1.1. Notiuni de presiune. caracterul scalaral presiunii................................

1
1.2. Ecuaţia fundamentală a hidrostaticii.....................................................................3
1.3. Integarea ecuatiei lui Euler intr-un camp de forte masice conservative...............4
1.5. Echilibrul fluidelor in campul gravitational..........................................................5
Cap II Măsurarea presiunii fluidelor............................................................................6
2.4.1. Schema lui Broke a unui instrument electric pentru măsurarea pres fluidelor. .6
2.4.2. Traductoare piezoelectrice................................................................................7
2.4.3.Traductoare capacitive........................................................................................8
2.4.4. Traductoare inductive........................................................................................8
3.2. Clasificarea mişcărilor fluidelor...........................................................................9
3.3 Definirea unor elemente de baza din hidrocinematica:........................................10
3.4. Ecuaţia de continuitate........................................................................................11
CAPITOLUL 4 Dinamica fluidelor (hidrodinamica)................................................11
4.1. Ecuatiile fundamentale ale mişcării fluidelor fundamentale..............................11
4.2. Transformarea Gromeko - Lamb........................................................................13
4.4. TEOREMELE IMPULSULUI............................................................................14
4.4.1. FORŢA HIDRODINAMICĂ..........................................................................15
4.4.2. ROATA HIDRAULICĂ ÎN ACŢIUNE..........................................................16
4.4.3. REACŢIUNILE ÎN COTURI..........................................................................17
Cap5 Studiul mişcării laminare..................................................................................18
5.1. Experientele lui Reynolds...................................................................................18
5.2. Studiu mişcării laminare in conducte circulare...................................................20
7.1 Calculul sistemul de conducte simple (d=const).................................................20
7.2 Calculul sistemului de conducte lungi..................................................................22
7.3 Metoda grafo-analitica de rezolvare a sistemelor de conducte simple.................22

1.1. Notiuni de presiune. caracterul scalar al presiunii

Se considera o particula fluida de forma ovoidala de volum V izolata dintr-un volum infinit
de fluid. Aceasta particula fluida va ramane in echilibru atata timp cat se respecat relatia:

Daca prin suprafata S particula fluida este sectionata in partea 1 si 2, actiunea partii 1, se
poate concretiza prin rezultanta F care reactioneaza asupra partii 2. Partea 2 va ramane in
echilibru atata timp cat rezultanta F ramane perpendiculara pe suprafata S.
Deaorece rezultanta F actioneaza dinspre exterior inspre interiorul partii 2 in
sensul compresiunii se numeste presiune.

Pt. analizarea caracterului scalar al presiunii se considera o particula fluida de forma unui
tetraedru caruia i se asociaza sistemul cartezian de referinta.

1
Sa fie dx,dy,dz, dimensiunile infintzecimale ale tetraedrului. Cum tetraedrul a fost izolat
dintr-un volum infinit de fluide efectul acestuia se manifesta prin produsul p*ds unde
p=presiune iar ds= aria fatedei ABC. Rezultanata p*ds va avea componenete in lungul axelor
de coordonate dupa cum urmeaza:
Asupa volumui tetraedrului actioneaza si fortele masice ca produs dintre acceleratia fortelor

masice si masa volumui de fluid continut in tetraedru

Facand proectia acestor forte pe directia axelor sistemul e referinta se obtine:

Ox:

Oy:

Oz:

Unde reprezinta unghiurile diedre pe care le face rezultanta p*dS cu axele de

coordonate. Inlocuim proectiile in cele 3 relatii sistemul devine:

Facand simplificarile posibile se obtin:

2
Trecand la limita dx 0;dy 0;dz 0. Volumul tetraedului se reduce pe punctul O rezultand
Px=Py=Pz=P,adica in jurul unui punct presiunea are aceiasi valoare pe oricare directie a
spatiului ea este o marime scalara.

1.2. Ecuaţia fundamentală a hidrostaticii

Pt. a stabili ecuatia fundamentala a hidrostaticii se considera o particula fluida de forma unui
paralelipiped cu dimensiunea infinitzecimala dx, dy,dz, caruia i se ataseaza sistemul
cartezian de referinta.

Fie M centrul paralelipipedului unde valoarea presiunii este p.

Cum presiunea p este o functie continua de dimensiunile spatiului ocupa de fluid aceasta
variaza liniar in lungul axelor de coordonate astfel.
Asupra paralelipipedului actioneaza si fortele masice

Proectand aceste forte pe axele de coordonate rezulta:

Efectuand calculele se obtine:

Procedand in mod identic si pentru axele Oy si Oz se obtine sistemul:

3
 Acest sistem rezulta ecuatia fundamentala a hidrostatici sau sitemul de ecuatii a lui
Euler din hidrostatica sub forma scalara .

Sub forma reprezinta forma vectoriala a ecuatiei fundamentale a

hidrostaticii.

1.3. Integarea ecuatiei lui Euler intr-un camp de forte masice conservative

Un camp de forte este conservativ daca in cadrul sau energia se conserva sau se
transforma dintr-o forma in alta cu conditia pastrarii valorii initiale. Pornind de la sistemul de
ecuatii:

/*dx /*dy

/*dz
prin adunare si separand termenii se obtine:

fx*dx+fy*dy+fz*dz= ( dx+ dz)

In conditiile unui fluid incomplexibil t.

Membrul drept al egalitatii reprezinta diferentiala totala a functiei presiune

Fx*dx+fy*dy+fz*dz=
Aceasta ecuatie diferentiala se poate rezolva prin integrare daca si numai daca si
membrul sau stang este o diferentiala totala. Acest lucru este posibil numai daca fortele
masice provin dintr-un potential –U, iar componentele acceleratiei fortelor masice sunt
derivatele paritiale ale potentialaui –U, adica:

Aceste egalitati sunt posibile deoarece:

-din egalitatile

4
-prin derivari succesive se obtine

=> derivata fx/derivata y = derivata fy/derivata x

=> derivata fy/derivata z = derivata fz/derivata y

=> derivata fx/derivata z = derivata fz/derivata x

Conditiile din chenare dovedesc faptul ca intradevar componenentele acceleratiei

fortelor masice deriva din potentialul –U.
Inlocuim in expresie valorile omponentelor acceleratie se obtine:

Fx*dx+fy*dy+fz*dz=

-( dy dU+

- solutia integrata a ecuatia lui Euler din hidrostatica.

1.5. Echilibrul fluidelor in campul gravitational

Se considera o particula fluida raportata la un sistem cartezian de referinta.

5
 In campul gravitational asupra particule fluide actioneaza acceleratia gravitationala
g. In aceste conditii componentele acceleratiei fortei masice vor fii:

= - =0 = - =0 = - =0
Cum in acest caz sau situatie forta gravitationala actioneaza in sensul axei OZ derivata
partiala este identica cu derivata totala adica: =du/dz => du/dz=g du=g*dz=> dupa ʃ:
U=g*z+Const
Inlocuind aceasta valoare in solutia integrata U+ =constanta si se obtine
g*z + =constanta. g=ro(symbol)

In campul gravitational exista suprafata de presiune constanta (izobare) numite plane

de nivel.
Pt analizarea acestei ecuatii in capul gravitational se considera un rezervor raportat la un
sistem de axe de coordonate

Se considera in interiorul lichidului din

rezervor un plan de nivel N-N situat la cota
z fata de fundul rezervorului si la cota h
fata de suprafata libera avand valoarea
. Aplicand planului N-N si suprafetei
libere a lichidului din rezervor solutia
q=ro(symbol) g*z+ =constant se obtine:
g*z+ =constant g* + =constant =g( -z)=g*h = +(ro)*g*h ceea ce
reprezinta ecuatia presiunii in campul gravitational
Aceasta ecuatie ne da valoarea presiunii pe un plan de nivel din interiorul lichidului in
functie de presiune a suprafetei libere in functie de distanta h dintre cele 2 plane.

Cap II Măsurarea presiunii fluidelor

2.4.1. Schema lui Broke a unui instrument electric pentru măsurarea pres fluidelor
Instrumentele electrice destinate măsurării pres fluidelor sunt de fapt traductoare care
transforma mărimea neelelectrică (presiunea) in marine electrica (intensitate curent
capacitate impedanţa ).
Avantajele sunt:
- sensibilitate şi precizie ridicata
- posibilitatea înregistrării şi transmiterii la distante a valorii măsurate
- plaja larga de valori care pot fi măsurate
- fiabilitate ridicata

Schema (Broke) bloc conţine următoarele elemente:

6
 Inductor Adaptor Aparat de
Dp redare

Masă de
energie
electrică
Traductorul este component instrumentului care transforma semnalul neelectric(p)
sau deltap in semnal electric.
Adaptorul este componenta instrumentului care preia de la traductor semnalul
electric, îl modulează în timp sau în frecvenţă pentru ca acesta să poată fi preluat de către
aparatul de redare.
Aparatul de redare este componenta care printr-un mijloc oarecare (scala gradata şi
ac indicator şi afişaj digital)reda in unităţi de presiune (bar) valoare măsurată.
Sursa de energie electrică poate fi reprezentata de către reţeaua de energie electrica
acumulatori electrici sau baterii.
Elementul cel mai important al acestor instrumente este traductorul care poate fi:
-traductor Piezoelectric
-tr. Capacitiv
-tr. Inductiv

2.4.2. Traductoare piezoelectrice

Aceste traductoare au la baza prop unor material care at cand sunt supuse unor eforturi
de compresiune sau forfecare emit pe fetele opuse sarcini electrice a caror nr este prop cu
intensitatea efortului care actioneaza asupra materialului respectiv.
Dintre mat. piezoelectrice cele mai bune prop. le are quartul şi turmolina.
Prop. piezoelectrice ale quartului sunt cele mai bune deoarece nu depind de
temperatura. At când semnalul de aplicare a efortului asupra unei placute de quart se
inversează şi vectorii de polarizare se inversează. La încetarea efortului aplicat quarţul
revine la starea iniţială neelectrizată (neutru).

Principiul constructiv al unui traductor piezoelectric precum şi elemente componente.

7,8 6 5

În carcasa metalica 1 sunt aşezate intercalat

şaibele metalice (2) şi plăcuţe de quarţ (3) şaiba
--------- 3 metalica mediana fiind conectată la conductorul
++ ++ ++ ++ ++ ++ ++
2 izolat (4).
--------- 4 La partea superioara a ansamblului de şaibe
++ ++ ++ ++ ++ ++ ++ şi plăcuţe se găseşte bila (5) care este închisă de
1 catre capac (6) prin şuruburi şi piuliţe (7 şi 8).
Rolul bilei (5) este acela de a asigura o
2
p p aşezare echilibrata a şaibelor şi plăcuţelelor care
sunt susţinute la partea inferioara a carcasei de o buza metalica.

7
 At cand presiunea P sau variatia ei deltaP actioneaza asupra saibei metalice interioare
se creeaza un efort de compresiune care aplicat placutelor de quart determina aparitia pe
fetele opuse ale acestora a sarcinilor electrice pozitive şi negative cele pozitive fiind preluate
si transmise la aparatul de redare.

2.4.3.Traductoare capacitive
 S
Pornind de la relatia C : (formula capacităţii unui condensator plan) unde

permeabilitatea mediului armături, S-suprafata unei armaturi,  distanta dintre armatura, se
observa faptul ca capacitatea condesatorului este o functie invers prop cu distant dintre
armaturi C  f   1  .
Pe baza acestor obs se poate prezenta schema de principiu şi functionarea unui
traductor capacitiv astfel:
2 8
(F)

c (-1) hiperbola echivalentă

p p
3 1 3
 (mm)
 optimă de măsurare
Armatura mobila (1) este sustinuta de catre arcurile elicoidale (3) astfel ca sub
actiunea presiunii sau variatiei acesteia deltaP se deplaseaza in fata armaturii fixe (2)
modificâdu-se dist delta dintre cele 2 armaturi. Reprez grafica a functiei C  f   1  este o
hiperbolă echilaterală, ramura descendentă considerată aprox liniară determină domeniul
optim de a utilizare..
La dist mici dintre armaturi apare pericolul strapungerii dielectricului dintre armaturi
fapt care poate fi evitat prin introducerea intre armaturi a unei placute a carei presiune de
strapungere electrica este de 103 kv/mm mărindu-se domeniul de masurare.

2.4.4. Traductoare inductive

Au la baza principiul electromagnetului:
2
1 (F)

c (-1) hiperbola echivalentă



3
p p  (mm)

Dacă pe armatura fixă (1) a electromagnetului este înfăşurată bobina (2) conectata la un
circuit electric iar asupra armaturii mobile(3) situate la distanta delta de armatura (1)
actioneaza presiunea “p” sau variatia deltaP a acestuia are loc o variaţie a reactanţei
inductive a bobinei in functie de variatia  care se transforma prin fenomenul de inducţie
electromagnetica prin aparitia unui curent electric prin bobina. Astfel are loc variaţia a
8
independentei Z a circuitului electric in functie de  care reprezentată este tot o hiperbola
echililatera.

3.2. Clasificarea mişcărilor fluidelor

Mişcarea unui volum de fluid este un fenomen complex, prin faptul ca datorita
mobilităţii reciproce a particulelor fluide componente, acestea nu se vor deplasa pe
traiectorii paralele decât numai in anumite cazuri particulare.
Matematic det. traiectoriilor particulare fluide se face integrând ecuaţiile.
d x  v x  dt

Am integrat  d y  v y  dt
 d  v  dt
 z z

a). După desfăşurarea în spatiu a mişcării acestuia pot sa fie:

-curenti de fluid care sunt formati dintr-un volum invers de fluid care se deplaseaza
intru-un spatiu practic nelimitat. Particulele fluide care participa la miscarea generale pot
avea şi alte mişcări secundare de rotatie, elicoidale.
În aceasta categorie intra curentii marini.
-mişcări de oscilatie cand particulele fluide executa mişcări periodice cu diferite
amplitudini sau lungimi de unda, ex: valurile mareele.
-mişcăride oscilatie produse de un impuls local care apare sub forma unor unde
concetrice in jurul punctului de impact a unei pietre cazuta in apa.
b). După desfăşurarea in timp a mişcării particulelor fluide se distinge:
- Mişcarea permanenta sau stationara, in care viteza, presiunea, masa specifica sunt
constante pe durata de analiza a mişcării.
- Mişcarea nepermanenta sau variabila, mişcarea in care viteza, presiunea,si masa
specifica variaza in timp.
c).După direcţia de mişcare se distinge:
-miscarea monodimensionala sau lineara-este mişcarea care are loc in lungul unei axe
de coordonate.
Vx≠0; Vy=Vz=0,
-miscarea bidimensionala sau mişcarea spatială care se desfăşoară după2 axe de
coordonate.
Vx≠0; Vy≠0; Vz=0,
-miscarea tridimensionala sau mişcare spaţială, care se desfăşoară dupăcele 3 axe de
coordonate.
Vx≠0; Vy≠0; Vz≠0,

3.3 Definirea unor elemente de baza din hidrocinematica:

- traiectoria particulei fluide este drumul parcurs de aceasta intr-un interval de timp.
- linia de curent este linia permanent tangenta la vectorul viteza.

9
 În mişcarea permanenta linia de curent se identifica cu traectoria particulei. În
mişcarea permanenta liniile de curent nu îşi modifica forma, in mişcarea nepermanenta
forma liniilor de curent se poate modifica. Ecuaţia analitica a liniei de curent se obtine din
paralelismul vectorului viteza cu elementul de linie:
-fir fluid, spre deosebire de linia de curent , care este o marime geometrica abstracta ,
firul fluid este materializat de catre particulele fluide care trec ordonat de la un punct la altul.

-tub de curent ,este reprezentat de totalitatea liniilor de curent care se sprijina de un

contur inchis.

Prin peretele tubului de curent nu se face schimb de masa cu exteriorul, deorece viteza
este permanent tangenta la linia de curent, particulele fluide neavand mişcări perpendiculare
in suprafa tubului de curent. Corespondentul tubului de curent in practica este reprezentat de
catre conducte, furtune.
- debit reprezinta cantitatea de fluid care trece printr-o sectiune in unitatea de timp.
- viteza medie pe sectiunea transversala a tubului de curent, raza ro.

Pt. Cazul fluidelor reale intre peretele tubului şi fluidul in mişcare exista forte de
frecare precum şi proprietatea de aderenta a fluidului la perete cea ce face la perete viteza sa
fie nula v=0. În axa tubului de curent frecarea este minima deoarece se reduce numai la
frecarea dintre particulele fluide cea ce face ca viteza să aibă valoarea maxima.
În calculele practice se utilizează noţiunea de viteza medie pe secţiune care defineşte
Q  v m  S , Q=debit care circula prin secţiunea transversala a tubului de curent.
3.4. Ecuaţia de continuitate

- defineste legea conservarii masei in conditiile

continuitatii mediului fluid.
Def. Diferenta dintre masa de fluid care intra intr-un
interval de timp intr-un volum dat şi cea care iese in acelasi
interval de timp din acel volum este compensata de variatia
masei de fluid din volum considerat. Pt. Demonstrarea ecestei
ecuatii se considera o particula fluida de forma unui
paralelipiped cu dimensiunile infinitzecimale raportat la un
sistem cartezian de referinta.

10
Se admite ca peretii paralelipipedului sunt permeabili in lungul axei Ox prin fateta din stanga
a paralelipipedului intra masa de fluid( ), iar din fateta din partea dreapta iese masa de

fluid .
Facand diferenta dintr-e masa de fluid care intra si cea care iese rezulta:

Ce procedeaza in mod identic si pentru axa de Oy si Oz rezulta diferentele:

( ):-

( ):-
Insumand aceste diferente se obtine :

Aceasta cantitate este compensata de variatie masei de fluid din interiorul paralelipipedului:

simplificând

sau sub forma vectoriala:

Pt. cazul mişcări permanente( )

Pt. fluide incomplexibile când iarăşi ,se obţine:

CAPITOLUL 4 Dinamica fluidelor (hidrodinamica)

11
 DEF:hidrodinamica este acea parte a mecanicii fluidelor care studiaza legile de mişcare
a fluidelor tinand seama de fortele care au generat mişcarea precum şi de fortele de
interactiune,dintre fluidul in mişcare şi corpul in repaus.

4.1. Ecuatiile fundamentale ale mişcării fluidelor fundamentale

Mişcare unui volum de fluid diferă de mişcare unui sistem de puncte materiale din
mecanica clasica prin faptul ca moleculele fluidului au o mare mobilitate datorita forţelor de
coeziune fata de sistemul de puncte materiale. Pt a utiliza legea de mişcare a fluidelor se
considera o particula fluida de forma unui paralelipiped de dimensiuni infinitizimale d x, dy,
dz, raportat la un sistem cartezian de referinţă.
z

dz
 p dx 
p d y d z M  p dx 
 x 2  v
p dydz
dx  x 2 
dy x

Fie M centrul paralelipipedului unde presiunea fluidului are valoarea p iar viteza tangenţă
la traiectorie este v de capacitate v=v(vx, vy, vz)
Acestei particule fluide i se aplică ecuaţia fundamentala a dinamicii sistemelor de puncte
material:  Fe  m  a
Unde  f e =rezultanta fortelor interiaore care actioneaza asupra particle fluidei, m-masa
acesteia,a-aceleratia mişcării.
Pt particular fluida considerata termenul  Fe cuprinde;
-fortele de presiune care actioneaza asupra f . dx dy dz
Forta de frecare care interactioneaza cu volumul din care aceasta particula a punctului izolat
in cazul de forte aceste forte sun nule deoarece analizam un fluid ideal (fara frecare)

*f* +( * ) -(p+ * )
m=f*
a=

=f* *
Efectuand calculele rezulta:
*f* - * =f* *

=
Procedand o mod identic in mod identic pt axele oy şi oz rezulta sistemul de acuatii:

* * =

12
 * * =
-reprezinta ecuatia fundamentala a mişcării fluidelor ideale sub forma scalar

f- grad p= forma vectoriala

ecuatia=ecuatia fundamentala a lui Euler din hidrodinamica
Ecuatia lui Euler din hidrodinamica arata faptul ca viteza unui fluid incopresibil (f=constant)
este cunoscuta daca in orice punct şi in orice moment este cunoscuta viteza şi presiunea.

4.2. Transformarea Gromeko - Lamb

=se porneste de la ecuatia:

- * = in care prin dezvoltarea derivatei fortelor se obtin; + * + * +

Consideram expresia: =- ( + )

Consideram derivate ecuaţiei acestei expresii in raport cu X şi rezulta: ( )= * + *

+ *

Decidem a 2 ecuatie din prima şi obtinem; - * - ( )= + ( - )+ ( - )

Operatii similar se aplica şi in celelalte 2 cazuri din sistemul lui Euler rezultand:

- * - ( )= + ( - )+ *( - )

- * - ( )= + ( - )+ ( - )

Pt calculul mişcării permanente a fluidului rezulta: = = =0

Înmulţind ecuaţiile cu dx,dy, dz şi admiţând că forţele masice derivă din potenţialul –U prin

adunarea acestor ex. se obtine: = ; =- ; =-

Se obtine:

Soluţia acestei ec pt cazurile de anulare a determinantului este     0 

 p v2  p v2
 d U     0
 2   U 
 2
 const

Sau în câmpul gravitaţional

13
 p v2
u=g*y+const  U 
 2
 const ec conservării energiei unui fluid
Ec. lui Bernoulli

4.3.Aplicatii ale ecuatiei lui Bernulli:

Link:
http://www.scribd.com/doc/31594063/97/Aplica%C5%A3iile-legii-lui-Bernoulli

4.4. TEOREMELE IMPULSULUI

Din mecanica sistemelor de puncte materiale sunt:

d
Teor.1: dt
 m  v   Fe

Variaţia în raport cu timpul a impulsului unui volum de puncte materiale este

echivalentă cu rezultanta forţelor exterioare care acţionează asupra sistemului considerat.

Produsul mv - vector cantitate de mişcare sau impuls

Teor.2:
d
dt
  
 r  m  v   r  Fe 
Variaţia în raport cu timpul a momentului impulsului unui sistem de pct mat este
echivalentă cu raportul rezultantei forţelor exterioare care acţionează asupra sistemului
considerat.
Teor2= teorema momentului cinetic

Pentru a transpune în domeniul mecanicii fluidelor aceste 2 teoreme în domeniul

mecanicii fluidelor aceste 2 teoreme se consideră un tronson dintr-un fir fluid delimitat de 2
secţiuni S1 şi S2 admiţând că în interiorul firului fluid, mişcarea este permanentă.

14
 v dt
B 2 B’

v1 C C’
A S2

A’ R2
v1dt D’
A r1
S1 D
v1

„t” la un moment dat fluidul din tranşă ocupă poziţia ABCD marcată prin suprafaţa de
control reprezentată cu o linie întreruptă.
La un alt moment dat t’=f+dt, fluidul va ocupa poziţia A’B’C’D’, variaţia de impuls
pentru cele 2 poziţii la intervalul de timp Dt va fi:
d I  I t '  I t
d I  I A 'B'C 'D '  I ABCD 
I A 'BCD '  
 I BB'C 'C  I AA 'D 'A  I A 'BCD ' 
 d I  I BB'C 'C  I AA 'D 'A
T1: Q  S2  v 2  d  v 2    S2  v1  dt  v1  dI
dI
   S2  v 2  v 2    S1  v1  v1   Fa
dt
Din ecuaţiile de continuitate Q  v1  S1  v2  S2 Q v2  v1    Fe 
Termenul  Fe cuprinde:
- forţele de greutate
- forţele de presiune care acţionează pe S1 şi S2 îndreptate dinspre exterior spre
interior
- forţa cu care peretele acţionează asupra fluidului din interior.
T2 Transpusa în domeniul mecanicii fluidelor are aceeaşi deducere matematică cu
precizarea că toate forţele cuprinse în d2 re raportează prin vectorii de poziţie la acelaşi
puncte O. Q  v1  S1  v2  S2 Q v2  v1    Fe 
T2 devine Q r2  v 2  r1  v1     r  Fe 

4.4.1. FORŢA HIDRODINAMICĂ

Forţa hidrodinamică este definită ca fiind forţa exercitată de o vână fluidă (jet fluid)
asupra unui corp solid cu care vine în contact.

15
 Se consideră un ajustaj care eliberează un jet fluid ce întâlneşte în calea sa peretele
plan înclinat cu unghiul  faţă de direcţia de curgere.
v2
Ffl-p

v1

3
2 Ffl-p
1
=Q-v1sin
v2
Impulsul jetului de fluid asupra peretelui, în punctul de contact este Q v1 , -viteza
jetului din ajustajul v1. proiectând forţa Q v1 pe o direcţie perpendiculară pe perete în
punctul de contact reprezintă forţa fluidului asupra peretelui
Ffl  p  Q v1  sin 
în consecinţă peretele la rândul său acţionează asupra fluidului cu o forţă egală şi de
sens contrar.
 Ffl  p  Fp  fl  Q v1  v 2 
Dacă peretele este perpendicular pe direcţia curentului
  90  Ffl  p  Qv1  S1  v12
Dacă sub acţiunea jetului fluid peretele se deplasează cu o viteză „w” atunci între
perete şi jet va avea loc o viteză relativă w  v  u
FFl  p  Q w  u 

4.4.2. ROATA HIDRAULICĂ ÎN ACŢIUNE

v2
Se consideră ajustajul 1, care eliberează cu viteza
w1 jetul fluid 2. Aceasta întâlneşte peretele curb 3,  care îi
v1
deviază direcţia de curgere cu unghiul alfa , jetul având
viteza v2 la desprinderea de perete, conform t1 a 3
impulsului se poate scrie: 2
Ffl  p  Fp  fl  Q v1  v 2  1

Prescurtând această relaţie pe direcţia OX Ffl  p OX  Q v1  v 2  cos  

Pentru simplificarea calculelor, în primă ?copcitraţie se admite că v1  v 2  v
 Ffl  p OX  Qv1  cos  
Dacă peretele curb este paleta unei rotor care se roteşte cu o viteză tangenţoală „u” atunci
viteza relativă dintre jet şi perete este
W  v  u  Ffl  p OX  Q v  u 1  cos  
Puterea cu care jetul fluid acţionează asupra roţii hidraulice este:
P  Ffl  p OX  u  Q v  u 1  cos    u
v2
d-disponibilă a jetului fuid P  d  Q 
2
Randamentul transformării energiei cinetice a jetului fluid în energie mecanică la
arborele roţii hidraulice este:
P Q v  u 1  cos    v
   2Q
Pd v2   v  u 1  cos    u
Q v2
2
16
 Se observă faptul că randamentul roţii hidraulice (rotorul turbinei) depinde de viteza v
a jetului fluid, de turaţia roţii prin viteza tg. u şi de forma constructivă a paletei prin unghiul
.
Pentru a determina în ce condiţii randamentul are valoare maximă se calculează
derivata
 2Q v paletă
  v  2u  2 1  cos    0  opt  V1 adică u
u v 2
trebuie să fie ½ din v
Introducând această valoare în relaţia V1
randamentului rotor

?lumburi
v2
2  vv 2 v2
 2
v    1  cos      2
1  cos    1 1  cos  
v  2  2 v 4 2
Pentru =180
cos=-1    1  forma constructivă a paletei trebuie să intoarcă jetul fluid cu
180, cea ce corespunde rotorului turbinei Pelton

4.4.3. REACŢIUNILE ÎN COTURI

Când un curent de fluid sub presiune este obligat de către perete rotii să-şi schimbe
direcţia de curgere , atunci el va acţiona asupra pereţilor cu forţe de reacţiune.
Aceste fenomene se întâlnesc în coturi, curbe, ramificaţii.
Qv2 Ffl-p
Qv1
P2S2 P1S1

P2S2
P1S1

Coturile unesc porţiuni lineare de conducţie fiind asamblat cu acesta prin sudură, filet
sau flanşe.
Se consideră un torsor dintr-un sistem de conducte unite cu un cot, asupra fluidului
acţionează forţele de presiune P1S1 şi P2S2.
Conform T1 a impulsului:
17
 Ffl  p  Q v1  v 2   p1  S1  P2  S2
Relaţia de mai sus, prin însumare grafică a vectorilor hidrodinamică P 1S1, P2S2, Qv1,
Qv2 dau valoarea reală a reacţiunii în coturi
Ffl  p  f fluid la perete

Cap 5 Studiul mişcării laminare

5.1. Experientele lui Reynolds

La inceputul sec 19-lea mai mulţi fizicieni au făcut diferite experimente pt a studia
natura mişcării fluidelor
Dintre acestia, dr. Roisenille a cautat sa faca o analogie intre mişcarea sangelui din
aparatul circulator uman şi mişcarea apei prin tuburi capilare cu diametre de 1-3mm şi sa
reusit sa stabileasca o relatie epirica pt determinarea debitului.
Fizicianul englez Reynolds a definitiviat in 1882 experientele care demonstrau natura
curgerii fluidelor stabilind in acest sens şi o relatie speciala numita numărul lui Reynolds
(Re) pe baza urmatoarei instalatii experimentale:

Rezervorul 1 contine lichidul a carei

mişcare se studiaza. În acest sens conducta de
sticla 2 in care se va face vizualizarea liniilor de
curent este prevazuta cu robinetul 3 prin care se
va modifica viteza de curgere a fluidului. În
rezervorul 5 se gaseste un lichid colorat, in
contrast cu lichidul din rezervorul 1.
Lichidul colorat se scurge din 5 prin
conuducta capilara 6 in mijlocul conductei 2,viteza acestuia fiind reglata cu robinetul 7.
Experimentul are următoarele faze:
a)
Fir fluid colorat

Se deschide robinetul 3 stabilind o viteza mica de curgere in conducta 2.deschizand

conducta 7 in conducta 2 lichidul din 5 se manifesta sub forma unui fir fluid colorat care
curge in axa conductei.

b)
Ondulaţii
longitudinale

Marim viteza de curgere in conducta 2 firul fluid incepe sa prezinte ondulartii

longitudinale a caror amplitudine cresc odata cu cresterea vitezei
18
 c)
Ondulaţii
longitudinale

Marim viteza in continuare ,din ondulatiile longitudinale incep sa apara desprinderi a

caror intensitate creste odata cu viteza
d)
Ondulaţii
longitudinale

Marim in continuare viteza,desprinderile de lichid colorat se intensifica pana cand se

produce amestecul total a celor 2 lichide.

vd
Relatia adimensionala de forma Re 
V
V=viteza de curgere a lichidului inconducta 2
D=dimen siunea interior al conductei
V= =vascozitatea cinematica a lichidului
Concluzii:
În cazul a) prezenta firului fluid colorat in axa conductei dovedeste faptul ca liniile de
curent sunt paralele intre ele, Reynolds a numit aceasta curgere ca fiind mişcare laminara.
În cazul d) in care liniile de curent se amesteca total intre ele a denumit curgereaca
fiind mişcare turbulenta.
În cazurile b şi c care fac trecerea de la mişcarea laminara la cea turbulenta a numito
mişcare de tranzitie.

Reynolds a stabilit şi valorarea critica a numarului Re:Recr=2320.Pentru orice

Re<Recr mişcarea este laminara, Re>Recr mişcare turbulenta, Re=Recr mişcare de tranzitie.

5.2. Studiu mişcării laminare in conducte circulare

a) Calculul şi distributia vitezei =C

19
 2rlC
ro r
P1S1 P2S2

Fie un tronson de condcuta circulara de raza r0 in axa careia se gaseste o particula

fluida de raza r şi lungime l care se deplaseaza in lungul conductei sub actiunea fortei (p1-
p2)*S ,fortele p1 , S1 şi p2, S2 actionand pe fatelele laterale ale particulei fluide. Se admite
ca presiunea fluidului variaza in lungul conductei dar admite o variatie pe sectiune .
Miscarii particulei fluide cilindrice i se opun fortele tangentiale de frecare cu fluidul din
conducta care au valoarea 2rlC.
În aceste conditii ex echilibrului dinamic se obtine prin proectarea acestor forte pe axa
conductei, rezultand (p1-p2)*S= -2rlC=0 – ec de echilibru dinamic.
Miscarea particulei fluide in conducta fiind axial simetrica, efortul tangential de

frecare C fiind dat de legea lui Newton. ƞ= vascozitatea dinamica a fluidului =

C = -- ƞ*dv/dr.
Inlocuind valoarea lui C in ecuatia de echilibru dinamic se obtine:
(p1-p2)*S+2rl* ƞ*dv/dr=0 / S=*r^2  (p1-p2)*r+2l* ƞ*dv/dr=0
Din aceasta ecuatie => dv=[(p1-p2)/2 ƞ *l*]*r*dr.
Integrand aceasta ecuatie intre limitele v=o si r=ro

=Valoarea vitezei de curgere in conducta.

Observatii:

Viteza maxima in conducta are loc v=vmax pentru r=0 => vmax =
=> mijlocul conductei
V=0 cand r=r0 => la peretele conductei
Intru cat v=f( ) distributia vitezei pe sectiunea transversale a conductei este
parabolica

20
 b) Calcului debitului
În conducta circulara de raza r0 se considera la raza r o zona inelara de grosime dr.
Prin sectiunea hasurata va circula debitul de fluid. dQ=2r.
dr*v => dQ=2r*dr*(p1-p2/4 ƞ l)*(ro^2-r^2) =

21
 Din relatia debitului se obtine valoarea vitezei medii pe sectiune:

Vm=Q/S=Q/*r0^2=> Vm=1/2*[(p1-p2)/4 ƞl]*r0^2=Vmax/2

c) Calculul fortei de frcare

În timpul curgerii fluidelor prin conducte are loc frecarea acestora cu peretele
conductei, frecare care conduce la pierderi hidraulice, pierderi de presiune.
Din relatia lui Newton: C = -- ƞ*dv/dr.
C= ƞ*[(p1-p2)/2ƞl]*r => C=(p1-p2/2l)*r
Pt r=o => C=0
Pt r=r0 => C=(p1-p2/2l)*r0.

7.1 Calculul sistemul de conducte simple (d=const)

22
 Se considea un rezervor R care alimenteaza cu apa sistemul de conducte de diametru d si
lungime l. In rezervorul R apa se gaseste la o inaltime H fata de centrul sectiunii de iesire. La
suprafata libera a apei din rezervor presiunea are valoarea iar la iesirea din sistemul de

conducte, viteza are valoarea .

Se aplica legea lui Bernulli (ecuatia energiei) intre suprafata libera a apei din rezervor si
centrul sectiunii de iesire.

H+ +

Cum:

ᵧ=
=

=>

Formula lui Toricelli

23
 H adica diferenta de nivel la care sa se situeze nivelul apei din rezervor fata de centrul
sectiunii de iesire pt. ca prin conducte sa circule debitul Q la viteza .
d- ca valoare de dimensionare a conducte care sa asigure de la inaltimea H debitul Q la
viteza . Daca rezervorul este deschis adica relatiile devin:

H=....
d=.....

7.2 Calculul sistemelor de conducte lungi.

Se considera un sistem de conducte lungi, sistemul la care pierderile hidraulice

longitudinale sunt dominante, termenul cinetic si pierderile hidraulice locale se pot neglija,
adica

In aceste conditii relatiile stabilite la punctul 7.1 devin

H=...
d=....

7.3 Metoda grafo-analitica de rezolvare a sistemelor de conducte simple.

Daca in faza de proectare a unui sistem de conducte simple, calculele efectuate sunt foarte
complexe, in activitatea de exploatare s-au facut simplificari serioase care faciliteaza
metodele de lucru, astfel:
-se reprezinta la o anumita scal rezervorul de alimentare si sistemul de conducte simple

24
 ( )

Unde k-reprezinta o constanta pt. cazul miscarii permanente care inglobeaza toate
elementele componente din relatia mai de sus. Aceasta functie se reprezinta
grafic intr-un sistem de axe H si Q care are originea in sectiune de iesire din conducta.

-prelungind nivelul H al apei din rezervor pana la intersectie cu parabola, se obtine

punctul M numit punct de functionare. Daca din punctul M se coboara verticala, la intersecti
cu axa OQ se obtine valoarea debitului care trece prin sistemul de conducte.

-se rezolva prin aceasta diagrama si problema inversa, acea a determinarii nivelului apei
din rezervor pt. ca prin sistemul de conducte sa circule debitul instantaneu pana la

intersecti cu parabola obtinut punctul instantaneu de functionare ducand orizontala

punctului pana la rezervor se obtine inaltimea instantanee la care trebuie sa se

gaseasca nivelul apei din rezervor.

25