Mihail Sadoveanu

NASCUT: 5 noiembrie, 1880

DECEDAT: 19 octombrie, 1961
NATIONALITATE: Română
CUNOSCUT(Ă) CA: scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician, om politic
OPERE CELEBRE: Baltagul, Fratii Jderi
Viața
La 5 noiembrie, 1880, în Pașcani, județul Iași, România, s-a născut Mihail Sadoveanu (născut după
mama Mihail Ursachi). A fost un romancier, nuvelist, ziarist, eseist, poet, traducător, activist,
funcționar public, politician român, una dintre cele mai importante figuri ale literaturii române
din primii 50 de ani ai secolului douăzeci.

A fost fiul lui Alexandru Sadoveanu, avocat de profesie și al Profirei Ursachi, țăranca din satul
răzeș moldovenesc Verseni. Parintii sai nu erau casatoritisi au avut impreuna patru copii: Mihail,
Dimitrie, Alexandru si Vasile. Paternitatea primilor doi a fost confirmata abia in anul 1891.

Intre anii 1892-1897 a urmat scoala primara la Pascani, unde l-a avut ca invatator pe Mihai
Busuioc, cel pe care l-a transpus in povestirea "Domnul Trandafir". A continuat gimnaziul "Alecu
Donici" din Falticeni. Impreuna cu un coleg, in timpul gimnaziului a incercat, fara succes,
elaborarea unei monografii a lui Ștefan cel Mare, din lipsa de informatii.

In 1897 isi semneaza debutul cu pseudonimul Mihai din Pascani, la varsta de 16 ani, in revista
bucuresteana "Dracu" cu schita "Domnisoara M din Falticeni".

Intre 1897-1900 si-a continuat pregatirea la Liceul National din Iasi si la Facultatea de Drept a
Universitatii din Bucuresti, insa cursurile au fost intrerupte la sfarsitul aceluiasi an, intorcandu-se
la Falticeni. Incepe sa colaboreze la foaia "Viata noua" alaturi de Gala Galaction, N.D.
Cocea, Tudor Arghezi s.a., semnand cu numele sau, dar si cu pseudonimul M.S. Cobuz.

In 1904, Sadoveanu se stabileste la Bucuresti, se casatoreste si va avea unsprezece copii. In acelasi

an are loc debutul editorial cu patru volume deodata: "Povestiri", "Dureri inabusite", "Crasma lui
Mos Precu", "Soimii", fapt pentru care Nicolae Iorga numeste aceasta perioada "anul Sadoveanu".
Publica aproape 100 de volume, printre care: "Floare ofilita", "Apa mortilor", "Neamul
Soimarestilor", "Tara de dincolo de negura", "Hanu-Ancutei", "Imparatia apelor", "Zodia
Cancerului sau Vremea Ducai-Voda", "Baltagul", "Creanga de aur", "Locul unde nu s-a intamplat
nimic", "Fratii Jderi", "Nada Florilor". Mihail Sadoveanu, a fost numit de catre Geo
Bogza ”Ceahlaul literaturii romane”, iar de catre George Călinescu, "Stefan cel Mare al literaturii
romane” datorita operei monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea
compozitionala.

In 1910 este numit director al Teatrului National din Iasi. Publica volumele "Povestiri de seara" (la
Editura Minerva), "Genoveva de Brabant", brosura "Cum putem scapa de nevoi si cum putem
dobandi pamant" s.a. Colaboreaza la revista "Samanatorul", dar se va simti mai apropiat spiritual
de revista de la Iasi, "Viata Romaneasca".

Editeaza in 1919, impreuna cu George Topîrceanu, la Iasi, revista "Insemnari literare". In

decembrie, revista isi anunta incetarea aparitiei. "Viata romaneasca", isi porneste iar munca
pentru cultura si folos. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele "Umbre" si brosura "In
amintirea lui Creanga", iar la "Editura Luceafarul", volumul "Priveghiuri".
In 1921 Mihail Sadoveanu, devine membru al Academiei Romane. In 1926 reprezinta Societatea
Scriitorilor Romani, impreuna cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin.

In 1928 apare povestirea "Hanul Ancutei", apartinand perioadei de maturitate a scriitorului, fiind

un volum de 9 povestiri, o imbinare ideala a genului epic si liric.

In 1936 Mihail Sadoveanu, George Topirceanu, Mihai Codreanu si Grigore T. Popa, scot, incepand
cu luna ianuarie , revista lunara "Insemnari iesene". La moartea lui Garabet Ibrăileanu, Mihail
Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista "Viata romaneasca".

Incepand cu 1947, scrisul sau vireaza spre ideologia noului regim comunist, publicand opere
afiliate curentului sovietic, al realismului socialist, celebre fiind romanul "Mitrea Cocor" sau cartea
de reportaje din URSS, "Lumina vine de la Rasarit". Ca recompensa pentru aceasta orientare,
devine presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale, functia politica maxima ocupata de un
scriitor roman in timpul regimului comunist si se bucura de toate privilegiile ce decurgeau din
aceasta.

In 1949 este ales presedinte al Uniunii Scriitorilor. Apar operele "Pauna Mica" (1948), capodopera
"Nicoara Potcoava" (1952), "Aventura in lunca Dunarii" (1954).

In 1955 scriitorului i se confera titlul de Erou al Muncii Socialiste. Sase ani mai tarziu, in anul
mortii (1961), i se acorda Premiul Lenin pentru Pace. Tot in 1961 sufera un infarct care ii afecteaza
vorbirea si vederea.

La 19 octombrie, 1961, scriitorul Mihail Sadoveanu s-a stins din viata, in localitatea Vanatori-
Neamt, judetul Neamt, Romania, la varsta de 80 de ani. Este inmormantat la 21 octombrie in
cimitirul Bellu din Bucuresti, alaturi de Mihai Eminescu.

Opera
 Șoimii, roman (1904)
 Floare ofilită, nuvele (1905)
 Mormântul unui copil (1905)
 Amintirile căprarului Gheorghiță (1905)
 Vremuri de bejenie (1906)
 La noi în Viișoara (1906)
 Esopia (1906)
 Însemnările lui Neculai Manea, nuvele (1906)
 Oameni și locuri, (1908)
 O istorie de demult (1907)
 Duduia Margareta (1907)
 Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933)
 Soarele în baltă sau aventurile șahului (1934)
 Nopțile de Sânziene, roman (1934)
 Viața lui Ștefan cel Mare, biografie (1934)
 Trenul fantomă (1934)
 Cele mai vechi amintiri (1934)
 Cuibul invaziilor (1935)
 Povestiri alese (1935)
 Paștile blajinilor (1935)
 Inima noastră, (1935)
 Povestiri pentru copii (1935)
 Cazul Eugeniței Costea (1936)
 Ion Creangă, conferință (1936)
 Ion Neculce, conferință (1936)