PROPRIETATEA ȘI FORMELE SALE

Proprietatea reprezintă o relație între oameni, un contract social, cu privire la bunurile

materiale, spirituale și de altă natură existente în societate sau obținute prin activitatea
economică. Această relație relevă exercitarea unuia, mai multora sau a tuturor atributelor
proprietății: dreptul de posesiune, dreptul de utilizare, dreptul de dispoziție și dreptul de
uzufruct. În aspect economic proprietatea reprezintă relaţii economice de gospodărire, care apar
între oameni în procesul de producţie.

Proprietarul se bucură de un bun care îi aparține în mod exclusiv și absolut, însă în limitele
prevazute de lege:

 dreptul de posesiune relevă dreptul de a avea sau deține bunurile care constituie obiectul
proprietății

 dreptul de folosință sau utilizare asigură proprietarului dreptul de folosire a bunului aflat în

proprietatea sa, asa cum crede el că este mai bine pentru a-și realiza interesul;

 dreptul de dispoziție conferă proprietarului puterea de a înstrăina bunul ce-i aparține, de a

constitui asupra acestuia anumite drepturi în favoarea altei persoane etc;

 dreptul de uzufruct este dreptul proprietarului de a-și însuși și utiliza rodul unui bun, venitul
unei moșteniri, dobânda unui împrumut etc.

Subiectul proprietății îl formează agenții vieții economice. Astfel de subiecți sunt indivizii ca
persoane fizice, familia, sociogrupurile și organizațiile (naționale și internaționale).

Principala formă de proprietate în economia de piaţă este proprietatea privată.

Proprietarul are control deplin asupra bunurilor pe care le poseda , putând interzice altor
persoane sa le întrebuințeze .

Proprietate publică este prezentată în toate ţările şi se caracterizează prin faptul că o parte

considerabilă de bunuri se află în proprietatea statului şi diferitor administraţii publice locale.
Obiectul acestei proprietăți îl formează bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt
de uz sau de interes public.

Proprietatea mixtă prezintă o combinare a proprietăţii private şi celei publice.

Bunurile pot fi clasificate după mai multe criterii-

1
 • după forma lor materială, bunurile se pot grupa în: obiecte stabile, servicii și informatii;

• după profunzimea proceselor economice la care au fost supuse, bunurile pot fi primare(des
prinse direct din natură), intermediare (aflate în diferite faze succesive de prelucrare) și finale (care
nu mai sunt supuse niciunei transformări și urmează să intre în utilizarea lor finală);

• după modul de utilizare, bunurile pot fi: pentru consum și pentru producție.