Saussure: “Semnul lingvistic nu uneşte un lucru şi un nume, ci un concept şi o imagine acustică.

În terminologia definită de Saussure, semnul reprezintă o combinaţie dintre concept şi

imaginea acustică, dar prin folosirea curentă semnul desemnează numai imaginea acustică. Se
uită faptul că semnul (arbore) este numit semn (copac) tocmai pentru că poartă în el conceptul
de semn (arbore) încât ideea părţii senzoriale o implică pe aceea a totalului. „Ambiguitatea ar
dispărea dacă am desemna cele trei noţiuni prezentate aici prin nume care se implică unele pe
celelalte, aflându-se totodată în opoziţie. Propunem să păstrăm cuvântul semn pentru a desemna
totalul, şi să înlocuim conceptul şi imaginea acustică prin SEMNIFICAT şi SEMNIFICANT; aceşti
ultimi termeni au avantajul de a marca opoziţia care îi separă fie între ei, fie de totalul din care fac
parte.“