Liviu Rebreanu

Născut în data de 27 noiembrie 1885 în satul Târlişiua, judeţul Bistrita-Năsăud, Liviu

Rebreanu a fost unul dintre marii scriitori români ai secolului al XIX-lea. De asemenea, a fost
directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români, precum şi
membru al Academiei Române.

Liviu Rebreanu | Opere incluse în programa pentru

Bacalaureat
 Ion
 Pădurea spânzuraților

Liviu Revreanu | Opere

Cele mai însemnate opere ale lui Liviu Rebreanu sunt, după cum urmează:

1. Nuvele

 Catastrofa (1921)
 Norocul (1921)
 Cuibul visurilor (1927)
 Cântecul lebedei (1927)
 Iţic Ştrul, dezertor (1932)
 Golanii

2. Romane sociale

 Ion (1920)
 Crăişorul (1929)
 Răscoala (1932)
 Gorila (1938)

3. Romane psihologice

 Pădurea spânzuraţilor (1922)
 Adam şi Eva (1925)
 Ciuleandra (1927)
 Jar (1934)

4. Romane poliţiste

 Amândoi (1940)

     5. Teatru

 Cadrilul (1919)
 Plicul (1923)
  Apostolii (1926)

Liviu Rebreanu | Date despre autor

Rebreanu își face studiile la Năsăud şi Bistriţa, şcoala militară la Şopron, apoi la Academia militară
din Budapesta. Aici, Rebreanu și-a materializat preocupările literare: lecturi, conspecte, proiecte
dramaturgice. La Budapesta și Gyula, Rebreanu a scris cinci povestiri, în limba maghiară, satire cu
caracter anticazon (volum nepublicat). Scriitorul activează în poziția de ofiţer la Gyula,
demisionează în 1908, iar în 1909 trece clandestin munţii spre Bucureşti.
Debutul lui Rebreanu are loc în data de 1 noiembrie 1909 la Sibiu, în revista „Luceafărul”,
condusă de O. Goga și O. Tăslăuanu. A fost publicată povestirea „Codrea (Glasul inimii)”. În
aceeași revistă, Rebreanu a publicat nuvelele „Ofiliri”, „Răfuială” și „Nevasta”.

În 19 octombrie 1910 a avut loc prima participare a lui Liviu Rebreanu la o ședință a cenaclului
literar condus de Mihail Dragomirescu. Din acest cenaclu mai făceau parte: Ion Minulescu, Emil
Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Dimitrie Nanu, Corneliu Moldovanu, Nicolae Davidescu, Alexandru
Stamatiad, Mihail Săulescu, Mihai Sorbul.

Jurnalul său de lector („Spicuiri”) se concentrează în mod special asupra paginilor de critică și
istorie literară din „Viața românească”, pagini ce-i aparțineau mai ales lui Garabet Ibrăileanu.
Apoi, revizuiește, sub influența lui Ion Creangă, amintirile din copilărie scrise la Gyula.

Eugen Lovinescu consideră că ”Liviu Rebreanu este cel mai mare creator epic al literaturii noastre”
(E. Lovinescu, Scrieri 6, Istoria literaturii române contemporane)

La 4 aprilie 1944, Rebreanu era deja grav bolnav, suferind în urma unor severe probleme ale
aparatului respirator. Scriitorul s-a retras la Valea Mare, iar o notă din jurnalul său menționează
următoarele: „Perspective puține de salvare, dată fiind vîrsta mea, chistul din plămînul drept,
emfizemul vechi și bronșita cronică.”

În data de 1 septembrie 1944, Rebreanu a încetat din viață la vârsta de 59 de ani, la Valea Mare.
Mormântul scriitorului se află la Cimitirul Bellu din București.