MUNTII BUCEGI

Masivul Bucegi, cu o suprafață de circa 300 km2, se află la extremitatea

estică a Carpaților Meridionali, desfășurându-se între Valea Prahovei la est și culoarul
Branului și Valea Ialomiței la vest; cade brusc spre nord către depresiunea Bârsei și
spre sud, până la contactul cu Subcarpații de curbură. Se întinde pe teritoriul
județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov. Fiind de o mare complexitate structurală și
morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 – 2500
m, sprijinită de abrupturi puternice.
Masivul Bucegi s-a format odată cu sectorul Carpațiilor Meridionali și cu întregul
lanț carpatic, în timpul orogenezei alpine. Carpații Meridionali și grupa Bucegilor s-au
înălțat cu cca 1000m la sfârșitul Neogenului și începutul Cuaternarului.

Masivul Bucegi are o formă de potcoavă deschisă spre sud, din centrul căreia
izvorăște râul Ialomița. Ramurile principale ale potcoavei se întâlnesc în extremitatea
nordică chiar în Vârful Omu, punctul culminant al masivului. În afara celor două ramuri
principale, tot din zona vârfului Omu se mai desprind culmi scurte și abrupte. Către est
pornește muntele Moraru, spre nord-est Bucșoiu formează parte din cumpăna apelor,
iar către nord Padina Crucii separă căldările glaciare Mălăiești și Țigănești.
 Situată între Valea Prahovei și cea a Ialomiței, culmea principală a Bucegilor este
caracterizată în primul rând prin formele sale de relief puternic contrastante: versantul
prahovean (abrupt și stâncos, cu o diferență de nivel de 500–900 m) și platoul
Bucegilor (podiș înalt, având altitudini cuprinse între 1600–2400 m și o înclinare de la
nord catre sud).
Masivul Bucegi reprezintă un larg sinclinal, de direcție nord-sud, cuprinzând
depozite sedimentare mezozoice, așezate în transgresiune peste un fundament
de șisturi cristaline. Aceste depozite sunt formate în cea mai mare parte din calcare
jurasice, conglomerate de Bucegi și gresii micacee. Către marginea răsăriteană a
masivului, în porțiunea inferioară a abruptului prahovean, conglomeratele de Bucegi se
rezeamă pe formații ale flișului cretacic inferior, cuprinzând stratele de Sinaia, precum
și depozitele de marne și gresii aparținând etajelor Barremian și Apțian.
Relieful carstic este legat de masa calcarelor de pe latura vestică a rezervației,
în sectorul Strunga-Grohotiș-Guțanu, iar local de unele blocuri cu dimensiuni mai mari
incluse în masa de conglomerate. Specific este exocarstul cu Japiezuri în forme si
dimensiuni variabile, unele coline și avene. Dezolvarea se îmbină sezonier cu înghețul
și dezghețul, contribuind la dezvoltarea reliefului ruiniform de pe abruptul calcaros.
In munții Bucegi se întâlnesc 2 forme principale de dovezi glaciare: forme de
eroziune și forme de acumulare. Conformația masivului în formă de potcoavă
determină în mod evident dispunerea și direcția de curgere a râurilor. Principala axă de
colectare a apelor din interiorul masivului este Râul Ialomița, care are un bazin simetric.
Ea este alimentată din zăpezi și ploi, izvorând la mare înălțime de sub Vârful Omu.
Curgând în lungul axului sinclinalului, ea este alimentată și din subteran, pentru că
apele infiltrate pe flancuri se scurg spre albia Ialomiței conform înclinării stratelor.
Bucegii au puține bogății naturale, folosindu-se piatră pentru construcții și
pășunile pentru oi, parte din transhumanță.

 exploatări forestiere, Fabrica de Hârtie Bușteni - desființată în 2008

 calcare, cariera Lespezi ce alimentează Combinatul de la Fieni
 calcare, în 1878 Azuga avea o fabrică de var
 ape, 1899 fabrica de bere Azuga (în prezent închisă)

Clima se caracterizează prin temperaturi medii de 2-6° Celsius și 0-2°

Celsius la peste 1800 m altitudine, precipitații abundente de 800–1200 mm/an și
vânturi puternice. Pe platoul Bucegi se întâlnește climatul alpin cu temperaturi medii
anuale sub 2° Celsius, precipitații puține și vânturi foarte puternice. În Bucegi, ca pe
orice alt munte, vremea se poate schimba foarte repede, existând chiar zile în care cel
puțin trei anotimpuri sunt prezente în timp relativ scurt. Numărul mediu de zile de iarnă,
cu temperaturi mai mici de 0° Celsius, este de 47 zile/an, iar numărul mediu de zile cu
temperaturi peste 25° Celsius, este de aproximativ 16 zile/an.