Ca funcţie atribuită finanţelor, funcţia de control are un caracter obiectiv, în sensul că manifestarea fenomenelor financiare creează cadrul obiectiv pentru executarea controlului financiar. Faptul că activitatea de control financiar se exercită prin intermediul unor persoane care îndeplinesc, în cadrul juridic creat, atribuţiuni de control financiar, imprimă acestuia şi o componentă subiectivă. Semnificaţia aceasta rezidă în faptul că activitatea de control financiar se poate executa de către persoane numite să efectueze munca de control. În mod firesc controlul financiar, ca expresie a funcţiei de control, se grefează pe operaţiunile şi relaţiile băneşti privind constituirea şi distribuirea resurselor financiare, ce configurează funcţia de repartiţie. La nivel microeconomic un asemenea control financiar este orientat către creşterea rezultatelor pozitive ale activităţii, respectiv a profitului şi îndeplinirea obligaţiilor financiare ale entităţilor respective faţă de stat; asigurarea capacităţii de plată etc. Formele cele mai obişnuite sub care se manifestă controlul financiar, având în vedere criteriul momentului de exercitare a controlului in raport cu operaţiunile si procesele supuse verificării, sunt: - controlul financiar preventiv (anticipat); - controlul financiar concomitent (operativ-curent); - controlul financiar postoperativ (ulterior).
2. Accizele – impozit indirect important
Impozitele indirecte: Au caracter obligatoriu, ceea ce presupune ca toate persoanele fizice și/sau juridice care realizează venituri dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere să participe prin impozite la constituirea fondurilor generale ale statului; Sunt plăți către stat cu titlu definitiv și nerambursabil, în sensul că odată făcute, ele sunt utilizate numai la finanțarea unor acțiuni și obiective necesare membrilor societății; Sunt o prelevare fără contracompensație sau fără vreun echivalent direct și imediat din partea statului în favoarea contribuabilului. Taxele de consumaţie (Accizele) operează ca impozite indirecte în strânsă legătură cu satisfacerea nevoilor de consum ale populaţiei, fiind incluse în preţurile de vânzare ale bunurilor şi serviciilor. Sunt avute în vedere numeroase bunuri de consum, între care cele alimentare, textile, bunuri industriale (în măsura în care acestea din urmă sunt destinate utilizatorilor finali) Taxele de consumaţie pot fi delimitate în următoarele categorii -taxe speciale de consumaţie, care vizează anumite bunuri sau servicii care, de regulă, sunt de larg consum. -taxe generale pe vânzări, care se percep la vănzarea tuturor bunurilor şi serviciilor, indiferent de destinaţia lor.