9 Metoda MERA de evaluare a riscurilor la locul de muncă

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul

analizat şi cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre doi parametri: gravitatea
şi frecvenţa consecinţei maxime posibile asupra organismului uman.
Se obţin astfel niveluri de risc parţiale pentru fiecare factor de risc, respectiv nivelul
de risc global pentru întregul sistem analizat (loc de muncă).
Obligativitatea evaluării riscurilor la locurile de muncă în ţara noastră decurge din
legislaţia actuală în domeniu, care a fost armonizată cu legislaţia Uniunii Europene privind
sănătatea şi securitatea în muncă (art. 10, 16 din Normele generale de protecţie a muncii).
Pentru facilitarea îndeplinirii acestei obligaţii legale a conducătorilor de unităţi, s-a
elaborat o metodă de evaluare a riscurilor la locurile de muncă, în baza analizei stadiului
actual al metodelor din alte ţări şi adaptarea acestora la condiţiile concrete din Romania.
Metoda a fost avizată de către Ministerul Muncii si Solidarităţii Sociale în anul 1997
şi aplicată până în prezent în majoritatea ramurilor industriale, la circa 3. 000 de locuri de
muncă.
Metoda se finalizează cu întocmirea a doua fişe: FIŞA DE EVALUARE A RISCURILOR;
FIŞA DE MĂSURI PROPUSE,
Introducerea în calculator a acestor două fişe completate pentru fiecare loc de muncă
permite gestionarea computerizată a riscurilor. Astfel, factorii de decizie (manageri,
inspectori) pot cunoaște, în orice moment, situaţia exactă a riscurilor existente la orice loc de
muncă, a dimensiunii acestora (nivelurile de risc parţiale), a măsurilor tehnice şi
organizatorice ce trebuie luate, a celor care s-au luat, a răspunderilor pentru măsurile
respective.
 9.1 Metodologia de evaluare a riscurilor (MERA)

9.1.1 Evaluarea globală a condiţiilor de risc

Operaţii incluse în analiza evaluării riscurilor:

 observarea mediului specific locului de muncă;
 determinarea tuturor sarcinilor de muncă specifice locului de muncă considerat, pentru a
exista certitudinea că toate vor fi luate în considerare în cadrul evaluării;
 analiza riscurilor induse de diferitele sarcini de muncă;
 observarea modului de desfăşurare a proceselor de muncă, pentru a se verifica
conformitatea procedurilor aplicate cu cele stabilite şi inexistenţa unor riscuri
suplimentare;
 analiza modurilor de operare, pentru evaluarea expunerii la pericol;
 analiza factorilor externi de influenţă;
 analiza detailată a factorilor psihologici, sociali şi fizici susceptibili să contribuie la starea
de stres la locul de muncă, precum şi interacţiunea acestora cu factorii organizaţionali şi
de mediu;
 analiza dispoziţiilor adoptate în vederea asigurării condiţiilor de securitate, îndeosebi cu
referire la existenţa sistemelor de evaluare a riscurilor datorate noilor tehnologii şi
materiale şi la actualizarea informaţiilor privind riscurile.
Criterii aplicabile pentru evaluarea riscurilor:
 prescripţii legale;
 norme şi recomandări publicate
 principii de ierarhizare ale măsurilor de prevenire a riscurilor:
→ evitarea riscurilor;
→ înlocuirea elementelor periculoase prin altele nepericuloase sau mai puţin periculoase
→ combaterea riscurilor la sursă;
→ acordarea priorităţii măsurilor - de protecţie colectivă
în raport cu măsurile - de protecţie individuală;
→ luarea în considerare a evoluţiei cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice;
→ ameliorarea continuă a nivelului de protecţie.

Selectarea modului de abordare a procesului de evaluare depinde de următoarele elemente:

 natura locului de muncă (de exemplu: permanent sau temporar);
 tipul de proces (de exemplu: operaţii repetitive, procese variabile/evolutive, lucrări
executate în baza unor comenzi);
 particularităţile sarcinii de muncă (de exemplu: sarcini repetitive, ocazionale, de tipul
tratamentelor pe loturi de piese sau aplicarea sezonieră a pesticidelor, sarcini cu risc
major cum ar fi intervenţiile în sistemele energetice sau penetrarea spaţiilor izolate);
 complexitatea tehnică a locului de muncă.
 9.1.2. Evaluarea particulară a condiţiilor de risc

1. Identificarea tuturor pericolelor de la locul de muncă

a) consultarea şi asocierea angajaţilor şi/sau a reprezentanţilor acestora, pentru a le

cunoaşte percepţia asupra riscurilor profesionale;
b) examinarea sistematică a tuturor aspectelor sistemului de muncă, incluzând:
• analiza modului de derulare a procesului de muncă.
Situaţiile care trebuie examinate cu prioritate cuprind lucrul în instalaţiile cu
tehnologii noi, întreţinerea, curăţenia, precum şi urgenţele previzibile;
• luarea în considerare a operaţiilor intermitente;
• analiza evenimentelor neprogramate, dar previzibile, de tipul întreruperilor
activităţii din diferite cauze.
c) utilizarea în sens larg a noţiunii de pericol, pentru a se putea ţine cont nu numai de
pericolele menţionate pe lista de control, ci şi de modul în care angajaţii interacţionează
cu pericolele, modificând astfel nivelul de risc.
2. Identificarea tuturor persoanelor ce pot fi expuse pericolelor, inclusive a grupelor de
muncitori expuse în mod special
- se recomandă să:
 să se ţină seama de categoriile de personal care interacţionează direct sau
indirect cu pericolul;
 să se acorde o atenţie specială grupelor de muncitori expuşi în mod curent unor
riscuri majore.

3. Estimarea riscurilor, ţinând seama de fiabilitatea măsurilor preventive efectiv aplicate

Pe baza unui studiu complet privind securitatea şi sănătatea în muncă, integrând tehnici de
analiză cantitativă a riscurilor, ceea ce constituie o necesitate în cazul proceselor complexe
caracterizate prin riscuri majore;

4. Adoptarea deciziilor privind noile măsuri aplicabile în scopul eliminării şi/sau reducerii
riscurilor →
 obiectivul acestei etape vizează garantarea protecţiei muncitorilor în raport cu cerinţele
legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
 acţiunile care vor fi întreprinse în urma concluziilor evaluării riscurilor:
 CONCLUZII
Riscuri nesemnificative pentru moment şi
pentru care nu se poate prognoza, în mod
raţional, o creştere în viitor
Riscuri aflate în domeniul de
acceptabilitate, la un nivel conform
normelor naţionale sau comunitare
Riscuri controlate în prezent, dar care pot
creşte în viitor, existând pericolul ca
sistemele de securitate să funcţioneze
defectuos sau să fie greşit utilizate.
Riscuri potenţiale care nu sunt considerate
a priori ca generatoare de accidente de
muncă sau boli profesionale
Riscuri corect controlate, dar inacceptabile
(în baza principiilor enunţate în art. 6,
paragraful 2 din Directiva 89/391/CEE)
Riscuri ridicate şi greşit (sau insuficient) Identificarea şi aplicarea măsurilor provizorii imediate (dacă
controlate pentru moment
Absenţa elementelor semnificative privind Continuarea procesului de colectare a informaţiilor până la
existenţa sau inexistenţa riscurilor
ACŢIUNI
Sfârşitul evaluării.
Nu este necesară adoptarea nici unei măsuri suplimentare.
Ameliorarea gradului de protecţie, dacă este posibil.
Sfârşitul evaluării.
Respectarea normelor implică aplicarea efectivă a sistemului
de prevenire implementat de către angajator.
Măsuri ce permit îmbunătăţirea protecţiei, stabilizarea,
eliminarea, controlul şi minimalizarea riscurilor de expunere
mărite. Determinarea măsurilor suplimentare ce permit
controlul situaţiilor de risc major, materializate în pofida
măsurilor preventive aplicate anterior.
Compararea măsurilor efectiv aplicate cu codurile de bună
practică. În cazul evidenţierii unor lipsuri, identificarea soluţiilor
de îmbunătăţire a măsurilor de prevenire şi protecţie
Eliminarea riscurilor sau modificarea sistemului de
management al riscurilor, în scopul conformării cu principiile
de bună practică în vigoare.
este cazul, chiar oprirea funcţionării sistemului demuncă).
Evaluarea exigenţelor pe termen lung.
obţinerea uneia dintre concluziile menţionate anterior.
 9.2 Evaluarea MERA
Metoda respectă următoarele cerinţe legale:
• Directiva cadru 89/391/CE;
• Legea 319/2006 legea securităţii şi sănătăţii în muncă;
• Standardul OHSAS 18001:2007:
• Standarde europene care dau recomandări pentru metodologia de evaluare a riscuri
lor de SSM (CEI 812/1985; EN 1050:2000; EN 12100:2003; BS 8800:1996 anexa D)
Evaluarea riscurilor intervine asupra pericolelor, conform schemei din figura.8.1.

Fig.9.1 Schema de
management al riscurilor

Evaluarea riscurilor prin metoda MERA se realizează cu respectarea următoarelor etape:

•Organizarea activităţii de evaluare (individual / grup)
•Instruire / antrenare evaluatori
•Observare, percepţie / identificare pericole
•Identificare pericole şi factori de risc
•Evaluare nivel de risc (instrumente /formulare)
•Stabilirea atitudinii faţă de nivelul de risc
•Măsuri şi acţiuni corective pentru controlul şi dominarea riscurilor
 Fig.9.2 Schema MERA de
determinare a
nivelului de risc

Specific faţă de alte metode:

 Utilizează ca ţinte pentru evaluare unităţi logice loc de muncă
 Sunt identificate numai pericolele şi factorii de risc previzibili şi semnificativi (aplică
PARETO 80/20) prin observare directă
 Probabilitatea de manifestare a factorilor de risc asupra omului depinde de gradul de
expunere al acestuia
 Gravitatea manifestării factorilor de risc asupra omului se consideră cea reală şi este
legată de un istoric al evenimentelor (criterii)
 Utilizează scale şi o nomogramă pentru determinarea nivelului de risc
O unitate logică de loc de muncă (ULM) poate fi :

 loc de muncă individualizat sau un grup de locuri (posturi) de muncă,

care pot fi delimitate pe un plan general de situaţie.
 activitate individuală sau colectivă
 activitate temporară sau ocazională
 activitate externă sau servicii
 acţiunea unor persoane sau grupuri
 infrastructura, echipamente, utilaje, materiale

Metoda MERA poate fi aplicată (conform cerinţelor OHSAS 18001) în următoarele cazuri:

 activităţile de rutină şi de nonrutină;

 activităţile tuturor persoanelor care au acces la locurile de muncă (incluzând contractorii
şi vizitatorii);
 activităţi legate de comportamentul uman, capabilităţi şi alţi factori umani;
 pentru pericolele cu originea în afara locurilor de muncă capabile de efecte adverse
asupra sănătăţii şi securităţii persoanelor care aflate în responsabilitatea organizaţiei la
locurile de muncă;
 pentru pericolele create în vecinătatea locurilor de muncă de alte activităţi legate de
muncă aflate sub controlul organizaţiei;
 pentru infrastructura, echipamentele şi materialele de la locul de muncă furnizate de
organizaţie sau de alţii;
 la schimbările propuse de organizaţie pentru activităţi sau materiale;
Expunerea la factorii de risc se exprimă prin durata în timp sau frecvenţa în timp la care un lucrător este
expus acţiunii unuia sau mai multor factori de risc.
Aprecierea expunerii se poate face după o scală cu următoarele categorii de apreciere:
Extrem de rar (ER) – expunere de până la o oră pe lună
Rar (R) – expunere de până la o oră pe săptămână
Accidental (AC) – expunere de până la o oră pe zi
Temporar (T) – expunere între o oră şi patru ore pe zi
Permanent (P) – expunere de peste patru ore pe zi
Tabelul 9.1 Scala de apreciere a probabilităţii
Probabilitate Caracteristica Probabilitate Frecvenţa Punctaj
CEI 812/1996 convenţional
Mare Foarte frecvent P > 10-2/h F > 1/luna 40
Posibil Frecvent 10-2/h < P < 10-3/h 1...2 ani < F < 1/luna 20
Incidental Puţin frecvent 10-3/h < P < 10-4/h 1...5 ani < F < 1...2 ani 13
Puţin probabil Rar 10-4/h < P < 10-5/h 1...20 ani < F < 1...5 ani 9
Improbabil Foarte rar 10-5/h < P < 10-7/h F < 20 ani 6
(aproape) Imposibil Extrem de rar P < 10-7/h 3
Tabelul 9.2 Scala gravităţii
Clasa efectelor Vătămare Punctaj
Conv.
Dacă nu au fost înregistrate cazuri de vătămări sau personalul expus la factorii
1 de risc nu acuză efecte care creează disconfort asupra organismului, sau sări 1
Fără urmări care îl deranjează.
Răni superficiale, tăieturi minore, iritaţii ale pielii sau ochilor, disconfort
2 respiratoriu sau de alt tip (vindecare fără tratament sau cu îngrijiri medicale 2
Uşoară / Mică de scurtă durată 0-3 zile ITM )
Ulceraţii, arsuri superficiale, fracturi minore, acnee, dermatite, astm, boli de
3 scurtă durată(necesită tratament prin spitalizare 3-180 zile ITM) 3
Medie / Critică
Amputaţii, fracturi majore, otrăviri, leziuni multiple, cancer,boli cronice care
4 scurtează viaţa sau decesul după accident (consecinţe ireversibile, 4
Gravă / Fatală invaliditate, deces)
 Nivelul de risc este Tabelul 9.3 Grila de apreciere a nivelului de risc
încadrat în cinci clase
de risc
(conf. BS8800/1996
anexa D)

Tabelul 9.4 Acceptabilitatea nivelului de risc

Tabelul 9.5 Atitudinea faţă de nivelul de risc determinat
Fig.9.3 Nomograma de apreciere a nivelului de risc