REGIMUL DE DETENȚIE

ÎN INSTITUȚIILE PENITENCIARE

Student: Panaguta Roman

Profesor: A.Codreanu

Chisisanu 2020
 Cuprins

1. Notiunea.

2. Functiile regimului de detentie.

3. Continutul regimului de detentie.

4. Modificarea conditiilor de detinere pe parcursul executarii

pedepsei.
 Notiunea
Termenul „regim” provine din limba franceză - „regime”, ceea ce înseam­nă mod
de viață al unei persoane concrete sau al unui grup de persoane. Astfel, regimul
de executare a pedepsei, specific pentru condamnații la un anumit tip de
pedeapsă, semnifică modul lor de viață și reflectă conținutul acestei pedepse.
În Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deținuților termenului „regim” îi
corespunde termenul „tratament”, care trebuie „să aibă ca scop, atît cît permite
durata condamnării, de a crea în ei voința și aptitudinile care să le dea posibilitatea
ca după liberarea lor să trăiască respectînd legea și satisfăcîndu- și nevoile. Acest
tratament trebuie să fie de natură a le menaja respectul față de ei înși și și a le
dezvolta simțul lor de răspundere”.
Tratamentul penitenciar reprezintă un complex de măsuri și activități edu­cative,
productive, sociologice, psihologice și medicale desfășurate cu de ținu ții în scopul
recuperării și reintegrării sociale a acestora.
Regimul de detenție reprezintă particularitățile etapei concrete de executare a
pedepsei în cadrul unei categorii de penitenciar, desemnînd gradul izolării deți­
nutului și extinderea drepturilor, obligațiilor și interdic țiilor acestuia
 Functiile regimului de detentie
Funcțiile regimului exprimă esența sa și reprezintă un ansamblu de activi­tăți menite pentru
atingerea anumitor scopuri.
Funcțiile de bază ale regimului sînt: de asigurare, educativă, de pedeapsă, de control social
(de profilaxie), de resocializare. Funcțiile regimului se realizează în mod complex,
completîndu-se reciproc. Realizîndu-se fiecare de sine stătător, ele creează concomitent
condiții pentru îndeplinirea cu succes a întregului an­samblu de funcții.
Funcția educativă a regimului se referă numai la condamnați. Ea se exprimă prin
faptul că, stabilind limitele unui comportament permis pentru condamnați, regimul
are menirea de a-i influența, de a-i deprinde cu disciplina și ordinea, de a crea
premise pentru modificarea statutului juridic al condamnaților în sensul extinderii
drepturilor lor.
Funcția de control social (de profilaxie) are menirea de a preveni săvîrșirea
infracțiunilor și a altor încălcări din partea condamna ților și a altor persoane care se
află pe teritoriul penitenciarului sau al obiectivelor de producere ale acestuia.
Formele principale ale unui astfel de control le constituie supravegherea de stat a
condamnaților, stabilirea regulilor de comportament în timpul ispă șirii pedepsei.
Controlul social include aprecierea comportamentului condamnaților prin aplicarea
măsurilor de stimulare și a sancțiunilor
 Continutul regimului de detentie
Regimul în instituțiile penitenciare are conotații cu caracter ob ștesc, social și
juridic. Obiectul unei dispute continue a politicienilor, sociologilor, psihologi­lor
este conținutul regimului, în care se exprimă poziția statului fa ță de condam- na ții
la pedepse privative de libertate.
Conținutul regimului penitenciar se determină prin semnele și func țiile lui și include
un ansamblu de reguli care asigură și reglementează ordinea și condi­iile ț executării
unui tip de pedeapsă concretă. Convențional, aceste reguli pot fi divizate în trei
grupuri principale:
reguli ce se referă la personalul instituțiilor penitenciare;
reguli ce se referă la condamnați;
reguli ce se referă la alți cetățeni care se află pe teritoriul penitenciarului sau pe teritoriile
adiacente.
Regulile care se referă la personalul penitenciarului reglementează obligații­le și drepturile lui în
domeniul regimului. Din ele fac parte:
regulile care asigură izolarea condamnaților;
regulile care asigură securitatea personalului penitenciarului și a con- damnaților;
regulile care asigură respectarea ordinii interioare;
regulile care asigură realizarea drepturilor condamnaților și îndeplinirea de către ei a obligațiilor;
regulile care asigură prevenirea infracțiunilor și a altor încălcări.
 Modificarea conditiilor de detinere pe parcursul executarii pedepsei.

Modificarea condițiilor de deținere a condamnaților în procesul executării pedepsei

este una din direcțiile de organizare a unui sistem de corec ție eficient.
Societatea este interesată ca persoanele care au săvîrșit infracțiuni și au fost
supuse unor pedepse echitabile să se corecteze în locurile de detenție în termene
cît mai scurte.
Se constată că unii condamnați, pe parcursul executării pedepsei, dau do­vadă de
comportament normal și disciplină, de străduință în muncă etc. Al ții, dimpotrivă, nu
muncesc și nici nu intenționează să-și corijeze comportamentul.
Actualmente, s-a pus problema ca regimul de deținere în penitenciar să se
diferențieze și să se desfășoare pe faze, și anume, de la faze mai severe la faze mai
puțin severe, în funcție de comportament și de atitudinea fa ță de muncă a
condamnaților. Astfel, cei care au un comportment bun urmează să aibă posibi­
litatea de a trece de la o fază mai severă la o fază mai ușoară și, în final, să ajungă
la liberarea condiționată. Drept urmare, în istoria executării pedepsei închisorii s-a
înscris un nou regim de deținere - regimul de deținere progresiv - care constă în
deținerea, la început, în regim celular și, în măsura corijării și a unui compor­tament
normal al condamnatului, trecerea la deținerea în comun, apoi la o fază
intermediară, un fel de semilibertate, iar în cele din urmă trecerea la liberarea
condiționată.