Umanismul in Europa

Umanismul este curentul literar care s-a manifestat in perioada „Renasterii“,fiind

caracterizat prin dezvoltarea sincrona a stiintei, a artelor si a civilizatiei avand
nucleul in Italia si in special in Florentza, acesta fiind locul de unde principiile
acestui curent cultural s-au raspandit ulterior in intreaga Europa.
O parte din reprezentantii europeni sunt: Giovanni Boccacio(Italia), Francois
Rebelais(Franta), Jan Kochanowski(Polonia).

I. Context istoric.
Perioada cuprinsă între secolele XIV-XVI este cunoscută in Europa
Occidentală sub denumirea de  RENAŞTERE.
UMANISMUL este expresia culturală a RENAŞTERII.
Epoca RENAŞTERII se caracterizează printr-o dezvoltare economică,
socială şi culturală impetuoasă: întâi, această dezvoltare se manifestă în
Italia, fiind favorizată de concurenţa dintre Florenţa şi Roma, apoi se
extinde în întreaga Europă Occidentală.
Premistele naşterii acestei epoci spectaculoase se regăsesc în câteva
evenimente istorice si culturale:
a)     Inventarea tiparului de către Johannes Gutenberg în jurul anului
1440, favorizând schimbul cultural de idei şi accesul la cultură pentru un
public mai larg;
b)    Căderea Constantinopolului, capitala Bizanţului, determină în a II-
a jumătate a secolului al XIV-lea exodul cărturarilor în Italia, acestia
aducând cu ei scrierile antice, în original, fapt ce favorizează răspândirea
lor în Europa;
c)     Descoperirea Americii de către Cristopher Columb la sfârşitul
secolului al XV-lea, confirmă  teoria heliocentrică (potrivit căreia Soarele
se află in centrul Universului si Pământul se învarte în jurul lui), infirmând
astfel teoria geocentrică susţinută de Biserică (potrivit căreia Pământul
se afşă in centrul Universului); această descoperire deschide calea altora
noi care vor oferi, în cele din urmă, o altă imagine a lumii.
II. Termenul „UMANISM” are două sensuri:
a)     În sens strict, umanismul reprezintă studiul specializat al
umanioanelor, adică al limbilor clasice: greaca si latina, precum şi studiul
literaturii şi al filosofiei greceşti şi romane.
b)    În sensul care ne interesează,  umanismul este un curent
cultural afirmat în Renaştere.
Observaţie !
 Curentul cultural reuneşte oamenii de cultură dintr-o epocă, pe
baza unui program cultural, la care aceşstia se afiliză declarat.
 Programul cultural cuprinde o platformă ideologică (adică un set
de principii călauzitoare) şi manifestările realizate în numele acestei
platforme.
III. Umanismul are un program cultural complex:
1. Promovează idealul  omului universal  („uomo universale”), armonios
fiyic şi intelectual, pasionat de toate formele de cunoaştere, un individ cu
o vastă cultură, bun cunoscător al limbilor clasice, al filosofiei, al muzicii,
al ştiinţei, adică o personalitate de tip enciclopedică . Leonardo da
Vinci este considerat prototipul lui „uomo universale”. El a fost pictor,
fizician, matematician, inventator, muzician.
2. Pune accent pe faptul că omul este o fiinţă raţională , liberă.
Înzestrată cu demnitate si liber arbitru, capabil să discearnă între bine si
rău, perfectibil prin educaţie.
3. Orientează învaţământul către disciplinele umaniste: studierea limbilor
clasice, a retoricii, a poeticii, a istoriei, a filosofiei, a moralei, precum şi a
educaţiei fizice şi a igienei.
4. Umaniştii adoptă ca model Antichitatea greco-latină şi aceasta devine o
frecventă sursă de inspiraţie pentru artişti.
5. Contestă dogmatismul şi abuzurile clerului, aşadar are caracter
anticlerical; contestarea are ca sursă lectura în original a textelor sfinte
de către savanţii vremii. Consecinţa imediată este Reforma lui Martin
Luther din Germania (1517) şi Reforma aceasta va deveni bazele
protestantismuli.
IV. CURENTUL UMANIST DEVINE ASTFEL o formă a universalismului
cultural, care îi face pe umanişti sa considere că formează o  republică a
cărturarilor alcătuită din cetăţeni ai diferitelor state şi popoare. Mulţi
cărturari afirmă că au doua patrii: cea în care s-au născut şi Europa.
Rapida răspândire a ideilor umaniste a fost posibilă datorită faptului că in
epocă erau la modă călătoriile si corespondenţele.
V. Principalii reprezentanţi ai umanismului european:
a) Italia: Dante Alighieri  „Divina comedia”
Francesco Petrarca „Il Canzoniere”
Giovani Bocaccio „Decameronul”
Nicolo Machiaveli  „Principele”
Leonardo da Vinci  „Gioconda”
Michelangelo  „Sonete”, „Moise”
b) Franţa: Francois Rabelais „Gargantua şi Pantagruel”
Michel de Montaigne  „Scrisorile persane”
c)  Anglia: William Shakespeare  „Hamlet”
d)  Spania: Miguel de Cervantes „Don Quijote”

Umanismul reprezinta o miscare de afirmare libera a personalitatii umane,un current

cultural aparut in timpul Renasterii italiene(sec.xv)care-si propunea asezarea omului in
centrul tuturor cautarilor de ordin filozofic,poetic,istoric,moral,retoric sau lingvistic.
 Nascut dupa un ev mediu al epidemiilor,al cruciadelor,al inchizitiei si al dogmei,al
saraciei si al umilintei nascute din lipsirea de libertate si din blocarea accesului la
cultura(la tainele textelor scrise),umanismul propune o dislocare a imaginii lui Dumnezeu
din antrul Universului,unde va fi asezat omul care trebuie acceptat in virtutea conditiei
sale de huma,adica in virtutea calitatilor si defectelor sale in egala masura.
Un intelectual de factura umanista cultiva celorlalti increderea in puterea ratiunii si
convingerea ca omul este perfectibil,cu conditia sa respecte armonia relatiei sale cu
natura.In sens umanist,nu ne nastem oameni ci devenim oameni prin experienta de
viata,prin impactul pe care-l pot avea relatiile interpersonale prin educatie,sau prin
capacitatea de a invata din greseli :umanistii considerau daunatoare pozitia de neclintit a
bisericii care vorbea omului despre o autoritate divina,aspra,critica,severa,neiertatoare.
Omul Evului Mediu tinut in saracie,boala si analfabetism nu va reusi sa-l intalneasca
pe Dumnezeu prin intermediul unor rugaciuni reproduse mecanic,de frica inchizitiei sau
de frica zilei de maine.De aceea,miscarea umanista,propunea cel putin la nivel teoretic o
cale inversa de redescoperire a divinitatii :dinspre om(creat dupa chipul si asemanarea lui
Dumnezeu)inspre divinitate.In acest scop,umanistii isi vor alege ca modele culturale
valorile antichitatii greco-latine cu a caror traditie voiau sa realizeze o jonctiune,dovada
ca se ocolea intreg sistemul de idei vehiculate in Evul Mediu considerate o mare eroare si
o amenintare grava la adresa speciei umane.
Antichitatea presupunea spre deosebire de Evul Mediu o libertate mai mare de
gandire si de liber arbitru,politeismul(credinta in zei)deosebindu-se substantial de dogma
monoteista crestina.Zeii erau mai degraba o intruchipare a fortelor,elementelor si
fenomenelor naturii usor de observat si de inteles de catre oamenii obisnuiti.
Credinta anticilor era mai degraba o atitudine de bun simt,de respect fata de
natura.Anticii sacrificau animale si aduceau ca ofrande produse ale pamantului,in timp ce
tribunalul inchizitiei trimitea la ardere pe rug sau la schingiuiri,fiinte umane.
Una dintre cele mai cunoscute victime ale bisericii crestine in Evul Mediu este
Galileo Galilei cel care a sustinut pentru prima data teoria heliocentrismului conform
careia in centrul Universului s-ar afla Soarele,iar nu Pamantul,dupa cum sustinea
biserica,teorie pe care stiinta a dovedit-o ca fiind adevarata,mult mai tarziu.
Daca s-ar putea reprosa ceva umanismului italienesc,ar fi faptul ca umanistii insisi
au inclinat sa se constituie,ca si clerul,intr-o casta a elitelor,a geniilor,incasibila omului de
rand.
Cei mai multi umanisti si-au consumat existenta printr-o foame uneori irationala
de cuvant scris,acumuland informatii din domenii dintre cele mai
diverse :religie,istorie,filozofie,retorica,anatomie,muzica,literatura,poetica si uitand de
fiinta umana in carne si oase pe care se presupune ca o elogiau prin creatiile lor.
Cei mai cunoscuti umanisti sunt :
In domeniul artelor plastice :Botticelli,Leonardo da Vinci,Rafael,Michelangelo,Jan
van Eyck.
In domeniul stiintelor:Galileo Galilei
In literatura:Picodella Mirandola,Nicolo Machiavelli(“Principele divide et
impera”),Montaigne,William Shakespeare(Anglia),Miguel de Cervantes.
Majoritatea pictorilor Renasterii nu se pot defini ca spirite absolute
libere,punandu-si pictura in slujba oamenilor bisericii ori a familiilor nobiliare,care
comandau tablouri cu anumite subiecte.