INTRODUCERE

1. Actualitatea temei
Ocluzia normală se întâlnește des în populație și include variații în poziția dinților și relațiile
interdentare care variază în intervalul normal de ocluzie. Ocluzia ideală a fost descrisă prima
oară de Dr. Edward Angle care a instituit și prima clasificare a malocluziilor. Conform lui, cheia
unei ocluzii normale la adulți este dată de relația între molarul prim permanent superior şi
molarul prim permanent inferior. Molarul prim permanent maxilar este considerat punctul fix,
deoarece maxilarul este masivul osos cel mai stabil postural. Astfel poziția normală este definită
de poziția vârfului cuspidului mezio-vestibular al primului molar superior în dreptul primului
șanț vestibular al primului molar inferior.[1]
Persoanele cu malocclusie de clasa I au relații între molari normale, dar dinții lor nu sunt

poziționați corect în linia de ocluzie datorită dinților supranumerari, rotații, distanțare, ocluzii

deschise, ocluzii transversale posterioare sau chiar ocluzii transversale anterioare. [2]

Două măsuri de bază au fost utilizate pentru a cuantifica nealinierea dinților: discrepanțele

lungimii arcului dinților “TSALD” și indicele de neregularitate. TSALD se bazează pe diferența,

măsurată în milimetri între perimetrul arcului în care ar trebui să fie localizați dinții și

dimensiunea dinților. Au fost utilizate atât TSALD anterior (canin la canin), cât și total (molar la

molar). Indicele de neregularitate incisiv “IIRREG” se referă la deplasarea liniară, măsurată în

milimetri, a celor cinci puncte anatomice de contact ale incisivilor inferiori [2]

Clasa I malocluzie este atât de răspândită încât acum este norma, mai degrabă, decât excepția.

Nealinierea dinților anteriori este mai mare la mandibulă decât la maxilă. La maxilă aproximativ

44% din populația SUA are IIRREG ideal (0-1mm), 45% au IIRREG ușor până la moderat (2-6

mm), iar 11% au IIRREG sever sau extrem (mai mult de 6 mm). În schimb, doar 37% din

populație are IIRREG mandibular ideal, 49% are IIRREG de la ușor la moderat, iar 14% au

IIRREG sever sau extrem. S-a estimat că aproximativ 40% din persoanele netratate din SUA cu

vârste cuprinse între 15 și 50 de ani au IIRREG semnificativ clinic. [2]

Dupa datele lui M.I. Groshicov din anul 1985 frecvența afectării necariozice în anii 1960-1985 a

fost de 8-20%, în ultimii ani este o tendință de creștere de pină la 70% după datele lui N.V.

Rubejov. [3]

{asta pui in bibliografie În lucrarea «Основы ортодонтии» citat de} În lucrarea Laurei Mitcel

s-a stability că frecveța ocluziei patologice este: clasa I-67,0% clasa II/1-20,0%, clasa II/2-

10,0%, clasa III- 3,0%. [4]

Comform datelor F. I. Horoshilcina cel mai frecvent se întlnește ocluzia neutră cu anomalii de

poziție dentară- 39%, ocluzia adîncă- 23%, ocluzia distală- 20%, ocluzia mezială-13% [5]

In SUA a fost efectuată cercetarea in masă, unde a fost studiată frecvența răspîndirii anomaliilor

de ocluzie, unde au fost examinați 14 000 de persoane de diferită vîrstă, rasă, și grupă etnică.

Parametrii reprezintă: pozția incisivilor, frecvența diastemelor mai mari de 2 mm, ocluzia

transversală. Cercetările au arătat ca doar la jumătate din copiii cu vârsta cuprinsă între 8-11 ani

incisivii sunt situați corect. La a doua jumătate din copii este prezentă înghesuirea dentară

frontală. La vîrsta de 12-17 ani procentajul de poziționare corectă scade, la 15% de adolescenț

este prezentă înghesuirea masivă, pentru corecția căreia este necesar spațiu dentar sau extragerea

dinților. [6]

Frecvența anomaliilor de ocluzie după clasificarea lui Angle după datele cercetării NHANES 3

sunt: anomaliile de clasa I se întîlnesc la 50-55% de cazuri și ocupă locul 1, frecvența

anomaliilor de clasa II este de 15% și clasa III se întîlnește foarte rar, ocupa 1% din cazuri. Cu

alte cuvinte doar la 30% din populație este prezentă ocluzia fiziologică. [7]

Prevalența anomaliei clasei I după Angle a fost dovedită de Garliner, după datele acestui autor au

fost examinați copii de la 5 pînă la 15 ani și la 65% din ei este prezentă anomalia de clasa I. [8]

Comform datelor prezentate de Told frecvența malocluziei de clasa I este de 63% la copii de la

vîrsta de 11-12 ani. (Валентина Доробэц) [9]

Prevalența anomaliilor dento-maxilare după clasificarea Angle pe teritoriul orașului București a

fost studiată de Dr. Andreea Paula Rădulescu in anul 2017. Rezultatele obținute sunt: clasa I

-27,3% , clasa II /1-35,5%, clasa II /2-25,5%, clasa III -11,8%.

(https://umfcd.ro/wp-

content/uploads/2017/09/SUSTINERE_TEZA/RADULESCU_ANDREEA_PAULA/rezumat-

final.pdf ) [10]

O anomalie detectată la timp poate da predicții favorabile pentru recuperare. Și multe complicații

pot fi evitate, cum ar fi cele:

 estetice: pierderea simetriei faciale, afectarea expresiilor faciale,

 funcțional: supraîncărcare a anumitor grupuri de dinți și ca urmare a bolii parodontale,

 altele: ștergere inegală, dificultăți de mușcare a alimentelor, dificultăți în timpul igienei

orale, tulburări de vorbire, dicție. [11]

2. Scopul și obiectivele cercetării

Analizarea și evaluarea caracteristicilor anomaliilor clasă I după clasificarea lui Angle,

precum și a metodelor de diagnostic, tratament și profilaxie.

Obiectivele:

1) Studierea influenței factorilor etiologici asupra mecanismelor patogenetice și a

tabloului clinic.

2) Studiul datelor de literature, anamnezei și examenului clinic al pacienților pentru

determinarea particularitățolor malocluzie clasa I Angle.

3) Analiza modelelor de studio, a ortopantomografiilor și teleradiografiilor în stabilirea

diagnosticului și planului de tratament.

4) Evaluarea varietăților de tratament în malocluzia clasa I Angle comformsurselor de

specialitate.

5) Studierea nomenclaturei și terminologiei ortodontică

6) Studierea tacticii metodelor de prevenire, pe baza datelor din literatura științifică.