Student: Vișoianu Bianca Elena

Resurse-Umane, Anul II, Grupa a V-a

Planet of Slums
-Mike Davis-

Mike Davis vorbește despre o ”tranziție epocală”, un fenomen important omniprezent în

cadrul societății contemporane.
In anul 1950 la nivel mondial existau 86 de orașe care depășeau o populație de peste un
milion de locuitori, iar în anul 2015 deja asistam la un număr record de 550 de astfel de
metropole. Trebuie totuși menționat faptul că unele țări au monopolizat acest tip de capital uman,
căci state precum India, China și Brazilia au o populație estimată mai mare decât a întregului
continent european.
Zonele urbane restrânse vor fi cele care vor găzdui peste trei sferturi din populația planetei,
neexistând nici un plan urbanistic care să le asigure serviciile de bază.
Autorul consideră de asemenea că există o legătură puternică între creșterea manufacturii
și migrația urbană. Astăzi, peste 80 % din proletariatul industrial a lui Marx se află în China și
alte țări asiatice,nicidecum în Europa sau SUA. Această tendință a dezindustrializării a afectat
numeroase regiuni de la începutul anilor 80”. De multe ori, politicile internaționale demarate de
Banca Mondială sau FMI doar au continuat să genereze exodul în surplus a forței de muncă de la
rural la urban. Urbanizarea însă este ghidată de către reproducerea sărăciei, nu neapărat de
asigurarea locurilor de muncă. În cadrul celui de al II-lea capitol intitulat ”The Prevalence of
Slums”, Davis introduce în discuție câteva studii și estimări, conformă cărora sărăcia urbană va fi
semnificativă, o explozie politică definitorie pentru următorul secol. Prima definiție a ceea ce
este un ”slum” ne-a fost oferită de James Hardy Vauz care o asemăna cu un comerț
penal(criminal trade). Ulterior epidemiilor de holeră din anii 1840, au fost identificate astfel de
entități organizaționale în întreaga lume, respectiv din Franța sau America până în îndepărtata
India. Deși existau diferențe culturale ce împiedicau generarea unei definiții comune, s-a căzut
de comun acord că acest termen este asociat cu delapidarea, boala, sărăcia și viciile. Chiar și
departamentul de muncă al Statelor Unite, a clasificat aceste aglomerări urbane ca fiind ”an area
of dirty black streets”.
La nivel internațional, cel mai mare procentaj al oamenilor care locuiesc în astfel de
condiții este înregistrat în Etiopia, respectiv 99,4% din întreaga populație urbană a statului. Deși
multe dintre aceste aglomerări urbane au propria lor istorie, cele mai multe au apărut după anul
1960. Din 1970, ponderea mai mare a creșterii populației urbane mondiale a fost absorbită de
comunitățile de mahala de la periferia orașelor din lumea a treia. „Orizontalizarea” orașelor
sărace este adesea la fel de uimitoare ca și creșterea populației lor. Într-adevăr, zonele suburbane

1
din multe orașe sărace sunt acum atât de vaste încât sugerează necesitatea regândirii
perifericității.
Terenul periferic „fără costuri” a fost adesea discutat ca secretul magic al urbanismului
din lumea a treia: o subvenție imensă neplanificată pentru cei foarte săraci. Ocupatorii sunt
adesea constrânși să plătească mită considerabilă politicienilor, gangsterilor sau poliției
pentru a avea acces la site-uri și pot continua să plătească astfel de „chirii” informale în bani și /
sau voturi de ani de zile.

În continuare textul abordează problematica sărăciei și a supraaglomerării urbane, un exemplu

extrem de sugestiv fiind reședința construită pentru o singură familie, dar în care locuiau
aproximativ 128 de persoane fără a avea măcar acces la servicii de electricitate, canalizare și apă
curentă. În acest context sunt extrem de semnificative reședintețe indiene de tip ”chawl”, ce
reprezintă aproape 70% din urbanistica orașului Mumbai. Datorită urbanizării, este foarte posibil
ca în viitor zonele de deșert și pădure, care astăzi sunt considerate periferii să devină parte a
metropolelor. Indiferent dacă vorbim despre conglomeratele urbane sărace din Brazilia sau cele
din Turcia, ce sunt dărâmate în fiecare noapte de autorități și reclădite de oameni a doua zi, este
important să înțelegem că ele joacă rolul lor în economie. Zonele respective oricum nu au nici o
valoare pentru stat, fapt ce le permite oarecum săracilor să locuiască acolo. Totuși, fenomenul a
devenit un pariu ce riscă să stârnească un dezastru inevitabil.
Acestui fenomen se adaugă multitudinea de clădiri construite la ”negru” ce în esența nu face
decât să agraveze situațiile precare de rezidență. În majoritatea cazurilor, imigranții nedoriți sunt
cei care ajung să populeze și să dea viață acestor comunități sărace. Fâșia Gaza este considerată a
fi una dintre cele mai mari aglomerații urbane de acest tip din lume, în cadrul căreia
supraviețuiesc aproximativ 750.000 de refugiați cu mai puțin de 2 dolari pe zi.

Întrebări
Care e diferența dintre”slums”și ”mahala”?
De ce oamenii care trăiesc în asemenea condiții nu sunt sprijiniți?