Olena (Elena Voloşanca), fiica lui Ştefan cel Mare al Moldovei (1465 - 1505)

Ştefan cel Mare Doamna

şi Sfînt (Ştefan Evdokia
III Muşat), domn Olelkovici de
al Moldovei (145 Kiev, prima
7-1504) soţie a lui
Ştefan cel
Mare, extras
de pe tabloul
votiv al
bisericii
Sf.Nicolae
Domnesc din
Iaşi

Părinţii Olenei (Elenei) Voloşanca

Olena (Elena), numită ulterior de către ruşii moscoviţi "Voloşanca" (adică românca) este fiica
domnitorului Moldovei Ştefan III-lea cel Mare cu prima sa soţie Doamna Evdokia Olelkovici de
Kiev. Ştefan cel Mare al Moldovei a avut trei căsătorii: cu Evdokia Olelkovici de Kiev, cu Maria
de Mangop (din familie princiară bizantină) şi cu Maria Voichiţa (fiica lui Radu cel Frumos,
domnul Munteniei, fratele lui Vlad Ţepeş). Toate soţiile domnitorului erau de rang princiar,
descendente din mari familii domnitoare, între care cea de-a doua, Maria de Mangop, chiar
urmaşa familiei imperiale bizantine a Asan-Paleologilor. Ştefan a contactat căsătorii, conform
uzanţelor epocii în întreaga Europă, care-i aduceau şi alianţe politice profitabile.

Căsătoria domnului Moldovei Ştefan cu Evdokia de Kiev a avut loc la Suceava, la 5 iulie 1463,
în faţa înaltelor feţe bisericeşti ale Moldovei şi ale curţii domneşti. Ştefan avea atunci cam 25 de
ani, iar mireasa era o tînără blondă, se pare foarte frumoasă, aproape o copilă. Evdokia era
rusoaică sau lituaniancă rusificată. După nume era ortodoxa. Bunicul sau Vladimir, mare cneaz
de Kiev, era descendentul marilor duci ai Lituaniei, din care s-a tras de altfel şi familia regală a
Poloniei. El a fost primul care s-a creştinat (în secolul al XIV-lea lituanienii erau încă păgîni) sub
numele bizantin Vasile. Vladimir a avut patru urmaşi din care doar tatăl Evdokiei, Alexandru
(Olelko), s-a afirmat în luptele politice dintre unchii săi. Acesta l-a sprijinit pe vărul său, regele
Poloniei, Cazimir al IV-lea Jagello, care i-a confirmat calitatea de mare cneaz de Kiev.

Despre Evdokia se ştiu însă puţine lucruri. Ştefan a avut cu ea, în mod sigur, un băiat numit
Petru, născut probabil în 1465-1466 şi mort în 1480, deci la 14-15 ani. Mormîntul lui se află la
mănăstirea Putna. Fiul cel mare a lui Ştefan, Alexandru, născut în jurul anului 1464 şi mort în
1496, nu se ştie nici pînă azi cu certitudine dacă era al Evdokiei sau al unei anume Maruşca, cu
care iarăşi nu se ştie dacă Ştefan cel Mare a fost căsătorit sau a fost doar una din ţiitoarele
domnului.

Cu Evdokia, Ştefan a avut şi o fată, Olena (Elena), victima unui destin nefericit pe care-l vom
desluşi în continuare. Pînă atunci însă, trebuie să amintim că frumoasa Evdokia s-a stins din viaţa
la doar patru ani după căsătoria cu Ştefan cel Mare, în 1467, nu se ştie dacă de boală sau în urma
unei naşteri. Mormîntul ei s-a descoperit, în urma săpăturilor arheologice, la biserica Mirăuţilor,
fosta mitropolie a Moldovei în timpul lui Ştefan cel Mare.

Cînd Evdokia se afla pe patul de moarte, Ştefan era plecat în campania împotriva lui Matrei
Corvin. Prima sa soţie n-a apucat să vadă nimic din gloria soţului ei. Ştefan a fost, se pare, foarte
afectat la aflarea veştii, şi a rămas mult timp neconsolat. Chiar şi după a treia căsătorie, cu Maria
Voichiţa, mai făcea danii pentru sufletul Evdokiei.

Căsătoria doamnei (Olena) Elena Voloşanca cu moştenitorul cneazului moscovei Ivan cel
Tînăr

Aşa cum spuneam, destinul Elenei, fiica Evdokiei de Kiev şi a lui Ştefan cel Mare al Moldovei, a
fost unul nefericit. În 1479 Ştefan a început tratativele pentru o căsătorie dinastică între fiica lui
şi cneazul Moscovei, Ivan Ivanovici (feciorul moştenitor a cneazului Moscovei Ivan III-lea
Vasilievici cel Mare). El s-a adresat cumnatei sale Teodosia, sora răposatei doamne
Evdokia Olelkovici de Kiev, care era ruda cu familia princiară moscovită.

Prin anii 1480-1481 se pomeni voievodul Ştefan al Moldovei cu o delegaţie a ţarului Moscovei
Ivan Vasilievici al III-lea, care venea să-i ceară mîna domniţei lui, Olena (Elena), pentru fiul său
Ivan cel tînăr. Boierul Mihai Pleştev, trimisul ţarului, sosi la Suceava cu o numeroasă şi
strălucită întovărăşire de boieri moscoviţi şi cu împuternicirea de-a săvîrşi logodna, ca procurator
al tînărului Ivan. Logodna celor doi s-a făcut la Suceava, prin procura, reprezentantul cneazului.

Urmară ospeţe şi serbări şi domniţa Elena porni, prin Polonia, înspre destinul ei. Nu avea să-şi
mai vadă niciodată tatăl şi locurile natale. Ştefan-Vodă îi dărui trei boieri s-o întovărăşească:
Lascu, Sînger şi pe Gherasim cu jupînesele lor. Regele Cazimir al Poloniei primi pe tînăra
domniţă moldoveancă şi pe însoţitorii ei cum se cuvinea viitoarei ţarine moscovite, dîndu-i
bogate daruri, şi alaiul domnesc porni mai departe, ajungînd la Moscova de postul Sfîntului Filip.
Acolo, tînăra domniţă, întîmpinată de mama cneazului Moscovei Ivan III-lea, Maria Iaroslavna,
fu găzduită la mănăstirea Voznesenskaia, unde a rămas pîna la celebrarea cununiei. Ulterior, prin
mijlocirea mamei ţarului, doamna Olena (Elena) făcu cunoştinţă cu logodnicul ei, iar de
bobotează, la 12 ianuarie 1483, are loc căsătoria Olenei, fiica lui Ştefan cel Mare al Moldovei cu
Ivan cel tînăr, fiul şi moştenitorul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea cel mare (1482-
1505).

În toamna anului următor, la 10 octombrie 1483, Elena a născut un fiu, botezat Dimitrie.

Ivan cel Tînăr al Moscovei, soţul Olenei (Elenei) Voloşanca

Ivan Ivanovici cel Tînăr (n. 15 februarie 1458 — d. 7 martie 1490) este feciorul moştenitor al
cneazului Moscovei Ivan III-lea Vasilievici cel Mare cu prima sa soţie Maria Borisovna, fiica
marelui cneaz de Tveri - Boris Alexandrovici. În calitate de nepot al lui Mihail de Tveri, care nu
avea feciori, Ivan cel Tînăr putea pretinde la moştenirea cnezatului Tveri.

În 1468, tînărul Ivan Ivanovici îl însoţeşte pe tatăl său cneazul Ivan III-lea în incursiunile sale din
hanatul Cazan. Din 1471 era asociat la domnia tatălui său. Monezile timpului se băteau cu
numele ambelor conducători. În 1472 şi 1477, în timpul incursiunii tatălui său cneazului Ivan III-
lea în Novgorod, Ivan cel Tînăr a administrat Moscova. De asemenea tînărul Ivan a fost şi
conducător de oşti în timpul Bătăliei de la Ugor, 1480. În 1483 Ivan cel Tînăr se căsătoreşte cu
fiica domnitorului Moldovei Ştefan III-lea cel Mare, Elena. Căsătoria facilita consolidarea
alianţei politico-militare cu cnezatul (voievodatul) Moldovei.

În 1485, Ivan cel Tînăr împreună cu tatăl său au făcut o incursiune în cnezatul Tveri, unde
domnea unchiul său după mamă Mihail Borisovici, pe care îl alungă de la domnie, anexează
Tveri-ul la Moscova şi devine însuşi cneaz de Tveri. În cinstea acestui eveniment se bate o
monedă comemorativă, care reprezintă pe Ivan cel Tînăr care taie cu sabia coada de balaur,
reprezentarea trădării.

Ivan cel Tînăr a avut un singur urmaş - pe Dimitrie, feciorul Elenei Voloşanca.

Lupta pentru putere la curtea cnezatului Moscovei. Încoronarea lui Dimitrie.

A doua soţie a socrului Elenei Ivan al III-lea cel Mare, Sofia Paleolog, descendenta ultimilor
împăraţi bizantini, nu vedea cu ochi buni atenţia pe care marele cneaz o acorda nurorii şi
nepotului său. Mai mult, dorea ca Elena şi Dimitrie să cadă în dizgraţie, iar fiul ei Vasile să
devină moştenitor al tronului.

În anii 1483-1490 statutul lui Ivan cel Tînăr şi al fiului său Dimitrie (nepotul lui Ştefan cel Mare
al Moldovei) la curtea de la Mosova era foarte înalt şi nimeni nu se îndoia de faptul că vor
guverna cnezatul Moscovei după decesul lui Ivan III-lea. Statutul aliaţilor Sofiei Palelog era mult
mai jos, spre exemplu Sofia nu a reuşit să obţină dregătorii importante pentru rudele sale, fratele
ei Andrei fiind nevoit să părăsească Moscova iar nepoata Maria, soţia cneazului Vasilii Vereiski
a fost nevoită să fugă în Letonia împreună cu soţul, evenimente care au influenţat poziţia Sofiei
Paleolog la curte. Se întrevedeau numai zile fericite pentru Elena Voloşanca (fiica lui Ştefan III-
lea cel Mare al Moldovei) la curtea de la Moscova.

Începînd cu anul 1490 situaţia la curte s-a schimbat, după îmbolnărirea subită şi moartea
moştenitorului tronului moscovit Ivan cel Tînăr (7 martie 1490). Se presupune că ar fi murit de
podagră (boală de picioare), fie otrăvit de un medic evreu veneţian pe nume Leon (venit la
chemarea Sofiei Palelog) care-l îngrijea. Ulterior medicul a fost executat din porunca tatălui lui
Ivan cel Tînăr, Ivan III-lea cel Mare. Trebuie menţionat totuşi că faptul otrăvirii moştenitorului
cneazului moscovit nu a fost confirmat pănă azi. După moartea soţului, Ivan cel Tînăr, viaţa
Olenei (Elenei) a devenit un coşmar.

După moartea lui Ivan cel Tînăr moştenitorul tronului moscovit devine Dimitrie, feciorul lui Ivan
şi Elena Voloşanca. Pe parcursul anilor următori lupa între adepţii tînărului domnitor şi cei ai
feciorului Sofiei, Vasilie s-au înteţit spre anul 1497, an în care cneazul moscovei Ivan III-lea cel
Mare decide încoronarea nepotului său, fiul Elenei Voloşanca, Dimitrie. Încoronarea lui Dimitrie
rezolva problema moştenitorului la tronul moscovit. Evident, adepţii lui Vasilie, nu erau deloc
bucuroşi de decizia cneazului Ivan III-lea. În decembrie 1497 a fost descoperit un compot
important, ce presupunea răscoala lui Vasilie împotriva propriului tată. Comploştii preconizau
omorul lui Dimitrie precum şi să prade caznaua cnezatului. Trebuie remarcat că boierii nu au
susţinut complotiştii, chiar dacă aceştea proveneau din familii boiereşti mari. În rezultatul
complotului eşuat Ivan III-lea o exilează pe cea de a doua soţie a sa Sofia Paleolog, iar Vasilie e
amplast sub arest la domiciliu. Complotiştii din rîndurile boierilor (Afanasie Eropkin, Skriabin şi
Gusev) precum şi femeile complice din partea Sofiei cu tăţii au fost executaţi, unii complotişti au
fost întemniţaţi.

În data de 4 februarie 1498, în Catedrala Adormirii (Uspenskii Sobor), cu mare pompă are loc
încoronarea cneazului Dimitrie la vîrsta de 15 ani. Cu participarea mitropolitului şi ierarhilor
superiori ai bisericii, boierilor şi membrilor familiei domnitoare (cu excepţia Sofiei şi lui Vasile,
care nu erau invitaţi la ceremonie), Ivan III-lea cel Mare a binecuvîntat pe nepotul său Dimitrie
cneaz al Vladimirului, al Moscovei şi al Novgorodului. Pe Dimitrie au fost îmbrăcate însemnele
distinctive suverane inclusiv "cuşma lui Monomah", iar după încoronare a fost dată o mare
serbare. În a doua jumătate a anului 1498, noul titlu a lui Dimitrie "mare cneaz" se folosea deja
în documentele oficiale. Procedurile de încoronare a lui Dimitrie au rămas ca exemplu pentru
viitorii cneji moscoviţi, inclusiv au servit ghid pentru încoronarea a însăşi Ivan IV-lea cel
Groaznic cu jumătate de secol mai tîrziu (1547), precum şi au rămas exemplu în multe letopiseţe
despre cnejii Vladimirului, documente care ideologic demonstrau drepturile cnejilor moscoviţi
asupra tuturor pămînturilor ruseşti.

În 1498 bucuria „ţarevnei” Elena a fost atît de mare încît în atelierul său a fost confecţionat un
giulgiu care trebuia să imortalizeze actul din 1498. Giulgiul „Ceremonie bisericească”, ţesut cu
fire de aur şi argint, a fost plasat în principalul locaş sfînt al Moscovei Catedrala Adormirii
(Uspenskii Sobor), la două luni de la ceremonia încoronării lui Dimitrie. Această lucrare este
primul tablou laic din Rusia.

Giulgiul - Procesiune
bisericească,
reprezentare laică a
încoronării
lui Dimitrie cneaz de
Moscova, 1498

Notă: Pe giulgiu sunt reprezentate două cortegii: unul laic (stînga vizuală) şi altul bisericesc
(dreapta vizuală). Pe partea stîngă îl putem vedea pe „ţareviciul” Dimitrie (cu o cruce în mână),
iar în spatele său – bunelul Ivan al III-lea, moşul – Vasilie Ivanovici şi mama – „Elena
Voloşanca”. Cu toţii au nimburi în jurul capului. De asemenea, grupul din stînga este protejat de
o “umbrelă” care are la bază crucea de forma literei „T” (umbrela este simbolul puterii). Pe
partea dreaptă îl remarcăm, în primul rînd, pe mitropolitul Moscovei Simon (pe straiele sale, dar
şi pe „umbrelă” vedem simbolul crucii). În centrul lucrării este reprezentată icoana „Maica
Domnului cu Pruncul”.

Deznodămîntul luptei pentru putere la Moscova. Drama doamnei Elena Voloşanca şi a

feciorului ei Dimitrie

Totuşi încoronarea lui Dimitrie nu a adus Elenei victoria în lupta pentru putere cu Sofia Paleolog
şi feciorul ei Vasilie, chiar dacă pentru moment i-a întărit poziţiile. Lupta pentru tronul moscovit
între cele două lagăre a continuat. Dimitrie nu a primit pămînturi şi nici puterea reală. Între timp
situaţia politică internă în cnezat s-a înrăutăţit: din ordinul cneazului Ivan III-lea cel Mare au fost
arestaţi şi condamnaţi la moarte mai mulţi boieri de rang înalt din anturajul nemijlocit al
cneazului, unii dintre ei cu tot cu soţii şi copii.

În 1499 Vasilie, căzut anterior în dezgraţie în urma complotului, reuşeşte parţial să-şi recapete
încrederea tatălui inclusiv prin contribuţia Sofiei Paleolog (fosta complotistă care reuşeşte să
recapete încrederea soţului şi susţinerea lui pentru feciorul său Vasilie). În 1500 începe un
următor război ruso-lituanian. La 14 iulie 1500 ruşii obţin o victorie zdrobitoare la Verdoş,
anume în acea perioadă în scrierile vechi se observă o schimbare a părererii cneazului Ivan III-
lea faţă de Vasilie şi pentru prima dată îl numeşte "cneaz al întregii Rusii".

La 11 aprilie 1502 lupta dinastică se finalizează, prin căderea în dizgraţia cneazului Ivan III-lea,
a nepotului moştenitor Dimitrie şi mamei sale Elena Voloşanca (fiica lui Ştefan cel Mare a
Moldovei). Ivan III-lea ordonă ca Dimitrie să nu mai fie numit cneaz şi împreună cu mama sa
Elena să nu fie pomeniţi în slujbele bisericeşti, totodată dispune arestul la domiciliu pentru
ambii. După numirea lui Vasilie cneaz, Dimitrie nepotul şi Elena Voloşanca nora au fost
întemniţaţi. În aşa mod lupta pentru tronul Moscovei au cîştigat-o Sofia Paleolog şi feciorul său
Vasilie (care după moartea lui Ivan III-lea va domni în cnezatul Moscovei sub numele de Vasilie
III-lea).

Ştefan cel Mare al Moldovei (tatăl Elenei Voloşanca) a fost înştiinţat de ce se petrecea în cetatea
moscovită. În septembrie 1502, la puţin timp după întemniţarea Elenei şi a lui Dimitrie, domnul
cerea de la hanul tătar Mengli Ghirei ştiri despre aceştia, întrebîndu-l "vor fi în viaţă, fiica şi
nepotul meu?". Hanul îi răspunde "Au fost oamenii mei la Moscova şi spun că toate acestea sunt
minciuni". Din păcate, nu erau minciuni. Cei doi se aflau închişi într-un turn şi legaţi în fiare.
Ştefan s-a stins din viaţă, după cum se ştie, în iulie 1504, fără a mai şti ceva de soarta fiicei sale.
Greu încercată doamna Elena şi-a urmat tatăl în viata de dincolo, la 18 ianuarie 1505, la mai
puţin de un an. A fost înmormîntată la mănăstirea Voznesenskaia, care o primise cadoul la
logodna cu Ivan cel Tînăr, cel care trebuia sa ajungă mare cneaz al Moscovei. Feciorul Elenei,
Dimitrie a murit în 1509 în închisoare după unele păreri din cauza frigului şi foametei după altele
din cauza intoxicării cu fum. Moartea subită a Elenei şi lui Dimitrie au avut loc deja după
decesul lui Ivan III-lea cel Mare (27 octombrie 1503, la 65 ani de viaţă), pe timpul domnie
rivalului lor Vasilie III-lea (unchiul prin alianţă al lui Dimitrie), feciorul Sofiei Paleolog. După
unele surse Ivan III-lea a refuzat să se călugărească înainte de moarte. Sofia a murit cu puţin
timp înainte de Ivan III-lea pe data de 7 aprilie 1503.
 Ivan III-lea Sofia
Vasilievici Paleolog,
cel mare, a doua
cneaz al soţie a lui
Mosvovei Ivan III-
(1462- lea,
1505) reconstitu
ire
S.A.Nikit
in, 1994

Notă: Ivan III-lea Vasilievici (Ivan III-lea cel Mare) n. 22 ianuarie 1440 — d. 27 octombrie
1505 a fost mare cneaz al Moscovei din 1462 pînă în 1505 şi feciorul marelui cneaz al Moscovei
Vaslilie II-lea Vasilievici cel Întunecat. În decursul domniei lui Ivan III-lea au avut loc
însemnate anexări de teritorii în jurul Moscovei şi transofrmarea acestui oraş în cetrul cnezatului
rus. A fost obţinută eliberarea cnezatului de hoarda tătărească, a fost adoptat un set de legi şi un
şir de reforme care au pus bazele proprietăţii boierimii.