Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Planificare Socială
Planificare Socială
PLANIFICARE
SOCIALĂ
STUDENT:
ANTOHE S. CONSTANTIN
Planificare socială
Planificarea socială este un proces prin care decidenții politici și, chiar finanțatorii,
încearcă să rezolve problemele comunității sau să îmbunătățească condițiile din comunitate
prin conceperea și implementarea unor așa-numite politici sociale. Politicile sociale nu sunt
altceva decât o sumă de legi, reglementări, programe sau servicii. Un exemplu de politică
socială: Guvernul adoptă un regulament prin care interzice fumatul în spațiile închise; aceasta
are ca scop atât protejarea publicului de fumatul pasiv, cât și reducerea fumatului în general.
Conform literaturii de specialitate, planificarea socială poate fi ,,de sus în jos” și ,,de
jos în sus”.
Modalitatea cea mai eficientă de planificare a serviciilor sociale sau a oricărei alte
forme sociale de planificare este cea ,,de jos în sus”, adică de la nivelul local spre cel județean
și chiar regional. Acest tip de planificare oferă o perspectivă mai clară și mai conformă cu
realitatea asupra caracteristicilor sau tipologiei unei comunități: istoria locală, tradițiile,
aspecte ce țin de etnie, rasă, cultură, religie, care sunt nevoile cetățenilor, ce servicii există
deja la nivelul comunității și care ar fi posibilele alternativele de servicii pentru rezolvarea
unor nevoi speciale, care sunt costurile acestor servici ș.a.m.d. Este, dacă vreți, o radiografie a
comunității mult mai clară și precisă. În procesul de planificare socială, dacă nu se iau în
considerare aceste aspecte, rezultatul poate fi sortit eșecului.
Am arătat în prezentările anterioare cât de important este nivelul de cunoaștere și
înțelegere a comunității care se dorește a fi dezvoltată de către echipa sau grupul de lucru; că
persoanele implicate trebuie să aparțină acelei zone, să cunoască pulsul comunității. Cu toate
aceastea, o politică socială eficientă înseamnă ca ceea ce se planifică să beneficieze toți
cetățenii acelei comunități, și nu doar simpatizanții politicienior sau pentru a genera capital de
imagine.
Planificarea și dezvoltarea socială a unei comunități implică nu doar voința cetățenilor,
ci și voința politicului. Astfel, între cele două entități trebuie să existe o relație de colaborare,
de parteneriat. Iată câteva dintre avantajele aceste cooperări:
Participarea comunității face mai posibilă elaborarea unei politici eficiente și
durabile. Și aceasta, deoarece cetățenii cunosc foarte bine comunitatea din care fac
parte, plusurile și minusurile sale, astfel că ei pot informa factorii de decizie cu privire
la aceste aspecte, astfel încât să poată fi aplicate cele mai eficiente strategii de
rezolvare a nevoilor și problemelor reale ale comunității.
Participarea comunitară duce la asumarea de către cetățeni a responsabilității, a
sprijinului și a oricărei inițiative în procesul de planificare socială. Când oamenii
sunt implicați în treburile urbei și sunt lăsați să ia decizii, ei simt că aparțin acelei
comunități și orice proiect social este considerat proprietate locală, față de care
dezvoltă o seamă de responsabilități, în așa fel încât acesta să poată crește, să se
dezvolte și să aducă bunăstare comunității.
Membrii comunității pot informa factorii de decizie politică despre schimbările
de circumstanțe care necesită modificări ale politicii sociale. Ceea ce este eficient
sau adecvat astăzi poate să nu fie peste cinci ani. În procesul de planificare socială de
la nivelul politicului, participarea comunității are rolul de a veghea la schimbările,
uneori inerente, din interiorul comunității și de a transmite către factorii de decizie
politică orice modificare care, în caz contrar, ar duce la implementarea unor politici
sociale desuete.
Participarea comunității energizează comunitatea pentru a continua să se
schimbe în direcții pozitive. Poate fi nevoie de timp și efort pentru ca membrii
comunității să poată contribui. Este posibil să aibă nevoie de instruire și / sau mentorat
pentru a se simți confortabil cu procedurile unui proces participativ . Este posibil să
dețină abilitățile de a participa, dar trebuie să fie motivați să o facă. În schimb, odată
ce membrii comunității vor vedea ce pot realiza, vor fi gata să facă față oricăror
provocări.
Participarea permite membrilor comunității să contribuie la crearea unei politici
care contribuie într-adevăr la satisfacerea nevoilor lor. Participând la dezvoltarea
lor, membrii comunității pot vedea politicile care le îmbunătățesc viața puse în
aplicare
Participarea îi pune pe membrii comunității să aibă controlul asupra propriei lor
decizii. Planificarea socială participativă și procesul de elaborare a politicilor sociale
determină cetățenii să decidă cu privire la ce politici sunt mai potrivite pentru ei și care
nu. Acesta pune în practică deviza Consiliului de proprietari Back of the Yards din
Chicago, fondat de legendarul organizator Saul Alinsky: „Noi, oamenii, ne vom
rezolva singuri propriul destin”.
Participarea construiește conducerea comunității din interior. Cei care iau parte
la procesul de învățare și exercită abilități de conducere și care încep să se vadă pe ei
înșiși ca având abilități de lideri, au toate șansele să ajungă la cârma comunității lor.
Participarea duce la schimbări sociale pe termen lung. Pe măsură ce membrii
comunității preiau mai mult controlul atât asupra propriei vieți, cât și asupra
comunității din care fac parte, vor creea și instituționaliza schimbări care îmbunătățesc
calitatea vieții pentru toți cetățenii din comunitate.
https://press.rebus.community/introductiontocommunitypsychology/chapter/public-
policy/
http://www.partnerships.org.uk/guide/index.htm
https://www.participatorymethods.org/ .
Dalton, H., Maurice, J. și Wandersman, A. (2007). Psihologia comunității: conectarea
indivizilor și a comunităților . (Ediția a doua.) Belmont, CA: Wadsworth / Thomson Learning.
Ille, M.M. (1976). Social problems and collaborative planning: toward a theory and model of
social planning. Dissertation and Theses. Portland State University.