (Ar\tând) mult\ st\ruin]\, osteneal\, grij\ [i lupt\,
putem, prin harul [i darul lui Hristos, care prinde chip `n noi,
s\ dobândim iubirea fa]\ de Dumnezeu. ~mplinind aceast\
porunc\ (a iubirii lui Dumnezeu), u[or o putem `mplini [i pe
a doua, referitoare la iubirea fa]\ de aproapele.
S\ ne sârguim `ndeosebi s-o `mplinim pe prima, pentru
c\ cea care vine dup\ ea o va urma `n chip firesc. Dac\ ci-
neva, neglijând porunca cea dintâi [i cea mai mare, adic\
iubirea fa]\ de Dumnezeu, care este strâns legat\ de buna
a[ezare a sufletului [i de cugetele cele s\n\toase fa]\ de
Dumnezeu, ar voi s-o `mplineasc\ pe cea de a doua, ì va fi
cu neputin]\ s-o `mplineasc\ cu adev\rat [i precum trebuie.
Pentru c\, g\sind cugetul lipsit de iubire [i de c\utarea lui

Dumnezeu, cel viclean face s\ i se par\ grele poruncile dum-
nezeie[ti, isc\ `n suflet cârteal\, nemul]umiri [i repro[uri `m-
potriva slujirii fra]ilor sau, am\gindu-l cu gândul c\ este vir-
tuos, `l face s\ se mândreasc\, s\ se socoteasc\ curat, vred-
nic de cinste [i `mplinitor des\vâr[it al virtu]ilor.
12. Când se socote[te omul `mplinitor al poruncilor, de
bun\ seam\ gre[e[te [i p\c\tuie[te `mpotriva lor; când sin-
gur se judec\ (ca drept), nu mai las\ loc Celui ce judec\ drept.
Pentru c\ (numai) atunci când „Duhul lui Dumnezeu m\r-
turise[te `mpreun\ cu duhul nostru” (Rom. 8, 6), precum spu-
ne Sfântul Apostol Pavel, suntem cu adev\rat vrednici de
Hristos [i fii ai lui Dumnezeu, [i nu când, dup\ propria p\-
rere, ne socotim drep]i. „Pentru c\ nu cel ce se laud\ singur
este dovedit bun, ci acela pe care Domnul `l laud\” (2 Cor.
10, 18). C\ dac\ omul pierde amintirea [i frica de Dumnezeu,
`n mod firesc iube[te slava (de[art\) [i vâneaz\ lauda celor
pe care-i sluje[te. Un astfel de om este numit [i necredincios
de c\tre Domnul, precum s-a ar\tat mai `nainte. C\ zice: „Cum
pute]i voi s\ crede]i când primi]i slav\ unii de la al]ii, iar sla-
va care vine de la unicul Dumnezeu n-o c\uta]i?” (Ioan 5, 44).
13. La iubirea de Dumnezeu nu se poate ajunge, dup\
cum s-a spus, decât prin mult\ lupt\ [i trud\ a min]ii, prin
cugete curate [i prin grija necontenit\ de a s\vâr[i cele bune;
de bun\ seam\, potrivnicul `mpiedic\ mintea noastr\ [i n-o
las\ ca, amintindu-[i de faptele bune, s\ ajung\ la iubirea dum-
nezeiasc\, [i (mai mult decât atât) `mbie sim]irea cu pofte
p\mânte[ti.
Atunci când mintea pururea se `ngrije[te de iubirea [i
amintirea lui Dumnezeu, atunci are loc moartea celui-viclean
[i, ca s\ zic a[a, spânzurarea lui. Din prima [i singura porun-
c\, a iubirii de Dumnezeu, izvor\sc iubirea curat\ de fra]i,
simplitatea cea adev\rat\, blânde]ea, rug\ciunea [i oricare

dintre virtu]ile cele minunate. Prin urmare, este nevoie de
mult\ osteneal\ tainic\, de cercetare a cugetelor, de exerci-
tare a sim]urilor sufletului nostru cele sl\bite (de p\cat), pen-
tru a deosebi binele de r\u, pentru a `nviora [i `nt\ri – `ndrep-
tând cu st\ruin]\ mintea noastr\ spre Dumnezeu – m\dula-
rele sufletului cele sl\b\nogite. {i a[a, mintea noastr\, puru-
rea alipit\ de Dumnezeu, se va face un duh cu Domnul, dup\
cuvântul Apostolului.
14. Cei ce iubesc virtutea ne`ncetat trebuie s\ duc\ aceas-
t\ lupt\ [i osteneal\ tainic\. Numai a[a `mplinesc porunca,
fie c\ se roag\, fie c\ slujesc, fie c\ m\nânc\ sau beau.
Numai a[a tot lucrul bun pe care-l s\vâr[esc, spre slava lui
Dumnezeu `l fac, [i nu spre slava lor.
Iubirea lui Dumnezeu va face ca `mplinirea poruncilor s\
li se par\ u[oar\, va face s\ piar\ toat\ greutatea lor.
15. Dup\ cum s-a ar\tat (mai `nainte), cel viclean depu-
ne toat\ st\ruin]a s\ abat\ cugetul de la amintirea, frica [i
iubirea lui Dumnezeu. El `l ademene[te cu momeli p\mân-
te[ti [i-l abate (uneori) de la cele cu adev\rat bune la cele
care numai par a fi bune.
16. Virtu]ile se trag [i se ]in una de alta, `ntocmai ca un
sfânt lan]. A[a, de pild\, rug\ciunea se leag\ de iubire, iubi-
rea de bucurie, bucuria de blânde]e, blânde]ea de smerenie,
smerenia de slujire, slujirea de n\dejde, n\dejdea de credin]\,
credin]a de ascultare, iar ascultarea de simplitate. Dup\ cum
[i cele rele, tot a[a, una de alta se leag\: ura de mânie, mâ-
nia de mândrie, mândria de slav\ de[art\, slava de[art\ de
nep\sare, nep\sarea de `nvârto[are, `nvârto[area de dormi-
tare, dormitarea de dispre]uire, dispre]uirea de lene, lenea
de josnicie, iar josnicia de pofte. {i tot a[a, celelalte fe]e ale
r\ut\]ii legate sunt una de alta.
17. Orice lucru bun f\cut de om, cel-viclean vrea s\-l `n-
tineze prin amestecarea (lui) cu semin]ele sale, adic\ cu slava
de[art\, cu `nfumurarea, cu cârtirea [i cu cele asemenea lor,
pentru ca binele s\vâr[it s\ nu fie f\cut doar de dragul lui
Dumnezeu [i de bun\ voie.
S-a scris c\ Abel a adus jertfa lui Dumnezeu „din oile cele
`ntâi n\scute ale sale [i din gr\simea lor” (Fac. 4, 4), [i c\
fratele s\u, Cain, de asemenea a adus jertf\ lui Dumnezeu,
dar din roadele p\mântului, [i nu din cele dintâi; Dumnezeu a
privit c\tre jertfa lui Abel, dar n-a luat `n seam\ darul lui Cain.
Afl\m de aici c\ un lucru bun poate s\ nu fie s\vâr[it a[a
cum se cuvine; [i nu este f\cut precum trebuie atunci când
este f\cut cu nep\sare sau cu dispre], pentru o pricin\ oare-
care, iar nu de dragul lui Dumnezeu. De aceea se `ntâmpl\
s\ nu fie primit de Dumnezeu.
CUVÂNT DESPRE RUG|CIUNE
1. Lucrul cel mai bun la care ajunge cineva este deprin-

derea cu rug\ciunea. C\ prin ea dobânde[te [i celelalte (bu-
nuri), iar (Domnul), Care `l cheam\ c\tre Sine, ì `ntinde mâna
`ntru ajutor. Prin rug\ciune se `mp\rt\[e[te de puterea cea tai-
nic\, de sfin]enia lui Dumnezeu, iar mintea i se une[te `ntr-o
iubire de negr\it cu Domnul. C\ zice (Psalmistul): „Dat-ai ve-
selie inimii mele” (Ps. 4, 7). {i Domnul `nsu[i (adaug\): „~m-
p\r\]ia lui Dumnezeu este `nl\untrul vostru” (Luca 17, 21).
Ce altceva s\ `nsemne aceasta, c\ ~mp\r\]ia este `nl\untrul
(oamenilor), dac\ nu bucuria cereasc\ a Duhului, care se
arat\ `n chip adeverit `n sufletele celor vrednici? C\ sufletele
cele vrednice, prin p\rt\[ia cu adev\rat de Duhul, primesc
CUVÂNT DESPRE RUG|CIUNE 317
`nc\ de acum arvuna [i pârga bucuriei [i veseliei celei du-

hovnice[ti, de care au parte sfin]ii `n ~mp\r\]ia lui Hristos. C\
zice (Psalmistul): „Inima [i trupul meu s-au bucurat `ntru Dum-
nezeu cel viu” (Ps. 83, 2); [i: „Ca de seu [i de gr\sime s\ se
bucure sufletul meu” (Ps. 62, 6). (Aceste cuvinte), ca [i cele
asemenea lor, acela[i lucru arat\, ([i anume) bucuria [i mân-
gâierea adev\rat\ pe care le d\ Duhul.
2. {i fiindc\ lucrul cel mai mare dintre toate este rug\-
ciunea, grija cea mai mare ei trebuie s\ i se arate, ca nu cum-
va s\ sufere v\t\mare din partea celui-r\u. C\, pe cât cineva
arat\ grij\ de un mare bun, pe atât `l r\zboie[te cel-viclean
cu [i mai mare st\ruin]\. Un astfel de om va trebui s\ arate
mult\ trezvie, [i mai mult, zi de zi, s\ arate roadele st\ruin]ei
sale `n rug\ciune, (adic\) iubirea, smerenia, simplitatea [i
bun\tatea, ca sporirea sa `ntru cele duhovnice[ti s\ se fac\
v\dit\ [i s\ cheme [i pe al]ii la un zel egal.
3. Dumnezeiescul Apostol (ne `nva]\) s\ st\ruim `n rug\-
ciune [i s\ ne rug\m ne`ncetat (1 Tes. 5, 17), iar Domnul ne
`ncredin]eaz\ c\ „Dumnezeu va face dreptate celor ce strig\
c\tre El ziua [i noaptea” (Luca 18, 7). Tot El mai spune: „Pri-
veghea]i [i v\ ruga]i” (Matei 26, 41). Prin urmare, se cuvine
ca pururea s\ ne rug\m [i s\ nu ne mole[im. Dar, st\ruind
omul `n rug\ciune [i luând asupr\-[i o a[a de mare lucrare,
dator este s\ duc\ lupt\ mare [i ne[ov\ielnic\, ca s\ `nfrâng\
piedicile (ce vin `n calea) rug\ciunii: dormitarea, nep\sarea,
`ngreunarea trupului, n\lucirile gândurilor, nestatornicia min]ii
[i toate uneltirile celui-r\u –, s\ treac\ prin necazuri [i peste
r\zboiul pe care duhurile cele viclene `l duc cu mânie `mpo-
triva lui, `mpiedicându-i sufletul s\ caute ne`ncetat adev\rul
[i pe Dumnezeu [i s\ se apropie de Hristos.
4. Se cuvine ca acela care se dedic\ rug\ciunii s\ arate cu
b\rb\]ie, zel, trezvie, r\bdare, lupt\ duhovniceasc\ [i oste-
neal\ trupeasc\; s\ nu se mole[easc\ [i s\ nu se plece cu-

getelor ce se abat de la calea (ce dreapt\), somnului mult,
toropelii [i z\p\celii; s\ nu scoat\ strig\te sup\r\toare [i
necuviincioase; s\ nu `ng\duie min]ii s\ (fie preocupat\) de
vreun lucru de acest fel, ci s\ aib\ cugetul, odat\ cu `ncli-
narea genunchilor, departe de orice lucru care `l poate duce
la r\t\cire; pentru c\ nimic nu-l poate `mpiedica atunci când,
preg\tindu-se, vegheaz\, se `mpotrive[te gândurilor de[arte,
(n\scute) de materie, (din el), când cerceteaz\ [i judec\ totul,
când dore[te totdeauna pe Domnul, chiar dac\ este am\git,
`n felurite chipuri, de r\utate. S\ nu se mândreasc\ fa]\ de
cei nevolnici la rug\ciune, ca nu cumva, `mpins de astfel de
ispit\ a r\ut\]ii, s\ strice lucrul cel bun [i s\-l lase prad\ du-
hului celui viclean.
5. Iar dac\ rug\ciunea n-o `mpletim cu smerenia, iubirea,
simplitatea [i bun\tatea, atunci rug\ciunea, sau mai degrab\
f\]\rirea rug\ciunii, ne folose[te foarte pu]in. Acest lucru nu-l
spunem doar despre rug\ciune, ci [i despre orice trud\ [i
osteneal\, (ca de pild\) fecioria, postul, privegherea, psal-
modierea, slujirea [i orice fapt\ s\vâr[it\ de dragul virtu]ii.
C\ dac\ nu rode[te `n noi, dup\ cum trebuie, iubirea, pacea,
bucuria, blânde]ea, smerenia, credin]a, `ndelunga-r\bdare [i
bun\voin]a, la nimic bun nu duce toat\ osteneala noastr\. C\
orice munc\ se face pentru un anumit rod [i un (anumit)
folos. Or, de nu se arat\ `n noi roadele iubirii, zadarnic\ ne
este osteneala. Cei ce se afl\ `n aceast\ stare nu se deose-
besc cu nimic de cele cinci fecioare ne`n]elepte, care, pentru
c\ nu au avut `n inimi untdelemnul cel duhovnicesc – adic\
virtu]ile s\vâr[ite cu ajutorul Duhului –, au fost numite ne`n-
]elepte, au fost `ndep\rtate `n chip ru[inos de la c\mara cea
`mp\r\teasc\ [i nicio r\splat\ nu au primit pentru osteneala
fecioriei.
C\ dup\ cum cineva, lucrând `ntr-o vie, `[i d\ toat\ si-

lin]a [i osteneala cu n\dejdea (c\ va dobândi) roade, iar dac\
roadele nu se ivesc, zadarnic\ se arat\ lucrarea lui –, tot a[a
[i noi, dac\, ajuta]i de lucrarea Duhului, nu vedem `nl\untru
nostru [i nu m\rturisim cu toat\ `ndr\zneala [i sim]irea du-
hovniceasc\ roadele iubirii, ale p\cii, ale bucuriei [i ale celor-
lalte virtu]i pe care le-a pomenit Apostolul, nu avem niciun
folos de la osteneala fecioriei, a rug\ciunii, a psalmodierii, a
postului [i a privegherii. Se cuvine, deci, dup\ cum am spus,
s\ ne ostenim cu trupul [i cu sufletul tocmai cu n\dejdea (c\
vom dobândi) roade duhovnice[ti; aceste roade ale virtu]ilor
vor aduce `n sufletele cele smerite [i credincioase bucuria [i
desf\tarea de negr\it a Duhului.
Dar deosebit\ s\ se socoteasc\ osteneala de road\, dup\
cum deosebite [i sunt. C\ dac\ cineva, cugetând gre[it, so-
cote[te propria silin]\ [i osteneal\ drept road\ a Duhului, se
am\ge[te pe sine [i se lipse[te de roadele cu adev\rat mari
ale Duhului.
6. Dup\ cum cel ce s-a dedat cu totul p\catului se las\
prad\, ca unor lucruri fire[ti, patimilor care `l necinstesc [i
care sunt `mpotriva firii, adic\ desfrâului, l\comiei, urii, vicle-
niei [i celorlalte fapte ale r\ut\]ii, tot a[a [i cel ce este cu ade-
v\rat [i cu des\vâr[ire cre[tin, `mpline[te, cu bucurie [i pl\-
cere duhovniceasc\, cu u[urin]\ [i f\r\ osteneal\, ca pe ni[te
lucruri fire[ti – pentru c\ nu mai are a se lupta cu patimile
cele rele –, toate virtu]ile [i toate roadele Duhului cele mai
presus de fire, adic\ iubirea, pacea, r\bdarea, credin]a, sme-
renia [i pe oricare alta din acest lan] cu adev\rat de aur al
virtu]ilor. (~mpline[te aceasta) `ntrucât a fost cu des\vâr[ire
izb\vit de Domnul [i a primit `n inim\, de la Duhul cel bun,
pacea des\vâr[it\ [i bucuria lui Hristos. Unul ca acesta s-a
unit cu Hristos [i face cu El un singur duh.
7. Se cuvine ca aceia care, din pricina lipsei lor de matu-

ritate, (nu) arat\ iubire des\vâr[it\, s\ `mplineasc\ `ntocmai
ca pe o porunc\ dumnezeiasc\, ca pe o slujire duhovniceas-
c\, cu evlavie, credin]\ [i fric\ de Dumnezeu, slujba lor; s\
nu a[tepte r\splat\, cinste sau mul]umire de la oameni, nici
s\ nu cârteasc\, nici s\ se mândreasc\, nici (s\ tr\iasc\ `n
negrij\ [i toropeal\). C\ astfel de fapte stric\ aceast\ lucrare
bun\, pe când evlavia, teama de (Dumnezeu) [i bucuria
(duhovniceasc\) o fac binepl\cut\ lui Dumnezeu.
8. O, bun\tate! O, iubire de oameni! Cât\ `ndurare a
ar\tat Dumnezeu fa]\ de noi! Domnul S-a coborât la oameni,
ca s\ le arate c\ nimeni nu va fi lipsit de r\splat\ pentru
lucrul cel bun; c\ to]i trebuie s\ se `nal]e de la faptele (bune)
mici la cele mari; c\ niciun pahar de ap\ rece nu va fi lipsit
de r\splat\. C\ ~nsu[i zice: „Cel ce va da de b\ut unuia din-
tre ace[tia mici numai un pahar cu ap\ rece, `n nume de uce-
nic, adev\rat gr\iesc vou\: Nu va pierde plata sa” (Matei 10,
42); [i iar\[i: „~ntrucât a]i f\cut unuia dintr-ace[ti fra]i ai Mei,
prea mici, Mie Mi-a]i f\cut” (Matei 25, 40). Numai ca fapta
s\ se fac\ dup\ (voia lui) Dumnezeu, [i nu cu gândul de a
dobândi slav\. Adaosul: „`n nume de ucenic” are `n]elesul:
cu fric\ [i cu iubire de Hristos. De asemenea, dup\ ce Dom-
nul a mustrat pe cei ce fac binele la vedere, a ad\ugat:
„Amin, zic vou\: [i-au pierdut plata lor” (Matei 6, 5).
9. Ca temelie (a vie]ii) de ob[te s\ fie pus\, `nainte de
toate, cur\]ia sufleteasc\, iubirea `ntreolalt\, bucuria [i sme-
renia, ca nu cumva `ngâmfându-se unii fa]\ de al]ii [i mur-
murând, s\ fac\ osteneala f\r\ de folos. Cel ce st\ruie ne`n-
cetat `n rug\ciuni s\ nu se poarte cu mândrie fa]\ de cel ce
nu poate s\ fac\ a[a. Cel ce face ascultare s\ nu murmure
`mpotriva celui ce se `ndeletnice[te cu rug\ciunea. Pentru c\
atunci când (fra]ii) se privesc ([i-[i slujesc) unii altora cu astfel
de simplitate [i dispozi]ie (sufleteasc\), surplusul (de merit)

al celor ce se ocup\ cu rug\ciunea acoper\ lipsa celor ce slu-
jesc. De asemenea, surplusul (de merit) al celor ce slujesc
acoper\ lipsa celor ce se ostenesc cu rug\ciunea. {i a[a ega-
litatea (dintre ei) este salvat\, dup\ cum s-a scris: „Cel care
strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cel care strân-
sese mai pu]in nu ducea lips\ deloc” (Ie[. 16, 18).
10. Atunci vom face voia lui Dumnezeu „precum `n cer
a[a [i pe p\mânt” (Matei 6, 10), când, dup\ cum s-a scris,
nu ne vom ar\ta mândri unii fa]\ de al]ii; când vom fi uni]i
`n simplitate, iubire [i pace, iar pizma va disp\rea; când vom
socoti prop\[irea aproapelui drept prop\[irea noastr\, iar
paguba lui, drept paguba noastr\. (Trebuie `ns\ amintit) c\
acela care se leneve[te la rug\ciune [i la slujirea fra]ilor, cel
ce s\vâr[e[te cu nep\sare [i toropeal\ lucrul (binepl\cut) lui
Dumnezeu este numit de-a dreptul lene[ de Apostol [i osân-
dit ca unul care nu este vrednic s\-[i primeasc\ pâinea (cea
de toate zilele). C\ a zis: „Dac\ cineva nu vrea s\ lucreze,
acela nici s\ nu m\nânce” (2 Tes. 3, 10). ~n (cartea) ~n]elep-
ciunii (de asemenea se spune): „Mult\ r\utate a `nv\]at (pe
oameni) nelucrarea” (~n]. Sir. 33, 32). Se cuvine, deci, ca fie-
care s\ fac\ faptele pl\cute lui Dumnezeu; s\ se plece m\car
spre un lucru dintre cele bune, ca nu cumva, fiind aflat `ntru
totul f\r\ de rod, s\ fie lipsit de p\rt\[ia bunurilor celor ve[nice.
11. Trebuie s\ aducem m\rturia Sfintelor Scripturi [i s\
dovedim celor care sus]in c\ este cu neputin]\ s\ ajung\ ci-
neva la des\vâr[ire [i la eliberare de patimi odat\ pentru tot-
deauna – chiar dac\ se `mp\rt\[e[te de Duhul Sfânt [i este
plin de El – c\ nu cunosc cum stau lucrurile [i c\, atunci când
vorbesc (a[a), mint [i gre[esc. C\ zice Domnul: „Fi]i, dar, voi
des\vâr[i]i, precum Tat\l vostru Cel ceresc des\vâr[it este”
(Matei 5, 48). Cur\]ia cea des\vâr[it\ prin aceste cuvinte o
21 – Omilii
arat\: „(P\rinte), voiesc ca unde sunt Eu s\ fie `mpreun\ cu

Mine [i aceia (pe care Mi i-ai dat), ca s\ vad\ slava Mea”
(Ioan 17, 24). Acestea, deci, sunt cuvintele Celui care a zis:
„Cerul [i p\mântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor
trece” (Matei 24, 35; Luca 21, 33). De asemenea, Apostolul
zice: „Sf\tuim [i `nv\]\m pe orice om, `ntru toat\ (`n]elep-
ciunea), ca s\ `nf\]i[\m pe tot omul des\vâr[it `n Hristos
Iisus” (Col. 1, 28). Dar [i cuvântul: „Pân\ ce vom ajunge to]i
la unitatea credin]ei [i a cunoa[terii Fiului lui Dumnezeu, la
starea b\rbatului des\vâr[it, la m\sura vârstei deplin\t\]ii lui
Hristos” (Efes. 4, 13), acela[i `n]eles are. Prin urmare, tinzând
spre des\vâr[ire, dou\ lucruri trebuie s\ avem `n vedere: `n
primul rând, s\ c\ut\m, de dragul `n\l]\rii (duhovnice[ti), s\
ducem cât mai repede lupta la cap\t; iar `n al doilea rând, s\
nu alunec\m spre `nfumurare, ci s\ fim smeri]i [i s\ ne soco-
tim mici, pentru c\ n-am ajuns `nc\ la des\vâr[ire.
12. Cei ce spun (c\ nu se poate ajunge la des\vâr[ire)
aduc o foarte mare pagub\ sufletului lor din trei pricini: `n
primul rând, pentru c\ nu cred `n Scripturile cele insuflate; `n
al doilea, pentru c\, necunoscând scopul suprem al cre[ti-
nismului, nu numai c\ nu pot s\ ajung\ la el, dar nici n-au
cum s\ arate zel, foame [i sete dup\ virtute; mul]umindu-se
cu `mplinirea unor obiceiuri, a unor ceremonii exterioare, [i
cu pu]ine `nf\ptuiri, nu mai gândesc la n\dejdea lor supre-
m\, la des\vâr[ire [i la cur\]irea de toate patimile; `n al trei-
lea rând, crezând c\ prin pu]inele lor fapte au ajuns pe cul-
mea virtu]ilor [i nemaisilindu-se a ajunge la des\vâr[ire, nu
numai c\ nu pot s\ arate smerenie, s\r\cie [i zdrobire a ini-
mii, dar `ndrept\]indu-se pe ei, ca pe unii ajun[i la des\vâr-
[ire, nu las\ loc sporirii celei de zi cu zi.
13. Pe cei care sus]in c\ este cu neputin]\ ca oamenii s\
ajung\, cu ajutorul Duhului, la des\vâr[ire – care este zidire
din nou, `nnoire a inimii –, Apostolul ì aseam\n\ cu cei care

nu s-au `nvrednicit s\ intre `n p\mântul f\g\duin]ei din pri-
cina necredin]ei lor, [i „ale c\ror oase au c\zut `n pustie”
(Evr. 3, 17).
Ceea ce era acolo p\mântul cel v\zut al f\g\duin]ei, este
aici izb\virea cea din ascuns de patimi. Pe aceasta a ar\tat-o
Apostolul drept sfâr[itul a toat\ porunca. Acesta este p\mân-
tul cel adev\rat al f\g\duin]ei; pentru aceasta s-au spus toa-
te acelea `n chip simbolic.
~ngrijindu-se de ucenicii s\i, ca nu cumva `n cugetul cuiva
s\ se s\l\[luiasc\ necredin]a, dumnezeiescul Pavel zice: „Lua]i
seama, fra]ilor, s\ nu fie cumva, `n vreunul din voi, o inim\
viclean\ a necredin]ei, ca s\ v\ dep\rteze de la Dumnezeul
cel viu” (Evr. 3, 12). Aici „a se dep\rta” nu are `n]elesul de a
t\g\dui, ci de a nu crede `n f\g\duin]ele f\cute.
Punând fa]\ `n fa]\ cu adev\rul cele spuse tipic `n alego-
riile iudeilor, zice: „Cine sunt cei care, auzind, s-au r\zvr\tit?
Oare nu to]i care au ie[it din Egipt, prin Moise? {i `mpotriva
cui a ]inut mânie timp de patruzeci de ani? Nu `mpotriva
celor ce au p\c\tuit, ale c\ror oase au c\zut `n pustie? {i cui
S-a jurat c\ nu vor intra `ntru odihna Sa dac\ nu celor ce au
fost neascult\tori?” (Evr. 3, 16-18). {i adaug\: „S\ ne te-
mem, deci, ca nu cumva, cât\ vreme ni se las\ f\g\duin]a s\
intr\m `n odihna Lui, s\ par\ c\ a r\mas pe urm\ cineva din-
tre voi. Pentru c\ nou\ ni s-a binevestit ca [i acelora, dar cu-
vântul propov\duirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cu
credin]a la cei care l-au auzit. Pe când noi, pentru c\ am
crezut, intr\m `n odihn\” (Evr. 4, 1-3). {i dup\ pu]in, iar\[i
adaug\: „S\ ne silim, deci, ca s\ intr\m `n acea odihn\, ca
nimeni s\ nu cad\ `n aceea[i pild\ a neascult\rii” (Evr. 4, 11).
Ce alt\ odihn\ a cre[tinilor este, dac\ nu izb\virea de patimile
p\catului [i locuirea deplin\ [i lucr\toare a Duhului celui bun

`n inima curat\?
Dar, revenind la credin]\, zice din nou (Apostolul): „S\
ne apropiem cu inim\ curat\, `ntru plin\tatea credin]ei, cur\-
]indu-ne prin stropire inimile de orice cuget r\u” (Evr. 10, 22).
{i iar\[i: „Cu cât mai mult sângele lui Hristos va cur\]i cuge-
tul vostru de faptele cele moarte, ca s\ sluji]i Dumnezeului
celui viu?” (Evr. 9, 14). Se cuvine, deci, ca noi s\ m\rturisim
nem\rginita bun\tate a lui Dumnezeu, vestit\ oamenilor prin
aceste cuvinte, [i ca ni[te robi recunosc\tori s\ primim ca ade-
v\rate [i sigure cele f\g\duite; (s\ lu\m aminte) ca nu cum-
va lenea sau sl\biciunea cugetului s\ ne `mpiedice a ne alipi
odat\ pentru totdeauna de F\c\torul nostru [i s\ ]intim m\-
sura suprem\ a vie]ii.
Totodat\ s\ putem dobândi mila de care se `nvredni-
ce[te cugetul drept [i ne`nduplecat (de r\u) [i credin]a cea
s\n\toas\.
14. Martor este ~nsu[i Dumnezeu c\, s\vâr[indu-se dup\
cuviin]\, lucrarea rug\ciunii [i a cuvântului este mai presus
de orice virtute [i de orice porunc\. Intrând (Iisus) `n casa
Martei [i a Mariei, pe când Maria sta la picioarele Lui [i se
desf\ta cu mireasma cuvântului S\u, Marta se `ngrijea de
slujba (casei).
{i venind Marta ca s-o mustre pe sora ei c\ n-o ajuta la
lucru, (Mântuitorul) ar\tând limpede care e lucrul dintâi [i
care e cel de-al doilea, ì spune: „Marto, Marto te `ngrije[ti
[i pentru multe te sile[ti; dar un lucru trebuie; Maria `ns\
partea cea bun\ [i-a ales, care nu se va lua de la ea” (Luca
10, 41-42). A zis acestea nu pentru c\ ar fi nesocotit slujirea
treburilor (casei), ci pentru a ar\ta care e lucrul de c\petenie.
Cum s\ fi nesocotit slujirea, când El `nsu[i a s\vâr[it-o, când
El `nsu[i a sp\lat picioarele ucenicilor [i când El `nsu[i a po-
CUVÂNT DESPRE R|BDARE {I DREAPTA SOCOTIN}| 325
runcit ucenicilor s\ fac\ acela[i lucru, unii altora? Nu numai

atât, dar vom vedea c\ [i Apostolii, având a sluji la mese, au
dat `ndat\ `ntâietate rug\ciunii [i cuvântului. „Pentru c\ nu
este drept - zicea (Apostolul Petru) - ca noi, l\sând cuvântul lui
Dumnezeu, s\ slujim la mese” (Fapte 6, 2). De aceea – spune
el - rugându-ne, „s\ rânduim la aceast\ slujb\ b\rba]i plini
de Duhul Sfânt, iar noi s\ st\ruim `n rug\ciune [i `n slujba
cuvântului” (Fapte 6, 3-4). Vezi cum au pus pe cele dintâi
`naintea celor care vin mai pe urm\, de[i [tiau c\ ambele (slu-
jirii) purced din aceea[i r\d\cin\ bun\?
CUVÂNT DESPRE R|BDARE {I DREAPTA SOCOTIN}|
1. A[a arat\ cei ce vor s\ asculte de Cuvântul lui Dumnezeu

[i s\ dea rod bun: suspin\, sunt mâhni]i [i plâng (pentru p\-
catele lor), st\ruitori [i lini[ti]i.
Iar faptele lor acestea sunt: privegherea, postul, `nfrâna-
rea, blânde]ea, `ndelunga-r\bdare, rug\ciunea necontenit\,
cercetarea dumnezeie[tilor Scripturi, credin]a, smerenia, r\b-
darea, ascultarea, iubirea de fra]i, bun\tatea, buna-cuviin]\,
[i toate faptele cele luminoase insuflate de Duhul. Pe când
cei care nu (vor) s\ aduc\ roadele vie]ii a[a arat\: nep\s\tori,
f\r\ de luare-aminte, ne`nfrâna]i, cu privirea nestatornic\, câr-
titori, cu duhul tulburat. Iar faptele lor acestea sunt: `mbui-
barea, mânia, sup\rarea, vorba mult\ [i urât\, `nfumurarea,
`nd\r\tnicia, necredincio[ia, nestatornicia, umblarea dup\ câ[-
tig necinstit, iubirea de argin]i, pizma, zâzania, râsul nest\pâ-
nit, [i toat\ fapta cea `ntunecat\ care vine de la satana.
2. Cu `ng\duin]a lui Dumnezeu, diavolul n-a fost trimis `n-
dat\ `n gheena, partea lui de mo[tenire, ci a fost l\sat printre
oameni, spre cercare [i pedepsire. (Nepedepsirea lui pe dat\

avea un `ndoit rost: ispitind pe sfin]i, avea s\-i fac\, chiar [i
f\r\ voia lui, mai drep]i [i mai vrednici de slav\; `ntinzând
curse [i ar\tându-[i r\utatea fa]\ de sfin]i, avea s\-[i preg\-
teasc\ lui[i o [i mai mare pedeaps\. C\ zice dumnezeiescul
Apostol: „(S-au f\cut acestea) pentru ca p\catul s\ devin\
peste m\sur\ de p\c\tos” (Rom. 7, 13).
3. Am\gind pe Adam [i punând st\pânire pe el, vr\jma-
[ul i-a smuls [i puterea pe care o avea mai `nainte, [i s-a
f\cut st\pân al acestui veac.
La `nceput `ns\, Domnul pe om l-a pus st\pânitor al aces-
tui veac [i st\pân peste cele v\zute. Atunci nici focul nu avea
putere asupra lui, nici apa nu-l `neca, nici fiarele nu-l v\t\-
mau, nici veninul nu-i f\cea vreun r\u. Dar de când s-a supus
`n[el\ciunii, a predat `n[el\torului conducerea. Pentru aceas-
ta, vr\jitorii [i `n[el\torii s\vâr[esc lucruri nefire[ti, cu `ng\du-
in]a lui Dumnezeu, dar cu puterea celui r\u. Ace[tia au pu-
tere asupra viet\]ilor veninoase [i `nfrunt\ cu `ndr\zneal\ fo-
cul [i apele, a[a cum Ianis [i Iamvris s-au `mpotrivit lui Moise,
[i Simon (magul) lui Petru.
4. Când diavolul a v\zut pe fa]a str\lucitoare a lui Moise
slava cea dintru `nceput a lui Adam, socotesc c\ nu pu]in s-a
tulburat; (s-a tulburat) pentru c\ aceasta era o dovad\ sigur\
c\ `mp\r\]ia lui va fi nimicit\. Nimic nu ne `mpiedic\ (s\ cre-
dem acest lucru), iar cuvântul Apostolului are acest `n]eles.
El zice: „Moartea a `mp\r\]it de la Adam pân\ la Moise
[i peste cei ce nu p\c\tuiser\” (Rom. 5, 14). Socot c\ chipul
sl\vit al lui Moise este asem\nare [i tip (al primului om),
creat de mâinile lui Dumnezeu; de aceea, v\zându-l moar-
tea, mai bine zis pricinuitorul mor]ii, diavolul, a [i b\nuit sur-
parea `mp\r\]iei lui; [i aceasta avea s\ se `ntâmple cu ade-
v\rat `n vremea (venirii) Domnului. Cu aceast\ slav\ se `m-
brac\ `nc\ de acum adev\ra]ii cre[tini. Moartea fiind nimicit\

de ei `nl\untrul lor, odat\ cu patimile cele necinstitoare, care
nu mai pot s\ lucreze `n ei, slava Duhului se arat\ din bel[ug
`n sufletele lor.
5. Am\gindu-l prin mijlocirea femeii, cel-viclean a izbutit
s\-l dezbrace pe Adam de slava cu care era `mbr\cat. {i ast-
fel dezbr\cat, Adam [i-a v\zut goliciunea lui, pe care mai
`nainte n-o v\zuse, fiindc\ cugetul s\u se desf\ta cu frumu-
se]ile cere[ti. Dup\ c\lcarea poruncii, gândurile sale s-au `n-
dreptat spre p\mânt [i au devenit p\mânte[ti; cugetul s\u,
(care mai `nainte era) bun, s-a amestecat cu cugetul trupesc
al r\ut\]ii, Raiul s-a `nchis, iar heruvimului celui cu sabie de
foc i s-a dat porunca s\ `mpiedice intrarea omului `n el. Cele
`ntâmplate atunci `n chip v\zut, se `ntâmpl\ [i acum `n fie-
care suflet, `n chip nev\zut. V\lul `ntunericului, adic\ al du-
hului celui lumesc, `nv\luie inima [i nu `ng\duie min]ii [i su-
fletului s\ se roage, s\ cread\ [i s\ iubeasc\ pe Domnul
dup\ cum voie[te. Lucrul acesta l-au experiat to]i cei care au
crezut cu adev\rat `n Domnul, au st\ruit `n rug\ciune [i au
dus lupt\ st\ruitoare `mpotriva vr\jma[ului.
6. Varg\ [i bici al cert\rii este st\pânul veacului acestuia
pentru cei ce sunt prunci `ntru Duhul. Dar pe când acestora,
pentru ispitele [i necazurile ce le aduce asupra lor, le g\-
te[te, dup\ cum s-a spus mai `nainte, o slav\ [i o cinste [i
mai mari [i-i face s\ ajung\ la des\vâr[ire, lui `[i g\te[te o
pedeaps\ mai mare [i mai grea. ~ntr-un cuvânt, un plan foar-
te mare se `nf\ptuie[te prin el, dup\ cum s-a spus undeva:
cel-viclean colaboreaz\ la s\vâr[irea binelui, dar nu cu gând
bun. C\ pentru sufletele bune, chiar [i faptele care par s\ `n-
durereze sfâr[esc cu bine. A[a spune [i Apostolul: Toate
(cele care li se `ntâmpl\) celor ce iubesc pe Dumnezeu se
termin\ cu bine (cf. Rom. 8, 28).
7. Aceast\ varg\ a cert\rii a fost l\sat\ ca prin ea s\ se

deosebeasc\ cei buni de cei r\i, dup\ cum vasele (cele de lut),
punându-se la foc, se arat\ cele bune (de cele slabe); (pe
când cele bune rezist\ focului [i se p\streaz\), cele slabe,
nesuportând c\ldura focului, se sparg [i se arunc\.
~ns\ zidire [i rob al lui Dumnezeu fiind, diavolul nu ispi-
te[te, nici nu aduce necazuri (asupra omului) pe cât voie[te,
ci dup\ cât ì `ng\duie Dumnezeu, iar Dumnezeu, pe toate
[tiindu-le, `ng\duie diavolului s\ supun\ pe om la `ncercare
atâta cât poate acesta (s\-i reziste), dup\ cum spune [i Apos-
tolul: „Credincios este Dumnezeu. El nu va `ng\dui s\ fi]i
ispiti]i mai mult decât pute]i (`ndura); iar odat\ cu ispita va
aduce [i sc\parea din ea, ca s\ pute]i r\bda” (1 Cor. 10, 13).
8. Implorând (ajutorul lui Dumnezeu), c\utând, b\tând la
u[\ – a[a cum spune Domnul –, (omul) va dobândi `n cele din
urm\ `mplinirea cererilor sale ([i `ns\[i `ndep\rtarea ispitei).
Numai s\ fac\ aceasta cu credin]\, s\ cear\ aceasta ne`nce-
tat, cu mintea [i cu limba, s\-[i struneasc\ trupul, s\ nu se `n-
curce cu treburi lume[ti, nici s\ petreac\ `n patimile r\ut\]ii.
Pentru c\ nemincinos este Cel ce a zis: „Toate câte ve]i cere,
rugându-v\ cu credin]\, ve]i primi” (Matei 2, 22). Cei care
zic c\ de va `mplini cineva toate poruncile (Domnului) [i nu
va primi `mplinirea cererilor Sale `n acest veac, la nimic nu
le folose[te aceasta, gre[esc [i gr\iesc `mpotriva Sfintelor
Scripturi.
Oare Dumnezeu este nedrept atunci când noi `mplinim
(`ndatoririle) noastre, iar El amân\ s\ ne dea r\splata pe mai
târziu? Tu de una s\ te `ngrije[ti: când sufletul se va desp\r]i
de acest trup p\mântesc, s\ te afli luptând, nevoindu-te, a[-
teptând `mplinirea f\g\duin]ei, st\ruind `n credin]\ [i rug\-
ciune. ~]i spun, [i s\ nu te `ndoie[ti de aceasta, c\ (atunci) vei
pleca (din aceast\ via]\) cu bucurie [i n\dejde [i vei fi socotit
vrednic (s\ mo[tene[ti) ~mp\r\]ia (cerurilor). Cel ce are

credin]\ [i st\ruie (`n `mplinirea poruncilor), `nc\ (din aceast\
via]\) se afl\ `n comuniune cu Dumnezeu. C\ dup\ cum „ori-
cine se uit\ la femeie poftind-o, a [i s\vâr[it adulter cu ea `n
inima lui” (Matei 5, 28) [i de[i nu s-a `ntinat cu trupul, se
socote[te c\ a [i desfrânat; tot a[a [i cel ce respinge cu inima
sa cele rele [i se alipe[te de Domnul cu sufletul [i iubirea sa,
este ca [i când s-ar [i afla `n comuniune cu Dumnezeu. C\ a
st\rui `n rug\ciune [i via]\ virtuoas\ este deja un mare dar
de la Dumnezeu. {i dac\ a da cuiva un pahar cu ap\ rece nu
r\mâne f\r\ r\splat\, cu atât mai mult cei ce se roag\ lui
Dumnezeu zi [i noapte vor primi r\splata lor.
9. Celui care zice cu nedumerire: „Va veni, oare, o zi, `n
care s\ nu ur\sc pe fratele meu [i s\ nu mai fac relele pe care
cu bun\ [tiin]\, dar f\r\ de voie, le s\vâr[esc?”, trebuie s\ i
se spun\ a[a: Omul este dator s\ arate toat\ silin]a, s\ se
lupte [i s\ se `mpotriveasc\ necontenit celui-viclean [i cuge-
telor celor rele. Cu adev\rat, este cu neputin]\ ca `ntunericul
patimilor [i cugetul cel r\u al trupului s\ nu-[i arate rodul lor
r\u, fie `n ascuns, fie pe fa]\. C\ dup\ cum atunci când exist\
o ran\ `n trup, este cu neputin]\, pân\ ce nu se vindec\, s\
nu puroieze cât de pu]in – tratând-o `ns\, se vindec\, dar
netratând-o, poate infecta `ntregul trup –, tot a[a [i patimile
sufletului, pân\ ce nu se vindec\, r\mân `nl\untrul lui. Ele se
vindec\ doar printr-o arz\toare `mpreun\-lucrare a omului
cu harul lui Hristos. Dup\ ce a p\c\tuit Adam, `n firea omu-
lui cea curat\ s-au strecurat murd\ria [i `ntunericul patimilor.
Acestea tulbur\ [i murd\resc atât trupul, cât [i sufletul. Dar
dup\ cum fierul `nro[it `n foc [i b\tut (cu barosul) se cur\]\
(de impurit\]i), iar aurul amestecat cu fier sau aram\, (aruncat)
`n foc, se separ\ de acestea, tot a[a [i sufletul (omenesc),
atingându-se [i lovit fiind de focul Duhului celui bun, este
cur\]it de toat\ r\utatea [i p\catul, prin sfintele [i preacu-

ratele Patimi ale Mântuitorului.
10. Dup\ cum f\cliile, aprinse din acela[i foc [i (sus]inute)
de acela[i untdelemn, de multe ori nu dau aceea[i lumin\,
tot a[a [i faptele (oamenilor) primesc str\lucire felurit\ de la
Duhul. Dup\ cum mul]i sunt cei ce locuiesc `ntr-o cetate ([i
to]i) au nevoie de aceea[i pâine [i de aceea[i ap\, dar unii
sunt b\trâni, al]ii b\rba]i `n putere, al]ii tineri, iar al]ii prunci,
[i mare este deosebirea `ntre ei, (tot a[a este [i deosebirea
dintre cei duhovnice[ti).
~n sfâr[it, dup\ cum grâul, care se seam\n\ `n aceea[i
]arin\, odr\sle[te spice felurite; – (este adev\rat) c\ dup\
aceea boabele se adun\ de pe aceea[i arie [i `n acela[i ham-
bar se pun – trebuie s\ credem c\ mor]ii, la `nviere, vor fi sl\-
vi]i cu slav\ diferit\, pe potriva faptelor pe care le-au s\vâr[it
[i a p\rt\[iei lor, `nc\ de pe acum, la Duhul cel dumnezeiesc,
Care locuie[te `n ei. Acest lucru vor s\ spun\ cuvintele:
„Stea de stea se deosebe[te `ntru slav\” (1 Cor. 15, 41).
11. Cel n\scut de la Duhul Sfânt numai spre aceasta s\
se sârguiasc\: s\ se cure]e de p\catul care locuie[te `n el. C\
na[terea de la Duhul aduce `ntr-o anumit\ m\sur\, `n m\du-
lare, chipul des\vâr[irii; nu (aduce deplin des\vâr[irea) `n
putere, `n cuget [i virtute. Numai cel ce ajunge la (starea)
b\rbatului des\vâr[it [i la m\sura vârstei izbute[te s\ se eli-
bereze de (apuc\turile) pruncului (cf. Efes. 4, 13). Aceasta
`nseamn\ cuvintele Apostolului: „limbile [i profe]iile vor `n-
ceta” (1 Cor. 13, 8).
Dup\ cum cel ce ajunge b\rbat nu se mai mul]ume[te nici
cu hrana, nici cu cuvintele (rostite) de un copil, [i a st\rui `n
ele socote[te un lucru nedemn de el, `ntrucât a p\[it `ntr-un
alt stadiu al vie]ii, tot a[a [i cel ce spore[te `n `mplinirea po-
runcilor evanghelice schimb\ pruncia cu des\vâr[irea du-
hovniceasc\. C\ zice dumnezeiescul Apostol: „Când m-am

f\cut b\rbat, am lep\dat cele ale pruncului” (1 Cor. 13, 11).
12. Cel n\scut dup\ Duh este, `ntr-o anumit\ m\sur\,
dup\ cum am ar\tat, des\vâr[it. (Este des\vâr[it) `n sensul `n
care spunem despre un prunc c\, având toate m\dularele,
este deplin `ntreg.
De bun\ seam\ nu harul [i Duhul, pe care ~l d\ Domnul,
duc la p\cat; oamenii `n[i[i `[i sunt loru[i pricin\ a relelor
atunci când nu urmeaz\ harului [i, prin aceasta, alunec\ spre
cele rele. C\ omul poate s\ alunece, mânat de cugetele sale,
s\ devin\ del\s\tor, dispre]uitor [i trufa[. C\ iat\ ce spune
Apostolul Pavel: „Pentru ca s\ nu m\ trufesc (cu m\re]ia des-
coperirilor), datu-mi-s-a mie un ghimpe `n trup, un `nger al
satanei”, (s\ m\ bat\ peste obraz, ca s\ nu m\ trufesc) (2 Cor.
12, 7). Iat\, deci, c\ [i cei ajun[i pe culmea virtu]ilor nu sunt
`n deplin\ siguran]\. Trebuie `ns\ spus c\ de nu i-ar da omul
prilej lui satana, acesta nu l-ar st\pâni cu sila. De aceea, fapta
s\vâr[it\ nu se pune nici pe seama lui Hristos, nici a celui po-
trivnic, (ci a omului).
Al lui Hristos este cel care se alipe[te `n cele din urm\
harului Sfântului Duh. Prin urmare, chiar de se na[te cineva
de la Duhul, adic\ se face p\rta[ al Duhului Sfânt, are liberta-
tea s\ urmeze voia lui satana. C\ dac\ pe om l-ar duce cu sila,
fie Domnul, fie satana, atunci n-ar avea omul `n sine nici pri-
cina mergerii lui `n iad, nici a mo[tenirii ~mp\r\]iei (cerurilor).
13. Cel ce iube[te virtutea trebuie s\ arate mult\ grij\
pentru a deosebi binele de r\u [i pentru a cunoa[te feluritele
me[te[ugiri ale celui-viclean, care obi[nuie[te ca prin `nchi-
puiri `n[el\toare s\ tulbure pe mul]i, s\-i chinuie [i s\-i ia `n
st\pânirea sa.
Nu totdeauna cele ce inspir\ `ncredere sunt [i folositoare.
De aceea nu trebuie s\ se lase cineva `n seama puterilor
spirituale, spre pierzania lui, `ngeri din cer de-ar fi. S\ nu se

pripeasc\, ci s\ judece totul cu mult\ grij\, pentru a se alipi
de ceea ce este (cu adev\rat) bine, [i a lep\da ce este r\u.
Roadele harului, pe care p\catul – luând chipul binelui –
vrea s\ le f\]\reasc\, nu r\mân ne[tiute.
Cu adev\rat, satana, spune Apostolul Pavel (2 Cor. 11,
14), [tie s\ se schimbe `n `nger al luminii, ca s\ am\geasc\,
ca s\ `n[ele pe (oameni); `ns\ chiar dac\ ia chipul luminii, nu
poate, dup\ cum s-a spus, s\ fac\ fapte bune. C\ r\utatea este
`nsu[irea firii lui. El nu poate s\ arate iubire de Dumnezeu [i
de oameni, nu poate ar\ta blânde]e, smerenie, bucurie, pace,
dispre] fa]\ de cele lume[ti, odihn\ duhovniceasc\, poftirea
bunurilor cere[ti; (nu poate dori) contenirea patimilor [i a
pl\cerilor, toate acestea fiind `n chip v\dit roadele harului. C\
zice Apostolul: „roada Duhului este iubirea, bucuria, pacea”
(Gal. 5, 22) [i celelalte. ~n locul acestora, el, cu mult\ dib\cie,
insufl\ trufia. Prin urmare, din lucrarea ei s\ cuno[ti lumina
cea spiritual\ care s-a aprins `n tine; vezi de unde vine: de la
Dumnezeu sau de la satana.
Sufletul, dac\ nu [i-a pierdut puterea de discern\mânt,
poate s\ fac\ aceast\ deosebire. C\ dup\ cum o]etul [i vinul
ochiului i se arat\ a fi la fel, `ns\ limba le deosebe[te dup\
gust pe fiecare, tot a[a [i sufletul, cu sim]ul [i cu lucrarea sa
duhovniceasc\, poate s\ deosebeasc\ harismele Duhului de
n\lucirile celui-potrivnic.
14. Se cuvine s\ str\juim cu mare luare-aminte sufletul,
ca nu cumva nici cea mai mic\ parte din el s\ fie luat\ `n
st\pânire de puterea vr\jma[\. C\ dup\ cum atunci când un
m\dular al unui animal este prins `n curs\, `ntreg animalul
este prins [i cade `n mâinile vân\torului, tot a[a se `ntâmpl\
[i cu sufletul (prins `n cursa) du[manilor. Acest lucru `l spune
limpede proorocul, zicând: „Curs\ au `ntins picioarelor mele

[i au prins sufletul meu” (cf. Ier. 18, 22).
15. Se cuvine ca acela care vrea s\ intre prin poarta cea
strâmt\ `n casa celui puternic, ca s\-i r\peasc\ lucrurile lui,
s\ nu-[i cru]e trupul, ci, `nt\rindu-se `n Duhul Sfânt, s\ aib\
mereu `n minte cuvântul Apostolului, care zice: „Trupul [i
sângele nu vor mo[teni ~mp\r\]ia lui Dumnezeu” (1 Cor. 15,
50). {i cum se `nt\re[te cineva `n Duhul? (Se `nt\re[te) luând
aminte la ce spune, iar\[i, Apostolul. El spune c\ `n]elepciu-
nea lui Dumnezeu este socotit\ de oameni nebunie (1 Cor.
1, 23). {i proorocul zice: „Am v\zut pe Fiul Omului; chipul
Lui era f\r\ frumuse]e, dispre]uit de to]i fiii oamenilor” (Isaia
53, 2). Prin urmare, se cuvine (ca acela care vrea s\ se `n-
t\reasc\ `n Duhul) [i s\ se fac\ fiu al lui Dumnezeu, mai `ntâi
s\ se smereasc\ [i s\ se socoteasc\ ne`nsemnat [i f\r\ de
minte. S\ nu-[i `ntoarc\ fa]a de la scuip\turi, s\ nu urm\-
reasc\ slava, ori frumuse]ea acestui veac, sau ceva asem\-
n\tor, s\ nu aib\ „unde s\-[i plece capul” (Matei 8, 20), (s\
se lase) batjocorit [i dispre]uit, s\ se fac\ priveli[tea tuturor,
vrednic de c\lcat `n picioare, (s\ `ndure `mpotrivirile ce i se
fac) pe fa]\ [i pe ascuns. Atunci ~nsu[i Fiul lui Dumnezeu, Cel
ce a zis: „Voi locui [i voi umbla `ntru voi” (2 Cor. 6, 16), Se
va ar\ta inimii lui, [i el va primi putere [i t\rie ca s\ lege pe
cel puternic [i s\ r\peasc\ lucrurile lui, „s\ calce peste as-
pid\ [i vasilisc” (Ps. 90, 13), „peste scorpii [i peste [erpi”
(Luca 10, 19).
16. Nu mic\ este lupta ce ne st\ `nainte pentru a surpa
moartea. Zice Domnul: „~mp\r\]ia lui Dumnezeu `nl\untrul
vostru este” (Luca 17, 21). Dar `ntr-un anumit fel `nl\untrul
nostru este [i cel ce se lupt\ cu noi [i ne robe[te. Sufletul,
deci, nu trebuie s\ dea câtu[i de pu]in `napoi, pân\ ce nu va
r\pune pe acela care `l robe[te. Doar (r\punându-l), va sc\pa
de orice durere, `ntristare [i suspin, abia atunci „va izbucni

ap\ `n p\mântul `nseto[at, iar pustiul va fi plin de ap\”
(Is. 35, 6-7).
17. Este lucru v\dit c\ sufletul cuprins de nep\sare este
[i necredincios; amânând zi dup\ zi, nu prime[te cuvântul
(mântuirii). Deseori este purtat de vise, este cuprins de `nfu-
murare [i nu pricepe r\zboiul care se d\ `nl\untrul s\u.
Pentru c\ `nfumurarea aduce cu sine orbirea sufletului, care
nu-l las\ s\-[i cunoasc\ sl\biciunea.
18. Dup\ cum pruncul de curând n\scut este chip al b\r-
batului des\vâr[it, tot a[a [i sufletul este chip al lui Dumnezeu,
Cel care l-a f\cut. {i dup\ cum copilul, crescând pu]in câte
pu]in, pu]in câte pu]in cunoa[te [i pe tat\l s\u; – dar ajun-
gând la maturitate, tat\l [i fiul vorbesc deschis, iar tat\l ì
dest\inuie (fiului) chiar [i comoara (pe care o are) –; tot a[a
[i sufletul trebuia, `nainte de c\lcare poruncii, s\ creasc\ [i
s\ se fac\ b\rbat des\vâr[it. C\lcând `ns\ porunca, s-a afun-
dat `ntr-o mare a uit\rii [i `ntr-un adânc al r\t\cirii, (ajun-
gând) s\ locuiasc\ la por]ile iadului. ~ndep\rtându-se mult
de Dumnezeu, sufletul n-a mai putut s\ se apropie [i s\
cunoasc\ bine pe Cel ce l-a creat. Dar Dumnezeu l-a chemat
[i l-a atras c\tre cunoa[terea Sa, mai `ntâi prin prooroci. ~n
cele din urm\, El `nsu[i venind, a `ndep\rtat uitarea [i r\t\-
cirea; [i sf\râmând por]ile iadului, a venit la sufletul r\t\cit [i
s-a f\cut pe Sine pild\, ca s\-i dea putin]a de a ajunge la vâr-
sta (deplin\t\]ii), la des\vâr[irea Duhului. Cuvântul lui Dum-
nezeu `ng\duie celui-viclean s\-L ispiteasc\, `ndur\ batjo-
coririle [i p\lmuirile celor trufa[i, ba chiar moartea cea mai
de pe urm\, moartea pe cruce, ar\tându-ne, precum am zis,
care trebuie s\ fie dispozi]ia noastr\ fa]\ de cei ce ne batjo-
coresc [i ne dau mor]ii. ~n fa]a celor surzi (la cuvântul Evan-
gheliei) s\ fim mu]i [i s\ nu deschidem gura; v\zând lucrarea
celui-r\u, s\ fim ca ni[te pironi]i pe cruce, [i cu glas puter-

nic s\ strig\m c\tre Cel ce ne poate izb\vi din moarte; din
adâncul inimii s\ strig\m: „Cur\]e[te-m\! De nu va fi adân-
cul inimii mele st\pânit de r\utate, f\r\ de prihan\ voi fi” (cf.
Ps. 18, 13-14). Fiind f\r\ prihan\, afl\m pe Cel ce ne-a supus
nou\ toate, ne odihnim [i `mp\r\]im `mpreun\ cu Hristos.
(Prin urmare), din pricina c\lc\rii poruncii, sufletul a fost
robit de cugetele p\mânte[ti [i necurate [i s-a f\cut ca [i f\r\
minte. Este nevoie de mult\ trud\ ca (sufletul) s\ se ridice
de la cele p\mânte[ti la cele duhovnice[ti, s\ priceap\ [i s\
treac\ peste sub]irimea celui-viclean [i s\ se uneasc\ cu Ra-
]iunea cea f\r\ de `nceput.
19. De vrei, omule, s\-]i vii `n fire, s\ dobânde[ti din nou
slava pe care ai avut-o mai `nainte, slava pe care ai pierdut-o
din pricina c\lc\rii poruncii; – ([tii doar) c\ poruncile lui Dum-
nezeu c\lcându-le, ai luat aminte la sfatul [i la poruncile vr\j-
ma[ului, [i de aceea te afli acum departe de Cel pe care nu
L-ai ascultat; afl\ c\ prin mult\ trud\ [i sudoare a fe]ei tale
`]i vei dobândi iar\[i bog\]ia. Nu-]i este folositor bunul câ[-
tigat f\r\ trud\. C\ lucrul primit f\r\ de trud\ l-ai [i pierdut
[i ai dat du[manului mo[tenirea ta. S\ cuget\m, deci, fiecare
la ceea ce am pierdut [i s\ zicem cu proorocul: „Cu adev\rat
mo[tenirea noastr\ a fost nimicit\ de cei de alt neam; iar
casa noastr\ (a fost pr\dat\) de str\ini” (Plâng. 5, 2). Pentru
c\ am c\lcat porunca (lui Dumnezeu), am ascultat de voia
noastr\ [i ne-am alipit de cugetele noastre cele p\mânte[ti
[i `ntinate, sufletul nostru s-a `ndep\rtat de Dumnezeu, iar
noi ne-am asem\nat orfanilor lipsi]i de tat\.
Prin urmare, se cuvine ca acela c\ruia ì pas\ de sufletul
s\u, s\ lupte din r\sputeri s\ se cur\]easc\ de cugetele cele
rele [i de „toat\ trufia care se ridic\ `mpotriva cunoa[terii lui
Dumnezeu” (2 Cor. 10, 5).
Dac\ ne silim s\ p\str\m ne`ntinat templul lui Dumnezeu,

vine ([i `n noi) Cel ce a f\g\duit s\ locuiasc\ [i s\ umble `ntru
noi. Atunci sufletul, `nvrednicindu-se s\ se fac\ templu al lui
Dumnezeu, `[i prime[te mo[tenirea sa. Atunci (Hristos), iz-
gonind pe cel-viclean, `mpreun\ cu o[tirea sa, va domni `n
veac `n noi.
20. Cain, c\ruia F\c\torul i-a spus: „Gemând, tremurând
[i `mpleticindu-te vei fi pe p\mânt” (Fac. 4, 12), era tip [i
icoan\ a tuturor p\c\to[ilor. Pentru c\ neamul lui Adam, c\l-
când porunca [i f\cându-se vinovat de p\cate, este r\v\[it
de gânduri negre, plin de team\ [i de tulburare. Vr\jma[ul
este cel care r\v\[e[te sufletul care nu este n\scut de la
Dumnezeu, cu felurite pofte [i pl\ceri, [i-l vântur\, precum
vântur\ (]\ranul) grâul `n ciur. Domnul (Hristos) `nsu[i, mus-
trând pe cei care urmau voia celui-r\u, zice (despre ei) c\
p\streaz\ chipul r\ut\]ii lui Cain. „Voi – zice – poftele tat\lui
vostru celui ucig\tor de oameni vre]i s\ le face]i; c\ci acela
ucig\tor de oameni de la `nceput a fost [i `ntru adev\r nu a
stat” (Ioan 8, 44).
21. Se [tie cât de mult doresc [i caut\ oamenii s\ vad\
pe `mp\ratul cel p\mântesc; oricine trece prin cetatea `n
care se afl\ `mp\ratul, dore[te s\ vad\ m\car ve[mântul lui
cel scump [i str\lucitor; fire[te, afar\ de (oamenii) cei duhov-
nice[ti, care aceste lucruri le socotesc de prisos [i le dispre-
]uiesc, ei fiind r\ni]i de o alt\ frumuse]e [i o alt\ slav\ do-
rind. Deci, dac\ (oamenii) trupe[ti doresc atât de mult s\
vad\ pe `mp\ratul cel muritor, cât de mare trebuie s\ fie
dorin]a celor `n care s-a strecurat o pic\tur\ din Duhul cel
bun [i a c\ror inim\ a fost r\nit\ de iubirea dumnezeiasc\, s\
vad\ pe (~mp\ratul) cel nemuritor? Ace[tia se `nstr\ineaz\
de tot lucrul p\mântesc, iar inima le este pururea st\pânit\
de aceast\ dorin]\ [i nimic altceva nu pun `naintea ei. Dar
sunt pu]ini aceia care `nceputului bun ì pun un sfâr[it pe

m\sur\ [i r\mân neclinti]i pân\ la sfâr[it. Cu adev\rat, mul]i
se `ntristeaz\ (pentru p\catele lor), se `mp\rt\[esc de harul
dumnezeiesc [i sunt r\ni]i de dumnezeiasca iubire; dar ner\b-
dând durerile [i `ncerc\rile de multe feluri aduse asupra lor
de cel-viclean – pentru c\ sufletul le este cuprins de sl\bi-
ciune [i toropeal\ sau pentru c\ sunt mistui]i de (grijile) p\-
mânte[ti –, r\mân (cu cugetul) `n lume [i se afund\ `n adân-
cul ei. De aceea, (spunem) c\ to]i aceia care vor s\ str\bat\
calea pân\ la cap\t neprimejdui]i, nu trebuie s\ pun\ al\turi
de iubirea celor cere[ti iubirea altor lucruri.
22. Mari [i negr\ite fiind bunurile f\g\duite de Dumnezeu,
mari [i multe sunt ostenelile [i luptele duse cu credin]\ [i
n\dejde (pentru a le dobândi). (Acest lucru) reiese din cu-
vintele Mântuitorului: „Dac\ vrea cineva s\ vin\ dup\ Mine,
s\ se lepede de sine, s\-[i ia crucea [i s\-Mi urmeze Mie”
(Matei 16, 24); [i: „Dac\ (vine cineva la Mine), dar nu ur\[te
pe tat\l [i pe mama sa, pe fra]i, pe femeie, pe copil [i chiar
sufletul s\u, nu poate s\ fie ucenicul Meu” (Luca 14, 26). Cu
adev\rat, mul]i oameni vor s\ dobândeasc\ ~mp\r\]ia (ceru-
rilor), s\ mo[teneasc\ via]a ve[nic\, s\ fie p\rta[i ai lui Hristos,
(`ntr-un cuvânt, s\ dobândeasc\) acel mare [i mai presus de
cuget (dar), `ns\, `n nes\buin]a lor, tr\iesc ascultând [i ur-
mând voii lor sau mai degrab\ (ascultând de) cel ce le insu-
fl\ cugetele cele de[arte [i v\t\m\toare.
23. Cei care str\bat calea pân\ la cap\t ace[tia sunt: care
ur\sc pl\cerile, poftele [i tot ce-i legat de aceast\ lume, ba
chiar [i pe ei `n[i[i se ur\sc; c\ aceasta `nseamn\ s\ se le-
pede cineva de sine.
Fiecare este `ndep\rtat de la ~mp\r\]ia cerurilor de `ns\[i
voia sa. ({i anume), dac\ nu `ndur\ cu adev\rat ostenelile,
dac\ nu se leap\d\ de sine, dac\ nu se r\ne[te de acea
22 – Omilii
iubire dumnezeiasc\, dac\ se complace `n acest veac [i nu

`mpline[te cu tot sufletul voia lui Dumnezeu. Cele spuse le
vom adeveri printr-o pild\. Fiecare [tie când lucrul pe care
vrea s\-l fac\ nu este bun. ~ndoiala dac\ s\-l fac\ sau nu o
simte `n primul rând inima. ~n cump\na con[tiin]ei se pun,
mai `ntâi, iubirea de Dumnezeu [i iubirea lumii, [i apoi se d\
pe fa]\ una din ele. De pild\, dac\ se `ntâmpl\ s\ se certe
cineva cu fratele s\u, mai `ntâi se ceart\ cu sine [i-[i spune:
„S\ zic? S\ nu zic? Oare s\ r\spund la batjocurile lui, sau mai
degrab\ s\ tac?”.
S\ ]inem, (deci), poruncile lui Dumnezeu; altminteri, nu
vom ajunge la lep\darea de slava de[art\ [i de sine. Dac\
numai câtu[i de pu]in se `nclin\ `n inim\ cump\na spre iu-
birea lumii, `ndat\ se arat\ pe buze cuvântul cel viclean.
Mintea, `ncordându-se ca un arc, `l arunc\ asupra aproapelui
prin mijlocirea limbii. Apoi cearta pune `n lucrare mâinile [i
se ajunge la r\ni [i ucidere.
S\ lu\m, deci, aminte de la ce mic\ pornire a sufletului se
ajunge la un a[a de mare r\u. S\ ne gândim c\ a[a se na[te
`n fiecare dintre noi p\catul, a[a este momit\ [i mi[cat\
voin]a de poftele lume[ti [i de pl\cerile trupe[ti, a[a se na[te
l\comia, a[a se na[te mândria, a[a se na[te orice lucru r\u.
24. Deseori, faptele bune se s\vâr[esc de dragul slavei
de[arte. Pe acestea `ns\ Dumnezeu le pune al\turi de furt,
trând\vie [i de celelalte p\cate mari, c\ zice (Psalmistul),
„Dumnezeu va risipi oasele celor ce vor s\ plac\ oamenilor”
(Ps. 52, 7). Vr\jma[ul, deci, viclean [i pizma[ cum este, vrea
s\ fie slujit [i s\ trag\ folos pân\ [i din faptele (noastre) bune.
25. Lucrul pe care-l iube[te omul `n via]a p\mânteasc\,
acela ì `ngreuneaz\ mintea, `l cople[e[te, `l trage oarecum
`n jos [i nu-l las\ s\ se ridice. El mi[c\ balan]a inimii [i a voii
sale. Ca un fior l\untric, tulbur\ tot neamul omenesc, pân\ [i
pe cel al cre[tinilor, oriunde ar locui, `n ora[e sau `n mun]i,

`n m\n\stiri, pe câmp sau `n pustie. Atras, deci, omul de lu-
crul pe care-l iube[te, nu-[i mai arat\ `ntreag\ dragostea fa]\
de Dumnezeu. S\ zicem, de pild\, c\ unul iube[te mo[iile,
altul aurul, altul simte pl\cerea s\ slujeasc\ pântecelui, altul
s\ se d\ruiasc\ poftelor trupului, altul s\ fie c\petenie; unul
practic\ arta cuvântului frumos, a[teptând onoruri de la oa-
meni; altuia ì plac discu]iile contradictorii cu prietenii, ba
chiar s\ se mânie; unuia ì place pur [i simplu s\ nu fac\
nimic, s\ zac\ `n toropeal\ [i nep\sare, iar altuia, s\ fie das-
c\l, tot pentru a primi cinste de la oameni. ~n sfâr[it, unul se
ded\, cople[it, somnului, altuia ì plac vorbele [i glumele
de[\n]ate; pe unul `l atrage str\lucirea ve[mintelor, iar pe
altul un lucru oarecare, mai mic sau mai mare, din aceast\
lume, deasupra c\ruia nu se poate ridica.
Patima c\reia omul nu i se `mpotrive[te [i pe care n-o
r\zboie[te cu curaj `l trage `n jos [i-l st\pâne[te ca pe un pri-
zonier, ì ]ine mintea plecat\ (spre cele p\mânte[ti) [i nu-l
las\ s\ se `nal]e c\tre Dumnezeu [i s\-I slujeasc\ Lui. Sufletul
`ns\ care se `nal]\ cu adev\rat spre Dumnezeu, c\tre El `[i
`ndreapt\ toate dorin]ele, tot zelul, se leap\d\ de sine [i nu
se las\ mânat de pornirile min]ii.
26. S\ vedem, din alte pilde, cum omul cu voia sa se
pierde. Cum iubind un lucru din aceast\ lume, cade prad\
focului, se `neac\ `n mare sau cade prizonier.
S\ ne `nchipuim c\ `ntâmplarea face s\ ia foc o cas\.
(St\pânul ei), vrând s\ scape, `ndat\ ce simte focul, fuge gol
(din ea), las\ totul (`nl\untru) [i se gânde[te doar la sufletul s\u.
Altul `ns\, (v\zându-[i casa arzând), se gânde[te s\ sal-
veze unele bunuri. Dar intrând dup\ ele, focul cuprinde casa
din toate p\r]ile, `l prinde `nl\untru [i-l mistuie. Iat\, deci,
cum cineva este mistuit de foc cu voia sa, pentru c\ iube[te
un lucru trec\tor. A[a se `ntâmpl\ [i `n timpul unui naufra-

giu: unul, vrând s\ se salveze, se dezbrac\ [i se arunc\ gol
`n ap\; pentru c\ numai a[a poate s\-[i salveze via]a. Altul
`ns\, vrând s\-[i salveze [i hainele, este `nghi]it de ape. Ah,
cât\ nenorocire pentru un câ[tig atât de mic! A[a se `ntâm-
pl\ [i când se anun]\ un atac (din partea du[manilor); unul,
`ndat\ ce aude de asta, fuge [i nu se mai gânde[te la nimic,
(altceva decât s\-[i salveze via]a); altul `ns\, z\bovind s\ ia
unele lucruri cu sine, cade `n mâinile du[manilor. Iat\, deci, c\
acela care ascult\ de propria-i voin]\ sau se alipe[te de vre-
unul dintre lucrurile acestei lumi, `[i pierde [i trupul, [i sufletul.
27. Pu]ini sunt aceia care iubesc cu adev\rat pe Dum-
nezeu, care nu pun niciun pre] pe pl\cerile [i poftele din
aceast\ lume, care `ntâmpin\ cu r\bdare `ncerc\rile (venite)
de la cel-r\u. Dar s\ nu ne descuraj\m, s\ nu ne pierdem
n\dejdea. Cu adev\rat, multe cor\bii naufragiaz\, dar sunt [i
unele care str\bat marea [i ajung la liman.
(Pentru a birui `ncerc\rile) este nevoie de mult\ credin]\,
de r\bdare, de luare-aminte [i de multe lupte; trebuie s\
ar\t\m foame [i sete dup\ ceea ce este bun [i st\ruin]\ `n
rug\ciune. Cei mai mul]i dintre oameni, dup\ cum am spus
mai `nainte, vor s\ dobândeasc\ ~mp\r\]ia cerurilor f\r\ os-
teneal\ [i f\r\ sudori; fericesc pe sfin]ii b\rba]i, doresc cin-
stea [i harurile lor, dar la ostenelile [i p\timirile lor nu voiesc
s\ se fac\ p\rta[i. To]i doresc acest lucru: [i desfrânatele, [i
vame[ii, [i oricare om. (S\ ia aminte) `ns\ c\ pentru aceasta
sunt puse ispitele, ca s\ se arate cine iube[te cu adev\rat pe
St\pânul. (Numai) cei care ~l iubesc cu adev\rat dobândesc
~mp\r\]ia cerurilor.
28. S\ [tii c\ numai cel ce arat\ credin]\ [i r\bdare `n ne-
cazuri dobânde[te slava [i bun\t\]ile cere[ti cele f\g\duite.
Cu adev\rat, trebuie mai `ntâi ca grâul aruncat sub brazd\ [i
CUVÂNT DESPRE ~N|L}AREA MIN}II 341
s\mân]a copacului s\ putrezeasc\ [i `n stare jalnic\ s\ ajun-

g\, ca dup\ aceea s\ dobândeasc\ haina cea minunat\ [i
rodul nenum\rat. (Tot a[a [i omul) trebuie s\ treac\ prin `n-
cerc\ri [i `ntâmpl\ri `ntrist\toare, ca s\ se `mbrace cu frumu-
se]e [i str\lucire. Acest lucru vrea s\-l spun\ [i Apostolul când
zice: „Prin multe suferin]e trebuie s\ intr\m `n ~mp\r\]ia lui
Dumnezeu” (Fapte 14, 22); [i Domnul: „Prin r\bdarea voas-
tr\ ve]i câ[tiga sufletele voastre” (Luca 21, 19); [i iar\[i: „~n
lume necazuri ve]i avea” (Ioan 16, 33).
29. Pe cât se `nvrednice[te fiecare dintre voi s\ se fac\
prin credin]\ [i zel p\rta[ al Duhului Sfânt, pe atât va fi sl\vit
trupul s\u `n ziua aceea. C\ tot ce strânge acum `n sufletul
s\u, atunci se va ar\ta `n afar\. S\ se ia pild\ de la copaci:
odat\ ce trece iarna, odat\ ce soarele se arat\ – cum este fi-
resc, mai puternic [i mai str\lucitor –, iar vântul `ncepe s\ su-
fle, dinl\untrul (copacilor) se ivesc, ca ni[te ve[minte, frun-
zele, florile [i fructele; atunci r\sare iarba cu floarea ei [i `m-
brac\ p\mântul cu un ve[mânt lucitor. (Tot a[a) se va `ntâm-
pla [i cu oamenii: vor fi `mbr\ca]i cu lumina cea negr\it\, pe
care de pe acum o au `nl\untrul lor, adic\ cu puterea Duhului
Sfânt. Aceasta le va fi lor `mbr\c\minte, mâncare, b\utur\,
bucurie, veselie, pace; va fi totul pentru ei, via]\ ve[nic\ le va fi.
CUVÂNT DESPRE ~N|L}AREA MIN}II
1. Fericitul Moise, primind pe chipul s\u slava Duhului,

la care nimeni nu putea s\ priveasc\, s-a ar\tat chip al trupu-
rilor sl\vite ale sfin]ilor de la ~nviere. Dar aceast\ slav\, su-
fletele cele credincioase ale sfin]ilor se `nvrednicesc s-o aib\
`nc\ de pe acum `nl\untrul lor. C\ zice (Apostolul): „Iar noi
cu fa]a descoperit\, – adic\ `n omul cel l\untric – privim slava

Domnului [i ne prefacem `n acela[i chip din slav\ `n slav\”
(2 Cor. 3, 18). Despre Moise iar\[i s-a scris c\ patruzeci de
nop]i [i tot atâtea zile (Ie[. 24, 18; 34, 28) a uitat [i de hran\,
[i de b\utur\. De bun\ seam\, lucrul acesta nefiind propriu
firii omene[ti, `nseamn\ c\ el s-a hr\nit cu o hran\ duhov-
niceasc\, cu care se hr\nesc acum sufletele sfinte, pe care o
primesc de la Duhul.
2. Slava cu care `nc\ de aici sunt `mbr\cate sufletele
sfin]ilor va acoperi [i va `mbr\ca la `nviere trupurile cele p\-
mânte[ti [i le va face s\ fie r\pite la cer; din clipa r\pirii lor
la cer, se vor odihni pururea dimpreun\ cu sufletul `n ~mp\-
r\]ia lui Dumnezeu.
Creându-l pe Adam, Dumnezeu nu i-a dat aripi materiale,
ca p\s\rilor, pentru c\ avea s\-i dea altele, la ~nviere, aripile
Duhului, ca s\ zboare cu ele oriunde vrea Duhul. Astfel de
aripi duhovnice[ti li s-au dat sufletelor sfin]ilor `nc\ de pe
acum, (iar acestea sunt) cugetele care-i poart\ c\tre cer.
Pentru c\ alta este podoaba cre[tinilor, altele le sunt ve[-
mintele, alta le este masa, [i alta desf\tarea. ~nc\ [tim c\
(Mântuitorul) Hristos Se va pogor` din cer, ca s\ scoale pe
to]i cei adormi]i din veac, dup\ cum spun dumnezeie[tile
Scripturi, [i ì va `mp\r]i `n dou\ cete (Matei 25, 32).
3. Pentru a duce omul o via]\ cre[tin\ des\vâr[it\, tre-
buie, mai `nainte de toate, s\ arate grij\ de partea ra]ional\,
care discerne [i care conduce sufletul. Pentru ca, deosebind
`ntre bine [i r\u, `ntre pornirile (strecurate) `mpotriva firii (`n
om) [i cele curate, proprii firii, s\ poat\ duce o via]\ f\r\ de
prihan\. Ca la ochi trebuie s\ ia aminte la (puterea) de dis-
cern\mânt, pentru a putea respinge ademenirile r\ut\]ii. Cu
atât mai mult cu cât sufletul voie[te s\ p\streze, ne`ntinate
[i nev\t\mate m\dularele trupului, s\ ]in\ trupul departe de
pl\cerile lume[ti, s\ `nfrâneze inima ca s\ nu-[i `mpr\[tie cu-

getele `n lume, s\ le adune pe cele risipite din r\t\cirea lor,
s\ opreasc\ (trupul) de la grijile [i pl\cerile josnice.
De bun\ seam\, v\zând Domnul pe cineva ducând o
astfel de via]\, gata s\-I slujeasc\ cu fric\ [i cutremur, ì tri-
mite `n ajutor harul S\u. (Se pune `ns\ `ntrebarea): Ce va face
Dumnezeu celui ce face voia lumii [i urmeaz\ pl\cerile ei?
4. Cele cinci fecioare `n]elepte, luând `n vasele inimii lor
untdelemnul cel str\in de firea lor – care este harul Duhului –,
au izbutit s\ intre `n c\mara de nunt\ `mpreun\ cu Mirele.
Celelalte `ns\, f\r\ de minte [i rele fiind, s-au m\rginit la cele
ale firii lor; n-au privegheat [i nu s-au gr\bit s\ verse `n ini-
mile lor untdelemnul veseliei, ci, l\sându-se prad\ negrijii,
toropelii [i `ngâmf\rii, oarecum au adormit. De aceea Mirele
le-a scos de la ~mp\r\]ie. Se vede c\ ele iubeau lumea [i
erau legate de ea, de aceea n-au ar\tat `ntreaga lor iubire
fa]\ de Mirele ceresc. ~ns\ sufletele care caut\ (acel element)
str\in firii lor, sfin]enia Duhului, `[i `ndreapt\ toat\ dragostea
lor c\tre Hristos; `ntru (poruncile Lui) umbl\, Lui I se roag\,
la El cuget\, ]inându-se departe de toate celelalte (`ndelet-
niciri [i griji). Pentru c\ dac\ cele cinci sim]uri ale sufletului
– `n]elegerea, cunoa[terea, dreapta socotin]\, r\bdarea [i mila –
primesc harul cel de sus [i sfin]irea Duhului, sunt cu adev\rat
fecioare `n]elepte; iar dac\ se m\rginesc la firea lor, sunt cu
adev\rat fecioare ne`n]elepte [i fiice ale acestei lumi.
5. S\ privim r\utatea ca pe un lucru str\in de firea noas-
tr\, ca pe un lucru care a p\truns (`n firea noastr\) prin c\l-
carea poruncii de c\tre primul om; ca pe un lucru care, cu
vremea, ne-a devenit o (a doua) natur\. Se cuvine, deci, ca
acest lucru str\in de firea noastr\ s\ fie `ndep\rtat printr-un
alt lucru, de asemenea str\in de firea noastr\, prin darul ce-
resc al Duhului, [i s\ ne `ntoarcem la cur\]ia dintâi. Dac\ nu
s\vâr[im lucrul acesta prin credin]\, rug\ciune [i lep\dare

de cele ale lumii; dac\ firea noastr\ nu se sfin]e[te de acea
iubire care este Domnul [i dac\ ne ar\t\m pe mai departe
vinova]i fa]\ de poruncile dumnezeie[ti, nu putem dobândi
~mp\r\]ia cerurilor.
6. Un cuvânt adânc voiesc s\ v\ spun, pe cât `mi st\ `n
putin]\. ({i anume): Domnul Cel f\r\ de trup [i necuprins,
mi[cat de nem\rginita Lui bun\tate, Se `ntrupeaz\ – Cel mare
[i ceresc se mic[oreaz\ –, ca s\ Se uneasc\ cu creaturile Sale
cele ra]ionale, adic\ cu sufletele sfin]ilor [i cu `ngerii, pentru
ca ace[tia s\ se `mp\rt\[easc\ de via]a cea ve[nic\ a Dum-
nezeirii Sale. (A luat trup, ca s\ intre `n comuniune cu fiin]ele
trupe[ti). Pentru c\ fiecare (dintre f\pturile amintite) este,
dup\ firea sa, trup; (trup sunt): `ngerul, sufletul, (pân\) [i de-
monul. Chiar dac\ (aceste f\pturi) sunt fine, totu[i, `n esen]a
ipostasului lor, cu toat\ fine]ea firii lor, trup sunt, trup fin.
Trupul, `n esen]a sa, este cu adev\rat un element dens, pe
când sufletul este un element fin. (Acesta `ns\) cuprinde [i
`mbrac\ m\dularele trupului. ~mbrac\ ochiul cu care trupul
vede, urechea cu care aude [i, `ntr-un cuvânt, toate m\dula-
rele trupului. ~mbr\cându-le, sufletul se `mpreuneaz\ cu aces-
tea, [i de la el pornesc toate câte se `ntâmpl\ `n aceast\ via]\.
Tot a[a, deci, Hristos, (Fiul lui Dumnezeu, mi[cat de bun\-
tatea Sa cea mai presus de minte [i de cuvânt, Se mic[o-
reaz\ [i Se `ntrupeaz\, Se amestec\ [i Se `mbrac\ cu sufle-
tele prietene Lui, f\cându-se „un duh cu ele” (1 Cor. 4, 17),
dup\ cum spune un cuvânt al Sfântului Apostol Pavel. Sufle-
tul (S\u se une[te) cu sufletul (omenesc), firea Sa cu firea
(omeneasc\), `ncât sufletul tr\ie[te `n Dumnezeu, se face
p\rta[ la via]a cea nepieritoare [i se desfat\ cu pl\cerea cea
nestric\cioas\ [i cu slava cea negr\it\.
7. Prin suflet, Domnul, atunci când voie[te, Se face foc [i

arde tot ce este r\u [i v\t\m\tor, dup\ cum zice [i proo-
rocul: „Dumnezeul nostru este foc mistuitor” (Deut. 4, 24).
Uneori Se face odihn\ de negr\it, alteori bucurie [i pace, `m-
br\]i[ând (sufletul) din toate p\r]ile [i ocrotindu-l. De aceea,
cel care ~l iube[te [i I se face pl\cut prin fapte bune, do-
bânde[te bun\t\]i de nespus, „pe care ochiul nu le-a v\zut,
urechea nu le-a auzit, iar la inima omului nu s-au suit” (1 Cor.
2, 9). Prin urmare, toate (darurile) care vin de la Domnul
sunt numai odihn\, bucurie, desf\tare [i via]\; El se `mbrac\
`n trup, pentru a se face hran\ duhovniceasc\ [i pentru a
umple pe cei vrednici de desf\tare duhovniceasc\. C\ zice:
„Eu sunt pâinea vie]ii” (Ioan 6, 5); [i: „Cel care va bea din
apa pe care i-o voi da Eu se va face izvor de ap\ curg\toare
spre via]a ve[nic\” (Ioan 4, 14).
8. Dar zice (Scriptura), Dumnezeu S-a ar\tat [i (`n vre-
mea veche), preo]ilor [i arhiereilor, fiec\ruia dup\ cum a voit
[i a fost de folos. Altfel S-a ar\tat lui Avraam, altfel lui Isaac,
altfel lui Iacob, altfel lui Noe, altfel lui Daniel, altfel lui Moise,
altfel lui David [i altfel fiec\ruia dintre prooroci. ~n marea Lui
iubire pentru ei, S-a mic[orat – a[a cum s-a mai spus –, S-a
preschimbat, a luat trup [i S-a f\cut v\zut celor care ~l iubesc,
nu dup\ cum este – pentru c\ e ne`nc\put (de firea creat\) –,
ci dup\ cum puteau ei s\-L cunoasc\.
9. Sufletul care s-a `nvrednicit s\ dobândeasc\ acea pu-
tere de sus, acel foc dumnezeiesc, care are contopit\ cu m\-
dularele sale iubirea cereasc\ a Duhului, se dezleag\ de orice
iubire lumeasc\ [i nu are de `ndurat leg\tura r\ut\]ii. C\ dup\
cum fierul [i plumbul, aurul [i argintul, puse `n foc, se topesc
[i se `nmoaie – lucru contrar naturii lor –, deci, cât\ vreme sunt
sub puterea focului se dezbrac\ de natura lor, se `nmoaie [i
devin fluide; tot a[a [i sufletul, aflându-se sub puterea acelui
foc ceresc al iubirii Duhului, se elibereaz\ de leg\turile r\u-

t\]ii, de orice duh lumesc [i de `nvârto[area pricinuit\ de
p\cat, socotindu-le pe toate acestea nimicuri [i lucruri necin-
stitoare. Iubirea dintre fra]i, oricât de mare, [i aceasta este
uitat\ de sufletul mistuit de iubirea Duhului, atunci când ì
st\ `mpotriv\. Iubirea (ce se `nfirip\ `ntre so]i, `ntemeiat\ pe)
comuniunea lor trupeasc\, desparte (pe so]i) de tat\, de mam\
[i de fra]i; (chiar) dac\ cineva `l mai iube[te `nc\ pe vreunul
dintre ace[tia, `l iube[te pu]in, pentru c\ toat\ iubirea lui c\-
tre so]ul s\u se `ndreapt\. Deci, dac\ iubirea trupului `n a[a
chip dezleag\ (pe om) de orice alt\ iubire a lumii, oare cei
r\ni]i de acea iubire curat\ (a Duhului), de iubirea c\rui lucru
din aceast\ lume mai pot fi ]inu]i?
10. Dumnezeu este bun, iubitor de oameni [i milosârd [i
a[teapt\ `ndelung poc\in]a oric\rui p\c\tos. El face s\rb\-
toare cereasc\ din `ntoarcerea lui. C\ zice: „Bucurie se face
`n cer pentru un p\c\tos care se poc\ie[te” (Luca 15, 10).
Dar dac\ cineva, v\zând bun\tatea [i `ndelunga Lui r\bdare,
nu arat\, dup\ cum am spus, poc\in]\, ci, dimpotriv\, afl\ `n
aceasta pricin\ de [i mai mult\ p\c\tuire, ad\ugând p\cat
peste p\cat, gre[eal\ peste gre[eal\, obr\znicie dup\ obr\z-
nicie, `mpline[te m\sura nelegiuirii, alunec\ `n gre[ale din
care nu se mai poate ridica, ajunge la ruin\, supus cu totul
diavolului [i se pierde. A[a s-a `ntâmplat cu Sodoma; pen-
tru c\ locuitorii acelei cet\]i au r\t\cit, au `ntrecut m\sura p\-
catului [i n-au ar\tat pic de c\in]\, dreptatea dumnezeiasc\
i-a l\sat prad\ focului. A[a s-a `ntâmplat [i cu Noe: (cei din
vremea lui) l\sându-se purta]i de porniri murdare spre p\cat
[i near\tând `n niciun chip poc\in]\, au s\vâr[it atâtea p\-
cate, `ncât tot p\mântul se stricase. A[a s-a `ntâmplat cu
egiptenii: ace[tia au gre[it mult, asuprind poporul lui Dum-
nezeu. Dumnezeu `ns\, bun fiind, nu i-a l\sat prad\ pierza-
niei, ci, biciuindu-i, i-a adus la poc\in]\. Dar pentru c\ dup\

aceea iar\[i s-au `ntors la cele rele [i iar\[i au ar\tat necre-
din]a de la `nceput – `mpilând foarte mult poporul lui Dum-
nezeu –, dreptatea dumnezeiasc\ i-a pedepsit [i i-a pierdut
cu totul. A[a a fost [i cu (poporul) Israel: acesta mult a gre[it,
ucigând pe proorocii lui Dumnezeu, dar a avut parte de obi[-
nuita `ndelung\-r\bdare a lui Dumnezeu. Dar pentru c\ (`n
cele din urm\ israeli]ii) au `naintat mult pe calea r\ut\]ii –,
a[a `ncât nu s-au sfiit s\ `ntind\ mâini uciga[e asupra St\pâ-
nului –, au fost coborâ]i (din cinstea lor) [i `ndep\rta]i (de la
fa]a Lui). {i luându-se de la ei proorocia, preo]ia [i cultul, au
fost `ncredin]ate neamurilor, care au crezut.
11. S\ alerg\m [i noi la Hristos, Care ne cheam\ cu blân-
de]e, s\ ne deschidem inimile `naintea Lui; s\ ne aducem
aminte de p\catele noastre, dar s\ nu dezn\d\jduim pentru
mântuirea noastr\. C\ [i acesta este un vicle[ug al celui-vi-
clean; ne aminte[te de p\catele noastre (nu ca s\ ne po-
c\im, ci) ca s\ ne duc\ la dezn\dejde. Noi `ns\ zicem c\ dac\
Domnul, venind (`n lume), a fost doctorul orbilor, al surzilor
[i al sl\b\nogilor, c\ dac\ pe mor]ii care de mult putreziser\
i-a `nviat, cu cât mai mult nu va vindeca El orbirea min]ii,
sl\b\nogirea sufletului [i surzenia inimii (noastre). C\ nimeni
altul n-a creat sufletul, afar\ de Cel ce a creat trupul. {i dac\
El a ar\tat atâta bun\tate fa]\ de lucrurile cele pieritoare [i
stric\cioase, cu cât mai mult nu (va ar\ta bun\tate) fa]\ de
sufletul cel nemuritor, care bole[te de boala r\ut\]ii [i care I
se roag\ (ne`ncetat)? C\ zice (Mântuitorul Hristos): „Oare
Tat\l Meu cel ceresc nu va face dreptate celor ce strig\ c\tre
El ziua [i noaptea? Da, zic vou\, le va face dreptate `n cu-
rând” (Luca 18, 7-8); [i: „Cere]i [i vi se va da vou\” (Matei
7, 7); [i iar\[i: „Chiar dac\ nu-i va da pentru c\-i este prie-
ten, dar, pentru `ndr\zneala lui, sculându-se, ì va da cât ì
trebuie” (Luca 11, 8). (Prin urmare, de[i nume[te cererea

f\cut\ la vreme nepotrivit\) necuvenit\ [i `ndr\znea]\, El ne
`ndeamn\ (indirect, prin aceast\) pild\ la st\ruin]\ `n rug\-
ciune. El n-a venit `n lume s\ aduc\ la poc\in]\ pe cei drep]i,
ci pe cei p\c\to[i. (Ne `ncredin]eaz\ totodat\ c\), dac\ ne
lep\d\m de n\ravurile cele rele [i dac\ ne `ndrept\m gân-
durile c\tre El, nu ne va trece niciodat\ cu vederea [i ne va
da pururea ajutorul S\u.
12. Dup\ cum atunci când cineva, cuprins de boal\ [i
sl\biciune, `ncât nu mai poate mânca sau bea, prietenii [i cei
apropia]i lui, v\zând c\ st\ s\ moar\, sunt cuprin[i de dez-
n\dejde [i se tânguiesc, tot a[a Dumnezeu [i `ngerii, v\zând
c\ sufletele nu se pot folosi de hrana cea cereasc\, se `ntris-
teaz\ [i se `ndurereaz\ mult.
Dar dac\ te-ai f\cut tron al lui Dumnezeu, dac\ ~l por]i
(pe Dumnezeu) `ntru tine, dac\ sufletul t\u s-a f\cut `n `ntre-
gime ochi duhovnicesc, dac\ s-a f\cut `n `ntregime lumin\,
dac\ te-ai hr\nit cu hrana (dat\) de Duhul, dac\ te-ai ad\pat
cu apa cea vie, dac\ ]i-ai veselit inima cu vinul cel duhov-
nicesc, dac\ ]i-ai `mbr\cat sufletul cu haina luminii celei de
negr\it, dac\ pe toate acestea ochiul t\u cel l\untric le-a cu-
noscut, iat\ c\ tr\ie[ti via]a ve[nic\, iat\ c\ de acum te odih-
ne[ti `mpreun\ cu Hristos. Dar dac\ `nc\ nu le-ai dobândit,
nici nu le-ai cunoscut pe acestea toate, s\ plângi din inim\
[i s\ te tânguie[ti c\ n-ai o a[a bog\]ie. S\ ai grij\ s\ te rogi
necontenit pentru s\r\cia ta (duhovniceasc\). O, de-ar avea
omul sim]irea acestei s\r\cii! Dar nici de va dobândi bog\]ia
dumnezeiasc\ s\ nu fie f\r\ grij\. De altfel zice Domnul: „Cel
ce caut\ g\se[te [i celui ce bate i se va deschide” (Matei 7,
7; Luca 11, 10).
13. Dac\ untdelemnul cu care se ung `mp\ra]ii are atâta
putere, c\ ì ridic\ la slava `mp\r\teasc\, cu cât mai mare
trebuie s\ fie puterea untdelemnului Duhului? Aceia care au

mintea [i omul l\untric unse cu untdelemnul sfin]itor al ve-
seliei, cei care primesc arvuna Duhului celui bun, vor fi ridi-
ca]i la cea mai `nalt\ treapt\ a des\vâr[irii. Ei sunt (`mpre-
un\-mo[tenitori) ai ~mp\r\]iei lui Hristos, sunt `mpreun\ fii [i
`mpreun\-preo]i cu ~mp\ratul, intr\ [i ies la Tat\l precum vo-
iesc. Chiar dac\ n-au intrat `n chip des\vâr[it `n st\pânirea
mo[tenirii, chiar dac\ `ndur\ greutatea trupului, pentru c\ au
primit arvuna Duhului, au siguran]a c\ vor `mp\r\]i `mpre-
un\ cu Hristos, c\ vor dobândi din bel[ug darurile Duhului;
c\ fiind `nc\ `n trup, s-au `mp\rt\[it de acea putere [i desf\-
tare. Pentru c\ prin venirea harului este `ndep\rtat v\lul pus
peste mintea lor de c\tre satana, mintea [i omul lor l\untric
este cu des\vâr[ire cur\]it, orice `ntin\ciune [i cuget murdar
este `ndep\rtat din suflet, iar omul, `ntorcându-se la starea
lui (dintâi), prive[te ne`mpiedicat slava luminii celei adev\-
rate. Astfel (de oameni) sunt `nc\ din aceast\ via]\ r\pi]i `n
acel veac (al fericirii) [i privesc la frumuse]ile de acolo. C\
dup\ cum ochiul cel trupesc fiind s\n\tos, prive[te drept
c\tre razele soarelui, tot a[a [i ace[tia, având mintea curat\,
privesc f\r\ opreli[ti splendorile cele mai presus de cuvânt
ale Duhului.
Dar la aceast\ fericire nu ajung to]i oamenii. (Pentru a
ajunge la ea), este nevoie de multe osteneli, de lupte [i de
multe sudori. Sunt, cu adev\rat, mul]i `ntru care lucreaz\ ha-
rul, dar din care r\utatea nu piere cu totul. ~n unul [i acela[i
om [i `n aceea[i inim\ lucreaz\ dou\ duhuri: cel al luminii [i
cel al `ntunericului. Cuvântul: „Care este p\rt\[ia luminii cu
`ntunericul?” (2 Cor. 6, 14), [i: „Lumina str\luce[te `ntru `ntu-
neric” (Luca 1, 5) despre asemenea lucruri vorbe[te. De pild\,
unii, primind harul lui Dumnezeu, `[i strunesc pentru mo-
ment cugetul [i `nal]\ rug\ciuni binepl\cute Domnului. ~n

u[ur\tatea lor `ns\ cred c\ p\catul a [i pierit [i nu mai lu-
creaz\ `n ei. Dar dup\ pu]in timp, `ncep s\ fie munci]i de
cugete necurate [i s\ fie atra[i de partea p\catului, fiind [i
harul de fa]\. Al]ii `ns\, având minte [i dreapt\ socotin]\, nu
t\g\duiesc c\, de[i harul lui Dumnezeu locuie[te `ntru ei,
sunt fr\mânta]i de gânduri nes\buite [i ru[inoase.
14. Cunoa[tem pe unii dintre fra]i care, boga]i fiind `n har,
vreme de cinci sau [ase ani au fost departe (de toat\ r\u-
tatea), iar poftele s-au stins `n ei; dar pe când li se p\rea c\
au ajuns la liman [i la lini[te, deodat\, ca dintr-un ascunzi[,
s-a ivit r\utatea [i i-a atacat cu s\lb\ticie, umplându-i de groa-
z\ [i uimire. Atunci niciunul dintre cei ce priveau lucrurile cu
`n]elepciune n-a mai `ndr\znit s\ zic\: „Având `n mine harul,
m-am izb\vit de p\cat”. Pentru c\, a[a cum am spus, `n ace-
la[i cuget lucreaz\ dou\ (puteri: harul [i p\catul); de aceea
numai cei u[uratici [i ne[tiutori, primind un cât de mic dar
duhovnicesc, zic: „Am [i biruit!”. Eu cred c\ lucrurile stau a[a:
unii ca ace[tia sunt ca soarele care str\luce[te puternic, dar
deodat\ ivindu-se norii [i cea]a, ì `ntunec\ frumuse]ea.
Cei ce au primit harul lui Dumnezeu, dar nu s-au cur\]it
deplin `n adâncul lor, sunt `nc\ robi ai p\catului. De aceea,
ace[tia au nevoie de mult discern\mânt, pentru a ajunge la
o cunoa[tere des\vâr[it\ a acestor lucruri.
15. Dup\ cum este cu neputin]\ s\ vedem f\r\ ochi, s\
vorbim f\r\ gur\, s\ auzim f\r\ urechi [i s\ umbl\m f\r\ pi-
cioare, tot a[a este cu neputin]\ s\ ne `mp\rt\[im de Sfintele
Taine, s\ cunoa[tem `n]elepciunea lui Dumnezeu [i s\ ne
`mbog\]im `n Duhul, f\r\ Dumnezeu [i f\r\ puterea dat\ de
El. ~n]elep]ii grecilor se exerseaz\ `n arta retoricii [i se avânt\
cu pl\cere `n luptele de cuvinte; robii lui Dumnezeu `ns\,
de[i nu se ocup\ cu retorica, sunt `n]elep]i având harul dum-

nezeiesc [i fiind `nv\]a]i de Dumnezeu.
16. Socotesc c\ nici Apostolii, care aveau din bel[ug pe
Duhul cel bun, nu se credeau `ntru totul lipsi]i de griji. Cu
adev\rat, ei erau st\pâni]i de acea bucurie [i veselie de
negr\it, dar `n sufletul lor st\ruia `nc\ teama de a nu gre[i.
Harul `ns\ ì ]inea `n siguran]\, ca s\ nu se abat\ câtu[i de
pu]in de la drumul cel bun. C\ dup\ cum atunci când un copil
arunc\ cu o pietricic\ `ntr-un zid, zidul cu nimic nu se vat\-
m\, [i dup\ cum atunci când o s\geat\ sub]ire este aruncat\
`mpotriva unei plato[e tari, nu-i aduce nici o v\t\mare, tot
a[a (se `ntâmpla [i cu Apostolii); dac\ erau ataca]i de vreo
r\utate, atacul ei era zadarnic, pentru c\ puterea lui Hristos
ì ocrotea. Pe deasupra, oameni des\vâr[i]i fiind [i având
o con[tiin]\ clar\, nu credeau `n chip nes\buit c\ odat\ cu
primirea harului (r\utatea din ei s-a [i stins) [i c\ nu mai au
nicio grij\. (Ei aveau `nc\ libertatea de a alege `ntre bine [i
r\u), pentru c\ Domnul vrea ca [i cei des\vâr[i]i cu voia lor
s\ slujeasc\ Duhului. C\ zice Apostolul: „Nu stinge]i Duhul”
(1 Tes. 5, 19).
17. A vorbi cineva despre anumite lucruri este lucru u[or
[i la `ndemâna oricui. De pild\, este u[or s\ spun\ cineva c\
pâinea se face din grâu, dar este greu s\ spun\ toate câte se
fac, pe rând, pân\ se ajunge la pâine. Acest lucru `l [tiu doar
cei pricepu]i. Tot a[a stau lucrurile (când vorbe[te cineva de-
spre lucrurile duhovnice[ti). Este u[or s\ vorbeasc\ cineva de-
spre nep\timire [i des\vâr[ire, dar numai cel ce le cunoa[te
din cercarea lucrului `mpline[te cu adev\rat des\vâr[irea.
18. Cei care vor s\ ]in\ cuvânt\ri duhovnice[ti f\r\ s\ aib\
experien]a necesar\, se aseam\n\ celui care, la amiaza zilei
de var\, str\bate un loc pustiu [i f\r\ de ap\. Deodat\, din
pricina setei arz\toare care `l st\pâne[te, i se n\zare `n minte

un izvor cu ap\ rece, dulce [i cristalin\, iar el, de nimeni `m-
piedicat, se desf\teaz\ pe s\turate. Sau (se aseam\n\) celui
care nici n-a gustat din miere, dar vrea s\ spun\ altora cât
de dulce este. Cu adev\rat, a[a sunt cei care vor s\ vorbeas-
c\ altora despre des\vâr[ire [i sfin]enie, f\r\ s\ aib\ expe-
rien]a faptelor. Dac\ se `ntâmpl\ ca Dumnezeu s\-i `nvred-
niceasc\ s\ cunoasc\ fie [i pu]in cele despre care vorbesc,
`[i dau numaidecât seama c\ adev\rul [i faptele se deose-
besc mult de vorbele lor.
19. Evanghelia ne spune ce trebuie s\ fac\ [i de ce tre-
buie s\ se fereasc\ omul pentru a ajunge prieten cu ~mp\ra-
tul, Iubitorul de oameni. Ea zice: S\ nu te mânii, s\ nu pof-
te[ti, dac\ `]i d\ cineva o palm\ peste obrazul drept, s\ `n-
torci [i pe cel\lalt (cf. Matei 5, 39 [.u.). Apostolul `ns\, ur-
mând `ndeaproape cele rânduite, ne `nva]\ cu de-am\nun-
tul, (prin pilda sa), cum trebuie s\ s\vâr[im lucrarea de cu-
r\]ie (duhovniceasc\), despre care spune c\ trebuie s\ se
fac\ cu migal\ [i `ndelung\-r\bdare. Mai `ntâi, el hr\ne[te
(pe ascult\torii s\i) cu lapte, ca pe ni[te prunci, apoi, când
ajung la maturitate [i des\vâr[ire, (cu `nv\]\turile cele adânci).
S\ presupunem, de pild\, c\ Evanghelia spune c\ haina se
face din lân\. Apostolul `ns\ arat\ cum se piapt\n\ [i ]ese
lâna [i cum, `n sfâr[it, se face haina.
20. Unii (oameni) se ab]in de la desfrâu, de la furt, de la
l\comie [i de la celelalte rele asem\n\toare lor, [i pentru
aceasta se socotesc asemenea sfin]ilor. Dar p\rerea lor este
departe de fapte [i de adev\r; pentru c\, deseori, `n mintea
[i sim]urile lor locuie[te r\utatea; aceasta viaz\ [i se târ\[te
(prin gândurile lor) [i cu greu este ]inut\ s\ nu se arate `n
afar\. Sfânt este (nu cel ce se arat\ a[a `n afar\), ci acela care
[i-a cur\]it cu des\vâr[ire omul l\untric.
(Se spune) c\ unul dintre fra]i, pe când se ruga, a fost r\-
pit (cu duhul) de puterea dumnezeiasc\ [i a v\zut cetatea de
sus – Ierusalimul –, l\ca[urile cele luminoase care sunt acolo
[i lumina cea f\r\ de sfâr[it [i a auzit un glas spunându-i c\
acesta este locul de odihn\ al drep]ilor. ~ns\ dup\ aceea,
mândrindu-se [i crezând despre sine lucruri mari, a c\zut `n
mare p\cat [i de multe rele a fost mistuit. Or, dac\ unul ca
acesta a p\]it a[a ceva, cum poate s\ spun\ un om obi[nuit
c\, de vreme ce poste[te [i prime[te pe str\ini, `[i `mparte
averile (celor nevoia[i) [i se p\ze[te de relele mai sus pome-
nite, nimic nu-i lipse[te [i c\ este sfânt? Nu, nu ferirea de la
relele cele v\zute aduce des\vâr[irea, ci cur\]ia min]ii, aceas-
ta este des\vâr[irea.
21. Intr\, deci, pe c\rarea cugetelor tale, tu, cel ce gân-
de[ti a[a, [i vezi-]i mintea ta cea captiv\ [i roab\ p\catului;
vezi, de asemeni, pe cel ce este mai adânc [i mai r\u decât
cugetele tale, pe {arpele care se cuib\re[te `n c\m\rile su-
fletului t\u, pe cel care te ucide dând lovituri de moarte su-
fletului t\u; – pentru c\ inima ta este cu adev\rat abis, abis
de necuprins. Dac\ pe acela `l r\pui, dac\ te cur\]e[ti de
toat\ nelegiuirea [i dac\ `ndep\rtezi p\catul, po]i s\ te lauzi
`n Domnul cu cur\]ia ta.
Iar dup\ ce te vei smeri [i te vei face ca un cer[etor, vino
de te roag\ lui Hristos pentru cele l\untrice ale tale. Tot
Vechiul [i Noul Testament vorbesc despre cur\]ie; faptele
cur\]iei au fost pl\cute tuturor, iudeilor [i elinilor, chiar dac\
nu totdeauna le `mplineau. Dar cur\]ia inimii nu este cu
putin]\ decât prin Iisus. El este Adev\rul adev\rat, Care S-a
`ntrupat. F\r\ El este cu neputin]\ a cunoa[te adev\rul [i a
dobândi mântuirea.
23 – Omilii
CUVÂNT DESPRE IUBIRE
1. Dup\ cum de lucrurile din afar\, care (`n mod firesc)

apar]in omului, te-ai lep\dat, adic\ ]i-ai vândut bunurile [i ai
dat (banii dobândi]i celor nevoia[i), tot a[a se cuvine s\ te
lepezi [i de cugetele [i n\ravurile (tale); astfel, dac\ ai `nv\-
]at `n]elepciunea lumeasc\ sau ai dobândit cuno[tin]a lucru-
rilor, leap\d\-te de ele; dac\ te-ai `ncrezut `n `ndrept\]irile
trupe[ti, renun]\ la ele, smerindu-te [i mic[orându-te. C\
a[a vei putea pricepe „nebunia propov\duirii” (1 Cor. 1, 21).
~ntru aceasta vei afla adev\rata `n]elepciune, `n puterea
crucii, [i nu `n cuvinte me[te[ugite. Aceste (fapte) s\vâr[ind,
aceast\ (`n]elepciune) vei dobândi. „Pentru c\ – zice (Sfântul
Apostol) Pavel – crucea lui Hristos este piatr\ de poticnire
pentru iudei, iar pentru elini nebunie, pentru noi `ns\, cei care
ne mântuim, este puterea [i `n]elepciunea lui Dumnezeu”
(1 Cor. 1, 18).
2. Chiar dac\ ai gustat din fericirea cereasc\, chiar dac\
te-ai `mp\rt\[it din acea `n]elepciune (propov\duit\ de Apos-
toli) [i chiar dac\ s-a a[ternut lini[tea `n sufletul t\u, s\ nu te
mândre[ti, nici s\ nu crezi c\ ai [i ajuns (s\ cuno[ti totul) [i c\
ai dobândit adev\rul, ca nu cumva s\ auzi (spunându-]i-se):
„Iat\, sunte]i s\tui; iat\, v-a]i `mbog\]it; f\r\ de noi a]i dom-
nit; [i m\car de a]i domni, ca [i noi s\ domnim `mpreun\ cu
voi” (1 Cor. 4, 8). Chiar [i gustând (din aceste bunuri), s\
socote[ti c\ nu te-ai [i atins de (binefacerile aduse de) `nv\-
]\tura Mântuitorului Hristos. Acest lucru s\ nu-l prive[ti ca pe
un lucru obi[nuit, ci s\-l ai pururea s\dit [i ascuns `n inima ta.
3. Dup\ cum cel lacom dup\ bog\]ie, oricât de multe
averi ar strânge, niciodat\ nu se satur\, ci, dimpotriv\, pofta
(dup\ ele) ì cre[te [i mai mult; [i dup\ cum cel sfâ[iat de
sete, bând b\utur\ dulce, tot mai `nsetat devine; tot a[a,
CUVÂNT DESPRE IUBIRE 355
gustând cineva (din bun\t\]ile d\ruite de Dumnezeu), nu se

satur\ de ele niciodat\ [i având din bel[ug bun\t\]ile Sale,
se socote[te pe sine s\rac.
A[a sunt cre[tinii: ei nu socotesc c\ sufletul lor are o cin-
ste deosebit\, se consider\ ni[te oameni de nimic `naintea
lui Dumnezeu [i se cred datori fa]\ de to]i oamenii. Pentru
smerenia lor, mult se bucur\ Domnul [i (cu mult\ pl\cere) Se
odihne[te `n sufletul lor.
De aceea, dac\ are cineva ceva, s\ nu cread\ c\ este sau
are ceva. C\ Dumnezeu ur\[te mândria. Aceasta l-a scos pe
om din Rai, atunci când, (omul) auzind pe (diavolul) zicând:
„ Ve]i fi dumnezei” (Fac. 3, 5), a dat crezare acestui cuvânt
de[ert.
Adu-]i aminte, (omule), cum Fiul lui Dumnezeu, Dum-
nezeul [i ~mp\ratul t\u, „S-a de[ertat pe Sine, chipul robu-
lui luând” (Filip. 2, 7), cum S-a f\cut s\rac, cum a fost socotit
`ntre cei simpli [i cum a p\timit. {i dac\ El, Dumnezeu fiind,
atâtea a suferit, tu, omule, care e[ti f\cut din sânge [i carne,
care e[ti p\mânt [i pulbere, `n care nu-i nimic bun, ci numai
necur\]ie, tu gânde[ti lucruri mari despre tine [i te mân-
dre[ti? Fii `n]elept [i spune despre cele ce ai primit de la
Dumnezeu: „Nu sunt ale mele aceste bunuri; de la Altul le
am. Când (Acela) va crede de cuviin]\, le va lua de la mine”.
Astfel, pune pe seama lui Dumnezeu tot ceea ce este bun,
iar pe seama sl\biciunii tale, tot ceea ce este r\u.
4. „Comoara pe care – dup\ cum zice Apostolul - o pur-
t\m `n vase de lut” (2 Cor. 4, 7), socote[te-o ca fiind puterea
cea sfin]itoare pe care te-ai `nvrednicit s\-o prime[ti `nc\ `n
trup fiind; c\ zice undeva acela[i (Apostol): „Care pentru noi
S-a f\cut `n]elepciune de la Dumnezeu [i dreptate [i sfin]ire
[i r\scump\rare” (1 Cor. 1, 30). Cu alte cuvinte, (spune c\)
acela care are `n sine aceast\ comoar\ a Duhului poate s\
`mplineasc\ toate poruncile, nu doar `n chip curat [i f\r\ pri-

han\, ci [i f\r\ osteneal\. F\r\ osteneal\ s-ar fi cuvenit s\ `m-
plineasc\ poruncile [i mai `nainte, `ns\ este cu neputin]\ s\
dobândeasc\ omul roade duhovnice[ti f\r\ a se `mp\rt\[i de
Duhul.
S\ se str\duiasc\, deci, fiecare ca `n toat\ vremea s\
dobândeasc\ prin r\bdare, credin]\ [i rug\ciune fierbinte c\-
tre Hristos, aceast\ comoar\ cereasc\; ca s\ `mplineasc\ cu
ajutorul Lui toat\ dreptatea, `n chip curat [i des\vâr[it, f\r\
trud\ [i chin.
5. Aceia care au `n ei bog\]ia dumnezeiasc\ a Duhului
`mp\rt\[esc altora cuvintele duhovnice[ti ca [i când le-ar
scoate din vistieria lor. Pe când cei ce n-au `n inima lor aceas-
t\ bog\]ie – din care izvor\sc cuvintele adânci [i tainele – se
aga]\ de câte un cuvânt din cele dou\ Testamente [i pe ace-
la `l au mereu pe buze; sau, ascultând pe b\rba]ii cei duhov-
nice[ti, ]in minte cuvintele acestora, se mândresc cu ele [i le
`nf\]i[eaz\ altora drept cuvinte ale lor. {i a[a, trag foloase
din merite str\ine. Dar pentru c\ n-au o comoar\ a lor, din
care ei mai `ntâi s\ se desf\teze, [i apoi s\ fie de folos [i al-
tora, dup\ ce vorbesc (cu semenii lor), din nou se arat\ s\-
raci (`n duhul lor), pentru c\ fiecare cuvânt se `ntoarce, `n
chip firesc, la cele din care a fost luat.
De aceea, se cuvine s\ cerem mai `ntâi de la Dumnezeu
bog\]ia aceasta adev\rat\. Având-o pe aceasta, ne va fi u[or
s\-i folosim [i pe al]ii [i s\ `mp\rt\[im [i altora tainele [i
cuvintele cele duhovnice[ti. Pentru c\ Dumnezeu a binevoit
s\ locuiasc\ `n tot cel ce crede; c\ zice Mântuitorul Hristos:
„Cel ce M\ iube[te pe Mine, va fi iubit de Tat\l Meu [i-l voi
iubi [i Eu [i M\ voi ar\ta lui” (Ioan 14, 20); „Eu [i Tat\l vom
veni [i vom face l\ca[ la el” (Ioan 14, 23).
6. Cei care s-au `nvrednicit s\ fie fii ai lui Dumnezeu [i s\

aib\ pe Hristos str\lucind `ntru ei, sunt condu[i `n felurite
chipuri de Duhul [i mângâia]i de har `n adâncul inimii lor.
Niciuna dintre pl\cerile cunoscute `n lume nu poate sta al\-
turi de (cea iscat\ de) petrecerea harului `n suflet. C\ este
asemenea unui osp\] `mp\r\tesc, la care oamenii se bucur\
[i se veselesc cu veselie de negr\it. Este asemenea bucuriei
suflete[ti de care au parte mirele [i mireasa. (~i face pe oa-
meni) ca `ngerii cei f\r\ de trup; c\ trupul le este atât de u[or,
(atât de `nduhovnicit), `ncât socotesc c\ nici n-au trup.
Uneori, (astfel de oameni) se desfat\ [i sunt ca [i `mb\-
ta]i de b\utura minunat\, de b\utura cea de nedescris a tai-
nelor Duhului; alteori, rugându-se pentru mântuirea oameni-
lor, ì cople[e[te plânsul [i tânguirea. Pentru c\ fiind cuprin[i
de iubire fa]\ de to]i oamenii – pentru `ntreg neamul lui
Adam –, sunt cuprin[i (`n chip firesc) [i de `ntristare. Uneori,
aceast\ iubire este atât de mare, `ncât, de ar fi cu putin]\,
i-ar aduna pe to]i oamenii la sânul lor, f\r\ s\ fac\ deosebire
`ntre cei buni [i cei r\i. Uneori, atât de mult se dispre]uiesc
pe ei `n[i[i, `ncât socotesc c\ nu-i nimeni care s\ fie `n urma
lor, [i c\ ei sunt cei mai de pe urm\ dintre to]i (oamenii).
Uneori sunt cople[i]i de bucuria cea de nedescris a Duhului;
alteori – a[a cum unul dintre cei puternici, luând armura `m-
p\r\teasc\, iese la lupt\ [i-i z\p\ce[te pe du[mani – `ncin-
gându-se cu armele Duhului, n\v\lesc asupra du[manilor
celor nev\zu]i [i ì calc\ `n picioare. Uneori, `nv\lui]i de lini[-
te [i pace, tr\iesc o desf\tare minunat\; alteori, se `mp\r-
t\[esc de `n]elepciunea, de priceperea [i de cunoa[terea cea
mai presus de fire a Duhului. (~n sfâr[it), alteori sunt aseme-
nea tuturor oamenilor. (S\ ]inem minte `ns\) c\ toate aceste
(st\ri), pe care nicio limb\ nu le poate spune, sunt mijlocite
de harul lui Hristos. Deci, harul dumnezeiesc str\luce[te `n
multe feluri `n ei, pentru a c\li sufletul, a-l `nv\]a [i a-l `nf\]i[a
des\vâr[it, preacurat [i f\r\ prihan\ Duhului.
Darurile Duhului, pomenite aici, se dau celor care s-au
apropiat `n cel mai `nalt grad de des\vâr[ire. Aceste felurite
mângâieri ale harului li se dau `n chip felurit, dar ne`ncetat,
o lucrare a Duhului urmând-o pe cealalt\. Atunci când cine-
va ajunge la des\vâr[ire, când este cur\]it de toate patimile,
se une[te cu Duhul-Mângâietorul. Iar când sufletul se `n-
vrednice[te s\ devin\ duh, s\ se fac\ una cu Duhul, atunci
devine `n `ntregime lumin\, `n `ntregime veselie, `n `ntregi-
me iubire, `n `ntregime mângâiere, `n `ntregime bun\tate. Se
afund\ `n virtu]ile Duhului celui bun, dup\ cum piatra arun-
cat\ `n mare este de pretutindeni `nv\luit\ de ape. Cei care
se unesc `ntru totul cu Duhul lui Dumnezeu au `ntru ei neclin-
tite virtu]ile Duhului [i fa]\ de to]i arat\ roadele Lui. Pentru
c\ Duhul ì face cura]i [i f\r\ prihan\ `nl\untrul lor, este cu
neputin]\ ca ei s\ arate `n afar\ roade ale r\ut\]ii, ci totdea-
una [i `n toate (lucr\rile lor) se v\d roadele Duhului. Acesta
este ]elul des\vâr[irii duhovnice[ti, al plin\t\]ii lui Hristos, la
care ne `ndeamn\ Apostolul, zicând: „Ca s\ v\ umple]i de
toat\ plin\tatea lui Hristos” (Efes. 3, 19); [i iar\[i: „Pân\ ce
vom ajunge la m\sura b\rbatului des\vâr[it, la m\sura vâr-
stei plin\t\]ii lui Hristos” (Efes. 4, 13).
8. Atunci când intr\ cineva (`n biseric\) [i-[i pleac\ ge-
nunchii (s\ se roage), inima i se umple de lucrarea dumne-
zeiasc\, iar sufletul se bucur\ `n Domnul a[a cum se bucur\
mireasa de (prezen]a) mirelui ei, dup\ cum s-a spus mai
`nainte [i dup\ cum spune marele Isaia: „A[a cum se bucur\
mirele de mireas\, tot a[a se va bucura Domnul de tine”
(Is. 52, 5).
Iar când un astfel de om `[i ia obiceiul s\ se roage un
ceas `n fiecare zi, este r\pit cu duhul (la cer) [i se `mp\rt\-
[e[te `ntru adâncul s\u de (bun\t\]ile) veacului ce va s\ fie,

primind din aceast\ desf\tare de negr\it [i sim]irea plutirii.
~n mintea (unui astfel de om) nu mai st\ruie niciun cuget
p\mântesc. Pentru c\ mintea ì st\, dup\ cum s-a spus, doar
la cele cere[ti [i mai presus de fire, `n clipa aceea pare c\ [i
trupul urmeaz\ rug\ciunea `n zborul ei spre cer.
9. Celui care `ntreab\ dac\ este cu putin]\ ca omul (aces-
ta) s\ r\mân\ necontenit `n aceast\ stare, trebuie s\ i se r\s-
pund\ a[a: Harul (primit) nu r\mâne pentru totdeauna decât
dac\ prinde r\d\cini [i se une[te cu omul `n care a p\truns.
Harul este unul, dar lucreaz\ `n multe feluri, `n folosul omu-
lui. Astfel, potrivit iconomiei dumnezeie[ti, uneori flac\ra lui
arde mai puternic, alteori mai slab; uneori lumina lui se vede
pretutindeni, alteori se `mpu]ineaz\, `ncât abia de mai lumi-
neaz\, `ns\, flac\ra lui continu\ s\ ard\. Când (harul) str\lu-
ce[te cu putere, omul se `mbat\ de iubirea lui Dumnezeu [i
tr\ie[te clipe de s\rb\toare. Când aceast\ lumin\ str\luce[te
`n inim\, o face s\ se deschid\ unei lumi mai l\untrice [i mai
adânci, [i omul `ntreg, cople[it de dulcea]a tainelor `mp\rt\-
[ite lui, socote[te lucrurile acestei lumi de[arte [i v\t\m\toare.
Se `ntâmpl\ `ns\ deseori ca, dup\ aceste clipe, când
(omul) ajunge m\sura des\vâr[irii [i se arat\ liber [i ne`ntinat
de niciun p\cat, harul s\ se `mpu]ineze oarecum, iar v\lul
puterii du[mane s\ se a[tearn\ (peste cel drept).
10. A[a stau lucrurile cu harul: S\ ne `nchipuim c\ des\-
vâr[irea se afl\ pe a dou\sprezecea treapt\ [i c\ omul tre-
buie s\ ajung\ la aceast\ treapt\. Dar (ajungând) la aceast\
treapt\, harul se restrânge, [i (`n aceast\ stare omul) coboar\
o treapt\ [i se opre[te, ca s\ zic a[a, pe a unsprezecea treapt\.
(Deci), i s-au ar\tat omului acele lucruri minunate, s-a `nfrup-
tat din ele, (dar n-a r\mas `n st\pânirea lor). C\ dac\ (Dum-
nezeu) l-ar fi l\sat s\ le aib\ pentru totdeauna, (omul) n-ar fi
primit cum se cuvine aceast\ iconomie; n-ar mai fi ascultat

nimic, n-ar fi gr\it [i nu s-ar fi `ngrijit de nimic, ci ar fi stat ca
beat [i rupt (de lume). De aceea nu i s-a dat s\ r\mân\ (f\r\
osteneli) pe treapta des\vâr[irii, ca s\ aib\ vreme s\ se `ngri-
jeasc\ [i de fra]i, [i de slujirea cuvântului.
11. Când auzim cuvântul (despre) ~mp\r\]ia (lui Dum-
nezeu) [i suntem mi[ca]i pân\ la lacrimi, s\ nu socotim c\
lacrimile sunt (rodul sim]irii) noastre; nici s\ nu credem c\
a auzi drept [i a vedea bine s-ar datora auzului [i ochilor
no[tri. C\ ale altuia sunt lacrimile, ale altuia urechile [i ochii,
a altuia mintea [i sufletul, ([i anume) ale Duhului celui ceresc
[i dumnezeiesc, Care aude [i plânge, Care ne [tie (inima
noastr\) [i se roag\ (pentru noi) [i Care face cu adev\rat voia
lui Dumnezeu. Acest dar minunat (pe Duhul Sfânt) L-a f\g\-
duit Domnul (Hristos) Apostolilor când a zis: „Eu M\ duc,
`ns\ Mângâietorul, Duhul cel Sfânt, pe Care ~l va trimite Tat\l
`n numele Meu, Acela v\ va `nv\]a toate” (Ioan 14, 26); [i
iar\[i: „~nc\ multe am a v\ spune, dar nu pute]i s\ le ]ine]i,
`ns\ când va veni Acela, Duhul adev\rului, v\ va conduce
spre tot adev\rul” (Ioan 16, 12-13). Acela, deci, Se roag\,
Acela plânge pentru noi, c\ spune dumnezeiescul Apostol:
„Pentru c\ nu [tim s\ ne rug\m, Duhul `nsu[i se roag\ pen-
tru noi cu suspine negr\ite” (Rom. 8, 26). (Duhul mijloce[te
pentru noi, pentru c\) numai El cunoa[te voia lui Dumnezeu.
Pentru c\ (zice acela[i Apostol): „Pe cele ale lui Dumnezeu
nimeni nu le cunoa[te `n afar\ de Duhul lui Dumnezeu” (1 Cor.
2, 11). Pogorându-Se peste Apostoli `n ziua Cincizecimii,
potrivit f\g\duin]ei, [i s\l\[luindu-Se `n sufletele Apostolilor,
Mângâietorul a `ndep\rtat numaidecât de la ei v\lul r\ut\]ii,
a nimicit patimile (care mai st\ruiau `n sufletele lor) [i le-a
deschis ochii inimii. Fiind, deci, umplu]i de `n]elepciune de
c\tre Duhul, Apostolii au `mplinit (dup\ cuviin]\) voia lui
Dumnezeu [i au `nv\]at (pe oameni) adev\rul, pentru c\

Duhul st\pânea peste sufletele lor.
Deci, atunci când [i noi auzim cuvântul lui Dumnezeu,
când plângem [i ne rug\m fierbinte ca Hristos s\ vin\ la noi,
s\ nu credem c\ noi facem toate acestea, ci Duhul este
Acela care n\d\jduie[te, crede [i se roag\ cu adev\rat, dup\
voia Sa.
12. (~n leg\tur\ cu harul [i des\vâr[irea), a[a trebuie s\
credem c\ stau lucrurile: Puterea (cea rea) st\ aproape [i `n-
conjoar\ mintea cea nouratic\, `ntocmai ca un abur fin. Fla-
c\ra (harului) st\ aprins\ [i lumineaz\ totdeauna (sufletul)
– dup\ cum am pus mai `nainte –, `ns\ (`ntunericul sfatului
celui viclean) st\ `n jurul acestei lumini, `ntocmai ca un aco-
per\mânt. (~n aceast\ stare), omul nu este nici des\vâr[it,
nici `ntru totul rob al p\catului; este [i nu este liber. Aceasta
(nu se `ntâmpl\) f\r\ [tiin]a lui Dumnezeu, ci, dimpotriv\, cu
`ng\duin]a Lui se face. Deci, când se surp\ [i se desface acel
„perete din mijoc al desp\r]iturii” (Efes. 2, 14), când nu se
desface `n `ntregime. Dar nici roadele rug\ciunii (nu sunt tot-
deauna acelea[i); uneori (`n urma unei rug\ciuni) harul se
aprinde [i mai mult, mângâie [i aduce odihn\, alteori este
mai slab. Totdeauna `ns\ (aceast\ lucrare) se face spre folo-
sul omului.
~n unele clipe (oamenii) se apropie de m\sura des\vâr-
[irii [i gust\ (din fericirea) veacului (viitor). N-am v\zut `ns\
niciun om des\vâr[it [i `ntru totul liber (de povara p\catului).
~ntr-adev\r, se `ntâmpl\ ca unii s\ se bucure de bel[ug de har
[i s\ se fac\ p\rta[i ai tainelor [i ai descoperirilor, dar dup\
scurt timp ajung (din nou) s\ fie `ncerca]i de p\cat. Unii so-
cotesc, din ne[tiin]\, c\ fiind plini de har [i str\lucind acesta
`ntru ei, sunt deja des\vâr[i]i [i liberi (de p\cat); cel care `ns\
`n anumite clipe a ajuns la o oarecare m\sur\ a des\vâr[irii,
care [tie ce `nseamn\ des\vâr[irea, va spune, a[a cum am

spus [i mai `nainte, c\ nu cunoa[te pe nimeni `ntru totul liber
(de p\cat).
13. Când auzi (vorbindu-se) despre comuniunea dintre
mire [i mireas\, despre coruri [i s\rb\tori, s\ nu iei aceste
lucruri `n `n]eles material [i p\mântesc, ci s\ le iei drept pild\,
prin pogor\mânt. Pentru c\ (lucrurile cere[ti) sunt duhovni-
ce[ti, de negr\it [i nev\zute de ochii cei trupe[ti. Comuniu-
nea cu Duhul Sfânt, comorile duhovnice[ti, corurile [i s\rb\-
torile sfin]ilor `ngeri pot fi `n]elese doar de sufletul cel credin-
cios [i sfin]it, care le-a experiat, pe când celui necunosc\tor
ì este cu neputin]\ s\ le priceap\. Fii, deci, cu luare-aminte
la acestea, pân\ ce [i tu, prin credin]\, te vei `nvrednici s\ le
cuno[ti. Atunci vei vedea cu ochii sufletului de ce bun\t\]i
pot s\ se `mp\rt\[easc\, `nc\ de aici, sufletele cre[tinilor. La
`nviere, chiar [i trupul se va `nvrednici de aceste (bun\t\]i),
le va privi (cu ochii s\i) [i va intra `n st\pânirea lor, pentru c\
atunci duh va fi [i el.
14. Când sufletul se afl\ `n comuniune cu Duhul, frumu-
se]ile [i roadele lui cele bune, adic\ rug\ciunea, iubirea, cre-
din]a, privegherea, postul [i celelalte virtu]i sunt ca o t\mâie
pus\ pe foc, care d\ mireasm\ bogat\. Este u[or s\ tr\iasc\
cineva dup\ voia lui Dumnezeu, `ns\ nimeni nu poate cu-
noa[te aceast\ voie f\r\ Duhul. Dup\ cum femeia, mai `na-
inte de a se m\rita, ascult\ de propriu-i cuget [i face ceea ce
voie[te, dar (c\s\torindu-se [i) devenind una cu b\rbatul, `n
aceast\ unitate a lor ea tr\ie[te sub conducerea (b\rbatului),
fiind datoare s\ i se supun\; tot a[a [i sufletul are voia, legile
[i lucr\rile lui, dar `ndat\ ce se `nvrednice[te s\ intre `n co-
muniune cu Hristos – Mirele ceresc – nu mai ascult\ de vo-
in]a sa, ci se supune voii lui Hristos.
15. Prin haina de nunt\ trebuie s\ `n]elegem harul Du-

hului Sfânt. Cel ce nu s-a `nvrednicit s\ `mbrace haina de
nunt\ cereasc\ nu se va `mp\rt\[i nici de cina cea duhov-
niceasc\.
S\ ne silim s\ bem din vinul cel duhovnicesc [i dum-
nezeiesc [i s\ ne `mb\t\m de be]ia trezviei. Dup\ cum cei ce
se `mbat\ cu vin sunt mai vorb\re]i, tot a[a [i noi, `ndestu-
lându-ne cu vinul cel duhovnicesc, s\ vorbim despre tainele
dumnezeie[ti. Pentru c\ zice David: „Paharul T\u este ad\-
pându-m\ ca un puternic” (Ps. 22, 6).
16. Sufletul „s\rac cu duhul” este acela care `[i cunoa[te
r\nile, care vede `ntunericul patimilor ce-l `nconjoar\ [i caut\
necontenit izb\vire de la Domnul. Dac\ sufer\, se bucur\ (de
aceasta) mai mult decât de toate bun\t\]ile de pe p\mânt;
(dac\ trebuie s\-[i pun\ `ncrederea `n cineva), el nu [i-o
pune decât `n Doctorul cel bun [i `n leacurile Sale.
Dar cum se preschimb\ un suflet r\nit (`ntr-un suflet)
frumos, cu chip str\lucitor [i vrednic de a tr\i `mpreun\ cu
Hristos? Cum altfel, decât cunoscându-[i chipul lui cel din-
tâi, [i r\nile [i s\r\cia lui (de pe urm\)? C\ dac\ nu simte
pl\cere s\ poarte r\nile [i vân\t\ile p\catelor [i nu-[i `ndrep-
t\]e[te gre[alele, Domnul nu ia `n seam\ urâ]enia lui, ci, ve-
nind la el, `l obloje[te, `l vindec\ [i ì red\ frumuse]ea (cea
dintâi). Cu o condi]ie: s\ nu mai `ncuviin]eze `n sinea sa, pre-
cum s-a spus, cele s\vâr[ite [i s\ nu se mai complac\ `n s\-
vâr[irea faptelor rele. (~n acela[i timp), s\ strige cu toat\ pu-
terea c\tre Domnul, pentru ca, având ajutorul Duhului celui
bun, s\ se `nvredniceasc\ a se izb\vi de patimi. Acesta este
deci sufletul („s\rac cu duhul) pe care (Domnul) `l ferice[te.
Vai, `ns\, de cel care nu-[i simte r\nile sale [i crede c\ nu are
`n sine nimic r\u. La un astfel de suflet, Doctorul cel bun nu
vine [i (prin urmare) nu-l vindec\, iar lui nu-i pas\ de r\ni [i
socote[te c\ este s\n\tos [i teaf\r. C\ zice (Domnul): „nu cei

s\n\to[i au nevoie de doctor, ci cei bolnavi” (Matei 9, 12).
17. Ferici]i sunt, cu adev\rat, cei ce caut\ via]a [i desf\-
tarea cea mai presus de fire; cei care, prin purtarea lor vir-
tuoas\, au cunoscut tainele cele cere[ti [i `[i au cetatea `n
ceruri. Ace[tia sunt mai buni decât to]i oamenii; m\rturiile
sunt clare. Cine dintre cei puternici [i dintre cei `n]elep]i s-a
suit la ceruri, a contemplat frumuse]ile Duhului [i, `ntorcân-
du-se pe p\mânt, a s\vâr[it lucruri duhovnice[ti? (Nimeni
dintre ace[tia n-a s\vâr[it a[a ceva), ci numai cel care dup\
chip se arat\ s\rac, f\r\ de pre], ne[tiut nici de cei din preaj-
m\. Acesta, c\zând la p\mânt `naintea Domnului, este dus
la ceruri de Duhul [i sufletul s\u se desfat\ de lucrurile minu-
nate de acolo. Acesta lucreaz\ [i `[i duce via]a (dup\ legile
de) sus. Despre aceasta zice dumnezeiescul Apostol: „Ceta-
tea noastr\ este `n ceruri” (Filip. 3, 20); „Cele pe care ochiul
nu le-a v\zut [i urechea nu le-a auzit [i la inima omului nu
s-au suit, pe acestea le-a preg\tit Dumnezeu celor ce-L iu-
besc pe El” (1 Cor. 2, 9). Apoi adaug\: „Iar nou\ ni le-a des-
coperit Dumnezeu prin Duhul S\u” (1 Cor. 2, 10). Acesta
este cu adev\rat `n]elept, puternic [i nobil.
18. L\sând de-o parte (darurile) cere[ti [i judecându-i pe
sfin]i doar dup\ via]a lor, nu te vei `ndoi c\ sunt mai presus
de to]i (oamenii). Iat\ un exemplu: Pe când Nabucodonosor,
`mp\ratul Babilonului, adunase toate neamurile ca s\ se `n-
chine statuii pe care o construise, Dumnezeu, `n marea Lui
`n]elepciune, a rânduit acest lucru, pentru ca virtutea celor
trei tineri s\ se fac\ cunoscut\ tuturor [i s\ se arate c\ Unul
singur este Dumnezeul cel adev\rat [i `n ceruri locuie[te –;
trei tineri, [i ace[tia robi, lipsi]i de libertate – pe când to]i se
`nchinau statuii, treceau prin fa]a ei aproape f\r\ glas, ca ani-
malele, [i nimeni nu cuteza s\ se `mpotriveasc\ –, au avut
`ndr\zneala s\ nu se supun\. Nevoind s\ `ndure acelea[i

(umiliri) ca ceilal]i, nici s\ se lepede de dreapta credin]\, nici
s\ p\c\tuiasc\, au zis `n auzul tuturor: „Dumnezeilor t\i nu
vom sluji, nici nu ne vom `nchina statuii de aur pe care ne-ai
pus-o `nainte” (Deut. 3, 18). Drept pedeaps\, au fost arun-
ca]i `n cuptorul cel de foc, dar acesta nu [i-a ar\tat puterea
lui, [i parc\ cinstindu-i, i-a p\zit nev\t\ma]i, `ncât to]i (cei de
fa]\), pân\ [i `mp\ratul, au cunoscut prin ei pe Dumnezeul
cel adev\rat. De fapta lor, nu numai (oamenii) cei de pe
p\mânt s-au minunat, ci [i cetele (`ngerilor) din ceruri. C\ `n-
gerii privesc la faptele de vitejie ale sfin]ilor adevere[te dum-
nezeiescul Apostol când zice: „C\ ne-am f\cut priveli[te `n-
gerilor [i oamenilor” (1 Cor. 4, 9).
Dar astfel de fapte po]i vedea [i `n vremea lui Ilie. Aces-
ta, de unul singur, a biruit pe mai mul]i, atunci când s-a
pogorât foc din cer. (Astfel de fapte po]i vedea [i `n vremea
lui Moise). Acesta a biruit tot Egiptul [i pe tiranul Faraon.
Astfel de fapte (po]i vedea) `n vremea lui Lot, a lui Noe [i a
multor altora. Ace[tia, (deci), de[i dup\ `nf\]i[are erau oa-
meni ca to]i oamenii, au biruit pe cei puternici [i cu faim\.
19. Fiecare dintre lucrurile v\zute, atâta timp cât nu-i vine
`n ajutor un element str\in (de firea sa), r\mânând `n margi-
nile firii sale, r\mâne f\r\ rod [i f\r\ podoab\. (Trebuie spus
c\ Dumnezeu, `n nespusa Lui `n]elepciune, arat\ prin aceste
lucruri – cu rost de tipuri [i taine – c\ firea omeneasc\, (r\-
mânând) `n hotarele firii ei, este neputincioas\ `n a se `mpo-
dobi cu virtu]i [i cu cununa duhovniceasc\ a sfin]eniei; (arat\)
c\ dac\ nu se bucur\ de ajutorul dumnezeiesc, nu poate s\
ajung\ la acestea). (Iat\ câteva exemple): P\mântul, r\mâ-
nând precum este, f\r\ ploaie [i soare [i f\r\ a fi `ngrijit de
agricultori, nu aduce roade. Casa, de asemeni, pentru c\ [i
ea are nevoie de lumina soarelui, adic\ de acel element str\in
de firea ei, dac\ nu are lumin\, este cuprins\ de `ntuneric [i

se face nefolositoare. {i multe alte exemple de acest fel. Tot
a[a este cu neputin]\ ca firea omeneasc\ s\ dea roadele
virtu]ii f\r\ Cel ce cultiv\ sufletele noastre, adic\ f\r\ Duhul
lui Hristos, Care, de asemeni, este ceva str\in de firea noas-
tr\, pentru c\ noi suntem creaturi, iar El este necreat. Dup\
ce `ngrije[te, dup\ cum ~nsu[i [tie, sufletele credincio[ilor, le
pred\ agricultorului celui duhovnicesc, ca s\ le g\teasc\ s\
dea roadele cele des\vâr[ite ale Duhului [i s\ str\luceasc\
lumina Lui `n casa sufletului nostru cea `ntunecat\ de patimi.
20. R\zboiul pe care `l duc cre[tinii este `ndoit, [i `ndoit\
le este lupta. Pe de o parte, se lupt\ cu cele v\zute de ochii
cei trupe[ti, (adic\ cu acele lucruri) care `mbie, momesc [i
a]â]\ sufletul s\ petreac\ `n pl\ceri; pe de alt\ parte, lupt\ cu
„`ncep\toriile [i puterile” celui-r\u.
21. Slava pe care a avut-o Moise pe fa]a sa a fost tip al
slavei celei adev\rate (pe care o d\) Preasfântul Duh. {i dup\
cum (la slava aceluia) nimeni nu putea s\ priveasc\, tot a[a
[i acum, slava care str\luce[te `n sufletul cre[tinilor `ndep\r-
teaz\ `ntunericul p\catelor.
22. Cel ce iube[te adev\rul [i pe Dumnezeu [i a gustat din
dulcea]a cea cereasc\, cel ce are `n sufletul s\u harul [i `m-
pline[te des\vâr[it `ndemnurile harului, dispre]uie[te toate
lucrurile lumii acesteia. El pune mai presus de toate cele din
aceast\ lume (iubirea de Dumnezeu, adic\) mai presus decât
aurul ori argintul, decât cinstirile, slava, heretisirile [i laudele
(primite de la oameni). Nimic din acestea nu poate s\-l atra-
g\, pentru c\ el cunoa[te o alt\ bog\]ie, o alt\ cinste [i slav\,
[i-[i hr\ne[te sufletul [i sim]irea cu o alt\ pl\cere, (cu o pl\-
cere) nestric\cioas\, dat\ de comuniunea cu Duhul.
23. Pe cât se deosebe[te p\storul `nzestrat cu ra]iune de
animelele lipsite de ra]iune, pe atâta se deosebe[te (omul
duhovnicesc), prin `n]elepciune, cunoa[tere [i dreapt\ soco-

tin]\ de oamenii (obi[nui]i). Pentru c\ el este p\rta[ la o alt\
ra]iune [i la o alt\ `n]elepciune, deosebit\ de cea a lumii aces-
teia. C\ zice (Apostolul): „Propov\duim `n]elepciunea celor
des\vâr[i]i. Dar nu `n]elepciunea acestui veac, nici a st\pâni-
torilor acestui veac, care sunt pieritori, ci propov\duim `n
tain\ `n]elepciunea lui Dumnezeu” (1 Cor. 2, 6-7).
Acesta se deosebe[te de to]i ceilal]i oamenii, care sunt
`nsufle]i]i de duhul acestei lumi, de (cei ce se zic) cuget\tori
[i `n]elep]i. Acesta „pe to]i oamenii ì judec\” (1 Cor. 2, 15)
[i pe fiecare `l cunoa[te de ce duh e mânat, `n ce stare (mo-
ral\) se afl\ [i pe ce (lucruri) se bizuie; pe el `ns\ nimeni din-
tre cei ce au duhul lumii nu are puterea s\-l cerceteze [i s\-l
judece. Pentru c\ Duhul Dumnezeirii nu este asemenea celui
al lumii, dup\ cum [i dumnezeiescul Apostol spune: „Cele
duhovnice[ti de cei duhovnice[ti se judec\. Omul firesc nu
prime[te pe cele ale Duhului lui Dumnezeu, c\ci pentru el
sunt nebunie [i nu poate s\ le `n]eleag\... Dar omul duhov-
nicesc pe toate le judec\, iar el de nimeni nu este judecat”
(1 Cor. 2, 13-15).
24. Este cu neputin]\ s\ se fac\ cineva p\rta[ al Duhului
celui Preasfânt dac\ nu se face str\in de toate cele ce sunt
ale acestui veac, dac\ nu se leap\d\ de sine `n c\utarea iu-
birii lui Hristos, dac\ mintea sa nu se desprinde de grijile cele
materiale [i dac\ nu-l preocup\ decât acest scop. Numai a[a
se poate `nvrednici s\ devin\ un duh cu Hristos, precum [i
Apostolul zice: „Iar cel ce se alipe[te de Domnul va fi un
duh cu El” (1 Cor. 6, 17). Sufletul legat cu totul de acest veac,
prin bog\]ie, prin slav\ [i prin prietenie – a[a cum le cuget\
lumea –, nu va putea s\ se fereasc\ [i s\ str\bat\ `ntunericul
puterilor celor viclene.
25. Sufletele care iubesc adev\rul [i pe Dumnezeu nu

sufer\ nici cea mai mic\ sl\bire a iubirii fa]\ de Domnul; ele
`[i au necontenit a]intit\ privirea la crucea Lui, [i a[a simt cum
sporesc duhovnice[te. R\nite, ca s\ zic a[a, de dorin]a de a
fi `mpreun\ cu El, `nsetate dup\ virtu]i [i str\lucind de lumi-
narea Duhului celui bun, chiar dac\ se `nvrednicesc s\ cu-
noasc\ tainele dumnezeie[ti, chiar dac\ se `mp\rt\[esc de
bucuria cereasc\ [i de har, nu-[i pun n\dejdea `n ele [i nici
nu socotesc a fi ei ceva. Cu cât mai mult se `nvrednicesc de
daruri duhovnice[ti, cu atât mai mult nesa] caut\ (bunurile)
cere[ti. Cu cât mai mult simt c\ sporesc duhovnice[te, cu
atât mai mult doresc s\ se apropie de des\vâr[ire. Cu cât
mai mult se `mbog\]esc duhovnice[te, cu atât mai mult se
socotesc s\race, dup\ cum [i dumnezeiasca Scriptur\ spune:
„Cei ce M\ m\nânc\ pe Mine vor fl\mânzi iar\[i; iar cei ce
M\ beau pe Mine, iar\[i vor `nseta” (~n]. Sir. 24, 23).
26. Astfel de suflete, `nvrednicindu-se a fi libere de toate
patimile, poart\ `n ele str\lucirea Duhului Sfânt [i au p\rt\[ie
cu El prin har. (Dimpotriv\), sufletele lene[e, care nu caut\
sfin]enia inimii – `nc\ de când se afl\ `n trup –, care nu arat\
`ndelung\-r\bdare, care nu râvnesc – de[i s-au `mp\rt\[it de
darul dumnezeiesc – s\ se fac\ `ntru totul p\rta[e ale Duhului
celui bun [i cu ajutorul Lui s\ se elibereze de r\utatea pati-
milor, sunt `n[elate de p\cat [i nu-[i mai poart\ de grij\,
dup\ ce au primit harul, au dobândit mângâierea [i s-au `n-
fruptat din dulcea]a cea dumnezeiasc\. (Aceste suflete) `n-
dat\ se mândresc, nu-[i zdrobesc inima (prin poc\in]\), nu-[i
smeresc cugetul, nu sunt `nsetate (dup\ virtu]i) [i nu tind c\-
tre treapta cea mai `nalt\ a nep\timirii. Mul]umindu-se cu
aceast\ pu]in\ mângâiere a harului, sporind `n mândrie, [i
nu `n smerenie, sunt, `n cele din urm\, dezbr\cate [i de da-
rul pe care s-au `nvrednicit (s\-l primeasc\). Pe când sufletul
care iube[te cu adev\rat pe Dumnezeu, dup\ cum s-a spus,

chiar dac\ ajunge s\ `mplineasc\ mii de virtu]i, chiar dac\ `[i
supune trupul la lungi privegheri, chiar dac\ se `nvrednice[te
de multe daruri ale Duhului, de descoperiri [i taine, este
cump\tat [i smerit [i socote[te c\ `nc\ nu-[i duce via]a dup\
poruncile lui Dumnezeu, c\ n-a s\vâr[it ceva (care s\-l `n-
vredniceasc\ s\ stea) de-a dreapta [i arat\ iubire neostoit\
fa]\ de Hristos.
27. A urca treptele des\vâr[irii nu este u[or [i la `nde-
mâna oricui. Pentru a ajunge cineva pe treptele des\vâr[irii,
unde patimile pier, e nevoie de multe osteneli [i lupte, de
vreme lung\ [i osârdie, de multe `ncerc\ri [i ispite. Numai
atunci când omul `ndur\ b\rb\te[te tot felul de ispite – aduse
de cel-r\u – se `nvrednice[te de mare cinste [i de darurile
`mbel[ugate ale Duhului; numai atunci ajunge mo[tenitor al
~mp\r\]iei celei cere[ti.
28. Sufletul care nu se poart\ a[a cum am spus [i nu are
`n el fiorul sfin]eniei, s\ se `ntristeze [i s\-L roage pe Domnul
s\-L fac\ p\rta[ la acest bun [i la lucrarea Duhului – s\vâr[it\
asupra min]ii prin descoperiri minunate. (Se [tie c\), potrivit
legiuirilor biserice[ti, cei care s\vâr[esc p\cate (grele) sunt
afurisi]i de c\tre preot [i (numai) dup\ ce se poc\iesc sunt
reprimi]i `n sânul Bisericii; (spre deosebire de ace[tia), cei ce
duc via]\ curat\ sunt ridica]i pe treapta preo]iei, a[a c\, din
afara altarului, vin `nl\untrul lui, pentru a sluji [i a prezida (adu-
n\rile) Domnului. Socotim c\ tot a[a se `ntâmpl\ [i `n comu-
niunea tainic\ (a sufletului) cu Duhul ([i cu `ntreaga Sfânt\
Treime), pe care Apostolul o pomene[te zicând: „Harul Dom-
nului nostru Iisus Hristos [i dragostea lui Dumnezeu Tat\l [i
`mp\rt\[irea Sfântului Duh s\ fie cu voi cu to]i” (2 Cor. 13, 13).
Iat\ cum se `ntâmpl\ acest lucru: Sfânta Treime locu-
ie[te `n sufletul curat, ([i o dat\ cu ea) `n (om) se s\l\[luie[te
24 – Omilii
bun\tatea dumnezeiasc\. Locuie[te nu precum este ea, c\

pe ea n-o poate cuprinde nici m\car `ntreaga zidire, ci dup\
cât ì este omului de folos. Dar dac\ sufletul se abate câtu[i
de pu]in de la calea voit\ de Dumnezeu [i `ntristeaz\ pe Du-
hul cel dumnezeiesc, mintea i se afurise[te [i se `ndep\rtea-
z\ de la el bucuria cea duhovniceasc\; harul dumnezeiesc,
iubirea [i toat\ lucrarea cea bun\ a Duhului se `mpu]ineaz\,
iar omul este l\sat `n seama duhurilor celor necurate [i a is-
pitelor pân\ ce sufletul s\u iar\[i se `ntoarce la calea binepl\-
cut\ Duhului. Ar\tând poc\in]\, din nou este cercetat de har
[i din nou dobânde[te darurile cere[ti, chiar mai mult ca `na-
inte. Dar dac\ cineva cu nimic nu `ntristeaz\ pe Duhul, ci are
via]\ binepl\cut\ (Lui), dac\ se `mpotrive[te cugetelor celor
rele [i pururea este alipit de Domnul, (acela) spore[te du-
hovnice[te, se `nvrednice[te de darurile cele de negr\it, mer-
ge din slav\ `n slav\ [i de la o odihn\ la alta, `nc\ [i mai de-
s\vâr[it\. ~n cele din urm\, ajungând la m\sura cre[tinului
des\vâr[it, se num\r\ `ntre lucr\torii [i slujitorii neprih\ni]i ai
lui Hristos, `n ~mp\r\]ia Lui cea ve[nic\.
29. Se cuvine s\ [tim c\ cele ce se v\d sunt umbre ale
celor tainice. ({i anume), templul cel v\zut (este umbr\) a
templului din inim\, preotul (este umbr\) a Preotului celui
adev\rat al harului – a lui Hristos – [i a[a mai departe. Deci,
dup\ cum `n biserica cea v\zut\, dac\ nu au loc mai `ntâi
citirile, psalmodierile [i slujba cuvenit\, preotul nu poate s\-
vâr[i taina dumnezeiasc\ a trupului [i sângelui lui Hristos;
apoi, chiar dac\ toat\ rânduiala bisericeasc\ este `mplinit\,
dac\ jertfa euharistic\ nu este s\vâr[it\ de preot, iar (po-
porul) nu se `mp\rt\[e[te cu trupul lui Hristos, se consider\
c\ rânduiala bisericeasc\ n-a fost respectat\ (`ntru totul) [i
c\, prin urmare, taina este nedeplin\ –; tot a[a trebuie s\ pri-
vim (faptele) cre[tinului. Chiar dac\ acesta ]ine tot postul,
privegheaz\ necontenit, psalmodiaz\, duce via]\ ascetic\ [i

`mpline[te toate virtu]ile, `ns\ nu s\vâr[e[te pe jertfelnicul ini-
mii lui lucrarea tainic\ a Duhului, osteneala lui r\mâne nede-
s\vâr[it\, iar `n inima lui nu se a[terne bucuria Duhului.
30. Bun lucru este postul, bun\ [i privegherea, bun\ [i
nevoin]a. Acestea `ns\ sunt numai `nceputul vie]ii celei bine-
pl\cute lui Dumnezeu. Este o mare nes\buin]\ `ns\ s\ se `n-
cread\ cineva, cu toat\ inima, `n unele ca acestea. Cu ade-
v\rat, uneori, (cei ce `mplinesc aceste fapte) se `mp\rt\[esc
de har. Trebuie `ns\ s\ [tim c\ r\utatea, cum s-a spus mai
`nainte, cuib\rit\ `nl\untrul nostru, lucreaz\ cu viclenie, c\
uneori de bun\voie se retrage [i nu s\vâr[e[te cele ale sale.
(Atunci), face pe om s\ cread\ c\ mintea i s-a cur\]it [i c\
este deja des\vâr[it. Apoi, tâlh\re[te, `l atac\ pân\ ce `l pune
la p\mânt. Cei care au tr\it, (s\ zicem), dou\zeci de ani prin-
tre solda]i ori printre tâlhari, [tiu c\ aceia cunosc multe vicle-
[uguri `mpotriva du[manilor; se fac c\ se retrag, abat aten]ia
`n alt\ parte, [i dup\ ce ì `nconjoar\, ì ucid f\r\ mil\. (Deci,
dac\ ace[tia cunosc astfel de vicle[uguri), cu cât mai multe
curse trebuie s\ [tie cel vechi de mii de ani, care nimic alta
nu voie[te decât pierderea sufletelor (oamenilor); acesta [tie
s\ pun\ curse `n adâncul inimii [i, `nadins, uneori nu `[i s\-
vâr[e[te lucrarea sa, pentru ca omul s\ cread\ c\ e des\vâr[it.
Prin urmare, grija cea mare a cre[tinului s\ fie ca – oricâte
lucruri bune ar s\vâr[i – s\ nu se mul]umesc\ cu ele, s\ nu se
`ncread\ `n ele, nici s\ nu cread\ c\ a s\vâr[it ceva deosebit.
Iar dac\ se `mp\rt\[e[te din har, s\ nu cread\ c\ l-a dobân-
dit (pe tot), ci s\ fl\mânzeasc\ (dup\ des\vâr[ire), s\ se
`ntristeze, s\ plâng\ [i s\-[i zdrobeasc\ inima cu totul.
31. A[a se `ntâmpl\ [i cu cele duhovnice[ti. S\ ne `nchi-
puim o cas\ `mp\r\teasc\, având multe cur]i [i pridvoare, cu
cl\diri exterioare [i interioare – `n care se afl\ porfira [i como-
rile – [i cu (o cl\dire) `nc\ [i mai l\untric\ decât acestea, unde

locuie[te `nsu[i `mp\ratul. Dac\ cineva, intrând `n cur]ile [i
cl\dirile cele dinafar\, socote[te c\ a [i ajuns la c\mara cea
dinl\untru, se `n[al\. Tot a[a se `ntâmpl\ [i pe t\râm duhov-
nicesc. Cei ce duc r\zboi cu pântecele [i cu somnul, st\ruind
`n rug\ciune [i (cânt\ri de) psalmi, s\ nu cread\ c\ `n aceas-
ta st\ toat\ lupta [i c\ pot sta lini[ti]i. De ce? Pentru c\ ei se
afl\, (ca s\ zicem a[a), `n cur]ile cele din afar\ [i `n pridvorul
(des\vâr[irii) duhovnice[ti; ei nu au ajuns `nc\ acolo unde se
afl\ porfira [i comorile cele duhovnice[ti. Dac\ se `nvred-
nicesc de vreun dar duhovnicesc, lucrul acesta s\ nu-i `n[ele,
socotind c\ au [i ajuns la sfâr[itul (luptei). Se cuvine s\ se
cerceteze [i s\ vad\ dac\ au aflat comoara (cea duhovni-
ceasc\) `n vasul lor cel de lut, dac\ au `mbr\cat porfira Duhu-
lui, dac\ au v\zut pe ~mp\ratul [i dac\ au aflat cu adev\rat
odihna. Se cuvine s\ [tim c\ sufletul are un adânc al s\u [i
multe m\dulare [i c\ intrând p\catul `n el, a cuprins toate
m\dularele [i toate cugetele lui [i c\, venind harul, a cuprins
doar dou\ p\r]i ale lui, (celelalte r\mânând pe mai departe
sub st\pânirea p\catului). Desigur, cel ce nu are experien]\,
mângâiat de har, crede c\ toate m\dularele sufletului s\u au
fost cuprinse de har [i c\ p\catul a fost smuls din r\d\cini,
dar nu [tie c\ cea mai mare parte a sufletului se afl\ `nc\ `n
robia p\catului. Pentru c\ harul este unit cu sufletul, dup\
cum s-a spus de mai multe ori [i lucreaz\ `mpreun\ cu el,
precum (lucreaz\) ochiul `n unire cu trupul, dar `mpreun\ cu
el (`n suflet) se afl\ [i r\utatea, care duce cugetul `n `n[elare.
Deci, cel care nu [tie aceste lucruri, (primind mângâierea ha-
rului), crede c\ l-a [i primit pe tot, cuget\ lucruri mari despre
sine [i se mândre[te crezând c\ a ajuns la cur\]ie deplin\. Dar
acesta este departe de a cunoa[te adev\rul. Pentru c\, dup\
cum am mai spus mai `nainte, [i acesta este un vicle[ug al
CUVÂNT DESPRE LIBERTATEA MIN}II 373
lui satana; cedeaz\ `n anumite momente [i nu mai lucreaz\

cele ale sale, cu scopul de a face pe oameni s\ cread\ de-
spre ei c\ sunt des\vâr[i]i. Dar ([i `n via]a de toate zilele),
oare cel ce s\de[te vie culege numaidecât struguri? Sau cel
ce seam\n\ ogorul adun\ numaidecât roadele lui? Sau, oare,
pruncul abia n\scut ajunge numaidecât b\rbat `n putere?
S\ lu\m aminte la (Domnul) Iisus Hristos. Din ce slav\,
Fiu al lui Dumnezeu fiind [i Dumnezeu adev\rat, la ce (umi-
lin]e S-a supus): a fost dispre]uit, pironit pe cruce [i a p\-
timit. ~ns\, pentru c\ s-a smerit, a fost ridicat ([i dup\ firea
Sa cea omeneasc\) deasupra tuturor (creaturilor) [i a [ezut
de-a dreapta Tat\lui. Pe când [arpele cel viclean, cel care din-
tru `nceput i-a insuflat lui Adam dorin]a de a deveni dum-
nezeu, la cât\ necinste nu l-a `mpins cu aceast\ `nfumurare
([i cât\ pedeaps\ [i-a agonisit)! La acestea, deci, cugetând,
s\ ne silim pe cât ne st\ `n putin]\ s\ fim smeri]i [i s\ avem
pururea inim\ zdrobit\.
CUVÂNT DESPRE LIBERTATEA MIN}II
1. Când auzi c\ Hristos S-a pogorât la iad [i a eliberat su-

fletele care erau legate acolo, s\ nu socote[ti lucrul acesta
str\in de cele ce se s\vâr[esc acum (`n inima omului). Pentru
c\ inima este un (adev\rat) mormânt, iar (sufletul `mpreun\
cu) cugetele [i mintea (sunt ca [i sufletele din iad), `ngropate
`n ea [i `nconjurate de un `ntuneric adânc. Deci, (dup\ cum
atunci) Domnul a venit la sufletele din iad, care strigaser\
c\tre El, (acum) coboar\ `ntru adâncul inimii [i-i porunce[te
acesteia: Elibereaz\ sufletul cel `nchis (`n tine), care M-a che-
mat s\-l izb\vesc. {i ridicând piatra care zace peste mormânt,
`l deschide, `nviaz\ sufletul cu adev\rat mort [i-l elibereaz\

din temni]a cea `ntunecoas\.
2. Se `ntâmpl\ uneori ca diavolul s\ vorbeasc\ cu vicle-
nie inimii tale [i s\-i zic\: {tii câte rele ai f\cut! }i s-a umplut
sufletul de nelegiuiri [i te-ai `ngreuiat cu (multe) p\cate. (Eu
`ns\ zic): S\ nu te la[i, [i sub cuvânt de smerenie s\ ajungi
la dezn\dejde! (S\ [tii c\) de la c\lcarea poruncii a intrat `n
lume r\utatea [i de atunci vorbe[te `n fiecare clip\ sufletului,
precum vorbe[te un om c\tre alt om, [i-i insufl\ lucruri ne-
bune[ti. (La [oaptele diavolului) s\ r\spunzi: Am `n scris asi-
gurarea lui Dumnezeu, Care spune: „Nu voiesc moartea p\-
c\tosului, ci s\ se `ntoarc\ – prin poc\in]\ – [i s\ fie viu” (Iez.
33, 11). Ce rost a avut pogorârea (Fiului lui Dumnezeu prin-
tre oameni), dac\ nu s\ mântuiasc\ pe cei p\c\to[i, s\ lu-
mineze pe cei dintru `ntuneric [i s\ dea via]\ celor mor]i?
3. Dup\ cum puterea potrivnic\ ne `ndeamn\ (la s\vâr-
[irea faptelor rele), tot a[a [i harul dumnezeiesc (ne `ndeam-
n\ la s\vâr[irea faptelor bune). Dar (niciuna dintre cele dou\
puteri) nu ne sile[te, ci ne las\ libertatea de discern\mânt [i
de alegere. De aceea, pentru faptele pe care le-a f\cut `m-
pins de satana, omul `nsu[i – iar nu satana – prime[te pe-
deapsa, ca unul care a s\vâr[it r\ul nu `mpins cu for]a, ci sf\-
tuit de cugetul s\u. Tot a[a se `ntâmpl\ [i cu s\vâr[irea bi-
nelui: harul nu pune pe seama sa binele f\cut, ci pe seama
omului; `l `nconjoar\ pe acesta cu slav\, ca pe unul care a
s\vâr[it binele. Pentru c\ harul, a[a cum s-a spus, nu leag\,
nici nu constrânge voin]a omului, ci, de[i coexist\ cu aceas-
ta, el cedeaz\ `n fa]a liberului arbitru, ca s\ se vad\ `n ce m\-
sur\ voin]a omului `nclin\ spre virtute sau spre r\u. De alt-
fel, st\ `n firea omului s\ aleag\ `ntre bine [i r\u.
4. Se cuvine s\ ne p\zim cugetul, ca s\ nu se amestece
cu gândurile cele murdare, venite de la cel-viclean. C\ dup\
cum atunci când un trup se `mpreuneaz\ cu altul, se `nti-

neaz\, tot a[a [i cugetul, intrând `n leg\tur\ [i unindu-se cu
cugetele cele rele, se perverte[te; (se perverte[te) nu numai
când se une[te cu cugetele cele rele care vin de la cel-viclean,
ci [i (când se une[te) cu oricare alt cuget r\u, cum este cel
al necredincio[iei, al `n[el\toriei, al slavei de[arte, al mâniei,
al pizmei [i al duhului de ceart\. Aceasta `nseamn\ „s\ ne
cur\]im de orice `ntinare a trupului [i a sufletului” (2 Cor.
7. 1). C\ exist\ stric\ciune [i desfrâu [i `n (adâncul) cel nev\-
zut al sufletului, (stric\ciune) care se arat\ prin cugetele cele
nebune[ti. Or, dup\ cum „pe acela care stric\ templul lui
Dumnezeu – care este trupul –, pe acela `l va strica Dum-
nezeu” (1 Cor. 3, 17), tot a[a [i cel care `[i stric\ cugetul [i
mintea, `mpingându-le la lucruri nebune[ti, va fi vrednic de
pedeaps\. Prin urmare, dup\ cum p\zim trupul de p\catul
cel v\zut, tot a[a (se cuvine s\ p\zim) [i sufletul de cugetele
cele nebune[ti, pentru c\ (sufletul) este mireasa lui Hristos.
Se spune (`n acest sens) `n Sfânta Scriptur\: „V-am logodit
unui singur b\rbat, ca s\ v\ `nf\]i[ez lui Hristos fecioar\ nepri-
h\nit\” (2 Cor. 11, 2); [i: „Mai `nainte de orice p\ze[te-]i ini-
ma, pentru c\ din ea ies izvoarele vie]ii” (Pilde 4, 23). „Cuge-
tele viclene s\ se dep\rteze de la Dumnezeu” (~n]. Sol. 1, 3),
[i altele asemenea pe care le `nva]\ Sfânta Scriptur\.
5. Fiecare s\-[i cerceteze sufletul [i s\ vad\ c\tre ce `n-
clin\. {i dac\ vede c\ inima `nclin\ spre `mplinirea legilor lui
Dumnezeu, s\ se sileasc\, pe cât ì st\ `n putin]\, s\-[i p\s-
treze mintea curat\, departe de cugetele cele viclene, pre-
cum face cu trupul. (S\ fac\ aceasta) dac\ vrea, potrivit f\g\-
duin]ei, s\ se numere `mpreun\ cu sufletele cele curate [i
iubitoare de Dumnezeu.
6. Dup\ cum un agricultor grijuliu mai `ntâi `[i preg\te[te
ogorul, cur\]indu-l de m\r\cini, [i dup\ aceea arunc\ s\mân]a
sub brazd\, tot a[a se cuvine s\ fac\ [i acela care a[teapt\ s\

primeasc\ de la Dumnezeu s\mân]a harului – mai `ntâi s\
cur\]easc\ ]arina inimii sale –, ca venind s\mân]a Duhului, s\
dea roade multe [i bune. C\ dac\ nu face mai `ntâi acest
lucru [i dac\ nu se cur\]e[te de `ntin\ciunea trupului [i a du-
hului, r\mâne pe mai departe carne [i sânge, departe de (iz-
vorul) vie]ii.
7. Trebuie s\ fim cu luare-aminte la vicle[ugurile celui-r\u,
care ne `mpresoar\. C\ dup\ cum Duhul Sfânt, a[a cum spune
(Apostolul) Pavel, pe toate le face, ca pe to]i s\-i câ[tige (cf.
1 Cor. 9, 22), tot a[a [i (duhul) r\ut\]ii pe toate le face ca pe
to]i s\-i dea pierz\rii: Cu cei ce se roag\, f\]\re[te rug\ciu-
nea, pentru a-i r\t\ci [i a-i face s\ se `nfumureze; cu cei ce
postesc, poste[te, pentru a-i `n[ela cu mândria; celor ce se
ocup\ cu cercetarea Scripturii li se arat\ f\când [i el acela[i
lucru, pentru ca astfel s\-i abat\ de la calea cea dreapt\; iar
celor ce s-au `nvrednicit s\ aib\ descoperiri le spune c\ des-
coperiri are [i el. C\ zice (Apostolul) Pavel: „Satana se schim-
b\ `n `nger al luminii” (1 Cor. 11, 14), ca s\ `n[ele (pe oa-
meni) cu str\lucirea luminii [i s\-i atrag\ la sine. ~ntr-un cu-
vânt, `n tot chipul se schimb\ (satana), pentru ca, `ntr-un fel
sau altul, s\ duc\ pe oameni la pierzare. De aceea zice (Apos-
tolul): S\ ne cur\]im de orice gând [i de orice cuget care se
ridic\ `mpotriva cunoa[terii lui Dumnezeu (cf. 2 Cor. 10, 5).
Iat\ pân\ unde se `ntinde `ndr\zneala celui-viclean: el vrea s\
piard\ chiar [i pe cei care cunosc pe Dumnezeu. De aceea,
se cuvine s\ ne p\zim inima cu toat\ grija [i s\ cerem de la
Dumnezeu `n]elepciune, ca s\ putem descoperi cursele ce-
lui-r\u. Se cuvine, de asemenea, s\ ne exercit\m necontenit
mintea [i cugetul cu `n]elepciunea [i s\ le `ndrept\m dup\
voia lui Dumnezeu. Nu este un lucru mai mare [i mai cinstit
decât acesta. C\ zice psalmistul: „M\rturisire [i m\re]ie este

lucrarea Lui” (Ps. 110, 3).
8. Sufletul care iube[te pe Dumnezeu obi[nuie[te – chiar
dac\ s\vâr[e[te toate faptele bune – s\ nu pun\ nimic pe
seama sa, ci s\ pun\ totul pe seama lui Dumnezeu. Dum-
nezeu `ns\, v\zând acest cuget s\n\tos [i drept, pe toate
(cele bune) le pune pe seama lui. Omul prime[te r\splata, ca
[i când numai el ar fi trudit [i ar fi f\cut totul, de[i fapta cea
bun\ nu-[i are izvorul doar `n el. A[a, de pild\, harismele [i
tot lucrul folositor prin care omul s\vâr[e[te binele sunt de
la Dumnezeu. Ale Lui sunt toate cele de pe p\mânt: trupul
[i sufletul, ba chiar [i faptul c\ omul exist\ este rodul bun\-
voin]ei Sale. Deci, ce-i mai r\mâne omului cu care s\ se `n-
drept\]easc\ [i s\ se mândreasc\? Trebuie spus c\ [i bunul
cel mai mare, harul, [i lucrul cel mai pl\cut pe care-l pot adu-
ce oamenii lui Dumnezeu – sufletul care cunoa[te cum stau
lucrurile [i pune toate lucrurile bune pe seama Lui – tot de la
Dumnezeu vin. C\ [i universul `ntreg tot lucrarea Lui este.
9. Dup\ cum, cât timp Israel a `mplinit voia St\pânului
– de[i niciodat\ n-a `mplinit-o pe cât trebuia, ci mai degrab\
s-a p\rut (c\ o `mpline[te) [i c\ ar crede drept [i `ndeajuns
`n El –, un stâlp de foc i-a mers `nainte, marea s-a dat `napoi
dinaintea lui [i alte multe fapte minunate s-au f\cut cu el; dar
când n-a mai `mplinit voia lui Dumnezeu, a fost dat pe mâna
du[manilor [i supus unor amare robii; tot a[a-i [i cu sufletul:
atâta timp cât, cu ajutorul harului, a cunoscut pe Dumnezeu
[i s-a cur\]it de multe `ntin\ciuni, el s-a ar\tat sfânt; dar
nemaiar\tând credincio[ia cuvenit\ Mirelui ceresc, a fost `n-
dep\rtat de la via]a la care se f\cuse p\rta[. Pentru c\ vr\j-
ma[ul poate s\-i fac\ s\ nu mai asculte (de Dumnezeu) [i pe
cei ce au ajuns la treptele (des\vâr[irii). De aceea, se cuvine
s\ ne lupt\m cu toat\ puterea [i s\ avem grij\, cu fric\ [i cu
cutremur, de via]a noastr\, chiar dac\ ne-am `mp\rt\[it de

Duhul lui Dumnezeu, ca nu cumva, s\vâr[ind cu nep\sare un
lucru, mic sau mare, s\ `ntrist\m astfel pe Duhul Domnului.
C\ dup\ cum „bucurie se face `n cer pentru un p\c\tos care
se poc\ie[te”, cum spune Adev\rul (Luca 5, 10), tot a[a,
mare `ntristare se face pentru un suflet care se lipse[te de
via]a cea ve[nic\.
10. Odat\ ce sufletul se `mp\rt\[e[te de har, ì sunt mai
folositoare cunoa[terea, luarea-aminte [i dreapta credin]\.
De altfel, pe acestea i le [i d\ Dumnezeu când sufletul le
cere, ca s\ slujeasc\ dup\ cuviin]\ Duhului – pe care s-a `n-
vrednicit s\-L primeasc\ –; ca nu cumva s\ fie am\git de (du-
hul) r\ut\]ii, ca nu cumva s\ gre[easc\ din ne[tiin]\, ca nu
cumva s\ fie nep\s\tor, ca nu cumva s\ tr\iasc\ f\r\ nicio
team\, ca nu cumva s\ se abat\ de la calea cea dreapt\ [i ca
nu cumva s\ s\vâr[easc\ ceva `mpotriva voii St\pânului.
11. Dup\ cum `ncep\torul faptelor rele, adic\ duhul lu-
mesc al r\t\cirii [i al `ntunericului p\catelor, locuie[te `n omul
st\pânit de cugetul cel trupesc, tot a[a [i `ncep\tura a tot bi-
nele, adic\ puterea Duhului celui luminos, locuie[te `n omul
cel sfin]it, dup\ cum s-a spus: „Voi c\uta]i dovada c\ Hristos
locuie[te `ntru mine” (2 Cor. 13, 3); sau: „Nu mai tr\iesc eu,
ci Hristos tr\ie[te `ntru mine” (Gal. 2, 20); sau: „Câ]i `n Hristos
v-a]i botezat, `n Hristos v-a]i `mbr\cat” (Gal. 3, 27); Sau (cum)
spune Domnul: „Eu [i Tat\l Meu vom veni [i vom face s\la[
`ntru el” (Ioan 14, 23). Acestea nu se s\vâr[esc pe ascuns, ci
pe fa]\, `ntru putere [i adev\r, `n cei ce s-au f\cut vrednici
de ele. Pentru c\, pe când Legea cea veche, conducând pe
oameni, `n vremurile cele de demult, prin cuvântul care nu
avea ipostas, punea asupra lor un jug greu [i de nesuferit [i
nu le d\dea niciun ajutor, pentru c\ nu avea puterea Duhului
– c\ zice Apostolul: Acest lucru „era cu neputin]\ Legii, fiind
slab\ [i f\r\ trup” (Rom. 8, 3), [i celelalte; de la venirea lui

Hristos, u[a harului a fost deschis\ cu adev\rat celor ce cred,
iar puterea lui Dumnezeu [i lucrarea Duhului se `mp\rt\[esc
tuturor.
12. Dup\ ce Hristos a trimis ucenicilor S\i bunul cel mai
de pre], harul Duhului – din care izvor\[te acea putere dum-
nezeiasc\ care se s\l\[luie[te `n suflete [i mântuie[te pe cei
ce cred –, i-a vindecat de p\cate [i i-a eliberat de `ntuneric [i
de (puterea) mor]ii; c\ pân\ atunci sufletul lor era r\nit [i `n-
l\n]uit, rob al `ntunericului [i al p\catului. De bun\ seam\, su-
fletul care `nc\ nu s-a `nvrednicit s\ se fac\ s\la[ al lui Hristos,
nici s\ fac\ lucr\toare puterea Duhului, se afl\ `nc\ `ntru `ntu-
neric; `ns\ pentru aceia asupra c\rora a venit harul Duhului
celui dumnezeiesc [i `n ale c\ror min]i s-a s\l\[luit, Domnul
le este ca [i suflet. C\ zice dumnezeiescul Apostol: „Cel ce
s-a alipit de Domnul un duh va fi cu El” (1 Cor. 6, 17). Iar
Domnul `nsu[i zice: „Dup\ cum Eu [i cu Tine una suntem, [i
ei s\ fie una `ntru Noi” (Ioan 17, 21). O, de cât\ milostivire
s-a `nvrednicit firea omeneasc\, cea r\v\[it\ de p\cat! (Era
atât de r\v\[it\ firea omeneasc\), `ncât sufletul – unit cu r\u-
tatea patimilor [i f\când cu ea un tot – chiar dac\ ar fi voit, nu
putea s\ s\vâr[easc\ ceea ce i se p\rea firesc. Pentru c\ zice
(Apostolul) Pavel: „Ceea ce nu voiesc, aceea fac” (Rom. 8, 19).
Cu cât mai mult, deci, `mpreunându-se puterea lui Dum-
nezeu cu un suflet sfin]it, se va face una voin]a acestuia cu a
Lui? Sufletul (omului) `nclinat c\tre adev\r este ca [i sufletul
lui Hristos: acesta de bun\ voie se las\ mânat de puterea Du-
hului celui bun [i nu-[i mai `mpline[te voia sa. C\ zice (Apos-
tolul): „Cine ne va desp\r]i pe noi de dragostea lui Hristos?”
(Rom. 8, 35), adic\ (cine va desp\r]i) sufletul de Duhul cu
care este unit?
13. Se cuvine, mai `nainte de toate, ca acela care este

n\scut de la Duhul [i vrea s\ fie urm\tor al lui Hristos [i s\
se cheme `mpreun\ cu El fiu al lui Dumnezeu, s\ rabde cu
b\rb\]ie necazurile care vin asupra sa, adic\ bolile trupe[ti,
oc\rile de la oameni [i cursele `ntinse de puterile cele nev\-
zute. Pentru c\ `ncercarea sufletului cu felurite necazuri se
face cu `ng\duin]a lui Dumnezeu, ca s\ se arate tuturor su-
fletele care iubesc cu adev\rat pe Domnul. Semn al alegerii
este trecerea prin u[a cea strâmt\ a `ncerc\rilor [i necazuri-
lor; c\ patriarhii, proorocii, apostolii [i mucenicii din totdea-
una prin acestea se fac binepl\cu]i lui Dumnezeu. C\ zice
Scriptura: „Fiule, dac\ vrei s\ sluje[ti Domnului, preg\te[te-]i
sufletul (s\ `ndure) ispita; prinde curaj [i arat\-te st\ruitor”; [i
mai departe: „Cele ce vin asupra ta, prime[te-le ca pe ni[te
lucruri bune, [tiind c\ f\r\ (`ng\duin]a lui) Dumnezeu nimic
nu se face” (~n]. Sir. 2, 1-2, 4). Prin urmare, sufletul care vrea
s\ plac\ lui Dumnezeu se cuvine s\ arate `n primul rând r\b-
dare [i n\dejde. Pentru c\ [i acesta este un vicle[ug al dia-
volului: s\ ne duc\ la descurajare, ca s\ ne pierdem n\dej-
dea `n Domnul. (Noi [tim `ns\ c\) Dumnezeu nu `ng\duie
niciodat\ ca sufletul care crede `n El s\ fie strivit de ispite [i
s\ se piard\. C\ zice Apostolul: „Credincios este Dumnezeu;
El nu va `ng\dui ca s\ fi]i ispiti]i mai mult decât pute]i, ci o
dat\ cu ispita va aduce [i sc\parea din ea, ca s\ pute]i r\bda”
(1 Cor. 10, 13). Prin urmare, cel-viclean nu `ntristeaz\ sufle-
tele pe cât vrea, ci pe cât ì este `ng\duit de Dumnezeu. C\
dac\ oamenii [tiu ce povar\ poate duce un catâr, un asin ori
o c\mil\, [i pun pe fiecare dintre ace[tia cât trebuie; dac\
olarul [tie cât timp trebuie s\ ]in\ oalele la foc: nici mai mult,
ca s\ nu crape, nici mai pu]in, ca, nefiind `ndeajuns de arse,
s\ nu fie nefolositoare; dac\ atâtea lucruri [tie mintea ome-
neasc\, (nu crezi) c\ Dumnezeu [tie la cât\ ispit\ poate fi
supus fiecare suflet, pentru ca s\ se fac\ vrednic de ~mp\-

r\]ia cerurilor?
14. Pentru c\ dup\ cum cânepa, dac\ nu se bate mult,
nu se poate toarce – iar cu cât se bate [i se piapt\n\ mai mult,
cu atât mai curat\ [i mai bun\ se face –; dup\ cum vasul de
curând f\cut numai dac\ este copt la foc este de folos oame-
nilor; [i dup\ cum pruncul (pân\ nu se face b\rbat) nu este
`n stare s\ s\vâr[easc\ vreo lucrare din aceast\ lume, adic\
nu poate s\ zideasc\, nici s\ semene, nici vreun alt lucru s\
fac\; tot a[a (se `ntâmpl\) deseori [i cu sufletul: el se poate
`mp\rt\[i de har [i de odihna Domnului, dar pân\ nu dobân-
de[te bun\tatea Domnului [i nu este supus la felurite `ncer-
c\ri de duhurile cele rele, nu poate fi `nc\ vrednic de ~mp\-
r\]ia cerurilor. Zice, `n acest sens, dumnezeiescul Apostol:
„Iar dac\ sunte]i f\r\ certare, de care to]i au parte, atunci
sunte]i fii nelegitimi, [i nu fii adev\ra]i” (Evr. 12, 8). A[a `ncât
ispitele [i necazurile spre folosul omului se aduc, ca s\ fac\
sufletul mai `ncercat [i mai tare; deci, cel ce rabd\ toate aces-
tea pân\ la sfâr[it, având n\dejde `n Domnul, este cu nepu-
tin]\ (s\ nu dobândeasc\) f\g\duin]a Duhului [i izb\virea de
patimile r\ut\]ii.
15. C\ dup\ cum mucenicii, supu[i la chinuri [i pe toate
r\bdându-le – ba chiar [i moartea –, s-au `nvrednicit de slav\
[i cununi; – [i cu cât mai multe [i mai mari le-au fost oste-
nelile, cu atât mai mare slav\ [i `ndr\zneal\ la Dumnezeu au
dobândit –; tot a[a se `ntâmpl\ [i cu sufletele supuse la dife-
rite `ncerc\ri, unele v\zute, venite de la oameni, altele nev\-
zute, venite de la cugetele cele nebune[ti, iar altele de la
boli, care aprind sufletul. Dac\ pe acestea le rabd\ pân\ la
sfâr[it, vor dobândi acelea[i cununi [i aceea[i `ndr\zneal\ ca
[i mucenicii. Pentru c\ mucenicia necazurilor, pe care aceia
au `ndurat-o de la oameni, o `ndur\ ace[tia de la duhurile
cele necurate care lucreaz\ `n ei. Deci, cu cât mai multe

necazuri sufer\ ace[tia de la cel-r\u, cu atât mai mare slav\
[i `ndr\zneal\ se vor `nvrednici s\ primeasc\ de la Duhul cel
bun, nu numai `n veacul ce va s\ fie, ci [i acum.
16. Calea care duce la via]\, dup\ cum se [tie, este strâm-
t\ [i plin\ de necazuri [i pu]ini sunt cei ce o str\bat (pân\ la
cap\t). De aceea, orice `mpotrivire la ispita venit\ de la
diavol – de dragul mo[tenirii care este `n ceruri – trebuie spri-
jinit\ puternic de n\dejde. C\ oricâte necazuri am r\bda,
niciunul dintre ele nu se poate m\sura cu bun\t\]ile f\g\-
duite sau cu mângâierea pe care o d\ `nc\ de aici Duhul cel
bun sufletelor, izb\vindu-le din `ntunericul patimilor [i al r\u-
t\]ii [i iertându-le mul]imea datoriilor [i a p\catelor. C\ zice
(Apostolul): „Socotesc c\ p\timirile de acum nu sunt vred-
nice de m\rirea care ni se va descoperi” (Rom. 8, 18). De
aceea, zicem, pe toate s\ le r\bd\m pentru Domnul, chiar [i
moartea, ca ni[te osta[i viteji ai Lui. S\ nu ne oprim la lucru-
rile triste din lume, ci, slujind lui Dumnezeu, s\ r\bd\m ispi-
tele, c\ sunt pentru Hristos. Pizmuindu-ne potrivnicul pen-
tru r\splata ce ne a[teapt\, vrea s\ ne toarne `n suflet lenea
[i toropeala, ca, nemaiducând via]\ binepl\cut\ (lui Dum-
nezeu), s\ nu ne `nvrednicim de acele bunuri. Dar noi putem
birui toate cursele ridicate `mpotriva noastr\, pentru c\-L
avem ca `nso]itor `n lupt\ pe Hristos, pentru c\-L avem ap\-
r\tor [i ocrotitor pe Acela care la fel a p\timit `n acest veac,
Care a fost batjocorit, oc\rât, prigonit [i, `n cele din urm\, a
sfâr[it prin moarte ru[inoas\ pe cruce.
17. Dac\ vrem s\ `ndur\m u[or tot necazul [i toate is-
pitele, s\ dorim moartea pentru Hristos [i s-o avem totdea-
una `naintea ochilor; – de altfel, [i porunc\ ni s-a dat: s\ ne
lu\m crucea [i s\-L urm\m, or, aceasta `nseamn\ s\ fim tot-
deauna gata s\ murim (pentru El) –; deci, dac\ vom avea o
astfel de a[ezare a sufletului, vom `ndura u[or, dup\ cum

s-a spus, tot necazul, v\zut [i nev\zut. Celui ce este gata s\
moar\ pentru Hristos nu-i pas\ de clipele triste [i dureroase.
De aceea, zicem, necazurile sunt greu de `ndurat pentru cei
ce nu iubesc moartea pentru Hristos [i nu au totdeauna gân-
dul `ndreptat c\tre El. Deci, cel ce dore[te s\ mo[teneasc\
pe Hristos [i prime[te patimile Lui, trebuie s\ [i le doreasc\
pentru sine, iar cei ce zic c\ iubesc pe Domnul, `ntru aceasta
s\ se fac\ cunoscu]i, adic\ prin aceea c\ `ndur\ orice necaz
care vine asupra lor, nu numai cu curaj, ci [i cu voie bun\,
având n\dejde `n El.
18. Se cuvine, `n primul rând, ca acela care `[i `nchin\
via]a lui Hristos s\ porneasc\, cu sau `mpotriva voin]ei sale,
fie c\ vrea sau nu inima sa, la s\vâr[irea binelui. C\ zice
Domnul, Care nu minte: „~mp\r\]ia cerurilor se ia prin str\-
duin]\, [i cei care se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11, 12).
Deci, se cuvine ca un astfel de om s\ se str\duiasc\ s\ intre,
dup\ cum s-a spus, pe poarta cea strâmt\ [i s\ porneasc\ la
s\vâr[irea virtu]ii chiar `mpotriva voii lui. Astfel, cel ce n-are
iubire, s\ (lucreze) iubirea, cel lipsit de blânde]e, (s\ arate)
blânde]e, (cel seme]) s\ se deprind\ (a `ndura) dispre]ul, iar
cel ce n-are plecare spre rug\ciune, s\ se sileasc\ la rug\-
ciune. (De bun\ seam\), Dumnezeu v\zându-l pe un astfel
de om ducând o astfel de lupt\, pornit spre s\vâr[irea bine-
lui, chiar [i atunci când inima i se `mpotrive[te, ì va face
parte de rug\ciunea cea adev\rat\, de cuget milostiv, de
r\bdare, de m\rinimie [i, `ntr-un cuvânt, `l va d\rui cu toate
roadele Duhului. Dac\ este cineva lipsit de celelalte virtu]i,
dar se sile[te spre rug\ciune, prime[te ca dar al rug\ciunii
`nt\rirea `n credin]a `n Hristos, bucuria [i pacea Duhului Sfânt
[i (plecare) c\tre blânde]e, c\tre smerenie [i c\tre alte virtu]i;
`ns\ r\mâne lipsit de celelalte bunuri, dup\ cum s-a spus,
pentru c\ nu se sile[te s\ le dobândeasc\, (sau poate) nici nu

le cere de la Hristos. Deci, ca s\ le primeasc\, se cuvine s\
le [i cear\ de la Dumnezeu, chiar [i `mpotriva voii sale. S\ ia
aminte `ns\ s\ se fereasc\ de cuvintele necuvenite, s\ nu se
mânie, nici s\ ridice glasul. C\ zice (Apostolul): „Orice am\-
r\ciune [i mânie [i sup\rare s\ fie `ndep\rtate de la voi”
(Efes. 4, 31). S\ nu vorbeasc\ de r\u pe cineva, nici s\ nu ju-
dece (pe cineva), nici s\ nu se mândreasc\, pentru ca, v\-
zându-l astfel Domnul, precum s-a zis, silindu-se (`n s\vâr-
[irea binelui), s\-i dea puterea s\ s\vâr[easc\ u[or [i f\r\
trud\ acele lucruri pe care mai `nainte nu le putea s\vâr[i nici
cu sila, pentru c\ r\utatea locuia `n el. Atunci `mplinirea
tuturor virtu]ilor va fi pentru el ca (a doua) natur\. C\ venind
Domnul [i locuind `n el, dup\ cum ~nsu[i a f\g\duit, sau, mai
bine zis, locuind el `n Domnul, va `mplini poruncile cu mult\
u[urin]\.
19. Acela care st\ruie `n rug\ciune, dar nu [i `n smerenie,
iubire, blânde]e [i `n celelalte virtu]i, ajunge la acest sfâr[it:
uneori, pentru c\ Dumnezeu este bun, ì trimite harul S\u [i
ì `mpline[te cererile. ~ns\ pentru c\ nu-[i are cugetul de-
prins cu virtu]ile pomenite mai sus, (cu timpul), fie c\ pierde
harul primit, fie c\, mândrindu-se, nu mai `nainteaz\, nici nu
mai spore[te `n har. C\, dup\ cum s-a spus, Domnul ~[i afl\
s\la[ [i odihn\ `n sufletul smerit, iubitor, blând, (care), `ntr-un
cuvânt, `mpline[te sfintele Sale porunci. Prin urmare, cel ce
voie[te s\ creasc\ [i s\ se des\vâr[easc\ duhovnice[te, s\ se
sileasc\ mai `ntâi de toate ca inima sa trufa[\ [i gata spre
ceart\ s-o fac\ blând\ [i ascult\toare de Dumnezeu. S\ se si-
leasc\ a-[i deprinde sufletul cu bun\tatea, din care s\-[i fac\
o datorie. {i a[a, sufletul va cre[te (duhovnice[te) [i va r\s\ri
`n el darul rug\ciunii, pe m\sura cugetului s\u. Apoi Duhul
`l va `nv\]a smerenia cea adev\rat\, iubirea cea nef\]arnic\
[i blânde]ea. Numai a[a, crescând [i des\vâr[indu-se dup\

(voia) Domnului, se arat\ vrednic de ~mp\r\]ia (cerurilor). C\
omul smerit niciodat\ nu cade. De unde s\ cad\ cel ce este
mai prejos decât to]i? De aceea, zicem c\ smerenia este
`n\l]are [i vrednicie de ner\pit.
20. Cei ce iubesc cu adev\rat pe Dumnezeu, nu de dra-
gul mo[tenirii ~mp\r\]iei Sale ~l iubesc, (ca negustorii), de dra-
gul unui câ[tig; nici pentru c\ se tem de iadul tocmit pentru
pedeapsa celor p\c\to[i, ci ~l iubesc pe Dumnezeu pentru c\
este Creatorul lor, `mplinind o rânduial\ fireasc\, a[a cum
robii arat\ supunere fa]\ de st\pânul lor [i (creaturile `[i iu-
besc) Creatorul. Ace[tia sunt cu mare luare-aminte la lucru-
rile dimprejur, (ca nu cumva vreunul dintre ele s\-i fac\ urâ]i
de Dumnezeu). C\ multe sunt cele care ne `mpiedic\ s\ fim
binepl\cu]i lui Dumnezeu. Nu numai s\r\cia [i lipsa de pre-
]uire, ci [i bog\]ia [i cinstea (dat\ de oameni) sunt ispite pen-
tru suflet. Oarecum, ispit\ [i piedic\ (`n calea des\vâr[irii)
sunt chiar mângâierea [i pacea n\scute `n suflet de har, dac\
sufletul care s-a `nvrednicit de acestea nu se folose[te de ele
cu m\sur\ [i luare-aminte. Pentru c\, socotind omul c\ sufle-
tul are drept pav\z\ harul, (cel-viclean) ì sl\be[te `ncrederea
[i-i insufl\ moliciune [i toropeal\. De aceea, sufletul care
prime[te harul este dator s\ arate evlavie [i grij\, pentru a
cinsti cum se cuvine darul primit [i pentru a da roade vred-
nice de el. Prin urmare, nu numai necazurile, ci [i bucuriile
pot fi piatr\ de poticnire; prin amândou\, Creatorul pune la
`ncercare pe oameni, ca s\ se arate acela care ~l iube[te nu-
mai [i numai de dragul Lui, ca pe Acela singur vrednic de
cea mai mare cinste [i iubire. Prin urmare, sunt piedic\ pen-
tru dobândirea vie]ii ve[nice, sunt pentru cel s\rac `n credin-
]\ [i cu cuget copil\resc, `n primul rând (clipele [i lucrurile)
dureroase, ca s\r\cia [i lipsa de pre]uire, iar (`n al doilea
25 – Omilii
rând) cele pl\cute, ca: bog\]ia, slava [i laudele de la oameni.

C\ [i prin acestea, cel-viclean poart\ r\zboi, `ns\ pe ascuns.
(Dar nu totdeauna acestea duc la r\u sfâr[it. Pe cel credin-
cios, `n]elept [i cu luare-aminte ele nu numai c\ nu-l vat\m\,
ba chiar `l ajut\ s\ dobândeasc\ ~mp\r\]ia lui Dumnezeu. C\,
dup\ cum zice dumnezeiescul Apostol, toate conlucreaz\ la
s\vâr[irea binelui pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu (cf.
Rom. 8, 28). Urmeaz\ de aici c\ acela care iube[te cu ade-
v\rat pe Dumnezeu, zdrobe[te [i biruie [i calc\ `n picioare
pe cele socotite piedici `n aceast\ lume, [i este purtat de (un
singur cuget [i de o singur\ sim]ire), de iubirea lui Dum-
nezeu. C\ zice dumnezeiescul prooroc: „Cursele p\c\to[ilor
m\ `nconjoar\, dar eu nu uit Legea Ta” (Ps. 118, 61).
21. Dumnezeiescul Apostol Pavel, vorbind despre taina
cre[tin\t\]ii, spune c\ aceasta st\ `n luminarea sufletului cre-
dincios prin lucrarea dumnezeiasc\, adic\ prin puterea Du-
hului. {i pentru ca nu cumva cineva, (r\t\cind), s\ cread\ c\
luminarea Duhului se m\rgine[te doar la cunoa[tere [i ast-
fel, din ne[tiin]\ [i trând\vie, s\ cad\ de la taina cea des\vâr-
[it\ a harului, d\ drept pild\ chipul lui Moise, sc\ldat `n lu-
mina Duhului, (pentru a ar\ta c\ este `n chip adeverit o lumi-
nare sim]it\). El zice: „Iar dac\ slujirea cea spre moarte, s\-
pat\ `n litere, pe piatr\, s-a f\cut `ntru slav\, `ncât fiii lui Israel
nu puteau s\-[i a]inteasc\ ochii la fa]a lui Moise din pricina
slavei celei trec\toare a fe]ei lui, cum s\ nu fie mai mult `ntru
slav\ slujirea Duhului? C\ci dac\ a avut parte de slav\ slu-
jirea care aduce osânda, cu mult mai mult prisose[te `n slav\
slujirea drept\]ii. {i nici m\car nu este sl\vit ceea ce era sl\-
vit `n aceast\ privin]\, fa]\ de slava cea covâr[itoare. C\ci
dac\ ceea ce este trec\tor s-a s\vâr[it prin slav\, cu atât mai
mult ceea ce este netrec\tor va fi `n slav\” (2 Cor. 3, 7-11).
Spunând: „ceea ce este trec\tor”, nume[te slava luminii care
`nv\luia trupul cel muritor al lui Moise. „Având deci o astfel

de n\dejde, noi lucr\m cu mult\ `ndr\zneal\” (2 Cor. 3, 12).
Mai departe, arat\ c\ acea slav\ nemuritoare descoperit\ de
Duhul str\luce[te acum necontenit `n cei vrednici, `n omul lor
cel l\untric, care este nemuritor. C\ zice: „Iar noi to]i – adic\
aceia care ne-am n\scut prin credin]a cea des\vâr[it\ de la
Duhul – privind ca `n oglind\, cu fa]a descoperit\, slava Dom-
nului, ne prefacem `n acela[i chip din slav\ `n slav\, ca de la
Duhul Domnului” (2 Cor. 3, 18). Spunând: „cu fa]a descope-
rit\”, arat\ fa]a sufletului. Deci, atunci când se `ntoarce cineva
c\tre Domnul, v\lul i se ia. „Iar Domnul este Duhul” (2 Cor.
3, 17). ~n chip clar, a[adar, a ar\tat prin acestea c\ un v\l al
`ntunericului a fost pus pe suflet [i a acoperit omenirea de la
c\lcarea poruncii de c\tre Adam. Acum, este `nl\turat de
str\lucirea Duhului de pe sufletele credincio[ilor cu adev\rat
vrednici (de aceasta). De aceea s-a [i petrecut venirea lui
Hristos. C\ Dumnezeu a binevoit ca aceia care cred cu ade-
v\rat s\ ajung\ la o astfel de treapt\ a sfin]eniei.
22. Aceast\ str\lucire a Duhului, zice, nu st\ doar `n des-
coperirea `n]elesurilor (lucrurilor) [i `n luminarea (min]ii) prin
har, ci `ntr-o str\lucire necontenit\, sim]it\, a luminii v\zute
`n suflete. (Iat\ câteva pilde): Zice Apostolul: „Dumnezeu a
zis ca lumina s\ str\luceasc\ `n `ntuneric”. (Aceast\) lumin\ a
str\lucit `n inimile noastre spre cunoa[terea slavei lui Hristos
(2 Cor. 4, 6). {i: „Lumineaz\ ochii mei, ca nu cumva s\ adorm
`ntru moarte” (Ps. 12, 4). Cu alte cuvinte, ca nu cumva,
lipsindu-se sufletul de Duhul, s\ fie acoperit de v\lul mor]ii;
sau: „Deschide ochii mei ca s\ v\d lucrurile minunate ale
Legii Tale” (Ps. 118, 18); sau: „Trimite lumina Ta [i adev\rul
T\u; acestea m\ vor conduce [i m\ vor sui pe muntele T\u
cel sfânt, la s\la[urile Tale” (Ps. 13, 3); sau: „~nsemnatu-s-a
peste noi lumina fe]ii Tale”, [i celelalte (Ps. 4, 6).
23. {i despre fericitul Pavel se spune c\, pe când era pe

cale, a fost `nv\luit de lumin\ (Fapte 9, 3); c\ pe (calea) lu-
minii a fost ridicat pân\ la al treilea cer (2 Cor. 12, 2) [i a
auzit taine de negr\it. N-a fost numai o luminare (a min]ii)
pentru a p\trunde `n]elesurile, ci a fost lumin\ aievea, sim]it\
`n suflet, (izvorât\) din puterea Duhului celui bun. Prin str\-
lucirea minunat\ (a acestei lumini), pe care ochii cei tru-
pe[ti nesuferind-o, au orbit, se descoper\ orice cuno[tin]\,
[i Dumnezeu Se face cunoscut cu adev\rat sufletului celui
vrednic [i iubit de El.
24. Orice suflet care s-a `nvrednicit – prin zel [i credin]\,
[i ajutat de har – s\ se `mbrace cu des\vâr[ire cu Hristos [i
s-a unit cu lumina cea cereasc\ a chipului celui nestric\cios,
cunoa[te `nc\ de pe acum toate tainele cere[ti. ~n ziua cea
mare a `nvierii, trupul `nsu[i, sl\vit [i el cu aceast\ lumin\, cu
chipul ceresc al slavei [i r\pit de Duhul la cer, precum s-a
scris, se va `nvrednici s\ fie de acela[i chip cu trupul slavei
(lui Hristos) [i `mpreun\-mo[tenitor cu Hristos al ~mp\r\]iei
celei ve[nice.
25. Pe cât cineva, ar\tând zel [i credin]\, s-a f\cut p\rta[
la slava Duhului Sfânt [i [i-a `mpodobit sufletul cu fapte bune,
pe atât se va `nvrednici `n ziua (judec\]ii) s\-i fie [i trupul
sl\vit. C\ avu]ia pe care acum o are cineva `nl\untrul s\u, se
va ar\ta atunci `n afar\, dup\ cum rodul ce se afl\ `n timp de
iarn\ `nl\untrul copacului, se arat\ vara `n afar\, precum s-a
zis mai `nainte. Deci, dup\ cum chipul cel dumnezeiesc al
Duhului, `ntip\rit `nc\ de acum `n sufletul sfin]ilor, va da [i
trupului lor chip dumnezeiesc [i ceresc, tot a[a [i v\lul duhului
celui lumesc, care acoper\ sufletul celor p\c\to[i, urâ]it de
patimi, va ar\ta [i trupul lor `ntunecat [i plin de toat\ ru[inea.
26. Dup\ ce Adam a c\lcat porunca, Dumnezeu, `n ma-
rea Sa `n]elepciune, l-a osândit la moarte. Aceast\ pedeaps\
a `ndurat-o, `n primul rând, sufletul s\u, c\ fiindu-i lipsite pu-

terile sale de desf\tarea cereasc\ [i duhovniceasc\ (pe care
i-o da traiul `n preajma lui Dumnezeu), ele s-au stins [i s-au
f\cut ca [i moarte. Dup\ aceea a venit [i moartea trupului,
dup\ nou\ sute treizeci de ani. Tot a[a [i acum: ~mp\cân-
du-se Dumnezeu cu neamul omenesc prin crucea [i moartea
Mântuitorului, sufletul care crede cu adev\rat – `nc\ `n trup
fiind – a fost adus din nou (`n starea) de a se desf\ta cu lu-
minile [i tainele cele cere[ti, iar puterile lui suflete[ti au fost
iar\[i (luminate) de lumina dumnezeiasc\ a harului. Urmeaz\
(`n chip firesc) ca [i trupul s\ se `mbrace cu slava cea nestri-
c\cioas\ [i netrec\toare.
27. Cei care, departe de lumea aceasta, `[i duc via]a
`n sfin]enie [i virtute sunt de asemenea acoperi]i de v\lul
patimilor; – pentru c\ `n urma neascult\rii protop\rintelui,
to]i ne-am f\cut vinova]i, adic\, zic, `nv\lui]i de cugetul cel
trupesc, pe care Apostolul `l nume[te `ndeob[te „moarte”
(Rom. 7, 24) –; ei `ns\ sunt asemenea celor care c\l\toresc
`n timpul nop]ii [i, `mplinind poruncile lui Dumnezeu, sunt
ca [i când stelele le lumineaz\ calea. Atâta timp cât sunt
`n `ntuneric, le este cu neputin]\ s\ vad\ totul clar. Se cu-
vine ca ei, cu zel [i credin]\, s\ se roage lui Hristos, Soarele
drept\]ii, s\ le lumineze inimile, ca s\ le `n]eleag\ limpe-
de pe toate; (s\ vad\) r\zboiul cel de multe feluri dus de
pretutindeni `mpotriva noastr\ de fiarele cele spirituale, (s\
vad\) frumuse]ile cele de negr\it ale lumii celei nestric\-
cioase, (s\ guste) pl\cerea de nespus, (s\ `mplineasc\) de-
s\vâr[it virtutea [i s\ le str\luceasc\ `n inimi lumina cea du-
hovniceasc\. C\ spune fericitul Pavel: „Iar hrana cea tare este
pentru cei des\vâr[i]i, care au prin obi[nuin]\ sim]urile `nv\-
]ate s\ deosebeasc\ binele de r\u” (Evr. 5, 14). De asemenea,
dumnezeiescul Petru zice: „Avem cuvântul cel proorocesc,
la care bine face]i luând aminte, ca la o f\clie ce str\luce[te

`n loc `ntunecos, pân\ când va str\luci ziua [i Luceaf\rul va
r\s\ri `n inimile voastre” (2 Petru 1, 19).
Cei mai mul]i `ns\ `ntru nimic nu se deosebesc de cei
care c\l\toresc noaptea, lipsi]i de orice lumin\, fie ea cât de
firav\. C\ f\r\ de cuvântul dumnezeiesc, care le poate lumi-
na sufletul, sunt ca ni[te orbi. Sunt cei `nl\n]ui]i de grijile p\-
mânte[ti ale acestei vie]i, de cei care n-au fric\ de Dumnezeu,
nici nu s\vâr[esc fapte bune. ~ns\ cei care, de[i prin[i de gri-
jile acestei vie]i, au totu[i credin]\ [i fric\ de Dumnezeu [i se
c\l\uzesc, a[a cum am spus, dup\ poruncile dumnezeie[ti,
se aseam\n\ celor care, c\l\torind noaptea, sunt c\l\uzi]i de
stele; pentru ace[tia este n\dejde de mântuire.
28. Bog\]ia se adun\ `n aceast\ via]\ pe felurite c\i; unii
adun\ folosindu-se de demnit\]ile pe care le au, al]ii din co-
mer], al]ii din exercitarea meseriilor, al]ii din cultivarea ogoa-
relor, iar al]ii prin alte mijloace. Tot a[a stau lucrurile [i `n cele
duhovnice[ti. Unii (se `mbog\]esc duhovnice[te) primind ha-
risme, a[a cum spune Apostolul: „Avem felurite daruri, dup\
harul ce ni s-a dat” (Rom. 12, 6), iar al]ii, s\vâr[ind fapte
bune [i (tr\ind) `n virtu]i. Sunt `ns\ unii care `ngroap\ aurul;
ace[tia sunt cei ce alearg\ cu st\ruin]\ [i r\bdare, [i adun\
bog\]ie, dar nesocotesc n\dejdea cea bun\. Ace[tia sunt
foarte grabnici c\tre primirea harului, dar numaidecât pri-
mindu-l, s-au [i s\turat de el [i sunt ca [i amor]i]i fa]\ de os-
teneli. (De la unii ca ace[tia) se ia harul de care se `nvredni-
ciser\, pentru c\ niciodat\ lenea [i nep\sarea nu stau `mpre-
un\ cu harul, [i pentru c\ sunt lipsi]i de fapte bune. (Astfel
de oameni) sunt cunoscu]i de Dumnezeu ca (oameni) r\i [i
f\r\ de pre] [i tot a[a vor fi afla]i [i `n veacul ce va s\ fie.
29. C\lcând porunca lui Dumnezeu [i alungat din Rai,
omul este ca [i legat cu dou\ lan]uri: unul, cel al lucrurilor
prin care `[i `ntre]ine aceast\ via]\ [i pl\cerile trupe[ti, (adic\)

cel al bog\]iei, al slavei (de[arte), al prieteniilor, al so]iei, al
copiilor, al rudelor [i, `ntr-un cuvânt, al tuturor celor v\zute,
de care cuvântul lui Dumnezeu ne porunce[te s\ ne dep\r-
t\m; altul, cel cu care sufletul a fost `nl\n]uit de duhurile cele
rele. De aceea, nici nu poate s\ iubeasc\ pe Dumnezeu pre-
cum dore[te. ~mpotrivirea tuturor (fa]\ de om), atât `n cele
v\zute, cât [i a celor nev\zute, s-a n\scut, deci, odat\ cu c\l-
carea poruncii lui Dumnezeu de c\tre primul om, [i de la el
(aceast\ `mpotrivire) a trecut la noi to]i. Deci, dac\ cineva
ascult\ de cuvântul lui Dumnezeu, dac\ se leap\d\ de cele
materiale [i de toate pl\cerile trupe[ti, poate s\ se alipeasc\
de Dumnezeu, s\ vorbeasc\ cu El `n lini[te [i s\ se `nt\-
reasc\. S\ ia `ns\ aminte c\ `n adâncurile inimii sale se d\ o
alt\ lupt\ [i un alt r\zboi, (r\zboiul) cugetelor. C\ numai im-
plorând cu mult zel [i credin]\ milostivirea lui Dumnezeu, ne
putem elibera de lan]urile cele l\untrice [i de `ntunericul du-
hurilor r\ut\]ii, care se arat\ prin patimile cele ascunse. Prin
harul [i puterea lui Hristos putem stinge acest r\zboi; este
cu neputin]\ s\ se izb\veasc\ cineva de aceast\ lupt\ f\r\
ajutorul lui Dumnezeu. Omului un singur lucru ì st\ `n pu-
tin]\: s\ se `mpotriveasc\ (p\catului) [i s\ nu se complac\ `n el.
30. Deci, (`ncurcându-se) cineva `n lucrurile acestei lumi,
]inut de felurite lan]uri [i robit de patimile cele rele, nu mai
[tie, dup\ cum am spus, c\ este [i o alt\ lupt\ [i un alt r\z-
boi, care se duce `ntru cele ascunse ale sale. Trebuie ca, dez-
legându-se de toate cele v\zute [i lep\dând pl\cerile tru-
pe[ti, s\ se alipeasc\ de Domnul, ca s\ poat\ cunoa[te lupta
mocnit\ a patimilor [i r\zboiul cel ascuns din el. C\ de nu va
face a[a, de nu dore[te din tot cugetul s\ se alipeasc\ de
Dumnezeu, nu cunoa[te patimile cele ascunse ale r\ut\]ii, nici
lan]urile l\untrice cu care este legat. Unul ca acesta nu [tie
`n ce primejdie se afl\; ascunde r\ni [i patimi [i se crede

teaf\r. (Astfel stau, `ns\, lucrurile cu cel cucernic); el nu ia `n
seam\ poftele [i slava (de la oameni), ci rugându-se [i luând
armele Duhului celui ceresc: plato[a drept\]ii, coiful mân-
tuirii, pav\za credin]ei [i sabia Duhului (Efes. 6, 14/17), pe
toate acestea le r\pune.
31. ~ncercând s\ ne despart\ de iubirea lui Hristos, po-
trivnicul se folose[te de nenum\rate vicle[uguri; fie prin lu-
crarea duhurilor celor rele ne strecoar\ `n suflet triste]e, fie
dezgroap\ p\cate vechi, fie stârne[te cugete necurate [i
nelegiuite, fie `ncearc\ s\ ne duc\ `n lâncezeal\ [i toropeal\,
ca s\ nu ne putem mântui. ~ns\ (nu se arat\ pe fa]\), ci st\
ascuns, vrând ca noi s\ credem c\ astfel de cugete sunt lu-
crarea sufletului nostru, [i nu a unui duh str\in. Deci, fie c\
unele ca acestea face, fie c\ asupra noastr\ aduce dureri tru-
pe[ti, oc\ri [i necazuri de la oameni, cu cât mai multe s\ge]i
arz\toare sloboze[te asupra noastr\, cu atât mai mult se cade
s\ ar\t\m n\dejde `n Dumnezeu, bine [tiind c\ aceasta este
voia Lui. C\ iubirea adev\rat\ de Dumnezeu se arat\ la vre-
me de `ncercare.
32. Dac\ compar\m miile de ani din aceast\ via]\ cu ve[-
nicia lumii celei nestric\cioase, ace[tia sunt ca un bob de nisip
luat din tot nisipul m\rii. Deci, s\ cuget\m a[a: S\ ne `nchi-
puim c\ tu e[ti singur `mp\rat pe acest p\mânt [i c\ ale tale
sunt toate comorile lui. S\ ne `nchipuim c\ aceast\ `mp\r\]ie
a luat fiin]\ odat\ cu ivirea celor dintâi lucruri din aceast\
lume [i c\ se va sfâr[i odat\ cu schimbarea [i pieirea lor. Prin
urmare, de po]i alege (`ntre cele dou\ `mp\r\]ii) o preferi,
oare, pe acesta `n locul celei adev\rate, care nu are `n ea
nimic trec\tor, ori supus stric\ciunii? Dac\ faci o astfel de ale-
gere, `]i spun c\ nu judeci drept. C\ zice Mântuitorul: „Ce-i
va folosi omului dac\ va câ[tiga lumea `ntreag\, iar sufletul
s\u `l va pierde?” (Matei 16, 26). Deci, nimic nu poate da

(omul) `n schimbul sufletului, pentru c\ sufletul este mai de
pre] decât `ntreaga lume [i decât orice `mp\r\]ie lumeasc\,
dar nu [i decât ~mp\r\]ia cerurilor.
C\ sufletul este mai de pre] (decât lumea toat\) se arat\
[i din aceea c\ Duhul Sfânt nu s-a unit, nici n-a avut p\rt\[ie
cu vreuna dintre cele ce sunt: nici cu soarele, nici cu stelele,
nici cu marea, nici cu p\mântul, (`ntr-un cuvânt) cu niciuna
dintre creaturile v\zute, ci numai cu omul, pe care l-a [i
iubit. Deci, dac\ cele de pre] din aceast\ lume – bog\]ia, ori-
cât de mare ar fi ea, [i `mp\r\]irea asupra `ntregului p\mânt,
de-ar fi ea dat\ unui singur om – nu sunt alese de cei ce ju-
dec\ drept `n locul ~mp\r\]iei celei ve[nice, cum vom socoti
oare pe aceia care o pun printre lucrurile de rând [i de nimic,
care aleg `n locul ei `mplinirea poftelor, slava (de[art\), un
câ[tig oarecare [i alte nimicuri asemenea lor? Pentru c\ acela
care iube[te un lucru din aceast\ lume, se leag\ de el [i `l
pune `n locul ~mp\r\]iei cere[ti. {i `nc\ [i mai r\u, `[i face din
acel lucru dumnezeul s\u, dup\ cum spune undeva: „Ceea
ce te biruie[te, aceea te [i st\pâne[te” (2 Petru 2, 19). Se cu-
vine, deci, ca omul s\ alerge cu tot sufletul s\u c\tre Dom-
nul, s\ se alipeasc\ de El, s\-[i r\stigneasc\ (`mpreun\ cu El)
trupul [i sufletul [i s\ `mplineasc\ toate sfintele Sale porunci.
23. Ei bine, ]i se pare drept ca slava, `mp\r\]ia [i cele-
lalte bunuri lume[ti trec\toare s\ fie dobândite de cei ce le
doresc, cu atâtea osteneli [i sudori, iar `mp\r\]irea `mpreun\
cu Hristos [i bun\t\]ile cele de nespus s\ se dobândeasc\
u[or, s\ fie la `ndemâna oricui [i oricine vrea s\ le capete f\r\
trud\ [i f\r\ osteneli?
24. Care este rostul venirii lui Hristos? Ce `nseamn\ res-
taurarea [i rea[ezarea firii `n cele ale ei? (Zicem c\, venind
Hristos), a redat firii omene[ti vrednicia (firii) protop\rintelui
Adam [i pe deasupra – o, har al Duhului celui bun, cu adev\-

rat dumnezeiesc [i mare! – i-a dat [i mo[tenirea cereasc\.
Sco]ând-o din temni]a `ntunericului, (i-a ar\tat u[a) la care,
b\tând, poate intra `n ~mp\r\]ia cerurilor. C\ zice (Mântui-
torul): „Cere]i [i vi se va da, bate]i [i vi se va deschide”
(Matei 7, 7).
Prin aceast\ poart\ intrând cineva, afl\ libertatea sufletu-
lui s\u, `[i redobânde[te cugetele (cele curate), se `mbog\-
]e[te `n Hristos, locuie[te `mpreun\ cu Mirele Hristos prin
`mp\rt\[irea Duhului Sfânt. Iat\ care este negr\ita iubire a
St\pânului pentru omul cel zidit de El dup\ chipul S\u.
EPISTOLA MARE A SFÂNTULUI MACARIE
Voiesc s\ [tii, iubite frate, c\ cel afierosit lui Dumnezeu

trebuie s\ fie b\rbat des\vâr[it, [i nu numai el s\ fie întru
Dumnezeu, ci [i Dumnezeu întru el, dup\ cum Însu[i Dom-
nul spune: „Cel ce r\mâne întru Mine [i Eu întru el” (Ioan 15,
5), [i celelalte. Omul lui Dumnezeu se cuvine s\ locuiasc\ în
cortul cel dumnezeiesc, [i pe el însu[i s\ se fac\ munte al
preacuratei Dumnezeiri; [i nu doar s\ cuprind\, ci s\ [i fie
cuprins de slava Celui ce nu-l las\ s\ fie st\pânit de puterea
întunericului [i a patimilor. C\ iubind sfin]enia [i neprihana,
Mântuitorul locuie[te întru cei vrednici, [i pe cei care Îl pri-
mesc pe El, îi izb\ve[te de patimi, ca s\ nu mai fie purta]i de
colo pân\ colo de orice vânt (Efes. 4, 14).
Sunt îns\ unii care nu doar c\ sunt departe de tainele lui
Hristos, dar care [i pe cei ce sunt aproape îi îmbat\, pentru
c\ – dup\ cuvântul Apostolului – „ceea ce se poate cunoa[te
despre Dumnezeu este cunoscut de c\tre ei” (Rom. 1, 19).
Cugetând ei lucruri de[arte [i având inima întunecat\ de gân-
duri nesocotite, zic c\ patimile cele spurcate, pl\cerea stri-
c\cioas\, adic\, sup\rarea nedreapt\, mânia cea f\r\ rost,
care nu sunt dup\ voia lui Dumnezeu, sunt fire[ti [i de la
Dumnezeu.
Pe ace[tia, deci, [i p\rerile lor respingându-le, ca pe unele
care se abat de la calea cea dreapt\, noi socotim c\ ni s-a
dat de c\tre Cel care ne-a creat libertatea de alegere, a[a în-
cât de noi depinde a le dori pe cele bune [i a ne feri de cele
rele. Pentru c\ Dreptul Judec\tor nu ne-ar pedepsi de am fi
mâna]i la r\u de patimile pe care El însu[i le-ar fi s\dit în
firea noastr\. {i orice minte dreptcredincioas\ va respinge

ca str\in\ [i nebuneasc\ aceast\ înv\]\tur\. Pentru c\ Dum-
nezeu este f\c\torul firilor curate [i foarte bune, dup\ cum
gl\suie[te Duhul cel Sfânt la Facere: „Toate câte a f\cut ...
erau bune foarte” (Fac. 1, 31). {i plângând Ieremia [i osân-
dind patimile cele de ru[ine, zice: „Cine a gr\it acestea, [i
ele s-au f\cut? Nu Domnul a poruncit. Din gura Celui Prea-
înalt nu va ie[i ce-i r\u cu ce e bun” (Plâng. 3, 37, 38). A[a
se cuvine în]eleas\ [i întrebarea puterilor cere[ti din Evan-
ghelie: „Doamne, n-ai sem\nat tu oare s\mân]\ bun\ în
]arina ta? De unde dar are neghin\?” (Matei 13, 27). {i Dom-
nul însu[i zice: „Orice r\sad pe care nu l-a s\dit Tat\l Meu
cel ceresc va fi smuls din r\d\cin\” (Matei 15, 13). C\ tot r\-
sadul de la Dumnezeu este bun, m\rturise[te Pavel, prin care
Hristos vorbe[te, zicând: „Orice f\ptur\ a lui Dumnezeu este
bun\” (1 Tim. 4, 4). Ce vom zice, deci: patimile cele ascunse
în noi ale noastre sunt, ori str\ine? Dar zice (Psalmistul): „De
cele ascunse ale mele cur\]e[te-m\ [i de cele str\ine fere[te
pe robul T\u” (Ps. 18, 13-14). {i: „Cei str\ini s-au ridicat îm-
potriva mea, iar cei puternici au c\utat sufletul meu” ( Ps.
58, 3). „Judec\, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmb\tate;
lupt\ împotriva celor ce se lupt\ cu mine” (Ps. 34, 1). Deci,
ce sunt cele ascunse? Cine sunt cei ce m\ nedrept\]esc [i se
lupt\ cu mine? Cine sunt cei str\ini, dac\ nu duhurile care se
împotrivesc împlinirii poruncilor lui Hristos?
Ia aminte c\ [i Legea vorbe[te limpede de cur\]ia omu-
lui l\untric, zicând: „S\ nu iei numele Domnului Dumnezeu-
lui t\u în de[ert, c\ci nu va cur\]i Domnul inima celui ce ia
numele S\u în de[ert” (Deut. 5, 11). Pentru aceasta [i Apos-
tolul îndeamn\: „S\ ne cur\]im pe noi de toat\ întinarea
trupului [i a duhului” (2 Cor. 7, 1). {i în alt\ parte, iar\[i zice:
„ Întreg duhul vostru, [i sufletul, [i trupul s\ se p\zeasc\ f\r\
EPISTOLA MARE 397
de prihan\” (1 Tes. 5, 23). {i înc\: „Ca s\ fi]i f\r\ de prihan\

[i cura]i, fii ai lui Dumnezeu, neîntina]i” (Filip. 2, 15). Deci,
câ]i doresc s\ se învredniceasc\ de înfiere, s\ aib\ nu numai
trupul curat, ci [i sufletul, dup\ cuvântul celui ce zice: „S\ fie
inima mea f\r\ prihan\ întru îndrept\rile Tale, ca s\ nu m\
ru[inez” (Ps. 118, 80). Cei de sub Lege, s\vâr[ind dreptatea
dup\ trup, p\zeau cur\]ia cea din afar\, iar cei de sub har
caut\ dreptatea l\untric\ întru sfin]enie, crezând Celui ce a
zis: „De nu va prisosi dreptatea voastr\ mai mult decât a
c\rturarilor [i a fariseilor, nu ve]i intra în Împ\r\]ia cerurilor”
(Matei 5, 20). Fariseii cei de demult, orbi la minte, sp\lau
paharul pe dinafar\; fariseii cei noi, care gândesc asemenea
lor, împodobind cu cuget nes\buit pe omul cel din afar\, se
arat\ drep]i, dar nu sunt într-un cuget cu Duhul Sfânt, ca s\
fie fii ai lui Dumnezeu, dup\ cuvântul Apostolului, care zice:
„ Duhul însu[i m\rturise[te împreun\ cu duhul nostru c\ sun-
tem fii ai lui Dumnezeu” (Rom. 8, 16). Ei nu urm\resc cre[-
terea întru sfin]enie a omului l\untric, ci se mul]umesc cu
faptele trupe[ti, ne[tiind c\ „toat\ slava fiicei împ\ratului în-
l\untru este” (Ps. 44, 15). C\ fiecare din noi este, a[a zicând,
asemenea unui smochin, de la care Domnul a[teapt\ rod, iar
nu frunze (cf. Matei 21, 19). Deci, cel care spune c\ patimi-
le de necinste sunt fire[ti, [i nu ad\ugate, strâmb\ adev\rul
lui Dumnezeu în inima sa. C\, a[a cum am spus mai înainte,
Cel neîntinat [i curat a f\cut sufletul dup\ chipul S\u, iar pa-
timile [i moartea au intrat în lume din pricina pizmei celui-r\u.
{i pentru c\ neamul omenesc întru f\r\delege s-a z\mislit [i
în p\cate s-a n\scut (cf. Ps. 50, 6), [i tot omul din pântecele
maicii sale s-a înstr\inat de Domnul, [i de la Adam pân\ la
Hristos p\catul a domnit în lume, a venit Mielul lui Dum-
nezeu, ca s\ ridice cu puterea Sa p\catul lumii (Ioan 1, 29),
s\ lege pe cel puternic [i s\-i smulg\ prada, dup\ cuvântul
care zice: „A robit robime” (Ps. 67, 19; Efes. 4, 8). {i iar\[i:
„ A întors robia” (Ps. 125, 1).
Se cuvine, a[adar, s\ ie[im din robie, s\ purt\m chipul
omului celui din cer, dup\ cum am purtat [i chipul omului
celui de lut (1 Cor. 15, 49), [i s\ ar\t\m m\dularele noastre
slujitoare ale drept\]ii [i sfin]eniei, precum mai înainte le-am
ar\tat slujitoare ale p\catului. {i a[a umblând în lumin\ s\
credem c\ vom vedea neîmpiedica]i lucrurile cele minunate
ale lui Dumnezeu, dup\ cuvântul care zice: „Deschide ochii
mei, [i voi cunoa[te minunile din legea Ta” (Ps. 118, 18). C\ci
dup\ cum în lumea aceasta cel ce umbl\ în lumin\ nu se
poticne[te, tot a[a în lumea cea gândit\ cel ce se afl\ des\-
vâr[it în sfin]enie nu dore[te cele viclene [i nu cuget\ cele
josnice; c\ nu e nicio p\rt\[ie între lumin\ [i întuneric, nici
asem\nare între templul lui Dumnezeu [i l\ca[ul idolilor.
Deci, ca unul ce e[ti templu al lui Dumnezeu, ia aminte la
tine însu]i, s\ nu se întip\reasc\ în inima ta idolii cei gândi]i.
Toat\ patima care lucreaz\ în suflet este idol. De aceea, bine
s-a zis c\ „ceea ce te biruie[te, aceea te [i st\pâne[te” (2 Petru
2, 19). De ne robesc patimile trupului, nu mai st\pâne[te în
noi Duhul cel sfânt [i nep\timitor. C\ nu poate sluji cineva la
doi domni. „Nu pute]i – zice – s\ sluji]i lui Dumnezeu [i lui
Mamona” (Matei 6, 24). Pentru c\ templul lui Dumnezeu este
sfânt, „neavând pat\ sau zbârcitur\ ori altceva de acest fel”
(Efes. 5, 27). Duhul Sfânt fuge de vicle[ug [i se dep\rteaz\
de cugetele neîn]elepte, iar de sufletul mi[el nu se prinde în-
v\]\tura. Crezând, deci, c\ legea noastr\ este scris\ de De-
getul lui Dumnezeu în inima noastr\, nu cu cerneal\, ci cu
Duhul cel dumnezeiesc, s\ primim adev\rul Legiuitorului care
zice: „Eu sunt Adev\rul” (Ioan 14, 6); al Aceluia care a s\-
vâr[it t\ierea împrejur a inimii [i în duhul celor vrednici a scris
legea bun\t\]ii Sale, dup\ cum s-a spus: „Voi pune legea
EPISTOLA MARE 399
Mea înl\untrul lor [i pe inimile lor voi scrie” (Ier. 31, 33).
Deci, câ]i doresc s\ se fac\ „semin]ie aleas\, preo]ie împ\r\-
teasc\, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu” (1 Petru
2, 9; Tit 2, 14), lesne primesc întru ei puterea Duhului de
via]\ f\c\tor. La acestea gândind, s\ ne rug\m a ne învred-
nici câtu[i de pu]in de p\rt\[ia cu Hristos. Sufletul care lea-
p\d\ chipul ru[inos al p\catului [i nu se las\ st\pânit de cu-
gete urâte, care nu mai desfrâneaz\ cu cel-viclean, e unit
numai cu Mirele ceresc. {i r\nit de iubirea Lui, dore[te cu
ardoare s\ se uneasc\ cu El în chip minunat, întru sfin]enie,
prin leg\tur\ tainic\, plin\ de frumuse]e [i nestricat\. {i cu
adev\rat fericit este sufletul care, biruit de iubirea cea du-
hovniceasc\, se logode[te cu Cuvântul lui Dumnezeu. S\ se
spun\, deci, aceasta, s\ se spun\: „Bucura-se-va sufletul meu
întru Domnul, c\ m-a îmbr\cat cu haina mântuirii, cu ve[-
mântul veseliei m-a acoperit. Ca unui mire mi-a pus mie cu-
nun\ [i ca pe o mireas\ m-a împodobit” (Is. 61, 10). Pentru
c\ frumuse]ea lui aducând-o Împ\ratului slavei, s-a învred-
nicit s\ se numeasc\ nu numai templu al lui Dumnezeu, ci [i
fiic\ a împ\ratului [i împ\r\teas\; templu al lui Dumnezeu,
pentru c\ în el locuie[te Duhul Sfânt; fiic\ a împ\ratului, pen-
tru c\ a fost n\scut de P\rintele luminilor; împ\r\teas\, pen-
tru c\ a fost unit cu sl\vita Dumnezeire a Celui Unuia N\scut.
C\ dup\ cum Domnul, Unul fiind dup\ fiin]\, a primit multe
nume, dup\ lucr\rile s\vâr[ite pentru mântuirea oamenilor,
[i este în unele locuri numit piatr\ [i u[\, în altele, secure [i
cale, vie [i pâine; piatr\, pentru nem\surata Lui putere; u[\,
pentru c\ este u[a vie]ii ve[nice; secure, pentru c\ taie r\d\-
cinile r\ut\]ii; cale, pentru c\ duce pe cei vrednici la cunoa[-
terea adev\rului; vie, pentru c\ rode[te vinul ce vesele[te
inima omului; pâine, pentru c\ hr\ne[te sufletul cel ra]ional.
Tot a[a, deci, sufletul cel neprih\nit în care locuie[te Dumnezeu
Cuvântul, sufletul care necontenit se des\vâr[e[te pe sine,

se învrednice[te de daruri [i virtu]i duhovnice[ti, [i de multe
nume. {i s-au spus acestea, ca s\ nu se cread\ c\ doar trei
sunt însu[irile miresei, ci sunt multe [i de multe feluri.
S\ [tim, a[adar, c\ aceasta ne este ]inta, pân\ ce vom
„ intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeu Cel ce vese-
le[te tinere]ile noastre” (Ps. 42, 4). Mântuitorul voie[te ca
noi înc\ în trup fiind s\ ne învrednicim de nep\timirea Lui [i
s\ ne umplem de sfin]enie, ca s\ putem spune cu îndr\znire:
„ De[i umbl\m în trup, nu ne lupt\m trupe[te. C\ci armele
luptei noastre nu sunt trupe[ti, ci puternice înaintea lui Dum-
nezeu, spre d\râmarea înt\riturilor. Noi surp\m iscodirile
min]ii [i toat\ trufia care se ridic\ împotriva cunoa[terii lui
Dumnezeu” (2 Cor. 10, 3-5). Se cuvine, deci, s\ pironim pe
cruce m\dularele p\catului, dup\ cuvântul proorocului, care
zice „Str\punge cu frica Ta trupul meu” (Ps. 118, 120). Iar
carnea [i sângele de care Apostolul spune c\ nu pot mo[-
teni Împ\r\]ia, nu sunt trupul cel v\zut, c\ pe acesta Dum-
nezeu l-a pl\m\dit, ci „dorin]a c\rnii” (Rom. 8, 6), stârnit\ de
„ duhurile r\ut\]ii, care lucreaz\ în fiii neascult\rii” (Efes. 2, 2).
C\ci lupta celor des\vâr[i]i în Hristos „nu este împotriva trupu-
lui [i a sângelui..., ci împotriva st\pânitorilor întunericului
veacului acestuia [i împotriva duhurilor r\ut\]ii” (Efes. 6, 12).
Deci, de m\rturisim c\ lucrarea acesta nu este lucru firesc, ci
vine de la puterile cele potrivnice, numai luând armele lui
Hristos vom putea s\ ne împotrivim uneltirilor lor (Efes. 6,
11 [i 13). Mântuitorul ne va da puterea s\ c\lc\m peste [erpi
[i peste balauri [i peste toat\ puterea celui-r\u (Luca 10, 19),
ca, în trup fiind, s\ putem zice: „Nedreptate de am avut în
inima mea, s\ nu m\ aud\ Domnul” (Ps. 65, 17); [i: „F\r\ nele-
giuire am alergat [i m-am îndreptat spre Tine” (Ps. 58, 4).
A[adar, lep\dând patima trupeasc\ [i via]\ cereasc\ ducând,
EPISTOLA MARE 401
s\ avem ca ]int\ „r\splata chem\rii celei de sus” (Filip. 3, 14).

{i a[a, înstr\ina]i de toat\ patima, s\ cutez\m a zice: nu numai
„ credin]a am p\zit”, ci [i „c\l\toria am s\vâr[it” (2 Tim. 4, 7).
C\ se cuvine nu doar s\ credem în Hristos, ci s\ [i fim în
toate p\rta[i cu El, dup\ cum s-a spus: „C\ci vou\ vi s-a d\-
ruit, pentru Hristos, nu numai s\ crede]i în El, ci s\ [i p\timi]i
pentru El” (Filip. 1, 29). C\ a crede în Dumnezeu e a celor ce
cuget\ cele p\mânte[ti, ca s\ nu zic [i a duhurilor necurate,
c\ [i ele zic: „Te [tim cine e[ti: Fiul lui Dumnezeu” (Luca 4,
34). Dar [i unii [i al]ii, [i cei trupe[ti, [i duhurile cele necu-
rate, sunt vr\[ma[i ai crucii lui Hristos. „Sfâr[itul acestora
este pieirea. Pântecele lor este dumnezeul lor, iar m\rirea lor
este întru ru[inea lor, ca unii care au în gând cele p\mân-
te[ti” (Filip. 3, 19). Vezi c\ nu numai cei ce s-au lep\dat de
Hristos sunt vr\jma[i ai crucii, ci [i cei ce cuget\ la cele p\-
mânte[ti? Iar a p\timi cineva dimpreun\ cu Hristos [i a fi sl\-
vit dimpreun\ cu El e doar a acelora care s-au r\stignit pen-
tru lumea aceasta [i care poart\ în trupul lor semnele p\ti-
mirii Domnului (cf. Gal. 6, 14, 17). Se cuvine, dar, ca aceia
care cuget\ drept, care [i-au izb\vit sufletul de întinarea
r\ut\]ii, s\-[i cunoasc\ bine ]elul lor, pentru ca, [tiind sfâr[i-
tul c\ii [i al ostenelii lor, s\ lepede mândria pentru faptele lor
cele bune; s\ se lepede de sufletul [i de via]a lor – dup\ cu-
vântul Scripturii –, ca s\ vad\ bog\]ia bun\t\]ilor date de
Dumnezeu drept plat\ celor ce-L iubesc pe Domnul, bog\]ie
la care îi cheam\ pe to]i cei care de bun\voie poart\ aceast\
lupt\. Iar armura sufletului în aceast\ lupt\ s\ ne fie crucea
lui Hristos. Pe aceasta luând-o cu bucurie [i cu n\dejde tare,
s\ urmeze pe Dumnezeu-Mântuitorul, f\cându-[i din cuvân-
tul Lui lege [i cale a vie]ii lor, dup\ cuvântul Apostolului,
care spune: „Fi]i mie urm\tori, precum [i eu sunt urm\tor al
lui Hristos” (1 Cor. 4, 16). {i iar\[i: „S\ alerg\m cu st\ruin]\
26 – Omilii
în lupta care ne st\ înainte, cu ochii a]inti]i asupra lui Iisus,

încep\torul [i plinitorul credin]ei, Care, pentru bucuria pus\
înainte-I, a suferit crucea, n-a ]inut seama de ocara ei, [i a
[ezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evr. 12, 1-2). S\
nu ne trufim cu darurile Domnului de s\vâr[im virtutea, nici
s\ cuget\m lucruri mari despre noi mai înainte de a ajunge
la cele n\d\jduite, c\ pentru astfel de cugete ne sl\be[te
râvna, se pierde toat\ osteneala noastr\ [i ne facem nevred-
nici de darul ce ni s-a dat.
Se cuvine, dar, s\ nu risipim în vreun fel rodul ostene-
lilor, s\ nu ne pierdem cu firea privind la lupta ce ne st\ îna-
inte, [i nici dup\ aceea, de am s\vâr[it ceva bun, s\ nu soco-
tim c\ am f\cut mare lucru, ci uitând toate cele trecute, s\
alerg\m, cum spune Apostolul, „c\tre cele ce ne stau îna-
inte” (Filip. 3, 13). S\ ne zdrobim inima cu nevoin]ele cele
duhovnice[ti, râvnind neostoit dreptatea, singura dup\ care
se cuvine s\ înseto[eze [i s\ fl\mânzeasc\ cei ce vor s\
ajung\ la des\vâr[ire. Pururea smeri]i, pururea s\ ne temem
ca nu cumva s\ ne afl\m departe de cele f\g\duite [i de
des\vâr[ita iubire a lui Hristos. Cel ce pe acestea le iube[te,
cel ce prive[te la f\g\duin]a cea de sus, nu se va m\rgini la
postiri [i privegheri [i la toate celelalte asemenea lor, ci, plin
de dor dumnezeiesc [i pururea privind la Cel care-l cheam\,
socote[te pu]in lucru luptele sale [i în toate se nevoie[te
numai ca s\ dobândeasc\ cele f\g\duite; [i pân\ la sfâr[itul
vie]ii acesteia lupt\ s\ adauge osteneli peste osteneli, virtu]i
peste virtu]i, [i s\ se fac\ vas ales al lui Dumnezeu prin fap-
tele sale, pururea socotindu-se pe sine nevrednic de Dum-
nezeu. {i aceasta-i cea mai mare biruin]\ a filosofiei noastre:
ca mare fiind dup\ fapte, s\ te smere[ti cu inima [i s\ te so-
cote[ti pe tine a fi nimic, s\ alungi mândria de la tine, [i cu
fric\ de Dumnezeu, necugetând c\ vei dobândi f\g\duin]a
EPISTOLA MARE 403
prin fapte, s\ n\d\jduie[ti c\ o vei primi prin credin]\. C\ a[a

de mari fiind darurile, nu e osteneal\ pe lume s\ pl\teasc\
pre]ul lor. {i r\splata nu e a ostenelii, ci a credin]ei [i a n\-
dejdii. Iar fiin]a credin]ei e s\r\cia cu duhul [i iubirea nem\-
surat\ a lui Dumnezeu. Acestea zicându-le, socotesc c\ am
spus destule celor care au ales calea în]elepciunii, pentru a
ajunge la împlinirea n\dejdii lor.
S\ ad\ug\m îns\ la cele spuse c\ aceia care iubesc oste-
nelile se cuvine s\ se al\ture celor asemenea lor, s\ alerge
dimpreun\ cu ei pân\ ce vor ajunge la cetatea cea de sus.
Acela care dispre]uie[te pe cele socotite de pre] în aceast\
via]\, care se leap\d\ de rude [i de slava p\mânteasc\, care
prive[te la cinstea cereasc\ [i se leag\ duhovnice[te de fra]ii
s\i cei întru Dumnezeu, trebuie s\ se lepede nu numai de
via]a, ci [i de sufletul s\u; iar lep\darea de suflet aceasta este:
s\ nu caute voia sa, ci mai degrab\ s\ se supun\ voii lui
Dumnezeu, privind la El ca la un bun cârmaci, Care conduce
cu în]elepciune ob[tea fra]ilor la limanul voii Sale. Se cuvine,
iar\[i, s\ nu aib\ nimic al s\u afar\ de haina ce-i acoper\
trupul. C\ neavând nimic din acestea [i nepurtând grij\ de
via]a sa, slujind fra]ilor [i împlinind cu bucurie porunca întâi-
st\t\torilor, va fi cu adev\rat slug\ bun\ [i credincioas\ a lui
Hristos. Aceast\ lucrare o iube[te Domnul [i la împlinirea ei
îndeamn\ zicând: „Cel ce vrea s\ fie mare [i primul între voi
s\ se fac\ mai mic decât to]i, slujitorul [i robul tuturor” (Matei
20, 26; Marcu 9, 34; 10, 34). Dar slujirea aproapelui s\ nu
se fac\ împotriva Scripturii, pentru cinste ori pentru a pl\cea
oamenilor (Efes. 6, 6-7; Col. 3, 22), ci cugetând c\ acela care
sluje[te pe aproapele, pe Domnul sluje[te, jugul Lui îl poart\
pe grumaz [i pe calea cea strâmt\ p\[e[te. Iar cel ce face as-
cultare, s\ se supun\ tuturor [i ca un datornic s\ slujeasc\ fra-
]ilor, luând asupra sa grijile lor [i ar\tându-le iubirea cuvenit\.
Cât prive[te întâist\t\torii turmei celei duhovnice[ti,

ace[tia se cuvine s\ fie cu luare-aminte la datoriile lor, adic\
s\-i fereasc\ de la în\l]imea vredniciei lor pe fra]i de cursele
r\ut\]ii care pândesc credin]a, iar de la ei în[i[i s\ îndep\r-
teze iubirea de st\pânire. C\ e mare primejdie aici, pentru
c\ unii, stând în fruntea altora [i socotind c\-i duc c\tre via]a
cereasc\, neîngrijindu-se de acestea, au r\t\cit în cugetul lor.
C\ având grija turmei, mai mult decât ceilal]i se cuvine s\ se
osteneasc\ [i mai smeri]i decât to]i s\ fie, gândind c\ cei ce
le-au fost încredin]a]i sunt comoar\ a lui Dumnezeu, ce tre-
buie p\zit\; iar via]a lor s\ fie pild\ de slujire pentru fra]i. De
se vor purta a[a, de vor îndruma cu grij\ turma cea sfânt\,
de vor da fiec\ruia, dup\ nevoia sa, înv\]\tura cea trebuin-
cioas\, de vor p\stra buna rânduial\, de vor avea cugetul
smerit [i ca ni[te robi recunosc\tori vor ]ine credin]a, mare
le va fi r\splata. Se cuvine, dar, s\ ia aminte la ei în[i[i [i s\
fie buni înv\]\tori ai pruncilor încredin]a]i lor, dup\ pilda
p\rin]ilor trupe[ti. C\ aceia, v\zând purtarea fiilor, pe unul
nu se feresc s\-l ating\ cu varga, pe altul îl mustr\, pe altul
îl laud\, iar pe altul în alt fel îl îndreapt\; [i fac a[a nu pentru
c\ aceasta le-ar fi dorin]a sau pentru c\-[i ur\sc fiii, ci pentru
ca, dup\ cum cer împrejur\rile [i firea copiilor, s\ fac\ din ei
oameni buni [i cinsti]i. Tot a[a [i voi, îndep\rtând de la voi
mândria [i ura de frate, s\ v\ potrivi]i cuvântul dup\ puterea
de în]elegere a fiec\ruia. {i a[a, pe unul s\-l mustra]i, pe
altul s\-l certa]i, pe altul s\-l mângâia]i, dând fiec\ruia, ca un
doctor iscusit, leacul potrivit. C\ cercetând boala, doctorul îi
prescrie unuia un leac u[or, altuia, unul mai tare; [i pentru
toate trupurile [i pentru toate r\nile are leacul potrivit, [i nu
se sup\r\ [i nu se scârbe[te de cei ce au nevoie de el. Tot
a[a [i tu, ]inând seama de împrejur\ri, înva]\-l a[a cum se
EPISTOLA MARE 405
cuvine pe cel încredin]at ]ie, ca, împodobindu-i sufletul cu

virtu]i, s\-l faci mo[tenitor al Tat\lui, vrednic de darul Lui.
Dac\ a[a v\ ve]i purta unii cu al]ii, unii înv\]ând, iar al]ii
supunându-se dasc\lilor; unii conducând cu bun\voin]\ pe
fra]i spre des\vâr[ire, iar al]ii supunându-se cu bucurie celor
ce le poruncesc, de v\ ve]i da cinste unii altora (Rom. 12, 14),
vei tr\i pe p\mânt via]\ îngereasc\. Nimeni, dar, între voi s\
nu arate mândrie ori viclenie, ci smerenia, buna în]elegere,
pacea s\ st\pâneasc\ în ob[te. Fiecare s\ se socoteasc\ pe
sine mai prejos de fratele s\u [i de tot omul. Aceasta cuge-
tând, cu adev\rat ve]i fi ucenici ai lui Hristos. „C\ci oricine
se înal]\ pe sine se va smeri, iar cel ce se smere[te pe sine
se va în\l]a” (Luca 14, 11). „Care între voi va vrea s\ fie mare
s\ fie slujitorul vostru; [i care între voi va vrea s\ fie întâiul
s\ v\ fie vou\ slug\” (Matei 20, 26; Marcu 9, 35); „Dup\
cum [i Fiul Omului n-a venit s\ I se slujeasc\, ci ca s\ slujeas-
c\ El [i s\-{i dea sufletul r\scump\rare pentru mul]i” (Matei
20, 28). C\ zice Apostolul: „ Nu ne propov\duim pe noi în-
[ine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi în[ine suntem slu-
gile voastre, pentru Iisus” (2 Cor. 4, 5).
Cunoscând, dar, roadele smereniei [i paguba mândriei,
urma]i St\pânului, iubindu-v\ unul pe altul, [i s\ nu v\ des-
part\ de iubirea fratelui nici moartea, nici nimic altceva (Rom.
8, 38-39). Ci merge]i pe calea pe care ne-a ar\tat-o Domnul,
fiind un trup [i un suflet, iubind pe Dumnezeu [i unul pe altul
iubindu-v\. C\ dragostea [i frica de Domnul sunt împlinirea
cea dintâi a Legii. Pentru aceasta, se cuvine ca fiecare dintre
voi s\ a[eze în sufletul s\u frica [i iubirea ca pe o temelie de
neclintit. C\ nu se na[te dragostea de Domnul dintr-odat\ în
noi, ci e nevoie de mult\ osteneal\ [i st\ruin]\, [i de ajutorul
Domnului, dup\ cum se spune la În]elepciune: „De o vei
c\uta întocmai ca pe argint [i o vei s\pa ca pe o comoar\,
atunci vei pricepe temerea de Domnul [i vei dobândi cu-

no[tin]a de Dumnezeu” (Pilde 2, 4-5). Iar aflând cunoa[terea
lui Dumnezeu [i pricepând teama de El, lesne vei împlini
cele ce urmeaz\, adic\ iubirea Lui [i a fratelui. Pentru c\ lu-
crul cel dintâi [i mare împlinindu-l, pe cel de al doilea [i mai
mic, u[or îl vei s\vâr[i. Iar de nu e cel dintâi, nici cel de-al
doilea nu se împline[te cum se cuvine.
C\ de nu iube[te omul pe Dumnezeu din tot sufletul [i
din toat\ inima lui, cum va putea s\ iubeasc\ pe fratele s\u?
Pe acela care nu-[i închin\ tot sufletul lui Dumnezeu [i nu
arat\ iubire fa]\ de El, neînarmat aflându-l izvoditorul r\ut\]ii,
lesne îl mome[te cu cugete viclene [i-l face s\ cad\. C\-l
face s\ i se par\ greu de împlinit poruncile [i grea ascultarea
de fra]i, ori s\ se înfumureze c\-I sluje[te Domnului [i s\ se
socoteasc\ mare în ceruri pentru c\ împline[te poruncile Lui.
Iar c\derea aceasta e mare! Cu adev\rat, sluga cea bun\ [i
cinstit\ are bun\ n\dejde c\ St\pânul Se va milostivi de ea
la judecat\, dar nu e a lui s\ se fac\ pe sine judec\tor [i m\-
ritor al vie]ii sale. C\ de se face pe sine judec\tor în locul
Celui ce este cu adev\rat Judec\tor a toate, în\l]ându-se [i
trufindu-se, n-are a mai a[tepta r\splat\ de la Acela. C\ tre-
buie, cum spune Pavel cu în]elepciune, ca Duhul însu[i s\
m\rturiseasc\ „împreun\ cu duhul nostru” (Rom. 8, 16) [i s\
nu ne fie cercetate faptele de judecata noastr\ omeneasc\.
„ Pentru c\ nu cel ce se laud\ singur este dovedit bun, ci
acela pe care Domnul îl laud\” (2 Cor. 10, 18). Cel ce nu a[-
teapt\ [i o ia înaintea judec\]ii, culegând de la oameni cinste
[i slav\ pentru faptele sale, face lucrul celor necredincio[i. {i
cu adev\rat necredincios este acela care urm\re[te slava
omeneasc\ în locul celei cere[ti, dup\ cum Însu[i Domnul
spune: „Cum pute]i voi s\ crede]i când primi]i slav\ unii de
la al]ii, iar slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o c\uta]i?”
EPISTOLA MARE 407
(Ioan 5, 44). Îmi pare c\ ace[tia se aseam\n\ celor ce cur\]\

partea de dinafar\ a blidului, iar înl\untru e plin de toat\ r\u-
tatea (cf. Matei 23, 35).
Vede]i, dar, s\ nu p\timi]i una ca aceasta, [i în\l]ându-v\
sus sufletele, o singur\ grij\ s\ ave]i, anume s\ pl\ce]i Dom-
nului. Cugeta]i la Împ\r\]ia cerurilor, neprimind cinstirile aces-
tei lumi, t\inuind luptele cele pentru virtute, ca s\ nu da]i
prilej celui ce v\ pune înainte m\rirea p\mânteasc\ s\ v\ tul-
bure mintea [i s\ v\ întoarc\ de la cele adev\rate la cele
de[arte [i r\t\cite. C\ de nu afl\ prilej [i cale de intrare, ca
s\ momeasc\ pe cei ce petrec cu sufletul în ceruri, satana se
surp\ [i piere. C\ moarte a satanei este nerodirea r\ut\]ii.
Deci, fiind voi în iubirea lui Dumnezeu, în chip firesc urmeaz\
[i celelalte: iubirea fratelui, blânde]ea, nef\]\rnicia, st\ruin]a
în rug\ciune [i, într-un cuvânt, toat\ virtutea. C\ mare fiind
darul, mari se cuvine s\ fie [i ostenelile pentru dobândirea
lui, s\vâr[ite nu pentru a fi v\zute de oameni, ci pentru a pl\-
cea lui Dumnezeu, Care le [tie pe cele ascunse.
C\tre El se cuvine pururea s\ privim, iar l\untrul sufletu-
lui s\-l cercet\m [i s\-l îngr\dim cu cugetele dreptei cre-
din]e, pentru ca vr\jma[ul s\ nu afle loc de intrare [i de se-
m\nat curse. S\ facem lucr\toare m\dularele sufletului nos-
tru cele sl\b\nogite, [i iscusite s\ deosebeasc\ binele de r\u.
Iar mintea s-o facem urm\toare poruncilor lui Dumnezeu,
din dragoste pentru El, ca, t\m\duind sufletul de stric\ciune,
s\-l uneasc\, neprih\nit, cu Dumnezeu. {i având drept sin-
gur\ pav\z\ a sufletului aducerea-aminte [i dorul de Dum-
nezeu [i gândul cel bun, s\ nu lep\d\m grija aceasta fie c\
mânc\m, fie c\ bem, fie c\ st\m, fie c\ mergem, fie orice
alta am face ori am vorbi; [i tot ce facem s\ fie spre slava lui
Dumnezeu (1 Cor. 10, 31), iar nu spre slava noastr\, nel\sând
s\ se strecoare în via]a noastr\ vreo întinare sau murd\rie de

la cel-viclean.
Celor ce iubesc pe Dumnezeu u[oar\ [i pl\cut\ le este
osteneala împlinirii poruncilor, u[oar\ [i dorit\ lupta care
duce la dragostea Lui. De aceea [i cel-viclean în tot chipul
se lupt\ s\ alunge din sufletul nostru frica de Domnul [i s\
sting\ dragostea de El prin pl\ceri nelegiuite, [i prin tot felul
de ispite caut\ s\ ne lipseasc\ de armele duhovnice[ti [i f\r\
de folos s\ fac\ ostenelile noastre; [i întunecându-ne min-
tea, s\ pun\ în locul slavei celei cere[ti slava p\mânteasc\
[i-n locul celor cu adev\rat frumoase [i vrednice de dorit, pe
cele ce au doar chipul frumuse]ii.
C\ groaznic lucru este ca aflând el pe paznici neprive-
ghind, s\ intre în ostenelile lor [i s\ semene neghin\ în grâul
cel curat, adic\ vorbele cele de ocar\, mândria, slava de[art\,
pofta cinstirilor, certurile [i toate celelalte r\ut\]i ale sale.
Se cuvine, dar, s\ priveghem [i s\ ne p\zim din toate
p\r]ile de vr\jma[i, ca, de va arunca neru[inarea lor vreo s\-
geat\, s-o respingem mai înainte de ne a atinge sufletul. C\
Abel a adus jertf\ lui Dumnezeu din cei întâin\scu]i ai oilor
[i din gr\sime, iar Cain, din roadele p\mântului, îns\ nu pârga
lor. „{i a privit – zice – Dumnezeu la jertfa lui Abel, dar la
darurile lui Cain n-a luat aminte” (Fac. 4, 4). {i care este, oare,
tâlcul spuselor? C\ întotdeauna lui Dumnezeu îi este bine-
pl\cut darul f\cut cu fric\ [i credin]\, iar nu cel scump, dar
lipsit de iubire. Nici Avraam n-a primit în alt fel binecuvân-
tare de la Melchisedec, decât numai când a adus preotului
lui Dumnezeu zeciuial\ din toate ale sale (Fac. 14, 19-20).
Spunând „zeciuial\ din toate ale sale”, ne înva]\ s\ nu adu-
cem lui Dumnezeu laude [i rug\ciuni cu micime de suflet,
nici orice lucru de rând, ci tot ce are sufletul mai bun, sau mai
degrab\ sufletul întreg, cu toat\ dragostea [i bun\voin]a.
EPISTOLA MARE 409
Deci, hr\ni]i fiind cu harul Duhului, primind putere de la

Hristos [i venindu-ne în ajutor în osteneli Dumnezeu, Care
împline[te pentru noi faptele drept\]ii, vom str\bate lesne
calea sfin]eniei [i a mântuirii.
Atât despre acestea.
Acum, cât prive[te virtu]ile, de se pot împ\r]i în cea din-
tâi [i cea de-a doua, de este vreuna mai mare [i trebuie îm-
plinit\ înaintea celorlalte, s\ spunem c\ toate trebuie deo-
potriv\ cinstite [i c\ ele, pe rând, îi urc\ pe cei credincio[i
pe culmile sfin]eniei. C\ simplitatea duce la ascultare, ascul-
tarea la credin]\, credin]a la n\dejde, n\dejdea la slujire, iar
slujirea la smerenie. Din ea se na[te blânde]ea care duce la
bucurie, bucuria la iubire, iubirea la rug\ciune. {i a[a, ]inân-
du-se una de alta [i ]inând [i pe cel ce le are, îl ridic\ la cul-
mea doririlor! Dup\ cum, dimpotriv\, r\utatea, cu multele ei
împletituri, îi duce pe prietenii ei c\tre r\utatea cea mare.
Se cuvine, dar, s\ st\rui]i în rug\ciune; cu adev\rat, mare
este ea în ceata virtu]ilor. Prin ea, merg toate celelalte la
Dumnezeu. Cu rug\ciunea se câ[tig\ sfin]enia, puterea du-
hovniceasc\ [i bucuria de nespus a sufletului. {i având pe
Duhul drept ajut\tor [i conduc\tor al s\u, cel ce se roag\ cu
râvn\ se aprinde de iubire de Domnul, ca de cel mai mare
Bine, de care nu se mai satur\, dup\ cum s-a spus: „Cei ce
M\ m\nânc\ pe Mine iar vor fl\mânzi; [i cei ce M\ beau iar
vor înseta” (În]. Sir. 24, 23). Iar în alt\ parte, iar\[i spune:
„ Dat-ai veselie în inima mea” (Ps. 4, 7). {i Însu[i Domnul
zice: „Împ\r\]ia cerurilor este înl\untrul vostru” (Luca 1, 21).
Dar despre ce Împ\r\]ie spune c\ este înl\untrul vostru,
dac\ nu despre cea de sus, care d\ prin Duhul bucurie în
suflete? Pentru c\ aceasta este dup\ chipul aceleia; aceasta
este m\rturie [i arvun\ a bucuriei celei ve[nice, de care au
parte sufletele sfin]ilor în veacul ce va s\ fie. {i în tot necazul
27 – Omilii
nostru, prin lucrarea Duhului, Domnul ne mângâie [i ne înt\-

re[te, ca s\ ne mântuiasc\ [i s\ ne fac\ p\rta[i ai bun\t\]ilor
[i darurilor Lui. C\ zice: „Ne mângâie pe noi în tot necazul
nostru, ca s\ putem s\ mângâiem [i noi pe cei care se afl\
în tot necazul” (2 Cor. 1, 4). {i înc\: „Inima mea [i trupul
meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu” (Ps. 83, 2). Toate
acestea arat\ în chip tainic bucuria [i mângâierea venite de
la Domnul.
S-a ar\tat, dar, care este scopul evlaviei, scopul celor care
au ales calea împlinirii poruncilor Domnului, adic\ cur\]irea
trupului [i a sufletului prin faptele cele bune; iar acum, fie-
care dintre voi, privind la scopul acesta, pentru a-[i g\ti su-
fletul [i pentru ca [i mai mult s\ se aprind\ de dragostea lui
Dumnezeu, s\ st\ruie în rug\ciuni, posturi [i a[teptarea cu
r\bdare a împlinirii f\g\duin]elor Domnului, Care zice: „Oare
nu va face dreptate ale[ilor s\i care strig\ c\tre El ziua [i
noaptea?” (Luca 18, 7). {i pild\ le-a dat, dup\ cuvântul evan-
ghelistului, c\ „ trebuie s\ se roage totdeauna [i s\ nu-[i piar-
d\ n\dejdea” (Luca 18, 1). {i c\ mari sunt bunurile pe care
le aduce st\ruin]a în rug\ciune, c\ face s\ se s\l\[luiasc\ în
suflete Duhul cel sfânt, o arat\ limpede Apostolul îndemnând:
„ Face]i în toat\ vremea, în Duhul, tot felul de rug\ciuni [i de
cereri, [i întru aceasta priveghind cu toat\ st\ruin]a [i rug\-
ciunea” (Efes. 6, 18).
Acela dintre fra]i care se dedic\ rug\ciunii î[i g\te[te
sie[i o mare comoar\; [i având pururea gândul la Mirele iu-
bit, [i cuno[tin]\ tare [i dreapt\, nu r\t\ce[te de bun\voie cu
mintea [i nu se arat\ împlinitor f\r\ de voie al unei datorii,
ci-[i împline[te dorin]a vie a sufletului, f\când v\zute tuturor
roadele râvnei sale. Se cuvine, dar, ca [i noi ceilal]i s\ ne
dedic\m unei astfel de îndeletniciri sfinte [i s\ ne desf\t\m cu
EPISTOLA MARE 411
rug\ciuni, ca s\ ne împ\rt\[im [i noi de roadele ei cele bune

[i s\ avem parte întru bucuria inimii de via]a cea ve[nic\.
{i Însu[i Duhul are s\ le arate celor ce se roag\ cum s\
se roage (Rom. 8, 26), dup\ cum s-a spus: „{i le-a împlinit
cererea lor” (Ps. 105, 15). Se cuvine s\ cerem, dar s\ [i [tim
c\ lupta se duce cu mult\ st\ruin]\. {i luptele mari cer
nevoin]e mari, pentru c\ r\utatea pânde[te din toate p\r]ile
[i strecurându-se pe nesim]ite caut\ s\ ne surpe lucrarea. De
aici toropeala trupului [i moliciunea sufletului, nep\sarea,
negrija, ner\bdarea [i toate celelalte fapte ale r\ut\]ii, care
pierd sufletul [i încetul cu încetul îl trec de partea celui ce îl
vr\jm\[e[te pe el. Se cuvine, dar, s\ st\ruim în rug\ciune
având drept cârmaci în]elept ra]iunea care nu se abate spre
tulbur\rile duhului r\u, nici nu este bântuit\ de valurile lui, ci
prive[te ]int\ la limanul cel de sus, aducând nev\t\mat lui
Dumnezeu sufletul încredin]at ei. C\ lucru mare [i pl\cut lui
Dumnezeu nu sunt genunchii pleca]i [i multa rug\ciune cu
mintea r\t\cind departe de Dumnezeu, dup\ cum spune
Scriptura, ci lep\darea nep\s\rii [i a gândului nedrept [i ple-
carea cu totul, trup [i suflet, la rug\ciune. {i pentru s\vâr-
[irea acestei lucr\ri de mare folos sunt întâist\t\torii, prin
pilda râvnei lor [i prin mustrarea gre[elilor. A[a stând lucru-
rile, roada virtu]ilor se arat\ nu numai la cei înainta]i pe cale,
ci [i la cei înc\ prunci [i la cei care au nevoie de înv\]\tur\,
pentru c\ pe to]i îi mângâie [i îi îndeamn\ spre imitarea ce-
lor bune.
Iar roadele rug\ciunii celei adev\rate sunt: simplitatea,
iubirea, smerenia, st\ruin]a, ner\utatea [i celelalte asemenea
lor care se arat\ înc\ din aceast\ via]\, înaintea celor ve[-
nice. Cu aceste roade se împodobe[te rug\ciunea. Iar de-i
lipsit\ de astfel de roade, zadarnic\ e toat\ osteneala. {i nu
numai rug\ciunea, ci [i orice alt chip al filosofiei celei adev\-
rate; iar dac\ are aceste roade, este cu adev\rat cale ner\t\-
cit\ [i îl duce pe om la bun sfâr[it; iar de-i lipsit\ de ele, are
numai nume de filosofie, [i-l face pe om asemenea fecioa-
relor celor nebune, care, la vremea cuvenit\, n-au avut unt-
delemn în candelele lor, adic\ n-au avut în sufletele lor lu-
mina care e rodul virtu]ii, nici f\clia Duhului în cugetul lor.
De aceea le nume[te Scriptura nebune, pentru c\ vrednicia
fecioriei lor le-a fost pr\dat\ înainte de a veni Mirele [i s-au
v\zut, nenorocitele, îndep\rtate de la c\mara cea de sus. Nu
li s-a luat în seam\ sârguin]a fecioriei, pentru c\ le-a lipsit
lucrarea Duhului. {i pe bun\ dreptate. C\ la ce folose[te o
vie îngrijit\, de nu d\ roadele pentru care s-a ostenit lucr\-
torul? Ce folos, iar\[i, din post [i rug\ciune [i priveghere
dac\ lipsesc pacea, iubirea [i celelalte roade ale Duhului, de
care vorbe[te Apostolul (Gal. 5, 22)?
Îndur\ orice osteneal\ acela care iube[te s\la[ele cere[ti,
pentru c\ acolo îl trage Duhul. {i împ\rt\[indu-se de harul
S\u, d\ rod [i se bucur\ de osteneala lui. Ale noastre sunt,
a[adar, ostenelile rug\ciunii [i ale postului [i ale celorlalte
nevoin]e, pe care se cuvine s\ le s\vâr[im cu bucurie [i cu
n\dejde, iar florile [i roadele ostenelilor s\ le punem pe sea-
ma Duhului. Iar de le pune cineva pe seama sa, locul roa-
delor îl vor lua mândria [i patimile. Iar patimile, pentru su-
fletele cele slabe, sunt ca un putregai, care, sporind, le surp\
[i le nimice[te ostenelile.
A[adar, ce trebuie s\ fac\ acela care umbl\ în calea lui
Dumnezeu [i întru n\dejdea Lui? S\ îndure cu bucurie luptele
pentru virtute [i pentru izb\virea sufletului de patimi, tinzând
spre culmile des\vâr[irii. S\-[i pun\ n\dejdea în Hristos, cre-
zând cu t\rie în iubirea Lui de oameni. {i cu o astfel de cre-
din]\ [i ajutat de harul Duhului, în care [i-a pus n\dejdea sa,
alearg\ neobosit, neatins de r\utatea celui-viclean. {i este ca
EPISTOLA MARE 413
[i str\in de patimi, ca un eliberat al lui Hristos. C\ci dup\

cum cei care, prin trând\vie, las\ s\ intre în firea lor patimile
cele rele [i st\ruind în ele ajung s\ le s\vâr[easc\ lesne [i
bucuro[i, ca pe ceva înn\scut [i cu totul firesc, rodind l\co-
mia, pizma, viclenia [i celelalte r\ut\]i, tot a[a [i lucr\torii lui
Hristos [i ai adev\rului, având credin]\ puternic\, îndur\
bucuro[i ostenelile cele pentru virtute, având în ajutor harul
Duhului, f\cându-li-se acestea într-un sfâr[it cu totul u[oare
[i fire[ti. Iar roadele ostenelii acestora sunt: pacea cea netre-
c\toare, bun\tatea cea adev\rat\ [i toate celelalte. {i sufle-
tul se face mai bun, mai puternic decât r\utatea vr\jma[ului,
[i s\la[ al Duhului Sfânt, de la Care primind pacea nepieri-
toare a lui Hristos, se une[te [i se alipe[te de Domnul. Pri-
mind îns\ harul Duhului, alipindu-se de Dumnezeu [i f\cân-
du-se un duh cu el, nu numai c\ s\vâr[e[te cu u[urin]\ fap-
tele virtu]ii, neatins de uneltirile vicleanului, dar, lucru cu
totul minunat, ia asupra lui Patimile Mântuitorului, desf\tân-
du-se întru ele mai mult decât se desfat\ de cinstiri [i laude
cei ce iubesc aceast\ via]\. Pentru cel care, ajutat de har, îna-
inteaz\ pân\ la m\sura b\rbatului des\vâr[it, ura, prigoana [i
batjocura pentru Hristos sunt slav\, desf\tare [i bucurie de
nespus. C\ punându-[i n\dejdea în El, în dragostea Lui [i în
bun\t\]ile ce vor s\ fie, batjocura, b\t\ile, prigoanele [i orice
necaz [i p\timire, crucea chiar, toate sunt pricinuitoare de
bucurie [i arvun\ a veseliei celei cere[ti. C\ Însu[i Domnul
zice: „Ferici]i ve]i fi când v\ vor oc\rî [i v\ vor prigoni to]i
oamenii [i vor zice tot cuvântul r\u împotriva voastr\, min-
]ind pentru Mine; bucura]i-v\ [i v\ veseli]i, c\ plata voastr\
mult\ este în ceruri” (Matei 5, 11-12). {i înc\ [i Apostolul
spune: „Ne l\ud\m în suferin]e” (Rom. 5, 3). {i iar\[i: „Deci,
foarte bucuros m\ voi l\uda mai ales întru sl\biciunile mele,
ca s\ locuiasc\ în mine puterea lui Hristos. De aceea m\ bucur
în sl\biciuni, în def\im\ri, în nevoi, în prigoniri, în strâmtor\ri

pentru Hristos, c\ci, când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Cor.
12, 9-10). Iar în alt\ parte: „ca slujitori ai lui Dumnezeu, în
mult\ r\bdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtor\ri, în b\t\i,
în temni]e, în tulbur\ri” (2 Cor. 6, 4-5). C\ sc\ldând harul tot
sufletul [i umplându-l de bucurie [i putere [i îmbiindu-l cu
n\dejdea celor viitoare, ia de la el sim]irea durerii celor de
acum [i face pl\cute Patimile Domnului.
Deci, pentru c\, ajuta]i de Duhul, la o asemenea slav\
vom fi ridica]i, s\ ne purt\m dup\ dreptate [i s\ îndur\m cu
t\rie orice lupt\, f\cându-ne vrednici de s\l\[luirea întru noi
a Duhului [i de mo[tenirea Împ\r\]iei. S\ nu ne lenevim nici-
când [i s\ nu sl\bim lupta, ca s\ nu c\dem din bine [i s\ fim
pricin\ de sminteal\ pentru fra]i. De nu poate cineva s\ stea
necontenit la rug\ciune, s\ nu se osteneasc\ în zadar, ci s\
arate râvn\ în celelalte osteneli. {i s\ slujeasc\ cu bun\voin]\
aproapelui, nu pentru r\splat\ ori laud\, nu cu sil\, ca [i
când ar sluji trup [i suflet str\in, ci cu iubire [i credincio[ie,
ca pe m\dularele sale, ca Dumnezeu s\ vad\ lucrarea sa cu-
rat\ [i f\r\ vicle[ug. Nimeni s\ nu spun\ c\ nu poate s\vâr[i
faptele cele mântuitoare de suflet, c\ Dumnezeu nu cere din
parte robilor S\i cele ce sunt cu neputin]\, ba chiar, în marea
Sa milostivire, a rânduit fiec\ruia lucrul pe care-l poate face,
ca oricine voie[te s\ se mântuiasc\ s\-l poat\ s\vâr[i. C\
zice: „Cel ce va da de b\ut unuia din ace[tia mici numai un
pahar cu ap\ rece, în nume de ucenic, adev\rat gr\iesc vou\:
Nu va pierde plata sa” (Matei 10, 42). {i ce poate fi mai mi-
nunat decât a primi r\splat\ cereasc\ pentru un pahar de ap\
rece? {i iar\[i zice: „Întrucât a]i f\cut unuia dintr-ace[ti fra]i
ai Mei prea mici, Mie Mi-a]i f\cut” (Matei 25, 40). Mic\-i
porunca, [i mare e câ[tigul de la Dumnezeu! Dumnezeu nu
cere omului nimic peste puterile sale [i fiec\ruia îi r\spl\te[te
EPISTOLA MARE 415
pentru lucrul s\u, mare ori mic, dup\ cugetul cu care-l s\-
vâr[e[te. {i de face cineva bine cu fric\ de Dumnezeu [i în
numele Lui, lucrul s\u str\luce[te [i nu se stinge: dar de face
bine pentru a fi v\zut [i sl\vit de oameni, ascult\ ce spune
Domnul: „Amin, amin, zic vou\, [i-au luat plata lor” (Matei
6, 2). {i ca s\ nu ni se întâmple nou\ una ca aceasta, iat\ ce
porunce[te ucenicilor S\i, [i prin ei nou\: „Lua]i aminte ca
faptele drept\]ii voastre s\ nu le face]i înaintea oamenilor, ca
s\ fi]i v\zu]i de ei; altfel nu ve]i avea plat\ de la Tat\l vostru
din Cel din ceruri” (Matei 6, 1).
Domnul ne îndeamn\, a[adar, s\ fugim [i s\ ne dep\r-
t\m de laudele cele trec\toare, venite de la muritori, [i de
slava ce se ve[teje[te [i piere, [i numai pe aceea s-o c\ut\m,
a c\rei frumuse]e e mai presus de cuvânt [i netrec\toare,
întru care [i noi vom putea s\ ne împ\rt\[im de tainele cele
negr\ite, în Hristos Iisus, Domnul nostru, C\ruia fie slava în
veci. Amin.
CUPRINS
Cuvânt `nainte
de P. F. P\rinte Patriarh D a n i e l ...................... 5
OMILIA I
Tâlcuire alegoric\ a vedeniei `nf\]i[ate
de proorocul Iezechiel ............................................ 9
OMILIA A II-A
Despre `mp\r\]ia `ntunericului, adic\ a p\catului,
[i c\ numai Dumnezeu poate s\ `ndep\rteze
p\catul de la noi [i s\ ne izb\veasc\ din robia
st\pânitorului celui viclean ...................................... 19
OMILIA A III-A
Datori sunt fra]ii s\ vie]uiasc\ `n sinceritate,
`n lips\ de r\utate, `n iubire [i pace, [i s\ duc\
lupt\ [i r\zboi cu cugetele cele dinl\untru .............. 22
OMILIA A IV-A
Se cuvine cre[tinilor s\ str\bat\ cu luare-aminte
[i grij\ drumul din stadionul acestei lumi, ca s\
dobândeasc\ de la Dumnezeu [i de la `ngeri
laude cere[ti .......................................................... 26
OMILIA A V-A
Mare deosebire este `ntre cre[tini [i oamenii
lumii acesteia .......................................................... 43
CUPRINS 417
OMILIA A VI-A
Cei ce voiesc s\ plac\ lui Dumnezeu
sunt datori s\-[i fac\ rug\ciunile lor `n pace,
`n lini[te, cu blânde]e [i `n]elepciune ...................... 59
OMILIA A VII-A
Despre bun\tatea lui Hristos fa]\ de oameni.
Omilia cuprinde `ntreb\ri [i r\spunsuri .................... 63
OMILIA A VIII-A
Despre cele ce se `ntâmpl\ cre[tinilor la rug\ciune,
despre treptele des\vâr[irii [i dac\ cre[tinii pot
s\ ajung\ la m\sura des\vâr[irii .............................. 67
OMILIA A IX-A
F\g\duin]ele [i proorociile lui Dumnezeu
se `mplinesc dup\ multe [i felurite `ncerc\ri.
Numai de la Dumnezeu s\ a[tept\m izb\vire
de ispitele celui-viclean .......................................... 71
OMILIA A X-A
Darurile harului dumnezeiesc se p\streaz\
[i se `nmul]esc prin smerenie [i osârdie,
[i se pierd prin mândrie [i trând\vie........................ 77
OMILIA A XI-A
Puterea Duhului Sfânt este ca focul `n inima omului.
De ce are nevoie omul pentru a deosebi cugetele
care se nasc `n inim\. Despre [arpele cel mort,
`nfipt de Moise `n vârful lemnului, care era o
pre`nchipuire a lui Hristos ...................................... 80
OMILIA A XII-A
Despre starea lui Adam `nainte de a c\lca porunca
lui Dumnezeu [i dup\ ce a pierdut chipul s\u cel
ceresc. Omilia con]ine [i câteva tâlcuiri foarte
folositoare .............................................................. 89
418 CUPRINS
OMILIA A XIII-A
Ce roade cere Dumnezeu de la cre[tini .................. 99
OMILIA A XIV-A
Cei care-[i `ndreapt\ cugetele [i mintea
c\tre Dumnezeu fac aceasta cu n\dejdea
de a li se lumina ochii inimii. Ce trebuie
s\ facem dac\ voim s\ dobândim bunurile
cere[ti. Care este t\râmul lui satana [i care
este t\râmul `ngerilor .............................................. 100
OMILIA A XV-A
Aceast\ omilie `nva]\ am\nun]it cum trebuie
s\ se poarte sufletul fa]\ de Mirele s\u,
Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, cum trebuie
s\ tr\iasc\ `n sfin]enie, ne`ntinare [i cur\]ie.
Cuprinde apoi unelechestiuni pline de mult\
`nv\]\tur\, cum este aceea dac\ la `nviere
toate m\dularele vor `nvia, [i multe altele:
despre r\u, despre har, despre libertatea
voin]ei [i despre vrednicia neamului omenesc ........ 104
OMILIA A XVI-A
Oamenii cei duhovnice[ti se afl\ `n ispite [i
necazuri; acestea izvor\sc din primul p\cat,
din p\catul lui Adam .............................................. 132
OMILIA A XVII-A
Despre ungerea [i slava duhovniceasc\ a cre[tinilor;
`n rândul al doilea, c\ f\r\ Hristos este cu neputin]\
a se mântui cineva sau a se face p\rta[ al vie]ii
celei ve[nice .......................................................... 141
CUPRINS 419
OMILIA A XVIII-A
Despre comoara cre[tinilor, adic\ despre Hristos
[i Duhul Sfânt, Care `n diferite chipuri ì exerseaz\
ca s\ ajung\ la des\vâr[ire ...................................... 149
OMILIA A XIX-A
Cre[tinii care vor s\ sporeasc\ [i s\ prop\[easc\
`n bine sunt datori s\ se sârguiasc\ spre orice
lucru bun, pentru ca s\ se izb\veasc\ de p\catul
ce locuie[te `n ei [i s\ se umple de Duhul Sfânt ...... 155
OMILIA A XX-A
Numai Hristos, Doctorul cel adev\rat al omului
celui l\untric, poate s\ vindece sufletul [i s\-l
`mpodobeasc\ cu ve[mântul harului ...................... 160
OMILIA A XXI-A
Cre[tinul trebuie s\ poarte un `ndoit r\zboi: unul
`nl\untru, [i altul `n afar\. Unul st\ `n lep\darea
de grijile p\mânte[ti; cel\lalt se d\ `n inim\ [i st\
`n lupta cu cugetele venite de la duhurile r\ut\]ii .... 165
OMILIA A XXII-A
Despre cele dou\ st\ri `n care se afl\ cei ce
p\r\sesc via]a aceasta ............................................ 168
OMILIA A XXIII-A
Dup\ cum numai cei n\scu]i din semin]ie
`mp\r\teasc\ pot purta m\rg\ritarul `mp\r\tesc
[i de mare pre], tot a[a numai fiilor lui Dumnezeu
le este `ng\duit s\ poarte m\rg\ritarul cel ceresc .... 168
OMILIA A XXIV-A
Starea de cre[tin se aseam\n\ cu aceea de
negu]\tor [i cu dospirea aluatului............................ 170
420 CUPRINS
OMILIA A XXV-A
Aceast\ omilie `nva]\ c\ niciun om, dac\ nu este
`nt\rit de Hristos, nu poate birui uneltirile celui-r\u:
`nva]\ ce trebuie s\ fac\ cei ce doresc slava
dumnezeiasc\. ~nva]\, apoi, c\ prin nesupunerea
lui Adam, am ajuns noi `n robia patimilor trupului,
[i c\ de aceast\ robie am fost izb\vi]i prin taina
crucii. ~n sfâr[it, `nva]\ despre marea putere
a lacrimilor [i a focului dumnezeiesc........................ 174
OMILIA A XXVI-A
Despre demnitatea, cinstea, puterea [i lucrarea
sufletului celui nemuritor. Cum este ispitit de diavol
[i cum dobânde[te izb\virea din ispite. Omilia
mai cuprinde [i unele l\muriri, prin `ntreb\ri [i
r\spunsuri, pline de foarte mult\ `nv\]\tur\ ............ 180
OMILIA A XXVII-A
Aceast\ omilie trateaz\ mai pe larg mai `ntâi
despre demnitatea [i starea cre[tinului. ~nva]\ apoi
multe lucruri foarte folositoare despre libertatea
voin]ei, amestecând [i unele chestiuni pline de
`n]elepciune dumnezeiasc\...................................... 194
OMILIA A XXVIII-A
Aceast\ omilie `nf\]i[eaz\ [i deplânge nenorocirea
sufletului `n care nu locuie[te Domnul, din pricina
p\catului. Vorbe[te [i despre Ioan Botez\torul, [i
anume c\ nimeni dintre cei n\scu]i din femeie
nu este mai mare decât el ...................................... 208
OMILIA A XXIA-A
Dumnezeu `mparte harul S\u neamului omenesc
`n dou\ chipuri, cu gândul de a cere roadele lui
la judecata cea dreapt\ .......................................... 211
CUPRINS 421
OMILIA A XXX-A
Pentru a intra `n ~mp\r\]ia lui Dumnezeu, trebuie
ca sufletul s\ se nasc\ de la Duhul Sfânt.
~n ce chip se `ntâmpl\ aceasta ................................ 216
OMILIA A XXXI-A
Se cade celui credincios s\-[i schimbe cugetul s\u
[i toate gândurile sale s\ le `ndrepte c\tre
Dumnezeu, c\ `ntru aceasta st\ cu adev\rat
toat\ slujirea lui Dumnezeu .................................... 222
OMILIA A XXXII-A
Slava cre[tinilor se afl\ `nc\ de acum `n sufletele
lor; ea se va v\di la vremea `nvierii [i va pream\ri
[i trupul, dup\ m\sura evlaviei lor .......................... 225
OMILIA A XXXIII-A
Se cuvine a ne ruga lui Dumnezeu ne`ncetat
[i cu luare-aminte .................................................. 232
OMILIA A XXXIV-A
Despre slava de care se vor `nvrednici trupurile
cre[tinilor la `nviere, slav\ care va acoperi
deopotriv\ [i sufletele lor ........................................ 234
OMILIA A XXXV-A
Despre vechiul [i noul Sabat.................................... 236
OMILIA A XXXVI-A
Despre `ndoita `nviere, a sufletelor [i a trupurilor,
[i despre slava cea felurit\ a celor `nvia]i ................ 238
OMILIA A XXXVII-A
Despre Rai [i despre legea duhovniceasc\ .............. 239
422 CUPRINS
OMILIA A XXXVIII-A
Este nevoie de mult\ `n]elepciune [i dreapt\
socotin]\ ca s\ afle cineva pe adev\ra]ii cre[tini;
[i cine sunt ace[tia .................................................. 246
OMILIA A XXXIX-A
Pentru ce ni s-a dat nou\ Sfânta Scriptur\
de c\tre Dumnezeu ................................................ 248
OMILIA A XL-A
Toate virtu]ile [i toate relele sunt legate `ntre ele;
se ]in una de alta, ca verigile unui lan] .................... 249
OMILIA A XLI-A
Foarte adânci sunt c\m\rile sufletului; el cre[te
[i `n har, [i `n r\ut\]i ................................................ 253
OMILIA A XLII-A
Nu cele din afar\, ci cele dinl\untru aduc folos
sau vat\m\ pe om, adic\ Duhul harului sau
duhul r\ut\]ii din el ................................................ 255
OMILIA A XLIII-A
Despre sporirea b\rbatului cre[tin, a c\rui `ntreag\
putere st\ `n inim\, a[a cum se va ar\ta aici,
`n diferite chipuri .................................................... 256
OMILIA A XLIV-A
Ce fel de schimbare [i `nnoire lucreaz\ `n om
Hristos, Cel care vindec\ patimile
[i bolile sufletului .................................................... 261
OMILIA A XLV-A
Niciun me[te[ug [i nicio bog\]ie din lumea
aceasta nu-l pot vindeca pe om, afar\ numai
de venirea lui Hristos. Omilia aceasta mai arat\
marea `nrudire dintre om [i Dumnezeu .................. 267
CUPRINS 423
OMILIA A XLVI-A
Despre deosebirea dintre Cuvântul lui Dumnezeu
[i cuvântul lumii, dintre fiii lui Dumnezeu
[i fiii lumii .............................................................. 271
OMILIA A XLVII-A
Tâlcuire duhovniceasc\ a celor `ntâmplate
pe vremea Legii vechi ............................................ 275
OMILIA A XLVIII-A
Despre credin]a `n Dumnezeu cea adev\rat\ .......... 284
OMILIA A XLIX-A
Nu este de ajuns s\ se lepede cineva de pl\cerile
acestei lumi, ci trebuie s\ [i dobândeasc\ fericirea
din lumea cealalt\ .................................................. 288
OMILIA A L-A
Dumnezeu este Cel ce face minuni prin sfin]ii S\i .... 291
ALTE {APTE OMILII
Cuvânt despre paza inimii ...................................... 295
Cuvânt despre des\vâr[irea `n duh.......................... 309
Cuvânt despre rug\ciune ........................................ 316
Cuvânt despre r\bdare [i dreapta socotin]\ ............ 325
Cuvânt despre `n\l]area min]ii ................................ 341
Cuvânt despre iubire .............................................. 354
Cuvânt despre libertatea min]ii................................ 373
Epistola mare a Sfântului Macarie ............................ 395
Redactor: Marinela BOJIN
Corector: Elena T|BU{
Tehnoredactare computerizat\: Aurelia DROAN|
Format 16/61x86. Coli de tipar 26 1/2. Cd. nr. 828
TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC {I DE MISIUNE ORTODOX|
Intrarea Miron Cristea nr. 6, Sector 4, Bucure[ti, 040162
Telefon 021 406 71 93; 021 406 71 94; Fax: 021 300 05 53
www.editurapatriarhiei.ro
editura@patriarhia.ro
tipogr.inst.biblic@rdslink.ro
magazin@editurapatriarhiei.ro

Sfântul Macarie Cel Mare - Omilii Duhovnicești - Librăria Cărților Bisericești PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sfântul Macarie Cel Mare - Omilii Duhovnicești - Librăria Cărților Bisericești PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OMILII DUHOVNICE{TI

CARTE TIP|RIT| CU BINECUVÂNTAREA

Traducere din limba greac\ veche

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC {I DE MISIUNE ORTODOX|

© Editura IBMO, 2020, pentru prezenta versiune (edi]ie digital\)

Omiliile duhovnice[ti ale Sfântului Macarie cel Mare

de-a lungul timpului, aceste texte constituindu-se într-un

sânt balauri, lei, fiare veninoase, drumuri rele [i gloduroase

mâna [i, într-un cuvânt, tot trupul. {i cuprinzând sufletul

1. Profetul Iezechiel a avut o vedenie dumnezeiasc\ [i

ochi. Nu este nicio parte din el care s\ nu fie plin\ de ochii

de toate zilele) tuturor oamenilor li s-a dat s\ priveasc\ [i s\

care l-a]i primit de la Mine, ci da]i-l tuturor celor ce voiesc

Dumnezeu, putreze[te [i se umple de miros greu, (prove-

o junghie [i o face s\ moar\ fa]\ de lume: (un astfel de om)

mor]ii acesteia?” (Rom. 7, 24). A[ijderea [i sufletul care a

nimicit `n noi duhul p\catului, s\ `mbr\c\m [i s\ primim su-

rat\. Dumnezeu, creând trupul, nu i-a dat [i `nsu[irea s\ aib\

`mp\rt\[e[te de duhul cel dumnezeiesc, pentru c\ nu se

Despre `mp\r\]ia `ntunericului, adic\ a p\catului,

1. ~mp\r\]ia `ntunericului, st\pânitorul cel viclean a robit

spre a face r\u; mâini care s\ lucreze nelegiuirea, [i inim\

4. Dup\ cum `ntr-o noapte `ntunecoas\ [i posomorât\,

odihnei celei de negr\it. Pentru c\, dup\ cum Dumnezeu

Datori sunt fra]ii s\ vie]uiasc\ `n sinceritate,

1. Datori sunt fra]ii s\ arate mult\ dragoste unii fa]\ de

`mpreun\, pot s\ se foloseasc\ reciproc. C\, de ce s-a scris:

3. ~n felul acesta, `n]elegerea [i armonia `i ]in strân[i lao-

trei fe]e ale p\catului `mpotriva c\rora s\ se asigure cineva,

Se cuvine cre[tinilor s\ str\bat\ cu luare-aminte

1. Cei ce vor s\ duc\ via]\ cre[tin\ dup\ toat\ rânduiala

2. Trupul are pov\]uitor ochiul, [i dac\ acesta vede (bine)

cumva s\ se sfâ[ie de tufele [i m\r\cinii lumii acesteia – adic\

iar haina cea trupeasc\ o arde cu focul poftelor [i o `ntineaz\

lucru str\in de firea (lor) – se leag\ cu toat\ dragostea lor de

fim readu[i la cur\]ia cea dintâi. Dar dac\ nu ne vom `mp\r-

via]a cea nemuritoare [i s\ se fac\ p\rta[ de slava cea

ia toate formele pe care le voie[te, de dragul sufletelor vred-

v\zut `ntru slava Sa cea neapropiat\ de cei care-L iubesc, Se

pe tat\l [i pe mama sa [i se va uni cu so]ia sa [i vor fi amân-

pricina insufl\rii, ori a sfatului celui-potrivnic –, iat\, El Se `n-

pentru totdeauna, ci le-a trimis spre folosul lor, la vremea

[i `ndelung\-r\bdare – nu porne[te la `ndep\rtarea treptat\

23. La fel (s-a `ntâmplat), precum s-a zis mai `nainte, [i

care am fost cuprin[i – fapt care, precum am zis, este o unel-

vou\, c\ oricine cere va primi [i cel ce caut\ afl\, iar celui

Mare deosebire este `ntre cre[tini [i oamenii lumii acesteia.

1. Alta este lumea cre[tinilor, mintea, vorba, fapta [i felul

satana s\ v\ cearn\ ca pe grâu; dar Eu M-am rugat Tat\lui

ge[te inima cu poftele lumii [i umple de `ntunericul ne[tiin-

f\ptura cea nou\ a cre[tinilor de to]i oamenii lumii. De aceea

de nedescris a lui Hristos, adev\ratul [i ve[nicul ~mp\rat,

ie[te s\ le dobândeasc\ `n ~mp\r\]ia cerurilor. Vrei, deci, s\

pân\ la buze. Cugetul preocupat de propria-i mândrie n\s-

leag\ cu iubirea de acel lucru [i nu o mai arat\ `ntreag\ lui

nu-i `ng\duie s\ se `nal]e c\tre Dumnezeu. Dac\ `ns\ iube[te

de alt neam. Unul, `ndat\ ce aude aceasta, fuge numaidecât;

iube[te pe Dumnezeu mai presus de orice. ~n cele din urm\,

s\ fac\, pentru a-[i agonisi cele de trebuin]\ pentru trai; dar

frumoas\ [i str\lucitoare, feluritele lor roade, dup\ cum spu-

casa trupului (trupul), ei nu se tem, pentru c\ au casa cea

suflet) acum, aceea se va ar\ta atunci `n afara trupului. Apri-

hran\, (o hran\) duhovniceasc\, pe care `nc\ de acum su-