Universitatea Dunărea de Jos, din Galați

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerii

Specializarea: Contabilitate și Informatică de Gestiune

Analiza geografico-economica a statului

Islanda

Coordonator: Student:

Conf.dr. Georgiana-Mihaela RADU

-2020-
 CUPRINS:

Cuprins
1. Repere geografice generale...........................................................................................................3
2. Incadrarea in tipologia statala conform criteriilor de clasificare....................................................4
 Vegetație...............................................................................................................................5
3. Resursele.......................................................................................................................................8
4. Agricultura.....................................................................................................................................9
5. Industria.........................................................................................................................................9
6. Transporturile..............................................................................................................................10
7. Turismul.......................................................................................................................................10
 Capitolul 1: Repere geografice generale

 Pozitie geografica, vecini

Islanda este o țară insulară nordică aflată între Atlanticul de Nord și Oceanul Arctic. Insula

principală se află în întregime la sud de cercul polar de nord, care trece prin mica insulă islandeză
Grímsey aflată în largul coastei nordice a insulei principale. Țara se află între paralelele de 63° și
67° latitudine nordică și între meridianele de 25° și 13 grade longitudine vestică.

 Suprafata, nr de locuitori

Are o populație de 357,05 de locuitori pe o suprafață de 103.000 km², ea fiind astfel cea mai rarefiat
populată țară din Europa. Capitala și cel mai mare oraș al țării este Reykjavík; zonele lui înconjurătoare din
sud-vestul țării dețin două treimi din populație.

Uscat: 100.329 km²

Apă: 2.796 km²

 Anul aderarii

Conform Landnámabók, colonizarea Islandei a început în 874 e.n., când

căpetenia norvegiană Ingólfur Arnarson a devenit primul locuitor permanent al insulei. În secolele
ce au urmat, scandinavii au colonizat Islanda, aducând cu ei thralli, de origine gaelică. Între 1262 și
1918, Islanda a fost o provincie norvegiană și apoi daneză. Țara a devenit independentă în 1918 și
republică în 1944.

Figura 1: Harta Islandei

 Capitolul 2: Incadrarea in tipologia statala conform criteriilor de clasificare

Insula conține vulcani activi și izvoare geotermale. Interiorul ei constă în principal dintr-un
platou caracterizat de câmpii nisipoase și de lavă, munți și ghețari, din care mai multe râuri glaciare
curg către mare prin câmpia litorală. Islanda este încălzită de Curentul Golfului și are o climă
temperată, în ciuda latitudinii mari la care se află, în apropierea cercului polar de nord.

Islanda are aproximativ 130 de vulcani, un vulcan cunoscut din stat este
vulcanul Laki deoarece este singurul vulcan care a avut cea mai lungă și continuă
fântână de lavă observată vreodată astfel fisura a fost de 25 kilometri. Al doilea factor ce alcătuiește
potențialul natural al Islandei sunt gheizerele, care reprezintă izvoare vulcanice ce arunca intervale
de timp niște jeturi de apă fierbinți, în țară există circa 100 de gheizere. Pe lângă acești doi factori
ce determină potențialul natural, mai putem adăuga ghețarii, care există datorită climei,apele
geotermale și mofetele. 

 Cadru natural

Insula conține vulcani activi și izvoare geotermale. Interiorul ei constă în principal dintr-un
platou caracterizat de câmpii nisipoase și de lavă, munți și ghețari, din care mai multe râuri glaciare
curg către mare prin câmpia litorală. Islanda este încălzită de Curentul Golfului și are o climă
temperată, în ciuda latitudinii mari la care se află, în apropierea cercului polar de nord.

 Cima

Climatul Islandei este rece - temperat oceanic. Ţara beneficiază de un climat mai cald decât ar
indica latitudinea nordică, parţial datorită curentului marin cald (Gulf Stream), care scaldă coastele
de sud şi de vest. Marea nu îngheaţă în porturi iarna, însă gheaţa poate împiedica traficul maritim
de-a lungul coastelor nordice ale insulei.

Clima variază de la o zonă la alta a insulei. În general, coasta sudică este mai caldă, mai umedă
și mai vântoasă decât nordul insulei. Înălțimile din centru sunt cele mai reci zone ale țării. Șesurile
interioare din nord sunt cele mai aride. Iarna cade mai multă zăpadă în nord decât în sud. Cea mai
ridicată temperatură înregistrată vreodată a fost de 30,5°C pe coasta de sud-est. Cea mai scăzută a
fost de −38°C în nord-est.

 Hidrografia

Lacurile și ghețarii acoperă 14,3% din suprafață; doar 23% conține vegetație. Cele mai mari
lacuri sunt Þórisvatn (lac de acumulare): 83–88 km² și Þingvallavatn: 82 km²; alte lacuri importante
sunt și Lagarfljót) și Mývatn. Jökulsárlón este cel mai adânc, având 248 m.

Rauri: Blanda, Jökulsá, Skjálfandafljót, Hvítá

  Vegetație
Circa trei sferturi din insulă sunt zone sterpe, fără vegetație; cea mai mare parte a plantelor o
constituie iarba pășunilor consumată regulat de erbivorele domestice. Cel mai des întâlnit copac
autohton din Islanda este mesteacănul nordic, care în trecut forma păduri ce acopereau mare parte
din țară, alături de plopi tremurători, sorbi, ienuperi și alți copaci mai mici, mai ales sălcii.

Despădurirea, deteriorarea climei în timpul Micii Ere Glaciare și pășunatul excesiv al

turmelor de oi importate de coloniști au produs o pierdere critică de sol vegetal în urma
eroziunii.Trei sferturi din suta de mii de kilometri pătrați ai Islandei sunt afectați de eroziunea
solului, dintre care optsprezece mii de kilometri pătrați atât de grav încât nu mai pot fi folosiți.

 Biodiversitate

Există circa 1.300 de specii de insecte cunoscute în Islanda, un număr mic comparativ cu al altor țări
(în toată lumea au fost descrise peste un milion de specii). Singurul mamifer terestru indigen găsit de
oameni la sosirea lor pe insulă a fost vulpea polară, sosită pe insulă la sfârșitul Erei Glaciare, mergând pe
marea înghețată. În cazuri rare, vântul a adus pe insulă și lilieci, dar aceștia nu se pot înmulți aici. Urșii
polari sosesc ocazional din Groenlanda, dar ei doar vizitează insula, neexistând o populație islandeză de
urși polari. Nu există reptile sau amfibieni autohtoni.

 Componenta teritoriului

Islanda este împărțită în regiuni, circumscripții și comune. Există opt regiuni utilizate în
principal în scopuri statistice; jurisdicțiile tribunalelor districtuale folosesc și ele o versiune mai
veche a împărțirii pe regiuni. Până în 2003, circumscripțiile pentru alegerile legislative erau aceleași
cu regiunile, dar printr-un amendament la Constituție, ele au fost modificate la forma actuală, cu
șase circumscripții:
Reykjavík Nord și Reykjavík Sud (regiuni ale orașului);
Sud-Vest (patru zone urbane necontigue din jurul Reykjavíkului);
Nord-Vest și Nord-Est (jumătatea nordică a Islandei, împărțită în două);
Sud (jumătatea sudică a Islandei, excluzând Reykjavíkul și suburbiile lui).

Figura 2: Regiunile Islandei Figura 3: Circumscriptiile Islandei

 Această modificare a fost făcută pentru a echilibra ponderea diferitelor unități administrative
ale țării, întrucât în trecut un vot dat într-o zonă mai rarefiat populată a țării avea o greutate mai
mare decât unul dat în orașul Reykjavík. Noul sistem a redus, dar nu a eliminat total acest
dezechilibru.
În Islanda există 74 de comune care se ocupă de administrația locală, atribuțiile lor fiind în
domenii ca școlile, transportul și zonarea. Acestea sunt de fapt diviziunile Islandei de nivelul al
doilea, întrucât circumscripțiile nu sunt utilizate decât la alegeri și în scopuri statistice. Reykjavík
este de departe cea mai populată comună, fiind de circa patru ori mai mare decât Kópavogur, a doua
ca mărime.

Figura 4: Comunele Islandei

 Forma de guvernamant

Islanda este o democrație reprezentativă și republică parlamentară. Parlamentul modern,  a

fost înființat în 1845 drept organism consultativ pentru monarhul danez. El a fost la acea vreme
văzut ca o reînființare a adunării formate în 930 în perioada Comunității și suspendat în 1799. În
consecință „se poate spune că este cea mai veche democrație parlamentară din lume”. Președintele
este ales prin vot direct pentru un mandat de patru ani, fără limită a numărului de mandate.
Alegerile prezidențiale, legislative și locale se țin separat o dată la patru ani.

Președintele Islandei are rol mai degrabă ceremonial și diplomatic, dar are drept de veto asupra
legilor votate de parlament și le poate supune unui referendum național. Actualul președinte
este Ólafur Ragnar Grímsson. Șeful guvernului este primul ministru care, împreună cu Guvernul,
este responsabil de autoritatea executivă. Guvernul este numit de președinte după alegerile
legislative generale; această numire este de regulă negociată cu liderii partidelor politice, care
hotărăsc între ei ce partide pot forma guvernul și cum să-și împartă funcțiile. Abia după ce liderii de
partide ajung la o concluzie între ei, sau după ce trece o perioadă de timp rezonabilă, președintele își
exercită această putere și numește personal guvernul.

Islanda a fost prima țară din lume în care s-a format un partid politic alcătuit și condus numai de
femei. Denumit „Lista Femeilor” sau „Alianța Femeilor” (Kvennalistinn), el a apărut în 1983 cu
scopul de a promova nevoile politice, economice și sociale ale femeilor. După ce a participat la
alegerile legislative, Lista Femeilor a contribuit la creșterea numărului de femei parlamentar cu
15%. Deși s-a desființat în 1999, fuzionând cu Alianța Social-Democrată, el și-a lăsat amprenta
asupra politicii islandeze: toate marile partide au o cotă minimă de 40% pentru femei, iar în 2009
aproape o treime din parlamentari erau femei, față de media globală de 16%.

În 2011, Islanda se clasa pe locul al doilea în lume la puterea instituțiilor democratice și pe locul
al treisprezecelea la capitolul transparență a guvernării. Țara are un nivel ridicat de participare
civică, cu prezență la vot de 81,4% la cele mai recente alegeri, față de media OCDE de 72%. Doar
50% dintre islandezi afirmă însă că au încredere în instituțiile politice, număr care se află puțin sub
media OCDE de 56% (foarte probabil o consecință a scandalurilor politice din urma crizei
financiare islandeze.

 PIB

PIB tara:  73.191,12 USD (2018)

Crestere PIB: 1,6% (2018)

Structura PIB: agricultura 4,59%, industrie 24.40%, servicii 70.3% (2018 est.)

Capitolul 3: Resursele

3.1 Resurse Naturale

Sursele generabile de energie- geotermale si hidroelectrica furnizează practic tot necesarul de

electricitate al Islandei și circa 85% din consumul primar total de energie, restul constând în mare
parte din produse petroliere de import, utilizate în transport și de către flota de pescuit. Islanda se
așteaptă să fie independentă energetic până în 2050. Cele mai mari centrale geotermale din Islanda
sunt Hellisheiði și Nesjavellir, iar Kárahnjúkar este cea mai mare hidrocentrală. Când a fost
deschisă Kárahnjúkavirkjun, Islanda a devenit cel mai mare producător de energie electrică pe cap
de locuitor din lume.
Islandezii emiteau 6.29 tone de CO2 în 2009, ca echivalent de gaze de seră pe cap de
locuitor. Este una dintre puținele țări în care benzinăriile distribuie combustibil pentru vehicule pe
hidrogen, și una dintre puținele țări capabile să producă hidrogen în cantităi adecvate cu cost
rezonabil, datorită abundenței de surse regenerabile de energie.
La 22 ianuarie 2009, Islanda a anunțat acordarea primelor licențe de explorare și extracție a
zăcămintelor de hidrocarburi în ocean într-o regiune la nord-est de Islanda, denumită „zina
Dreki”. Au fost acordate două licențe de explorare.
În 2012, guvernul Islandei a intrat în negocieri cu cel britanic privind posibilitatea construirii
unei legături electrice de înaltă tensiune în curent continuu între cele două țări.Un asemenea cablu
ar furniza Islandei acces la o piață pe care prețurile la electricitate sunt în general mult mai mari
decât în Islanda. Datorită considerabilelor resurse de energie regenerabilă, mai ales geotermală și
hidroelectrică, majoritatea au potențialul neexplorat și neutilizat, în parte fiindcă nu există cerere
suficientă pe piața internă pentru o capacitate de generare atât de mare, dar Regatul Unit este
interesat de importul de energie ieftină din surse regenerabile, iar aceasta ar putea duce la
dezvoltarea altor proiecte de exploatare a energiei.
Alte resurse naturale: peste, diatomit.
3.2 Resurse umane

Densitate generală 364,134 loc/km2

Str. pe grupe de vârstă
Populația tânără (între 0-14 ani) 19%
Populția adultă (între 15-64 ani) 67%
Populația îmbătrânită (+65 ani) 14%
Nivel de instruire
Str. socio-economică
populație activă 36,25%(2019)
populație inactivă 68,6% (2018)
Populație ocupată pe sectoare
Sector primar 100%
Sector secundar 118%
Sector terțiar 72%
Rata Șomaj 3,8 %
Grad de urbanizare 93,9 %
Natalitate generală 11,3 ‰
Mortalitate generală 6,3‰
Mortalitate infantilă 1,7 ‰
Bilanț natural 13
Bilanț migratoriu 3
Speranța medie de viață la naștere 83 ani
Speranța medie de viață la naștere în 84 ani
rândul femeilor
Speranța medie de viață la naștere în 81 ani
rândul bărbaților

Capitolul 4: Agricultura

Ramuri principale: creșterea animalelor (pentru carne și lapte), legumicultura în sere, vânatul.

Aproximativ 15% din populație sunt fermieri. Islanda are cam 5.300 de ferme împrăștiate în
regiunile de câmpie. Majoritatea fermierilor cresc oi (pentru lână, carne și piei) și vite (pentru
produse din lapte). Cresc, de asemenea, mici cai islandezi. Principala recoltă este fânul, pe care
fermierii îl folosesc pentru a hrăni animalele. Fermierii pot strânge două sau trei recolte de fân,
datorită ploilor abundente și zilelor lungi din timpul verii. Fermierii mai cultivă și rădăcinoase, ca
guliile și cartofii. Din 1930, fermierii și-au construit sere lângă izvoarele termale. Apele termale
încălzesc serele și, astfel, fermierii pot cultiva roșii și alte legume, flori, viță de vie și chiar banane.

Capitolul 5: Industria

Principalele ramuri industriale sunt: pescuitul (locul 1 pe glob la cantitatea de pește

pescuită/locuitor) și prelucrarea peștelui, industria metalurgică (pentru neferoase), industria
energetică (bazată pe resurse naturale: hidrocentrale, centrale geotermice). Produce: nave, ciment,
conserve, ulei de balenă, confecții, echipamente electrice, îngrășăminte și produse alimentare.

Aproape 20% din forța de muncă este ocupată în domeniul pescuitului sau al procesării
peștelui. Pescadoarele folosesc plase foarte mari pentru a pescui peștele de pe fundul oceanului.
Bărcile cu motor, mai mici, folosesc deseori undițe lungi pentru pescuit. Unele au firul lung de până
la 16 km, având circa 20.000 de cârlige. Principalele specii de pește pescuite sunt codul și heringul.

Industria cea mai importantă a Islandei este cea procesatoare de pește. Mici fabrici de
procesare se găsesc de-a lungul coastei, iar în Reykjavik și Siglufjörður există refrigeratoare mari.
Majoritatea peștelui este uscat, sărat sau înghețat pentru a fi exportat. O parte din peștele proaspăt
este pus la gheață și trimis în Marea Britanie și Germania.

Alte industrii produc: ciment, confecții, echipamente electrice, îngrășăminte și produse

alimentare. Aproape o treime din lucrătorii industriali sunt femei. Guvernul islandez își dezvoltă
industria cu ajutorul celorlalte țări. În 1968, o companie americană a construit o fabrică de diatomită
(un mineral folosit în filtrele industriale). O fabrică de aluminiu construită de suedezi a intrat în
producție la începutul anilor 1970.

Islanda are afaceri prospere și în domeniul editorial. Islanda are patru ziare: cel mai mare,
Morgunbladid, a fost fondat în 1913.

Capitolul 6: Transporturile

Căi ferate: În Islanda nu există căi ferate. Se circulă mai mult cu autobuze, automobile și
avioane.
Transporturi rutiere: În Islanda există 12.500 km de căi rutiere și, în medie, o mașină la două
persoane. Exceptând străzile principale din orașe, drumurile sunt acoperite cu pietriș. Circulația
auto se efectuează pe partea dreaptă a drumului. Starea generală a drumurilor și infrastructurii este
foarte bună. Limitele de viteză admise: 50 km/h în interiorul localităților și 90 km/h în afara
localităților.
 Transporturi aeriene: Icelandair, compania aeriană națională, asigură zboruri regulate
europene și transatlantice. Există două aeroporturi internaționale, la Reykjavik și Keflavik.
Transporturi navale: Principalele porturi islandeze sunt: Akranes, Akureyri, Hafnarfjörður,
Keflavik, Reykjavik și Siglufjörður.

Capitolul 7: Turismul

Turismul este o parte importantă a economiei islandeze, generând circa o treime din PIB. Cei
mai mulți turiști provin din Marea Britanie și Germania, dar și din țările scandinave și S.U.A.
Turiștii sunt atrași de atracțiile naturale ale Islandei (ghețari, gheizere, ape geotermale), dar și de
activitățile care sunt puse la dispoziția turiștilor: petreceri tematice, excursii asistate pe ghețari sau
în zonele sălbatice din interiorul țării, precum și de diferitele festivaluri, cum ar fi "zilele nopților
albe" (în luna iulie), când soarele nu apune deloc, sau zilele nopților arctice, când soarele nu răsare
deloc (în luna februarie). Printr-un sistem foarte bine pus la punct, Islanda atrage anual un număr de
turiști de două ori mai mare decât propria populație.

Figura 5: Destinatiile preferate de turisti