Sunteți pe pagina 1din 119
Katherine Rundell ExpLoratoruL ‘Traducere din limba englez& de Teodor Ionascu Booklet | ooklet 2919 ya. Fiction Zborul Precum o doringa secreta indeplinita de oameni, avionul incepu si se desprinda de sol. In timp ce se ridica pe bolta cereasca, biiatul din carling’ se prinse cu mdinile de scaun si-5ifinu respirafia. Fred avea maxilarele inclestate de concentrare, iar degetele ii zvacneau din cénd in cind, imitand migcarile pilotului de angé el: mang — maneti de gaze. Avionul urma sinuozititile Amazonului de dedesubt si tre- pida zburand din ce in ce mai repede spre soarele ce stitea si apuna. Fred zari reflexia aeronavei cu sase locuri - 0 pata intunecata pe marea intindere albastra - ce gonea spre Manaus, oragul strajuit de ape. Isi dadu la o parte parul din ochi si-gi lipi fruntea de geam. in spatele lui Fred stateau o fata gi fratiorul ci mai mic. Aveau aceleagi sprancene oblice, aceleagi gene lungi si aceeasi piele cafe- nie, Fata se ardtase temitoare; igi imbratisase parin{ii pe aerodrom pand-n ultima clip’. Acum privea finti-n jos la apa si murmura tun cdntec in vreme ce fratele ei molfaia la centura de sigurangi. Pe rindul urmator, de una singura, era o fata palid’, cu parul blond si lung pana la brau, Purta o bluzi cu guler cu volnase care-i ajungeau pana la barbie gi pe care, strambandu-se intruna, se tot chinuia si-l tragi-n jos, Pirea hotiiraté si nu se uite pe geam. Aerodromul de pe care decolasera era prifos si aproape abandonat, o fasie de pista in dogoarea nemilosului soare brazi- lian. Varul lui finuse mortis ca Fred s se imbrace cu uniforma scolara si cu puloverul cu anchior, aga cd acum, in cabina incins’ si neaerisita, simjea ca se coace la foc mic in propria-i piele. Motorul scoase un cArdit, iar pilotul trase incruntat de manga, Era bitrin gi militiros, cu fire de par zbarlite iesindu-i din nas gi cu o mustafa grizonanti si pomadata ce pirea si sfideze legile gravitatiei. Atinse maneta de gaze, iar avionul se-nalta mai sus, pierzindu-se in nori. Aproape ci se intunecase cand Fred didu semne de ingrijo- rare, Pilotul incepu si icneasc’, mai intai incet, apoi tot mai tare si mai des. Mana ii zvacni, iar avionul se lasa brusc in stanga. Din spatele lui Fred se auzi un fipat. Avionul se indeparta de cursul rhului, inspre padure, Pilotul mormii, oftd si trase de maneti ca si reduc’ turafia motorului, Apoi tusi scurt, de parca s-ar fi inecat cu ceva. Fred se uita la el cu luare-aminte — barbatul incepuse si capete aceeasi nuanfa de gri ca mustafa sa. " — Sunteti bine, domnule? Pot si v-ajut cu ceva? fl intreba el. Pilotul clitina din cap, chinuindu-se si respire. Se intinse spre panoul de comanda si opri motorul. Vuietul inceta. Botul avionului se lisa in jos si copacii incepura si se inalte. — Ce se-ntamplai! intreba c-o voce ascutita fata blond’, Ce face?! Opreste-l! Batiejelul din spate se puse pe urlat, Pilotul il prinse strans de incheietura pe Fred, dar numai pentr-o clipi, cici apoi se izbi cu capul de tabloul de bord. Tar cerul, care cu o clipa inainte paruse un spatiu cert, se privali peste ei. Intunericul verde In timp ce alerga, Fred se-ntreba daca nu cumva e mort. ,Pe de alta parte’, se gandi el, ,moartea n-ar fi aga zgomotoas’" Vuietul flécarilor si propriul singe ii faceau mainile si picioarele si pulseze. Bezna era de nepatruns. Alergind, Fred incercé sa traga ceva, er in piept ca si strige dupa ajutor, insi avea gatlejul prea uscat si plin de cenusa ca sa tipe. [si vari degetele pe gat ca si incerce sa scuipe. — M-aude cinevaaa??? Ajutoooor! Aaardeee! zbieri el, li raspunse doar focul ~ un copac din spate fu cuprins de 0 ghirlanda de flacari. Urma un bubuit ca de tunet. Apoi nimic itceva. O creanga care ardea se frinse, improscdind limbi rogii de loc, si se prabusi intr-o cascada de scantei, Fred siri din calea ei sisimpleticindu-se, facu cifiva pagi de-a-ndaratelea, in bezna. Se izbi cu capul de ceva tare. Craca pica exact in locul in care seaflase el cu o clipa inainte. Inghifi acreala care-i venise inapoi pe gat si-o rupse din nou la fuga, mai repede si mai inspaimantat ca inainte. Ceva-i ciizu pe barbie gi el se feri, lovindu-se peste fata - dar cra doar o picétura de ploaie. Deodati, se porni o ploaie torential’, care-i amesteca fu- ninginea si transpiratia de pe maini in ceva care-aducea cu smoala, potolind totodata si flicarile, Fred goni mai incet, la pas alergator, iar apoi se opri de tot. Gafaind gi inecandu-se, privi inapoi la drumul pe care venise. Micul avion era suspendat in copaci gi fumveega, impristiind pe cerul noptii vakituci gri-alburii Amefit gi deznadajduit, privi in jur, dar nu. auzi gi mu v niciun om ~ doar plantele silbatice incolicindu-i-se in jurul gleznelor, copacii care se-niiltau la zeci de metrii si pisirile care fipau si veneau in picaj, speriate. isi scuturé cu putere capul, incercand si-si alunge din minte mugetul prabu sirii, Parul de pe brafe, parlit, ti mirosea a oud. Msi duse mana la frunte: avea spranceana arsi si o bucat din ea fi rimase pe degete. Se sterse pe maneca puloverului. Igi cobori privirea gi se inspect. Un crac al -pantalonilor era sfasiat pana sus, la buzunar, ins nu prea si aib niciun os rupt. in schimb, avea dureri ingrozitoare la spate sila gat, care-i dideau senzatia ca picioarele si brafele nu-I mai asculta gi rau-i mai aparfin, Pe neasteptate, o voce din intuneric i se adresa: — Cine-i acolo? Nu va apropiati de noi Fred se-ntoarse in loc. Cu urechile inca jiuinclu-i, lud o piatra de jos sio arunca in directia din care se auzise vocea. Apoi se piti in spatele unui copac gi se Lisi pe vine, gata si at ace sau sa fuga. Inima-i bubuia de parca un om ar fi cAntat s imultan la toate instrumentele posibile, Se stradui si igi find respiratia. — Nu mai arunca, ce Dumnezeu?! zise vocea din nou, Era glasul unei fete. Fred se igi de dupa copac. Lumina lunii ajumgea pe pamant intr-o nuanfa de-un verde acvatic, proiectind umbre fantomatice pe copaci, iar Fred nu reusi si desluseasca decait d-oua tufiguri for- fotitoare. — Cine esti? Cine-i acolo? se auzi o voce din al doilea tufis. Fred incerca si strapunga intunericul cu privirea, simind cum i se zbarleste pe brate tot pirul care-i mai rlimisese nears, — Te rog s nu ne faci rau! continua tufigul. Accentul nu era britanic ~ avea inflexiuni mai moi, iar vocea era clar a unui copil, nu a unui adult. 10 — wai aruneat cu caca? Fred isi plecd ochii spre pimant. Mai devreme apucase 0 bucata de balegar intirit, vechi de cand lumea, — Aaaa, da... rispunse el. Incepuse sa se obignuiasc’ cu intunericul gi reugi si deslu- seasc’ sclipirile ochilor ce-l priveau din desigul cenugiu-verzui al arbustilor, — Erafi in avion? Suntefi rniti? continu’ Fred, — Normal ca suntem rénifi! Doar am cizut din cer! zise unul dintre tufiguri, iar celdlalt adug’: — De fapt, nu, nu foarte grav. — Puteti sa iesiti, nu-s decat eu aici, zise Fred. Al doilea tufig incepu sa freamate, iar inima lui Bred didu si-i sara din piept. Atat fata, cat i fragiorul ei erau plini de zgari- eturi, de arsuri si de cenuga ~ care, amestecindu-se cu ploaia si cu transpirafia, formase un soi de clei pe chipurile lor -, dar erau vii. Asadar, nu era singur. — Afi scapat cu viafa! exclami el. — Fireste, altfel n-am mai fi asa de vorbireti, nu? zise al doilea tufig Fata blondi iesi in ploaia necrujatoare si-si trecu privirea de la Fred la ceilalji doi, fara a schifa vreun zimbet. ~— Eu sunt Con, prescurtat de la Constantia, dar daca vit prind ca-mi spunefi asa, sunte{i mor{i! spuse ea. Fred se uita la cealalt& fat, care surase nervos si ridica din umeri, — OK, daca zici tu... Eu-s Fred, — Eu sunt Lila, Iar el e Max, adugi cea de-a doua fata, finandu-si fratiorul in brate. — Buna! Fred didu si zimbeasca, dar asta ficea ca taieturile de pe obraz si se-ntinda i si-1 usture, aga c4 renunf si se mulfumi cu o strambatura care implica doar jumatatea sting’ a fefci. u Max abia mai putea respira de atata plans si se agafa cu-atata disperare de sora lui, incat fi ficuse vindtai. Fata stiitea aplecati intr-o parte ca si-l finan brafe, tremurdnd de efort. Fred se gandi c& arditau ca 0 creatura cu doua capete gi cu brafele incolicite. Fratele tau e rinit grav? intreba el. Lila incerca din risputeri sil liniste ugor cu palma pe spate. — Nu vrea si vorbeasca, doar plange... Con isi intoarse privirea spre incendiu gi se infior’. Flicarile ii luminara chipul. Nu mai era blond pirul i se ficuse gri din cauza funinginii si maroniu din pricina singelui, tar pe umar avea 0 tietura ce prea destul de adanci, _ Esti bine? o intreba Fred, stergandu-se la ochi de apa. ‘T&ietura aia arati destul de rau! — Cum sa fiu bine! ribufni Con. Ne-am raticit in jungla Amazonului i, din punct de vedere statistic, e foarte probabil c-o sa murim! — Stiu asta... eispunse Fred, care nu simfea nevoia sa i se reaminteasci gravitatea situatiei. Ce voiam si zic e ca. — Asa ci nu! fl intrerupse Con cu o voce tot mai strident’. Cred ci-i destul de clar ci niciunul din noi nu-i catusi de putin bine, nici pe departe! “Tufigurile fremiitau gi ploaia cddea ropotind pe chipul lui Fred. — Trebuie si gisim adpost, zise el. Un copac mai mare... Sau o pestera... sau ceva care si, — NU! urli deodata Max ~ era un strigit imbibat de scuipat side spaima. Fred se didu un pas indi — Nu plinge! Ziceam doar si... directia in care arita Max cu degetul. ‘Acolo, la cativa centimetri de adidasii lui Fred, era un sarpe. Avea pete maronii si negre, pentru a se pierde in frunzigul junglei, iar capul fi era cat un pumn. Pentru o clipa, nimeni nu A pe Max, bitindw-l t si intinse mainile ca si-I calmeze. incepu el, dar apoi privi in 12 respira. Jungla st&tea-n asteptare. Apoi Max scoase un al doilea urlet, ce se-mplanta addnc in noapte, iar cei patru se-ntoarsera in loc gi-o luara la goana, Pamantul era mocirlos, aga ca alergau impleticindu-se, stropindu-se cu noroi in ochi unii pe altii $i julindu-si coatele de ramuri, Cu bratele intinse in fai, Fred fugea de parca propriul trup nu-i mai apartinea, mai repede ca niciodata. Se-mpiedica de 0 Fidacina gi se rostogoli peste cap, apoi se ridic& scuipand noroi si continua si fag’, Ploaia il orbea gi tot soiul de umbre se stre- curau pe lang el, in intuneric, Din spate se auzi un strigit. — Te rog, Max! zisc Lila. Fred se-ntoarse, alunecdnd in noroi. — Nu mai vrea si fugi! zise ea, stand aplecatt deasupra fratelui ei. Jar eu nu pot si-l duc! Baiefelul zicea intins pe spate gi plangea sub cerul gol, tremurand din toate incheieturile in ploaia necrutatoare. — Haide! zise Fred, siltandu-l pe Max pe umar. Baiefelul era mult mai greu decat se-asteptase i scoase un {ipit cind se vizu luat pe sus, dar Fred il prinse de genunchi gi incepu s& alerge, in timp ce fiecare particici din el urla de durere. Imediat in spatele lor se auzeau pasii iuti si apasati ai Lilei. Cand, in cele din urmé, iesi din pidure intr-un soi de luminig ivit pe neasteptate, junghiul pe care-] simtea intr-o parte devenise ja aproape insuportabil. Se opri brusc, iar Max se izbi cu capul spinarea lui, scoase un fipat si, infuriat, chiar incerca si-1 mugte pe Fred de unul dintre omoplati. — Te rog si-ncetezi! zise Fred, dar abia de mai biiga de seam ce incerca si fac& biiefelul pe care-I ducea in crc’ privea uluit la ceea ce se gitsea dinaintea lui, Se aflau la marginea unui cerc larg de copaci, expus cerului liber siluminat de o luni dolofand. Pamantul era acoperit de un covor de iarbi si muschi verde, iar puzderia de stele de deasupra 13, rispandea o lumina argintie atat de puternica, incat aproape ci risipise intunericul. Fred il [isi jos pe Max gi rimase aplecat, respirand din greu, cu mainile sprijinite pe coapse —Ne-o fi urmirit sarpele? intreba Max. — Nu, rspunse Con, gafaind — De unde stiiii? se smiorcii Max. Lila se isa in genunchi, finandu-se cu mana de-o parte, Serpii nu fac asa, Maxie, doar stii si tu. Eu am. — Intrat in panic, ii tiie Con vorba cu 0 voce acra. Asta ai facut! Vezi?! Uite! Nici urmi de sarpe! Am reactionat ca niste tampifi. Acum ne-am ritacit si mai riu! In luminis, terenul cobora intr-o panta ugoara spre o baltoacd mare. Degi il usturau toti mugchii, Fred se indrepta intr-acolo gi adulmeci apa ~ mirosea a putreziciuni, dar ti era cumplit de sete! Sordi o guri, insd o scuip’ imediat. — Nu-i buna! Are gust de picioare de mort. — Da’ mi-e setece! miorlii Max. Fred privi de jur-imprejurul luminigului in speranta dea des- coperi o sursi de apa inainte ca Max si se puna din nou pe bocit, Daci-fi storci pirul, o si scofi ceva api din el, tizise pug- tiului, strangindu-si bretonul brunet de pe frunte gi raisucindu-l, cAteva picaturi ti cizura pe limba. Tot e mai bine deca nimi Max igi molfai si el parul pentru o clip’, apoi inchise strans ochii gi zise: — Mice frie: De data asta nu se mai smiorcdia; 0 spusese ca pe 0 constatare. Fred isi zise ca, intr-un fel, asta era mai riu decat daca ar fi plans. — Stiu, si noua ne e, Maxie, spuse Lila cu blandete. Se indrepti spre fratele ei si-I lua in brafe. O prinse de incheietura cu degefelele lui osoase, atingindu-io arsur, dar ea nu fi dédu mana la o parte. In schimb, incepu si-i gopteasca la ureche in portugheza ceva duios, aproape melodios ~ un cantec de leagin, Amandoi tremurau un pic. 14 Lui Fred i se pusese un nod in gat. — Maine climineafa toate astea ni se vor pirea mai putin rele! rise el. — Zau? Nu mai spune! raspunse Con intepat. — Mai riu n-are cum sa fie. Cdnd s-o lumina, o si putem sa facem un plan ca s-ajungem acasa, Con il fixd cu niste ochi in care se citea sfidarea, iar Fred fi intoarse privirea, fri ca micar si clipeasea. Chipul ei era numai unghiuri gi linii drepte: barbie ascutita, pometi ascutiti, privire tiioasa. — Si-acum? intrebi ea, — Mami ¢i tati ne zic mereu cf... incerca Lila s raspunda. Simpla pomenire a parintilor ei o ficu si se schimonoseasca de plns, insa igi inghii lacrimile si zise mai departe: ~ Au ei o vorba: si nu gindesti pe nedormite. Cand esti ;puizat, faci numai tampenii, asa zic ei, $i-s oameni de stiin{, nu Deci ar trebui si dormim! Pe Fred il dureau toate oscioarele, — Bine, de-acord, Si dormim. Se-ntinse pe-o parte in iarba umed’. Hainele ti erau leoarca, r aerul se simfea cAldut. Inchise ochii, Poate c-avea si se rezeasci in patul din internat, in sforditurile colegilor sai de camera, Jones gi Scrase. O furnica i se cafard pe obraz. — N-ar trebui totusi si rimanem treji, ca nu cumva si murim din cauza vreunei comofii? interveni Con. — Cred ci dac-am fi suferit 0 comotie, am fi fost amefiti, rispunse Lila, Deja pe jumatate adormit, Fred incerca si-si dea seama daci © amefit. Lumea incepu sa se fnvarta in jurul lui, indepartandu-se. — Daci murim cu tofii la noapte, sa stiti ci numai voi doi sunteti de vind! mai zise Con, Pe-aceasta nota optimista, Fred simfi cum se-adancegte tot i mult in somn, departe de jungli gi de aerul greu al noptii. Vizuina Era infiorator de cald — iar el incd trai, Iata primele ginduri care-i venir in minte lui Bred cand deschise ochii si constat ci deasupra lui straluceste soarele brazilian. Apoi, mai mult din obignuinfi, se uit’ la ceasul de la man’, care ins’ avea cadranul spart gi rimasese fir minutar. Cele dowd fete dormeau langa el. Amindout erau pline de sange side zgaibe, dar respirau fara dificultéti. Con igi sugea dege- tul mare. O armata de libelule le dadea tarcoale, irizind aerul cu luciti ros-albastrii. Fred se gandi c& poate-s atrase de singe. Dar baiatul nu era de gisit. Max disparuse! — Maxt! sopti Fred, ridicindu-se deodata in picioare. Nu veni niciun rispuns si mu se auzi nicio miscare, cu exceptia vibratiilor pe care le scoteau aripile libelulelor. Inima incepu si-i bubuie in piept. — Maxi?! strigh el ceva mai tare, ceea ce-o ficu pe Lila si se migte in somn. Alerga spre lizierd. Nu se vedea nici urma de baiat. — Maaax! zbiera el, uitindu-se disperat in jur. — Dat rispunse, de undeva de jos, Max. Stitea intins pe burt in spatele unor plante silbatice, fix Janga baltoaca urat mirositoare, tulburand apa cu degetele. — Max! Fred fugi spre el, dar trestiri de durere la avertismentul unui junghi in coaste. — Sper ci n-ai but din apa asta! Max il privi cu mare atentie pe Fred cum se-apropie, dup 16 care stranse din ochi si scoase un urlet care-i zgudui obrajorii bucalati de bebelus. La celilalt capt al luminisului, Lila se trezi din somn tot c-un fipat. — Reacfia ta nu prea mi flateazi! fi zise Ered lui Max; apoi sii se gandi ci nu era deloc exclus ca, manjit cu singe gi fu- ningine gi cu sprancenele jumulite, si nu fi aratat prea prietenos. Baiefelul continua s4 urle din rarunchi, fara ca macar si se opreasca sa respire. — Max! se au: s-a-ntdmplat?! Zahir’, se gandi Fred, $tia ci oamenilor in stare de goc trebuie si le dai zahar. — Vrei ceva dulce? intreba el, cu gindul la dropsurile cu ment pe care le avea in buzunar. ‘Te rog, nu mai plange! Scotoci in buzunar dupa bomboane, dar scoase mana uda: avea o crestitura pe coapsi si buzunarul imbibat de sange pe ju- mitate uscat, aga ci dropsurile statuserd toatd noaptea la fréigezit in mazga asta. Strambi din nas gi-si vari unul in gur’, Gustul nu deyenise mai bun, dar zahirul ii puse singele-n migcare. — Vrei si tu uns? igi relud Fred oferta dupa ce scuipa pe un colt al tricoului gi cur’igi bomboana de singe. :-o bomboana cu mental! — Nu! Urise bomboanele cu mentii! rispunse Max. — Altceva n-am. — Aaa! Atunci vreau! se rizgindi Max. O spusese pe tonul unui lord care se-ndura si accepte painea unui firan, — Uite! zise Fred, agezind dropsul in mana lipicioasd a biiefelului. Mandnc-o incet, daci pot Max se apuci si sugd din ea zgomotos. Incepu sa-i curgi nasul, iar mucii i se scursera pe buze si apoi pana pe barbie. — Max! Vino la mine! striga Lila. — Hopa sus! zise Fred. strigitul Lilei, care sirise-n picioare. Ce 7 Dupa expresia de pe chipul baiefelului, se vedea cat de colo Ci e hotirat si dea gata bomboana ~ sprancenele i se incruntaser’ de concentrare. Arita foarte yulnerabil, Fred simji cum i se strange inima, insi-i zise doar atat: — Poate n-ar fi rau si-fi sufli nasul — Io nu-mi suflu mast; i-o tranti Max in timp ce se indreptau amandoi schiopatand spre Lila, N-am obiceiu’ si mi-l suflu! — Nar fi riu si-l capeli. — Ba dal ripost Max, lingindu-si mucii de pe buza de sus si sporind gustul dropsului din gura, Fred igi zise ci nu-i deloc usor sa te-nfelegi cu un pusti de cinci ani. Max avea o dara de noroi intirit pe obraz, iar spran- cenele i se arcuiau in sus la extremitifi, ceeea ce-i didea un aer de spiridug pus pe gotii. : Fred isi strecur’i un deget pe dupa gulerul lui Max ca si-l fac’ si ocoleasca maracinigul si ceea ce pireau a fi cicireze de iepure, Pamantul era plin de muschi, presirat ici-colo cu petice de iarba si plante agittitoare, Florile stacojii care cizusera dintr-un copac asternuserti pe sol un covor rogu, Inconjurate din toate partile de flori, Con gi Lila se cion- daneau sub soarele orbitor, — Hei, tu, cum iti zice... Fred! fl strigd Con, Vino gi spune-i fitucii asteia c¥-i total pe langtt! — Ea zice ci... didu si spuna Lila, imbujorata, dar Con ti taie vorba: — Cum e si normal, zic c-ar trebui si ne-ntoarcem gi sa asteptim ajutoare in apropierea avionuluil In caz c4-l vad de sus. Ca si ne poati salva! — Mise pare mai logic s rimanem aici, spuse Lila, ghe- muindu-se cu genunchii la piept. Dac-am incerca s-ajungem inapoi la avion, mai mult ne-am ritici, Si nici nu cred c-o si vada cineva avionul! N-au cum si stie unde ne-am pribusit - 0 si trebuiasci si cerceteze toat’ jungla. Suntem pe cont propriu. 18 Fata igi afinti privirea asupra unei plante care seméina cu papadia si, fara s& clipeasca, zise mai departe cu tirie: — O si trebuiasca si ne gisim singuri calea spre Manau: Acum, Fred o privi cu atentie. Chipul lunguief ii era brivzdat pe-o parte de o tiietura si avea parul impletit in dow cozi negre, dintre care una fusese pérlita in timpul accidentului. Purta o fusta stacojie si o bluza de culoarea sangelui, ins améndoua erau acum pline de pete gri-verzui. Parea si fie de-o seama cu el, Lila sigeti cu privirea pe Con, care-i intoarse ciutitura crunti: — Nebunie curatii! ‘Irebuie si rimanem ling’ avion gi si agteptim si fim salvati, Ai mei cred c-au trimis deja zeci, daci nu chiar sute de avioane si ne caute! — Dar locul unde ne-am prabusit a fost distrus de flacari, Jumate din copaci sunt carbonizafi, asa ci n-o si giisim animale... — N-avem nevoie si ne-mprietenim cu animalele! i-o retezi Con. Nu suntem intr-un basm! ---Pe care si le mancim, igi termina gandul Lila. $i-apoi, tot acolo-i gi. — Ce? intreba Con. — Pilotul. — E mort, rispunse Con, care prea sincer nedumerité. Nu are ce sa ne facé acum, Lila continua cu o voce foarte seazuta, dar Fred rimase surprins de cat de ferma reusea si fie: — Ar trebui si ne facem tabaira aici, — Nu! N-are niciun pic de sens! rabufni Con. — Fred? il striga Lila, Tu decizi — Ba nu! Nu-i corect asa, si decida o singura persoanil! interveni din nou Con, care il masur’ pe Fred din cap pan’-n pi- cioare gi complet: Mai putin dacé-i de-acord cu mine! Fred scruta din nou luminisul, Aerul de-aici era proaspat, iar cerul de deasupra lor era de-un albastru care nu exista in Anglia. ‘Tocmai cand se pregitea si rispunda, observa ci in departare, mi unde padurea se indesea si se incalcea, patru copaci cizusera Smpreund, iar varfurile lor se intersectau in acelagi punct, Lui Fred i se abarli pirul de pe ceaft. — Voua nu vi se pare ca-i ceva bizar la luminigul asta? intrebi el. — Asta nu-i un rispuns! zise Con, — De ce-ntrebi? se interesa Lila. — Ma uit la copacii dia de-acolo, zise el, aritindu-le cu dege- tul ce vazuse. — Ce-i cuei? Au cizut! Aga-s copaciil ii replici Con, — Mie nu mise pare c-ar fi cizut, zise Fred. In clipa urmitoare, porni in fuga spre cealalti parte a Tuminisului. Avea tot mai tare senzafia ci ceva nu-i in regula acolo, iar curiozitatea ii birui frica, ; Copacul cel mai mare era pur si simplu urias: trunchiul stu era gros gi inalt cit Coloana lui Nelson din ‘Trafalgar Square. De else sprijineau trei arbori mai mici. Fiecare crescuse la cifiva pasi de celalalt, formAnd un soi de pitrat, iar crengile li se impletiseri si fuseseri inghitite de plante agifitoare. — Stai pe loc, Fred! Ramdi la vedere! strigi Con, — E ceva ciudat la copacii astia! igi plimba mana de-a lungul unuia dintre copacii mai mici. La baza trunchiului erau cAteva ciuperci si o invilmaseali de plante asemanatoare cu ferigile. Le dadu pe acestea din urmi la o parte gi ramase cu respirafia taiata. ei trei copaci mai mici n-aveau ridicini, Erau de fapt niste busteni de vreo cinci metri inalfime, fiecare sprijinit cu grija de copacul cel mare ~ se vedea unde fuseseri tSiati cu un topor sau cu o maceti, La baza lor crescusera - sau fusesera plantate, fi trecu prin minte lui Fred ~ ferigi care mascau crestaturile, — O vizuin’, zise Fred cu risuflarea tiiat’. — Ce-ai zis? striga Con. Fred pipii lujerii care se intindeau de la un bustean la altul. 20 — Eun soi de cort. O vizuina, Se apleca, gata si dea la o parte frunzigul. —Stail Nu intra! interveni Con, repezita. Nu cd mi-ar fi fric’, dar te rog si nu intri, Nu e un risc rezonabil. Fred ficu ochii mari la ea: —Ce? Pani atunci, nu se gandise niciodata daca un rise era rezo: bil sau nu, Suna a ceva ce-ar fi zis directorul scolii. — Induntru ar putea fi orice! Jaguari sau serpi sau sobolani, ¢ Con. — Nu pot si nu ma uit! fi rispunse Fred uluit, — Sa slii cd s-ar putea sa aib& dreptate, interveni gi Lila. Legat de serpi, vreau sé zic. Ai g — O si ma uit eu! zise Max, ridicindu-se fantos in picioare. — Nici s nu te gindesti! il potoli Lila, prinzandu-l de incheietur’. Tu rimai aici! Fred se apuca si dea la o parte lujerii care atarnau intre busteni. — Au! ficu el, tresirind de durere. Unele vrejuri aveau nigte spini mici, dar pacatogi, care se ‘ifari intr-una din taieturile lui, Mai dadu la o parte un manunchi de lujeri.. si inmarmuri. Inima, care gi-aga ii batea de dou ori mai repede de cand se pribusise avionul, igi intefi din pou ritmul. Copacii se uneau, formand un cort suficient de inalt pentru coun adult si stea in genunchi sau pentru a adaposti pe cineva de indlfimea lui Max, stind in picioare. Aerul dinauntru avea un miros pitrunzitor de verdeata. Intr-un colt se zirea o panza de piianjen, iar sub ea se gisea o grimajoara de frunze de bananier, aranjate nele peste celelalte intr-un strat de douasprezece, ca pentru a jorma o saltea, Fuseseri méncate de furnici aproape in intregime. Fred igi inal privirea gi ficu ochii mari. — Veniti si vedeti! fi chemi el pe ceilalti. 21 In spatiul dintre cele patru trunchiuri de copaci se aflase candva un acoperis de frunze de palmier impletite. Baiatul se intinse ca si le ating’. Frunzele pe jumatate putrezite erau ciuruite de giuri printre care se strecura lumina, dat, chiar si aga, Fred tot putea sa-si dea seama cat de complexa fusese tesitura lor. Incet, lipaind in patru labe pe paméntul reavan, se tari induntru si mai mult, uitndu-se dupa serpi in lumina verzuie. Intr-un capat al vizuinii se gisea o t&rticufa seaci, putrezita si acoperita de mucegai. Fred o atinse cu grifi - era scarboasa. O intoarse cu fundul in sus, strmbénd din nas din cauza mirosului Din ea se revarsara o sumedenie de buciti de cremene. Jumatate fusesera cioplite in forma de varf de sigeat’, pe cind celelalte, mari cat pumnul, erau pitrifoase si turtite. Se tri inapoi spre iesire gi scoase capul printre lujeri — Hai repede, veniti amandoual Tre’ si vedeti asta! Aici a stat cineval — Esti nebun! izbucni Con, Daci chiar a fost cineva aici, atunci nu i-ar plicea si umbkim pe tarlaua lui, $i, cu aceste cuvinte, se risuci pe cilcaie si porni inapoi spre copaci, — Con, stai! N-ar trebui s ne despirtim! o strigi Fred, care, furios, se strecura de-a busilea afar din vizuina si incepu si alerge dupa ea. — A cui e casa aia? se intoarse Con spre el. Fred ramase masca - Con avea ochii inlacrimati. — Habar n-ai, nu? — Normal c& nu stiu, dar cred pur gi simplu ca... — Sice facem daca se-ntore? Am citit despre asta in... Aici Con ficu 0 pauza, incercind sa giseasca un exemplu, — ..An Fetita cu bucle de aur si stiu cum se termina. Eu n-am de génd s-ajung hrani pentru nimeni. — Ceva imi spune ca locul asta n-a fost construit de ursi, zise Fred. 22 — Dar poate cA sunt niste canibali — Canibalii sunt mai degraba un-mit, interveni Lila. — Cine zice asta? — Toati lumea! Oamenii de stiingi! Mami gi tat —Siei de unde stiu? — Mama a crescut in jungla, aproape de raul Solimées. Sie mn de stint’. Botanista. — Botoloagi! zise Max. Con fi arunca o privire taioasa gi, cu 0 furie abia retinuta, il puse la punct: — Cred ci ti se pare un pic cam prea amuzant cuvantul ,bot* Lila tl lua protector pe dupa umeri pe Max si continua ca si cum nu ar fi fost intrerupta: — lar tati e englez gi studiaza plantele din jungla in scop me- inal. $i bunica a fost asistenta unui om de stint; planul era s-o vizitim in Anglia, Urma si lum vaporul de la Manaus. Voia si ne cunoascé inainte si moara - voia sa-I vada gi pe Max. — Atunci poate e mai bine c4 ne-am prabusit, pufni Con. Lila n-o hud in seami gi continua — Uite ce , oricine ar tri aici - daci o si se-ntoarci ~ ar putea si ne conduca la Manaus. — Sau si ne minance la masa! ribufni Con, mutandu-gi privirea plina de furie si consternare de la Lila la Fred. — Hai si intri si vezi cu ochii t2i. Aici n-a mai pus nimeni icioru’ de-un car de ani, zise Fred. Con se intoarse sictirita la cort, mergand foarte incet. Se apleca gi se strecura in adapost, urmata de Lila si de Max. Fred trase de frunzele putrezite care captuseaut acoperisul: — Am putea si impletim alte frunze pentru tavan si sa facem nigte paturi noi, Aga, n-ar mai mirosi totul ca niste ciorapi mur- dari. Incepu sa adune brate intregi de frunzig pe jumatate des- compus si si-l scoata afari. Dedesubt, pamantul era moale-si 23 prifos; mirosea ao mie de zile insorite, asezate unele peste altele. Lila aduse un braf de frunze, fiecare de marimea tnei fete de perna, si incepu sa le intinda pe jos pentru viitoarele paturi. — $i-am mai putea si agitm niste lujeri la intrare, ca si nu se vada induntru, propuse Fred. Con se ghemui in adapost cu bratele incrucigate: — Da’ cine-a murit gi te-a lasat pe tine rege? — Nimeni, ii rispunse Fred, intorcindu-se mirat. Dar daci dormim aici, n-ar strica s-avem grija si nu pitrunda apa — Eun-am de gind si dorm aici! Cineva s-at putea intoarce in orice clipa, zise Con. — Dar n-o s-o fac: intreba Fred, — Da. Ce-icu ele? ' — Sunt naipidite de mugchi. sa, $i? Sunt murdare. De ce-ar trebui sd ma linigteasca Aj vazut bucafile alea de cremene? 0 asta? — Vrea si spuna ca stau aici de mult. Locul e pirisit, inter- veni Lila, — Dar de ce si riscim? Ce ne facem daca se intorc si ne iau drept intrugi? intrebi Con. — $i daca n-o sa se mai intoarc’ niciodata si au abandonat adipostul asta? contracara Lila, care, fii si ridice glasul, impri mase vorbelor 0 anumiti duritate. Daci cineva a stat aici inseamna c& a crezut ci-i un loc bun de odihni. Inseamni ci-i un loc sigur. — Dar n-ai cum si stii asta! — N-avem cum si stim sigur nimic! spuse Fred. Lila are dreptate. Imediat ce ne dim seama cum sa scapim de-aici, plecam. insa pana atunci, cel mai logic e si rimanem intr-un loc unde-au mai stat si alfii. — Asta dacd nu cumya acesti alfii o si ne manance! nu se las Con, 24 — Eu rman aici. Vreau s& traiesc in cortul din copaci. $i daca incerci si ma iei de-aici, 0 si fac pipi pe tine, o ameninti Max. Asta s-o crezi tu! i-o intoarse Con, care se didu un pas inapoi gi se izbi cu capul de trunchiul unui copac. — Ce-i drept, uncori mai face asta, spuse Lila. Sicu asta, cel putin pentru moment, lucrurile fura trangate. Dura ceva pana cind gasira frunze suficient de late si de rezistente pentru acoperis. Primul lot pe care Fred fl incerca i se rupse in maini; al doilea continea ceva care-i inrosea pielea gi-i dadea mancarimi; dar al treilea copac avea frunzele rezistente, lungi cat bratele lui, El si Lila le rupsera in fagii, iar apoi le impletira in niste patrate mari, pe care le fixara printre ra murile trunchiurilor care sustineau cortul. in tot acest rastimp, Con stitu pe iarba din afara vizuinii, scormonind pamantul cu 0 creangi. Fred se tr? inauntru gi privi in sus. Soarele nu se mai strecura acum printr-o mie de gaurele de furnici. Lumina din vizuina era de un verde intunecos, 0 culoare de cufar scufundat. Baiatul simtt cum clocoteste in el un neasteptat strigit de izbanda. — E bun! striga el, Mai cA nu vezi nicio crapatura! Oauzi pe Lila bucurandu-se. legi de-a-ndaratelea din vizuina si se ridica in picioare, dar prea repede. Brusc, il lua ameteala. si-n fafa ochilor ii aparura tot soiul de culori. Phimanii i se strnser ca intr-un nod. — Esti bine? il intreba Lila, — Da, sunt OK! raspunse el mai taios decat ar fi vrut. De cand cu pneumonia, detesta sa fie intrebat daca-i bine. Incerca sa schiteze un zmbet. — Multumesc! adaugi el. Fred fusese trimis in Brazilia si se refacd alaturi de un var indepartat care nu stia sa se distreze decat jucind bridge intr-un salon intunecat, Iucru pe care fl facea cu o freeventa mai mare 26 decat si-ar fi putut inchipui baiatul. Dar, dupa cum ii spusese tatil shu, asta era singura varianta rezonabila. — Nu pot si stau acasi si am grija de tine, Enevoie de mine irmai, ti spusese el. — Pot si am gi singur grija de mine, ii rispunsese Fred araind. — Nu se poate! protestase suparat tatal stu. De cénd se stia, tatil su lucrase din ce in ce mai mult in fiecare an. Chipul mamei nu si-l amintea decat in somn. Nu-si Vizuse tatal altfel decat la costum gi, cu timpul, costumele pireau \ se contopi cu pielea acestuia. Pani si vocea lui era la cravat, — Te porti cu mine de parc-as fi un bebelus, ii spusese Fred. — Aiurea! Haide, doar esti un baiat intelegitor! pIntelegitor* era un cuvant care mereu apirea in figa de aluare de la internatul unde invata Fred. Impreuna cu ,o orezenfi neproblematica la ore’, Uneori, cand pur gi simplu nu ¢ venea in minte nimic altceva prin care si-l deosebeasca de Nlegii lui, adaugau ,,din ce in ce mai inalt® Fred tia ci nu era nimic din toate astea. Ce-i drept, inalt era. Nimeni n-ar fi contestat asta: hainele fi ramaneau mici atat de epede, incat mereu fi era frig la glezne. Dar in sinea lui nu era deloc ,neproblematic’, aga cum nu ‘a nici ,intelegator Pe dinauntru, Fred era numai neastampar, nizuinta si nergie gata oricdnd s4 irumpa. Numai ci nu se ivise ined pi s-o dovedeasca. Tatil stu insista mereu cat se poate de ferm ca antofii s fie luna gi sprancenele cum se cuvine. Insa Fred era erspicace si-avea o minte brici, Cerea mai mult de la lume decat se oferise pana atunci. Acum zimbea silit spre Lila: — Sunt doar deshidratat. Trebuie si gisim ceva de baut. Poti ai triiesti destul de mult fara si mananci.. — Ba nu poti deloc! il intrerupse plin de indignare Max. 27 — ...Dar nu pot si traiesti prea mult fara apa, ~ Crezi c-am putea si bem diiin..., (aici Lila ezit’, ciutand cuvintele) balta cea mica? Fred privi spre biltoaca: — De putut, am putea, dar nu cred c-am mai trai prea mult dup-aia, Dar suntem aproape de réu, sunt sigur. — Era in stinga noastra cind ne-am prabusit, spuse Lila cu insufletire, — Si-n ce directie am fugit? intreba Con, — Pai soarele rasare la est, deci, daca stim cu fafa in partea asta, stinga e la nord-est, deduse Fred. — $icu ce ne-ajuti asta, daci nu stim in ce directie am fugit’ ribufni Con, Era palida si-avea cearcdne, ca gi cum ar fi cineva pe fat cu degetul mare muiat in vopsea — Asa-i, nu prea ne-ajut, recunoscu Fred. Darla nord-est era Anglia, Bubuitul din piept incetini un pic: la nord-est erau dormitorul Iui de-acasd, biblioteca, bata de crichet sprijinita de perete... La nord-est era tatil lui. Con igi arcui spatele, de parci s-ar fi pregatit si sara la bataie: stampilat-o" — Si-atunci ce facem? Mergem la nimerealai? — Am auzit ci daci urmezi furnicile, te vor conduce la api, ise Fred. — Furnici?! O si ne lism ghidati de furnici? se scandaliza Con, Lila se uit fix la Con, iar apoi isi indrepta privirea spre pamént, cercetind din ochi frunzele de pe jos. — $i ce sugereri? intrebii ea. Con ofta gi se apleca si se uite sub un bustean. Primul grup de furnici se dovedi o dezamagire. Max didu peste un sir de furnici mici gi rosii si se-apleci si le mingaie: — Vite ce strilucesc! — Nu pune mina! sari Lila, trigdndu-linapoi. Unele de-aici sunt periculoase, 28 — Astea? intrebi Con, ftcind un pas inapoi, — Tocmai asta e, cd nu sti. Cele periculoase se numesc furnici-glont, dar nu stiu cum arata. — Caniste gloante, banuiesc, isi dasdu Con cu parerea. — Nu neaptirat. Cainii-de-mare nu arat deloc ca niste cdini. Mi-amintesc c-am fost foarte dezamigiti cind am aflat.. — Astea arati ca niste furnici gi-atat, spuse Max. — Tot n-ai voie si le atingi, aga c& nici si nu te gandesti, il atenfiona Lila, Le urmirira toti patru cu barbia in piept, finandu-se la o stant sigur’, de-a lungul unui sir serpuitor de copaci. Furnicile i condusera lao grimada mare de franze. — Ooo! exclama Fred. Riscoli frunzele cu un bit, in caz ca sub ele ar fi fost apa. Ceva insi il Ricu si tresar’, Furnicile napadeau starvul unei pisiri are parea a fi fost cindva un vultur, Acum ins’ nu mai era decat pe jumatate oase, pe jumiitate duhoare. —Nue chiar ce m-asteptam si gisesc. Nu poti si te lagi pe mina prioritatilor unor farnici, se gaindi el. — $i-acum ce? intreba Con, incrucisindu-si brafele, — Hai si mai incercim. Poate nu erau tipul potrivit de fur- nici, propuse Lila. ‘Tot ea fu cea care descoperi un sir de furnici mai mari: unele cu capul cat o bila de rulment. Cu Lila in frunte, le urmara in adan- ul pidurii, Fred o privea indeaproape. Era mici gi se migca intr-o ncordare neincetati, ca un animal ~ o céprioar sau un lemur -, le parca ar fi auzit lucruri pe care ceilalfi oameni nu le auzeau. — Nu-mi vine si cred ci ne kisim pe mana unor furnici, fi boscorodi Con, indepartandu-si o panzi de p&ianjen din par gi rindu-si capul de-o creanga. Pana gi-n basme e o bufniti infeleapta sau ceva de genw’ asta. Nimeni nu cere ajutor de la niste amarate de furnici. fi arunca lui Fred o privire sfidatoare cand rosti cuvantul 29 — Slava Domnului c& te poti lipsi de cateva volanase! spuse | zimbind, Con ii raspunse cu genul ala de privire care da de infeles ca sti gata sa spargi mutra cuiva: — Gura, pulover cu anchior! Fred ficu un pas inapoi — Voiam si zic ci... prinde bine si ai haine cu bucati de terial in plus. Hainele de batiefi n-au aga ceva, — Da, bine, cum zici tu, Nu tre’ si te stedduiesti sa te porti umos cu mine, si stil. — Cece?! exclama Fred interzis. — Nui vreau decat si scap din locul asta oribil sisi ma-ntore scoali. N-am nimic cu tine, dar nu ma intereseaz si-mi fac jeteni, Cu atat mai putin daci sunt copilasi. Lila fi auzi. — Nu sunt copilas. Doar ci-s mai mic& decat cei de varsta a, zise ea incetisor, fara a-si lua ochii de la furni — Cai ani aif il intrebi Con pe Fred. Baiatul ti raspunse »amarate’, dar un ghimpe i se infipse deasupra spranceneloy ficind-o si schiaun — Uniddisc locw’ asta! Fred se uiti peste umar si, cu un gol in stomac, constata c Juminigul disparuse fara urma. Pe unde o si ne-ntoarcem? intreba el. Verdele pidurii fremita de viati in jurul lor, — Facem stanga la copacul acoperit de ciuperci si-apo! dreapta la tufigul cu spini verzi, raspunse Con. Nu se uit la el cand vorbi, aga ci nu-i remarcd uimirea dé pe chip — uimire pe care Fred incerc’i numaidecat s-o ascunda, — Ar trebui sa lasim semne pe traseu, ca sa stim si ni intoarcem, suger baiatul. — OK. Asta daca nu vrei si te consulti cu... nu stiu, o rm: aflat’ in trecere? il intep’ Con. Fred schifa un zambet si-i réspunse: — Pai ramele sunt mult mai lente decat furnicile ~ ar fi nist ghizi ingrozitori. Ea ins nu zimbi, Fred trecu apoila coada sirului, La fiecare trei-patru copaci frangea o rmurica si infigea o frunza in despicatura. Con dadu dezaprobator din cay — Asta n-o si fie de niciun folos. E nevoie de ceva mai mare! Rupse unul din volinagele bluzei ei pani nu demult alb si-l agi intr-un copac. — Asa mai merge! Fred se-ntoarse si 0 privi in lumina cernuta a junglei. S migea feapan, ca si cum nu ar fi fost obisnuita si-si folosease: propriul corp. Tar hainele stiteau pe ea ca pe gard. Exist’ un de imbraciminte care di de infeles prin ea insagi ca purtitorul n-ar trebui sa faci nimic altceva decat sa stea locului gi si zambeasca frumos. fnainte ca accidentul s4 i-o coloreze in mar verde si rosu, Con purta tocmai o astfel de imbriciminte. Dar esti numai un pic mai mare decit mine! exclama Con. $i decat mine, adauga Lila, ~ Credeam cé esti mult mai mare, continu’ Con. — Sunt doar inalt, spuse Fred, ridicind din umeri. — Dar asta-nseamni ci nu e niciun adult cu noi! Nici macar semi-adult! Suntem doar patru copii in jungla amazoniana. ‘Cam aga ceva, zise Fred. - Din nefericire! il completa Lila. — Din ne-fierciurire! intiri Max gi se indeparta putin de p, scofand balonase de muci, la se duse tinta la el si-l trase de manect: ~ Stai langa mine! il mustra ea, cu chipul numai oase, priviri ase si incordare. Pe cind mergeau prin jungla, Fred incepu si simté un miros ad 31 ~ ceva proaspit si infepator, care mirosea mai mult a albastru decat a verde. — Si fie oare raul? Mi se pare ci-i simt deja mirosul, zise el. — Nu mai bate cimpii, pufni Con, Nu pofi si mirosi apa, Dar nu apuci si termine. Prin desigul de copaci, Fred in- treziri ceva fremitind si sclipind in lumina soarelui. — Aifici! Am gisit raul! strig’ Con, Ajunsesera in locul in care pimantul cobora la vale ca si intdlneascé raul. Apa era de un albastru intens gi strilucitor. — Crezi ca pe-aici ar putea fi caimani? intreba Lila, cuprinsa de un tremur in ciuda soarelui dogoritor. Jn iarna interminabila tn care zicuse bolnav, decitti despre exploratori care se aventurau in silbiticie echipati doar cu o palarie safari si un briceag. Avea un raft intreg de astfel de volume, patate de mancare si cu colfurile indoite, iar toate se ‘ocupau pe larg de caimani, Se hotari sa fie sincer: — Probabil, dar nu vad cum am putea sa ludm api altfel. — Ce sunt caimanii? intreba Con. — Aligatori. Sunt ca nite crocodili, numai c& au botul mai lunguief, o Kimuri Fred. — Dar sunt mai mici, Probabil... il complet Lila. — Probabil?! Super, acum chiar ci m-am linistit! exclama Con. — Caimanii prefer sa stea pe malul insorit, iar noi suntem la umbra aici, deci probabil cd suntem la adapost, adaug’ Lila, — Nimic nu e sigur aici! Fu ma duc, spuse Fred si, scrutind malul, simfi cum i se face pielea de gina. Se dezbrici de bluza, dar apoi, dandu-si seama cA ica avea nevoie de o baie la fel de mult ca el, o imbraca la loc. Cu picioarele plescaind in noroi, se Lisi si alunece in josul malului gi sari in apa cu capul inainte, 32 Raul se dovedi un dar nesperat. Ii alina usturimea t&ieturilor i durerea pe care o simfea la picioare, Fred statu o vreme cu capul a suprafatd, dupa care porni spre fundul raului, unde apa era mai rece, gi lua o inghifitur’ zdravana, Avea un gust pronuntat de noroj; iar un fir de ciuma-apelor i se incolici in jurul limbii, dar chiar gi aga, in acel moment apa rului i se prea cea mai gustoasii chestie pe care 0 bause vreo- dati ~ mai buna decat ciocolata calda de Criciun sau decat limonada proaspat stoarsi din toiul veri — Intrati ii striga el pe ceilalti. Lila siri dupa el, cu Max pe umeri. Cu chipul impietrit de teama, Con inca ezita la mal. — N-am ficut inot la scoali. Numai dansuri de societate, se scuzai ea, dupa care intra incetisor in api si, temaltoare, inota cinegte cu barbia mult deasupra apei. Fred isi freca mainile gi picioarele, simtind cum il ustura tiieturile in timp ce le curafa de {irand, Pe urma se scufunda la loc gi deschise ochii in apa intunecati, Pe ling’ el trecu un banc de pestigori, armat de un peste mai mare, care inota singur. Fred iegi la suprafapi si respire. — Sunt pesti aici! striga el. — Inceared sa prinzi unull ii rispunse Con. Fred se scufunda din nou. Pestii cei mici o zbughira numai- decat cand incerca si-i prinda, Pestele mai mare il ignorai cu desavargire. Forma lui avea ceva nelumese: era aproape circular, ca o farfurie inotatoare. Deodata, pestele se intoarse si-si dezveli dingii. Fred lua o gurd buna de apa de rau gi, tugind, iegi la suprafag. — Piranha! Afara din apal striga el, Langi el, Max fiicea phuta. Fred il ingfaca si se repezi spre mal, dardaind de spaima din toate incheieturile, — Ce sunt piranha? intrebi Con. — Pesti cu dintil 33 Con urla un cuvant pe care Fred nu se-astepta ca ea s4-1 cunoasca, iar apoi lua o gura de apa si disparu la fund. Cu chipul schimonosit de groaza, Lila o prinse de umeri pe Con. — Nu te bate! fi zise ea, petrecindu-si un braf in jurul taliei ei si dnd din picioare spre mal. Respir, respira! Fred si Max urcari pe mal in patru labe, iar Con gi Lila fi urmard indeaproape. De-acum zceau cu totii, gifaind, pe pa- mantul fierbinte. Con scoase un geamiat si scuipa niste ierburi — Pesti! Pesti cu dingi! Aici nu esti niciodata la adpost. Nici macar in pesti nu pofi sa ai incredere c& n-o si te manance, Ce mai urmeaza? Porumbei cu colfi? Maimufe cu pistoale? — Am citit c& nu te mugc’ decat daci sunt foarte infometati, spuse Fred printre gafaituri. i. — Se hranesc in principal cu chestii ici, gen pasari si broaste, zise Lila si igi stoarse prul, care era acoperit de o pelicula de mal rogu-maroniu. — Arita —relud Fred, trigind adanc aer in piept si simtind cum inima-i revine la pulsul normal - ca si cum n-avea de gind si faci nimic riu, Bra chiar foarte frumos.... argintiu, cu rogu pe burt. — Frumos? se mira Con, ficind ochii mari. — Atata timp cat nu sangerim in apa, n-o sa-i atragem. $tiam asta, dar am intrat in panicd. E in continuare sigur si inotim aici. Cred c-o si ne ignore, addugi Lila, — CREZI, CREZI, CREZI! izbucni Con, al carei chip as- cutit se inrogise de furie. Sunt pesti cu dingi! Piranii! Nu poti si-i psihanalizezi Lila o privi pe Con cu o expresie de nepitruns, — Cred ca pluralul de la ,piranha® e ,piranha’, nu ,piranii*! ise ea. — Aaa, mersi! Nimic mai minunat decat sa vorbs Hi corect gramatical in timp ce te haleste un animal, i-o intoarse Con. 34 Se intoarsera cu tofii uzi in luminis. Pe drum, Lila igi folosi bluza umeda ca si-l steargi pe Max pe fata de noroi. Pielea lor scotea aburi in timp ce se uscau sub razele soarelui. Odata reveniti in luminis, se simtira, spre marea lor mirare, i cum s-ar fi intors acasi. Un papagal rosu ateriza pe o creang’ de deasupra lui Fred, croncani surprins la vederea grupului de copii uzi leorca si-gi lu’ din nou zborul. Fred alese cea mai ascufita bucati de cremene gi-si taie partea de jos a pantalonilor gri de scoala, transformandu-i in niste pan- taloni scurti cu marginile franjurate. Cracul stang era mai lung decat cel drept, dar igi spuse ci n-are nicio importanta. Taietura de pe picior incepuse sa prinda coaja. Isi didu jos bluza de crichet i-0 stoarse. Sub influenja razelor de soare, a ciripitului pasarilor gi a marii tntinderi de verde aprins din jurul lor, ceva incepea si striluceasci inliuntrul lui Fred. Era ceva imens si amefitor ~ ceva ce aducea cu speranta. Ori asta, ori o comotie’, igi spuse el. Wea putin si fi plesnea pielea de pe burt, nu reusise deloc si igi potoleascd foamea. Il dureau matele si ii chioraiau zgomotos. Con chicoti, Fred igi trase un pumn in frunte, isi simfea corpul ca pe un drapel in bern’: anemiat si subred. Nu mai mancase nimic de la marul de dinaintea imbarcarii. ‘Nu cra sigur cat timp trecuse de-atunci ~ si fi fost o zi gi jumitate? Incerca sa refaci firul eveni bata, aga ca azi ~ dacd nu cumva zacusera cu tofii inconsti mult timp ~ probabil ca era duminica, Fu cuprins de un tremur, igi scutursi capul perare s4-si stearg din minte imaginea avionului cuprins de fliciri, — Cred ci exista insecte pe care putem si le mincim, se trezi el vorbind, mai mult ca si-gi abata atentia spre altceva, Comentariul fu intampinat cu o tacere atat de dezumflata, incat prea si impragtie un miros al ei. i putem sa gasim fructe, adauga el. rebuie si existe unele pe-aici. Sunt maimute pe-aici, si maimutele trebuie si manance ceva, Banane, poate. In vizuind erau frunze de bananier. Sau ceva fructe de padure, — $icum o si ne dim seama dacé fructele-s bune de mancat? intreba Con. 2 — O sile incerc eu, rispunse Fred. — $i dac-o sé mori? — Poate c-ar trebui si le incercim cu tofii, dac-om gasi ceva. Dar nu si Max, interveni — El de ce nu? Dac noi ne riscim vietile, el de ce n-ar face-o? rabufni Con. Con dadu cu o pietricica fntr-o piatra mai mare, ficandu-l pe Max sa tresara. Fred simfea ci si el e pe punctul si-si piardi cumpatul; soarele dogorea si-1 mai durea si burta. — Con, te rog... spuse el, — Nu ne cunoastem aga de bine ca sa mi iei cu ,,te og“. Nu te-a ales nimeni sef. Fred igi mugca limba, simfind ci-i gata sa scoat fum pe nari: — Nici n-am zis c-as fil Chipul Lilei era tot numai o grimasa: — Va rog din suflet... igi reprima un sunet care-ar fi putut anunfa plansul, sau un {ipat, gi incercd si schimbe subiectul: — Ce ziceai de insecte? — Intr-una din cirtile mele scria c& poti s§ mananci insecte care se hrinesc cu pistii de cacao. — Ince carte? — O carte despre exploratori, Era vorba de o carte despre Percy Fawcett, un om care venise in jungla amazoniand in ciutarea oragelor de aur - genul de carte care te finea cu sufletul la gura gi cu ochii cat cepele. — $i cum zicea in cartea asta a ta ci arati insectele mincatoare de cacao? il intrebi Con, pronun{and cu scepticism cuvantul ,carte*. — Mici, Zicea s nu mananci nici inc&pea in nas, zise Fred. — Asta-i chiar tot ce stim despre ele? continua Con, al cirei sarcasm era intipirit pana gi in cele mai mici trisaturi ale chipului. insect& care nu {i-ar 37 —Da. Aici Fred igi dori, gi nu pentru prima oar, ca mai multe din cArtile sale sa fi avut ilustratii, — Lila o sa stie, interveni Max cu mandrie, Lila stie totul despre animale. Aproape c-a fost exmatriculati pentru c-a fncercat si find o veverit in dulap, continua el zambind. Mama $-a super-enervat atuncea. — Sst, Max! il siget Lila cu privirea, — Oricum, insectele nu-s animale. Asa ci toate astea nu ne sunt de niciun folos, spuse Con. — Chiar te pricepi? o intreba Fred pe Lila, Ochii ei sclipir, animafi de-o idee. — Nu sunt sigur. Desi, daci mi gandesc bine... Lila se ridica in picioare. — Max, ramai aici! Ma-ntore imediat, — Cece?! Nuu! protest Max, care puse deoparte frunza pe care 0 tot molfaise gi se incrunti furios, Staaai! Insd Lila fugise deja din luminis, cu coditele pe jumitate arse fluturand in urma sa, Urmitorul sfert de ori numai linigtit nu fu, Max incercit s-o ia dupa Lila, insa fata dispiiruse in tufarig si nu era de gasit. Fred il lua in brate pe Max pentru a-| opri si fuga prin desisul de copaci nemarcati. Max il mugci de mana; Con il numi un {ane rizgaiat; Max o musci pe Con de fluierul piciorului, Chiar cand s& incerce Con si-1 muste gi ea pe Max, Lila se ivi din spatele copacilor. Privirea ei trida un mare sentiment de ugurare. — Slava Domnului! Am crezut ci m-am riticit, La un moment dat, am ratat s-o cotesc pe undeva, spuse ea, abia tragindu-si sufletul si cu fruntea imbroboniti de sudoare. Isi ficuse din pulover un soi de saculet, pe care-l tinea cu ambele mini. — Ai gasit mancare? o intreb’ Con, 38 — Da, rispunse ea, ins nu se putu abfine si nu fie sincera gi adauga: Un soi de mancare. Isi deschise saiculetul improvizat si rasturna pe iarba zeci de pistai. —N-au toate giuri de larve, dar m-am gandit c-am putea si mancm gi boabele de cacao, nu doar insectele, ii limuri ea gi se apucd si desfaci pistaile cu unghiile, Fred lua de jos o pistaie - in varf avea dou gauri, — E ceva induntru, Incerca s& scuture acel ceva afard, ins fra succes. Apoi vari un baf intr-una din giuri i scutura din nou, iar un viermisor dolofan, de 2 centimetri lungime, ii c&zu in palma. — Asa! Aja ¢ larva! Poti s-o mananci, ii spuse Lila. — Super, minti Fred. ‘Tinea tn palm’ larva, care nu se migca, dar prea si pulseze incetigor. O mirosi, — Haide, doar a fost ideea ta, il indemna Con. — Bleah! ‘Tinindu-se de nas si facdndu-si curaj, Fred mugc’ jumaitate de larva, Era moale, dar nisipoasi pe dintuntru, iar senzatia pe care i-o lisa in gura il ficu sd se-nfioare. O inghiti cu dificultate. — Aduce un pic la gust cu ciocolata, spuse el. — Pe buneee? intrebi Con. Intregul ei chip, pana si urechile, exprimau neincredere, E foarte greu si exprimi emofii cu urechile, ins Con reusi, — Dar mai ales cu praful, recunoscu Fred. Gust de arahide sipraf Nu peste mult timp, larvele erau adunate intr-o piramid& rozalie fojgtitoare, Fred igi didu toati silinfa sa fie recunoscator ci aveau totugi ceva de mancare. Nu reusi deloc. Lila alese cele mai grasune trei larve gi ile intinse lui Max. — Nuuu! Asta nu-i mancare. Max mindnc’ numai mancare adevarat’. Mama zice si nu mancim insecte. 39 ofta. — Cand are emofii, vorbeste despre el Ja persoana a treia. — Max n-are emoii. Maxie e doar cuminte, spuse Max. Apoi igi freci o taietur’ de pe genunch — Vreau acasiia! — $tiu cd vrei, il consola Lila, tragandu-I mai aproape de ea. Dar asta-i situagia, Nu stiu ce altceva si fac, Maxi — Mama ar sti! ribufni el, impingand-o si atingandu-i cu unghia tdietura de pe obraz. — Dar mama nu-i aici! stergandu-si nasul de incheietur’ — Ce-ar fi daci le-am prij Fred. — Si-n ce si le prajim? N-avem nicio tigaie, spuse Con. — Dar avem pietre, tsi aminti Li Isi sterse fata cu maioul, incercand sa para cit mai vesela. — Am putea si facem clatite cu ciocolata. Ma rog, ceva de genu, — Chiar ca ceva de gent. Mai ceva de genu’ de-atat nici ci se poate, puncti Con, raspunse ea, clipind apisat si im face clitite cu ele? interveni Foe Amestecate ci boabele de cacao si batute cu un bit curat, larvele se prefticuri intr-o past care, daci te chiorai la ea gi erai optimist din fire, ar fi adus c-un amestec de apa gi fin’. — Acum nu mai trebuie decat si facem focul si si le gatim, spuse Fred. — Un fleac, nu-i asa? i-o intoarse Con cu ironie, — Ne trebuie o bucati de cremene, zise Fred, —~ Si chibrituri! completa Con. — Os-adun eu vreascurile, se oferi Fred. Majoritatea bucitilor de lemn din jurul lor se uscaser’ dup ploaia de noaptea trecuti. Fred prinse cu dintii marginea de jos apuloverului de crichet si obfinu astfel o boccelufa pentru lemne. Noaptea petrecuta in jungla nu imbunatafise catusi de pufin gus- tul lanii. Se-ntoarse in luminis si degerti vreascurile intr-o gri- majoara, la cativa pasi de vizuina, — Induntru erau niste bucati de cremene. Am putea sa le curajaim de mugchi si si le folosim ca sa scoatem scantei, Nu ne trebuie multe, putem si le folosim mereu pe acele: . —Nu-s de-ajuns doar ele. Am mai tncercat, Ai nevoie si de putin ofel, rispunse Fred. Lila se strecuri in vizuina ca si aduci buciitile de cremene. — Din ce-i facut asta? intreba Con, holbandu-se la ceasul lui Fred. Fred tsi cobor{ privirea spre ceas gi-1 acoperi protectorcu mana: “1 — Din sticla. — $i mai ce? — Si din ofel, spuse el, Mi l-a dat taic’-meu cind am plecat a internat. — Dar e stricat. — Stiu gi ew asta, — Deci, daci-i stricat, nu mai pofi si zici c&-i un ceas, nu? Acum nu mai este decat o bucata de otel. Fred igi trase inapoi mana. Tatil su nu-i alegea niciodata cadourile de ziua lui; o insarcina pe secretara lui si mearga cu Fred la Harrods si si-i ia ceva util. Singurul cadou pe care-gi amintea sil fi primit direct de la tatal siu era ceasul. Ba chiar il si gravase cu initialele lui Fred. Lila dadu din cap in semn de infelegere. — S-ar putea si n-avem de ales, spuse ea cu simpatie, dar vehementi. — Fiel zise Fred, cuprins deodata de nevoia inexplicabilé si absurda de a plange. Fie! O si-I folosim. — Pot si-ncerc eu prima? intrebi Con. — Eceasul meu! — Stiu, dar n-am mai aprins niciodaté focul, nici macar in semineul de-acasi. — Nici micar de Guy Fawkes Night ? o intreba Fred. — N-am avut voie, spuse ea cu jind. Isi feri privirea de Fred, intorcand pe toate fetele, ca pe-o bijuterie, bucata de cremene pe care o finea in mana. Pe chipul ei era intipirit ceva, isi zise Fred, ins& scris intr-un cod pe care el nu-l putea deslusi inc’. — Poftit si desfaicu incet cureluga de la incheietura gi apoi stranse ceasul in pump, urmirind pe furig cu degetul mare conturul initialelor de pe spate. Con il privea tacuti. — Dupa tine, urmez eu! ii zise el, punandu-i ceasul in palma, | 42 Lila stranse fntr-un morman niste iarba si frunze uscate. — Trebuie si-ncerci peste sta, ca scanteia si aibi ce si aprinda, spuse ea. Con scipara capacul ceasului de piatra, iar asta-I ficu pe Ered si tresara indurerat. Nu nimeri cum trebuie gi se zgarie cu bucata de cremene. Nu spuse totusi nimic gi incerci din nou, Con- centrat, cu limba intre dinti si sprancenele atat de incruntate incat aproape ci-i atingeau genele, scapara iar siiar pana cind isi zdreli degetele. Deodata, bucata de cremene si otelul iscari o mic’ scanteie, Con fu atat de uimita, incat se incurca, — Din nou, din nou, din nooou! zbiera Max. Sari o noua scdnteie, o sclipire efemer’ care nici nu se ivi bine pe lume, ca $i disparu. — Trebuie sa stai mai aproape de vreascuri, zise Lila. Con lovi din nou si din nou ceasul de bucata de cremene; scAnteia ficu si fumege un fir de iarba, care il aprinse pe un altul, Inima lui Fred tresari, iar el se Lisi imediat pe burt’ gi incepu si sufle in focul mocnit, inspaimantat la gandul ca o si-l sting’ de tot. Flacdra incepu si palpaic. — Nuwu, nuu, nu te stingee! implors Con. Lila adauga un brat de muschi uscat si Fred sufla din nou. Focul parea ci mai are putin gi se stinge, dar apoi sufla dintre vreascuti cateva fliciri, ca gi cum le-ar fi tusit. Max scoase un chiot de bucurie, Lila puse pe foc un manunchi de vreascuri, care fur numaidecat insficate si mistuite in intregime de flacarile ce ribufnira intr-o valvataie. — Mai, maai! Mai pune pe foc! {ipa Max, invartindu-se-n loc si plesnindu-se cu palmele peste coaste, Fred mai puse pe foc un pumn de frunze foarte uscate, apoi inca unul gi inc unul. Focul scoase un zgomot de parca ar fi scaparat o idee, un trosnet ce suna a speranti, si deodata fagnira spre cer limbi de flicari, 43 Ramaser cu tofii minunati, schimband intre ei zambete complice. — Am putea si dormim cu randul si fim siguri ci nu se stinge, zise Con. Apoi privi focul cu mandria omului care a féurit ceva cu mana lui: — Noi am ficut asta! Noi, cu mana noastral Fred puse ceasul incetigor la loc in buzuner. Acum era zgiriat siavea o indoitura adanca, ins%, odata ce l-a bagat in buzunar, il stranse atat de puternic in man’, incat in palma i se intipari o urma in forma de cere. — E cel mai frumos foc pe care l-am vazut vreodat§, zise Lila. — Da, de depatte, incuviinta Con. Max o mugca ugor de brat pe Li — Acum putem si mancim? Mi-e o foame de mor! Fred scormoni in pimAnt cu unghiile pana gasi o piatra turtit& gi o asez in mijlocul focului pe patru lemne inca verzi, mai-mai s-o scape. Lila impirti pasta de larve in patru cocoloage, pe care le intinse apoi pe piatra, La un moment dat, clatitele incepura si scoata bulbuci. — Au inceput si se-ntireasca, zise Lila, incercindu-le — $i miros ca 0 ciubot’. Asta probabil inseamina c’-s gata, {gi didu Con cu pirerea. Unul dintre copacii de lang’ vizuina avea frunze mari gi c&rnoase, mari cat niste farfurii, Fred rupse patru gi puse cate 0 chitita de larve in fiecare; frigeau gi erau lipicioase. — Probabil ci-s mai bune acum, cat sunt inca atat de fierbinfi cA nu le simti gustul, zise el. Musca jumitate de clatita, incercand s& nu mestece prea mult. Avea un gust ingrijorator de salbaticiune. [gi zise cd € ca gi cum ai manea terci de oviz amestecat cu negreala de sub unghii, fins chiar si-aga era mai bine ~ indiscutabil si infinit mai bine - decat nimic. 44 Con ciuguli putin dintr-un colt al clatitei ei. Facu o stram- batura urdt’, ins’ n-o scuipa, — Sincera si fiu, nu e mult mai rea decat mesele de la scoala, zise ea, zambind neconvingitor, - Max igi tinea mancarea strans in pumn, ferind-o de ceilaltiz — Nu-mi place si-mpart, explica el in timp ce clatita i se scurgea printre degete. Luminigul se intuneca vazdnd cu ochii. Con se ridicd in picioare: — Am nevoie la... (aici ezita gi se inrosi) toaleti, asa ca s& nu va prind pe-acolo! Sau ci va uitati, Altfel, va pocnesc! Va rog, adaugi ea dupa o pauza. — Am putea s-alegem impreuna un loc care si fie suficient de departe, $i-am mai putea si marcim drumul pana acolo. Aga, nu s-ar ritici nimeni, propuse Fred. Se ridicara cu totii in picioare, finandu-se unul aproape de celalalt in intunericul care-i impresura si incepuri si se uite dupa ‘un copac suficient de mare si indeajuns de departe de focul lor, ins nu atat de departe incat s& riste si se raticeasca. — Asta e mare! zise Fred. — $i Asta la fel! adauga Con. Copacii erau imengi, inalfandu-se cel putin cat o biserica. — Am putea si-l facem pe-ala baia baiefilor, iar pe-asta a fetelor, continua ea. Pe chipul Lilei se liti imediat un zimbet enorm, care-i scoase la iveali un dinte sui si o gropita in obraji: — Am putea s-o numim pom-oaleta. Nu era din cale-afari de amuzant, ins odata ce-ncepu sit rida, Fred nu se mai putu opri. Con se-neci si ea de ras gi fu nevoiti si-si muste pumnul ca s4-si revin’. Rasul lui Max catapulta o jerba de muci peste poiand. Raiser’ atat de zgomotos, incat speriara pasdrile si ficura ca maimutele culcusite in copaci din departare si zbiere furios. — Ce si facem c-o pluta? intreba Con, — Sa scipam de-aici. — Unde, in Anglia? — La Manaus, si-acolo s-o gisi cineva care si ne duci acasi. — Cu pluta? Pana la Manaus? intreb’ mai departe Con, cu indoiala in glas. — Sunt oameni care-au traversat si Atlanticul pe pluta. — Dar erau adulfi! — Nu scrie nicaieri cd numai adultii pot si faci plute! se rasti Fred, exasperat. Nu-{i trebuie permis pentru asta. — Are dreptate Fred, am putea si-ncercim. Mi se pare o idee buna, interveni Lila. — Eram sigur c-0 sa zi i-o tranti Con. Lila rimase interzisa: — Da’ nu vrei si tu sa te-ntorci acasi? Nu vrei si-fi revezi mama? — Normal ca vreau! rabufni Con, Fred fgi cobori privirea in pimant, Peste noapte, o auzise pe Con plangand si strigand dup’ ajutor in somn. — Daca stam gi-asteptim aici, o si murim asteptan Pluta Cel cu ideea de a construi o pluti a fost Fred. $tia giel ci nu e citugi de putin cea ce Con ar numi un risc rezonabil, insi nu stia cum altfel ar fi putut sa se intoarca acasa dacd nu urmau cursul raului, Raul curgea repede, iar valurile sale involburate vuiau ademenitor in adancul junglei. — O pluta? Pentru ce? intreba Lila. Scaldafi de soarele diminetii, stiteau impreund in‘luminis, acoperifi de roua si cu ochii grei de somn. Dormiser’ in vizuin’ si supravegheaseri focul cu randul. Nu avuseser’ parte de o noapte buna. Se lisase frigul, iar picioarele lui Max, care la ince- putul nopfii fasesera la locul lor, ajunsesera in cele din urma in urechea stangi a lui Fred. Creierul lui Fred frimantase fricile pe care el le ignorase peste zi si le asmutise asupra lui in somn, Se trezise tipAnd in zori, — O vom face din lemn, zise el. Aduna cu mana ceva roua de pe iarba din jur si se freca pe fata cu ea, continuand: — Eo grimadi de lemn pe-aici. — Dar stii si cum? — Am citit o multime de carti despre asta, raspunse el. in cartile cu pricina, exploratorii se lisau purtati de apele raului in timp ce strigau chestii precum ,Partiee baa lucru pe care el nu {l socotea necesar. $i mai citise intr-un articol de pe prima pagin& din The Times despre un tip pe nume Christopher Maclaren, care traise luni fn gir pe o plata, hranindu-se doar cu pesti gi band apa de rau. Daca te luai dupa el, totul era floare la ureche. astal Mereu esti de-acord cu el! spuse Lila. — Lumea o si ne caute! Ar trebui pur si simplu si ramanem aici si ei o si ne giseasca! spuse Con. — Jungla e foarte mare, iar noi suntem mici, fi explica Lila, clitinand din cap. — Eu nu! interveni imediat Max. — Esti mic in comparafie cu miile de kilometri de padure tropical, Max. — Am putea si lansiim semnale de fum, Avem deja un foc - ide ce sa nu-l folosim? propuse Con. — Ar trebui si ardem jumitate de jungla ca s4 obtinem un foc suficient de mare cit sa se-nalte atit de sus, spuse Lila: 4a a7 — Tar un foc atét de mare mai degrabi ne-ar omort decat ne-ar salva, completit Fred. Con fierbea de furie. — Pur si simplu nu vreau, da? Nu vreau nici in ruptul capului si ma ure pe-o pluti si si-mi risc viafa pentru ci altcineva crede cA asta-i o idee buna. — $-ar putea si nu fie o idee buna, dar alta n-avem, zise L Lui Fred i se pusese un nod in stomac gi-ncepuse si-l usture piclea, Mereu i se-ntampla asta cind oamenii se certau. Se ridica in picioare. — Osi fac o pluta. Nu-i nevoie si m-ajutafi daci nu vreti. Construirea plutei dura mai mult si se solda cu mai multe bitéturi decat se-asteptase Fred, dar munca fi mai potoli urletul de spaimi care-i vuia in piept. — N-o sit meargii, zise Con. {si tinea brafele atat de strans incrucigate, incat degetele aproa- pe ca ise-ntélneau la spate. Rana de pe uma inci nu prinsese coajé. — $i n-ar trebui sa ne infometim gi si ne obosim cind n-avem altceva de mancare decat niste larve, Fred ticu gi continua sa rupa ramuri imense din copaci. Cele mai multe erau prinse prea bine de trunchi ca si-i fie de vreun folos, dar descoperise ci, daca se lisa cu toata greutatea pe ele si-si balansa picioarele, din cand in cand, cu un trosnet satisficator, se mai rupea cite una, Lucra din ce in ce mai repede, scuturandu-se de frunzele si insectele care-i cideau in ochi. Odati ce lemnele fura adunate intr-o gramada, Lila le cara pe toate la foc si le aseza unul cate unul deasupra flécarilor. Dupa ce partea de mijloc ardea, rimaneau cu douk buciti de mirimi aproximativ egale, amandoua la fel de lungi pe cat era ea de inalta. — O si tai capetele arse. Macar s-arate misto, zise ea. ‘Taie marginile arse cu o bucaté de cremene, murdarindu-se de cenusa din ce in ce mai mult. 48 — Vreau si cu s-ajut! strigi Max, care se plimba cu pieptu {infoiat prin tot luminisul si culca la pamént lujeri de lian’, pe car apoi fi aduna intr-un morman. _ — Sunt chiar cel mai bun Ja ajutat! continua el, dupa care s puse in fund si incepu si faci Iujerii si vorbeasci intre ei. ‘Dupa cateva ore, Con se eliberi din propriu-i ghem imbufna de membre inclestate si se apropie in liniste de Max. Apucit ur Tujer gi, cu o bucat de cremene, se-apucd si razuiasci scoart: aspra de pe liana ca si scoaté la iveali miezul mai moale, gros c: 0 sfoara si aproape la fel de elastic. Cat lucra, igi las pirul si- acopere chipul, refuzand si priveasca in ochi pe careva, Fred o urmiirea cu coada ochiului. Con era altfel cand luera inainte, paruse toaté numai ghionturi gi gheare, jos-labele-de-pe mine si sprancene incruntate. Insi acum, aplecata deasupra lu jerilor si cu risuflarea thiata de concentrare, prea absorbita d ce ficea, Fred nu se mai simfise niciodat’ asa de méndru de ceva cun se simfea de pluta aceea, care-i distrigea atentia de la zvacnetel de foame din stomac gi din cap. Cara crengile la marginea apei tarand in fiecare man cAte una, iar si iar, croind astfel o potec: intre luminigul lor si malul réului. Con ii intinse un brag de lujeri de liana: — Uite! in loc de sfoara... poate... nu stiu. — Am putea si le bagim in api ca sa se-nmoaie, suger’ Lils — Mersi! O si fie numai bune ca sa legim colturile, Fred. Con dadu aprobator din cap, fara insi a schifa vreun zambet Fred inmuie lianele gi le infaigura in jurul pumnului pan devenira elastice. Mainile i se umplura de ghimpi, pe care ! scoase cu dinfii, Transpira atat de mult, incét bluza i se transform intr-un soi de balti buna de-mbricat. La prainz mancari boabele de cacao crude, care nu erau delo gustoase. 49 — Cand le mananci, parca zici c-aduci o insulta ciocolatei, observ Con. Cautand si se sature, mestecara si miezul alburiu ce cdptusea pastaile si care avea fix acelasi gust ca guma dela creion, — Asta nu-i mancare, zise Max, cu birbia tremurandu-i — Trebuie s-o mananci, Max, altceva n-avem, ii explica Lila. — Are gust riu, continua Max, ducdndu-si pumnii la ochi incepand sa-si smulgi sprancenele, Vreau acasti —Te cred, gi eu la fel, tizise Fred. Isi d&du seama ci nu mai putea suporta alte gangénii pe ziua aia si dadu la o parte ultimele larve de frunze de cacao, Reveni la bucata de lemn pe care o tiia in doud cu o piatra zimfata. — Facem tot ce putem, adiugi el La apus, Lila, Fred si Con pornira in céutare de hrana, tarindu-I dupa ei si pe Max, care nu se mai oprea din bocit, Con giisi niste fructe de pidure moy care cresteau din abundenti pe crengile unui copac. — Sunt fructe de acai! Se mananed gi la noi! spuse Lila, dar apoi se incrunti gi, uitindu-se la snopul din fafa ei, murmur’: Sau... poate ci trebuie si faci ceai din ele? Fred gusta una: — Adue un pic la gust cu murele. cutine, Chiar gi-aga, era o usurare sf ai ce biga in gura. Con incerca si ea una gi oft: — Mice dor de mesele de la scoak — Poate c-ar fi mai bune prijite, suger Lila, ‘Nu deveniri mai bune dupa ce le prajira, insi le mancara oricum. Fred se lis pe vine linga foc i infulec& pumni intregi de fructe de acai, in incercarea disperati de a-si umple bulboana care-i finea acum loc de stomac. In noaptea aceea, se trezi cu o nevoie urgenti i chinuitoare de-a merge la pomoalet’. Dupa cateva minute, Lila se trezi cu daca murele ar avea ceva 50 aceeasi problema, urmata de Con si de Max, care bocea si sirea de pe-un picior pe altul, Una peste alta, nu fu deloc o noapte usoari. Dintr-un vis intr-altul, Fred igi croi cu greu drum spre dimineata si se trezi simfindu-se de parca cineva i-ar fi cirat picioare in burt& toat& noaptea, Se intoarse icnind pe o parte si, printr-o cripitura din peretele de vegetatie al vizuinii, zari mormanul de lujeri pe care {i pregittiserd cu o sear inainte. Sari imediat in picioare. ,Pluta!* isi zise in sinea lui. Mai mult de-o zi n-ar trebui si mai aibi de lucru la ea, In caldura vizuinii, ceilalti dormeau intinsi pe burta. Fred se strecura rapid afara din adapost si fugi spre malul raului, unde depozitase lemnele. Afara era senin, iar soarele bitea cu putere, Pielea i se facuse deja ca de rac, ins cdnd ingenunche king mor- manul de ramuri, abia de simti vreo usturime. Lega toate ramurile intre ele cu liane, in manunchiuri de cate opt, infigurandu-le de atét de multe ori incét pluta deveni verde-inchis, fiecare bucaticd din ea fiind cAptusita cu lujeri Lucra repede, muscandu-si incheietura si injurind printre dinti de fiecare data cdnd ii intra cte-un ghimpe in degetul mare. Construi patru patrate, fiecare de aproximativ doi metri pe doi metri, pe care apoi le stivui unele peste altele, doua cate dous, pentru a forma patrate mai groase, si lega intre ele cele doud patrate obfinute, strangand nodurile cu dingii. — Bleah! facu el, scuipand o ganganie si se ridica in picioare. Pluta avea capetele neslefuite si pete de cenusa, dar era trainica - 0 placa dubki de lemn de patru metri pe doi. Fred 0 tari pana la marginea apei in timp ce broboane de (ranspirafie fi picurau de pe nas in gur’, Si-ar fi dorit din toati ima s& poata face o poz’; aproape ci-| si vedea pe tatal lui cu sprancenele ridicate de uimire si mandric. in cele din urma, se ntoarse fara tragere de inima inapoi in luminis. Primul voiaj Lila fl atepta la intrarea in vizuina. Ghemuita cu genunchii la piept, il urmarea cu o privire furioasi — Fir-ai si fii! Credeam c-ai muri — Am fost la rau. — Data viitoare lasi-ne si noua un mesaj cu baful in fardna! — Da, aga o si fac, Scuze! ‘Ins Fred abia se putea concentra la ce zicea ea. — Plata e gata. Vii sa-i facem o proba? — Max trebuie sa se spele pe dinti mai intai. li miroase gura in ultimul hal, de sperie gi libelulele. Lila rupse patru rimurele gi le zdren{ui capetele cu unghiile pang cand ajunsera si semene cu niste pensule. — Poftim! zise ea, intinzandu-i una lui Fred, $i mu ne cadi dinfii, c-atdta ne-ar mai lipsi. Intr-adevar, era bine si-fi indepartezi o parte din resturile dintre dinti. Ins nu mai avea astampiar. Isi perie dintii in pripa de trei ori si lisa periua si-i cada din mana. — Haideti! fi indemni el pe ceilalfi, desi Con nici n-apucase bine si scuipe, cat se poate de cuviincios, in baltoaca stitut’. Fred fi ficu s& alerge pana la rau, Ceilalti il urmareau giftind in timp ce le-arata unde dublase legiturile gi cum intirise totul la exterior cu ramuri. — Sice vrei acum? $a te-aplaudim? zise Con. In sinea lui, Fred si-ar fi dorit un pic, insa afiga un zambet larg. — Nu, vreau doar si va urcafi pe ea, zise el si impinse pluta Ja buza malului. 52 Aceasta aluneca pe nmol, ajunse in rau, improgcind cu apa {in jur, rimase scufundata un pic pe partea stanga - timp in care red igi finu respiratia ~, dup’ care se-ndrepta. Se legina pe apa, la fel de stabila ca o nava de lupta. In ochii lui, era mai frumoasi decat iahtul oricdrui milionar. De pe mal, Fred finea strans de liana legata de colful din dreapta al plutei. — Pluteste! remarci Max. — Normal ci pluteste, doar e lemn, coment Con. Fred igi croi drum prin apa, isi incrucisa degetele pentru noroc $i se sui pe pluta. Sub greutatea lui, aceasta se clitina gi se scufunda putin, dar apoi igi recipata echilibrul si se lisa leginata de curenfi. Fred o cérmi mai aproape de mal. — Haideti! ti invita el. — Maax, stail {ip& Lila. Inainte sa apuce cineva si-1 opreasca, Max se impiedica si cizu de pe mal cu capul direct in apa. — Ajutooor! striga el, scofand capul la suprafata gi scuipénd namol. Fred il silt de subsuori. Con gi Lila il urmara mai precaute, scrutind apa dup§ piranha. Fred le intinse cate 0 mand aman- durora, Lila accept ajutorul, Con nu. Pluta se clitina pand-si gasira cu tofii locurile, insi nu peste mult timp, cei patru copii stiteau ghemuti pe lemne gi lujeri, leganati de ape. — Merge! exclam’ Max. — Deocamdaté, il complet Con cobind, — Zic s-o udm in josul réului, propuse Fred. — De ce? intrebi Con. $tim c& pluteste cu noi la bord. Doar asta voiai. — Nu-i nevoie si mergem prea departe. Numai cit s-o testiim, ce zici? Sub bolta copacilor, curenfii erau incefi, dar mai spre mij- Jocul raului survoiul se involbura, improgcdnd apa in stinga si-n dreapta, Fred ardea de neribdare si se-avante cu pluta pe-acolo. 53 — Hai si-ncercim! spuse Lila, cdreia ochii ii straluceau de curiozitate, desi degetele i se albisera de cat de tare strangea marginile plutei. Daca avem de gand si mergem pe ea pana la ‘Manaus, mai inti trebuie s-o testim. Fred apuca prijina pe care gi-o fiicuse cu mana lui gi careia ti netezise scoar{a cu capatul unei buciti de cremene, Prajina era de oud ori cat el. Pluta zvicni sub ei, iar odata cu ea gi inima lui Fred. — Ai grija! Nu baga vitez’! Trebuie si ne mai gi intoarcem! zise Con, a cirei piele din jurul nasului si gurii prinsese o nuanga gri-verzuie. Ins& curenfii prinsesera deja pluta, pe care o invarteau, purtand lemnul cu repeziciune in aval, Se scufundar’ putin in api, dar rimaser in picioare, Fred se feri de 0 creangi de deasupra care era gata-gata sa-i intre in ochi. — Ala-i un caiman? intreba Con, aratand spre ceva de pe malul mai indepirtat. ‘Max ii afinti privirea intr-acolo: — Fi-l si plece! — Nu, de unde? E doar un bustean, il linigti Lila, lnandu-1 de mana, dar, pe furig, o privi in ochi pe Con gi gopti: Ar putea fi Fred cirmi mai aproape de mal, cu inima bitand si-i sari din piept. Erau purtafi cu repeziciune prin tunelul de vegetatie. Fred incerca si pastreze direcfia cu ajutorul prajinii. La stanga gi la dreapta lor, copacii pitrungi in apa ardtau precum o cortina de teatru, isi zise Fred, iar raul tinea loc de scen’, Doua pisiri viu colorate, cu burfile galbene, trecur’ pe deasupra. — Papagali Ara! exclama Lila. Cat am incercat s-o conving pe mama si ma lase sa fin unu’.... dar mi-a zis ci Max face el deja destula gilagie, nu mai e nevoie gi de papagal. — Ce ciudat! zise Con. Inainte nu m-am gandit niciodata prea mult la pasari. Pe linga cele de-aici, pasarile din Anglia arati de parca s-au imbricat pentru un interviu de angajare. 54 Razele soarelui luminau raul, care le-arunca pe chipuri risfrangeri verzi si argintii, Fred urma curentii in aval siin curand ajunser’ la o bifurcatie, — Cineva o s& trebuiasca sa find minte pe unde am luat-o, altfel o si ne ratacim, zise el Pe moment, nimeni nu zise nimic, — Daca vrei, jin eu minte, spuse Con, punand capit taicerii. Fred intoarse capul uimit. Con nu i se paruse tocmai genul care se oferi voluntar. — Aaa, chiar am memorie fotografica, adiuga ea. — Serios? o intreba fascinat’ Lila, Adici amintirile tale sunt imagini? Iti amintesti totul aga, sau numai unele chestii? — Mai ales harti, formule gi schite de diverse chestii. Imi plicea sa le scot gi sa ma uit la ele in timpul pauzei de masa de la scoala, La mine-n cap, adica. Ceilalti ma credeau ciudata, — Inseamni ca-s niste prosti, zise Lila raspicat. Mi-ar plicea la nebunie si pot sa fac ce faci tu. Pluta coti strans in timp ce Fred vaslea din greu. — Am facut stanga la dus, deci ultimul viraj la intoarcerea acasi o si fie la dreapta, spuse Lila, — Ai dreptate: la dreapta, spuse Con, zambind larg. Zambetul ii schimba infitigarea cu totul: pometii i se ridicara, ingustandu-i ochii, iar gura i se lati in sus si spre obraji, pana la urechi. Infatisarea ei gen jos-laba-de-pe-mine se evapo- rase, — Dacé strigi tu cu voce tare indicafiile, putem s-o facem impreuna. Numai daca vrei, bineinfeles, Fred continua si vasleasca. Prajina fi facea noi bataturi in podul palmelor, cam de marimea unor monede, ins el nu slibea ritmul. Isi diduse seama ca, daca vaslea intr-un anume fel, prindeau vitezd mai mare. Acceleratia ti arunca lui Max mucii peste fata ca pe niste confetti. Pe rau, soarele era fierbinte si sfre- delitor, dar aerul avea aici un gust proaspat. 55 — Mai repede! strigi Max, care statea in fund gi se legina inainte si-napoi. Nu mai merseri mult si didura peste o noua rispantie; unul dintre brate parea sufocat de vegetatie, aga ca Fred il alese pe celilalt. — Stanga! strigi Lila. — Stinga, repeti Con, dand din cap. ‘Virajul la stanga fi conduse pe un rau mai ingust, care ser- puia lin printre copacii desi. Fred scoase prajina gi las pluta in voia apei, iar ei privira cu tofii raul. Un banc de pesti trecu cu repeziciune pe sub pluta. Max se-aplec& periculos de mult peste margine si-si biga varfurile degetelor in apa. Con avu brusc o tresarire $i i se 2barli parul blond de pe brate. — Ce-i acolo? —Ce-i unde? — Eceva acolo jos. Ceva argintiu, Uite! Un piranha! tipi Con cu 0 voce ascutita. Max, scoate mainile din apa! Scrutara impreuna suprafafa apei, Prins intre ierburi, se zarea ceva mic si argintiu. —Nu migc&, spuse Fred. — Dar ce e? intreba Con, — Ree... cred c& nu-i viu, rispunse Lila, — Un piranha mort? reveni Con. — Si fice... o cutie argintie? Greu de zis, Probabil cd ne joaca feste lumina, spuse Lila. — O si sar in api si vid. Numai un pic, zise Fred. — Nici sa nu te gandesti! riposta Con. Lila il prinse foarte delicat de incheieturs si-i spuse in soapti: — Nu face asta, n-ar fi deloc infelept. — Dar poate ci e un cutit! Pare ceva ficut de om. Vai rog. ‘Tineti pluta aproape. ‘Trebuie s&-vad. Intru si ies imediat: nimic mai simplu. 56 — Fred! il apostrofi Con. Dar baiatul isi dadu jos bluza, tl evit& pe Max, care incerc’ -| prindi de glezni, si stiri de pe pluta. Aici apa era linistit’, ferita de curengi, si-i simfi ricoarea pe piele. Inoti spre fund, Pe masursi ce se scuflanda din ce in ce mai adiane, i se agijau ierburi de glezne, Plimanii fi urlau de durere. Acel ceva argintiu era foarte aproape ~ fl terse cu varfurile degetelor, mai didu o dati disperat din picioare, si reusi si-1 prinda, Era ceva ascutit. — Vite ce eral zise el, célcand apa, si ridicé pumnul sé li-l arate, Insi cele doua fete nu se uitau Ia el, ci la apa, la ceva aflat la cAtiva metri de pluta. — Ce-o fi chestia aia? intreba Lila, Fred privi in jos. Ceva negru serpuia prin api spre el, Ise thie respirafia, inghifi cdteva guri bune de api gi incepu sa se sufoce. — Un tipar! exclama Max entuziasmat. — Un fipar electric! il completa Lila. — Migci-te! strigi Con la Fred, apucind prijina si vislind cu putere, in incercarea de a indrepta pluta spre Fred. Lila ii intinse mana peste marginea plutei. Fred parcurse distanta care-I despartea de pluta mai repede decat se migcase vreodata in viata lui si sari disperat pe ea. Pluta se bilibani sub greutatea lui de parc-ar fi fost beatd. Con sri in capatul opus pentru ao impiedica sa se ristoarne, iar Lila tl apuca cu ambele maini, care, desi mici, se dovedira surprinzator de puternice cand il ridicara. Fred se intinse pe burt, gafaind si privind hipnotizat la apa. iparul era imens. Lung cat un om in toati firea, se strecura intre ierburi ca un garpe gri-inchis, Lila trase adanc aer in piept si, odata cu el, cateva fire din propriu-i par. 37 — Una! exclama ea, expirand. In voce nu i se simtea doar teami, ci gi fascinatie. — Tiparii-s periculosi? intreb Con. —N-am idee, dar daca faci pe cineva fipar... dadu si spuna Fred, gafaind si tusind. Inima stitea si-i sara din piept, dar inghiti in sec si continua: — Nue tocmai un compliment. Deci posibil sd fie. — Foarte periculosi. Elibereaz un soc electric prin apa ca si-si electrocuteze prada, iar apoi o mananca. Probabil c& n-ar putea si omoare pe cineva de mirimea lui Fred, dar in cazul lui Max lucrurile ar sta altfel, raspunse Lila tremurand. Apoi apuca prijina gi, foarte incet, ca si nu riste si-i ris- toarne pe tofi in apa, incepu sa carmeasca pluta departe de locul acela - departe de tipar si departe de coroanele copacilor. — Ce era chestia aia de pe fandul apei? intreba Con. — Uite! zise Fred, deschizandu-si pumnul. Era un dreptunghi de tinichea ruginit’, de culoare arginitie sicu un scris albastru, ondulat. — E doar o conserva de sardine goal! Atat si nimic mai mult! constaté Con pe un ton de dezamigire scarbita. — Da, atat si nimic mai mult, raspunse Fred, stergand-o de rugina gi inchizandu-si strins degetele peste marginile ei zimfate. cutie de sardine in cel mai pustiu loc din lume. Sardine Le lua mai mult sa carmeasca pluta inapoi in amonte, Lila 0 impingea aproape de mal si, cind nu se mai descurcau cu prijina, se ajutau de crengile de deasupra ca si o tracteze, Ramurile co- pacilor erau atat de joase incat, cand ajunsera la bucata de rau cunoscuta, erau deja acoperiti cu tofii de furnici si panze de paianjen, iar pe maini le aparuserd noi zgarieturi — Asta e locul. Mi-amintesc cum se-ncolaceau lujerii aia pe creanga de-acolo, zise Con. Creanga atarna cum nu se poate mai bine deasupra apei, fiind perfect pozitionata pe post de creangi de acostare. Iegea in afard la un unghi ideal, exact deasupra unei fasii de pamant negru amazonian. Fred se ridica in picioare pe pluti, balabanindu-se. — Ai grijal il atention’ Con. Creanga era acum fix desupra capului siu, La intdlnirea cu trunchiul era acoperit& de vreji care, in lumina soarelui, 0 fiiceau de-un verde strilucitor. Fred 0 apuci, innoda o bucla Ja capatul faniei sale din liane gi o agit de copac. — E perfect! E ca un cuier pentru barca noastri! remarci Lila — Chiar ci e perfecti, intari Fred, care rimase in picioare, uitindu-se la creanga pe care o tinea in mana. O cerceti indea- proape si continua: — E perfect pentru ci cineva a ficut-o perfecta, Urma un moment de ticere, intrerupt in cele din urma de Con: 59 — Ce vrei si zici cu asta? Fred nu raspunse. Migca creanga in toate directiile sub wr aceasta pirai de fiecare data sub apasarea méinii lui. Lujerii se incoliceau pe ea ca o sfoard, formand un tipar de opturi — N-acrescut direct de-aici. A fost legata de copac. ‘Max se holba cu gura cascata. — Cine-a legat-o? Tu? — Nu, Maxie, nu el. Altcineva, ti zise Lila in soapta. Fred privi in urma sa, unde o pala de vant riscoli un morman de frunze uscate gi le plimba pe jos intr-un varte). Simfi o fur- nicdtura la ceafa, »Copacii nu pistreazi secrete’, isi spuse el din now. Se-ntoarsera la luminigul lor in gir indian. Fred venea ultimul si, la fiecare pas, se-ntoarcea sa se uite in spate. Freamiitul tu- figurilor parea si-i urmireasca; dar nu era decat vantul, isi zicea’ el, Lila nu avu nicio reactie. — Plymouth e in Anglia, la malul mérii, continua Fred. — Nu stiam c-aveti pesti la voi in Anglia! zise Max. — Normal c-avem pesti, ce crezi cd mancim? fi raspunse jon. — Brioge! zise Max. $i trabucuril — Daci conserva e din Anglia, atunci... incepu Lila, — Atunci inseamni c-a fost adusa de cine gi-a facut tabara ici. Poate de-un explorator, continua Fred. — Cine porneste la explorat cu sardine la el? interveni Con. — Oamenii aduceau cu ei aici tot soiul de chestii, pani i piane sau bibelouri de porfelan. Dac& stai si compari, ardinele-s chiar ceva normal, o lamuri Fred. Simfi cum un val de emotie ti urea in piept. Dac’ cel care tsi fidicase tabira aici era un englez, atunci ar fi putut fi unul dintre exploratorii despre care citise in ziare: unul dintre cei care nu 4e mai intorsesera niciodaté ~ Percy Fawcett, Simon Murphy, Christopher Maclaren. — Aveam 0 carte despre un tip pe nume Hiram Bingham, pare-n timp ce urca pe munte a dat peste-un intreg oras construit le incasi, N-a fost propriu-zis o descoperire, pentru ci unii eruvieni stiau deja de el, dar nimeni altcineva nu mai aflase. Vi i seama? E ca si cum, peste-o mie de ani, ai descoperi deodat& juinele oragului Birmingham, Lila se trase mai aproape. Avea ochii departafi, niste ochi care uteau exprima mai multe lucruri in acelasi timp. Acum radiau de curiozitate. — Am aurit de oragul asta ~ se numeste Machu Pichu, — Da, aga se numea! De obicei inst, exploratorii pur si simplu dispar. — Ca noi? intreb’i Max. — Oarecum, numai ci de-obicei dispar pentru ci-s morti Ceea ce nu-icazul nostru, rispunse Fred. Vantul e mare pisicher. Iti spulberd tot curajul. In foc inci mocneau niste tciuni, iar Fred se lasa pe burt in iarba, cu barbia la o palma de foc, si sufla in el, facindu-si gura foale, Cand focul se aprinse din nou, baiatul avea deja ochii inrositi gi tnnegriti de fur, dar trosnetul flacarilor ii dadu un fio de ugurare. Focul era lucrul cel mai aseminator cu 0 arma pe. care-| aveau, iar cildura sa ti faicea sa se simta protejati. Lila aranja in cere in jurul cenusii incalfarile tuturor, care s udasera pe pluta. — Pot sa vad gi eu chestia pe care-ai gisit-o in apa? intreba ea. Fred i-o intinse. Cea mai mare parte a scrisului era acoperita de rugin’, dar pe fundul conservei inca se puteau deslusi ingre- dientele: Zice ,Ambalat in Plymouth’, tresiri 60 ss — Ne mai trebuie lemne, zise Fred. Pana la lasarea intunericului, aveau si consume ce mai era. yyeau nevoie de atat de multe hucruri, igi zise el: de mancare side p plan, sau de o harta, sau de o nava care si treacd pe-acolo - lar macar lemne stia unde si giseasca. Cand se salta in picioare, privirea i se incetosa. Se simyea din in ce mai slabit si singele care-i curgea prin vine parca se subtia ipa de clip’. La inceput, Fred se migc& repede, cu capul in pamant, scri- ind cate-un X pe scoarta copacilor gi célcand cu atentie printre \dacini si ramuri cizute. insd nu peste mult timp, incetini ritmul, Erau atatea de vazut! (itea lucruri stranii, attea lucruri noi si imense, mustind de lata! Ramurile copacilor atérnau ingreunate de frunze atat de nari, incat ti-ai fi putut coase pantaloni din ele. Trecu pe lang& n arbore in jurul céruia se formase un musuroi enorm de ter- ite, mare cat o cada. 11 ocoli, pastrand distanta. Verdele, care pind mai inainte paruse un zid impenetrabil le culoare, nu era, privit de aproape, deloc verde, igi zise Fred. ‘a de fapt format din mii si mii de nuante: verde-gilbui, de marald, de mugchi, de jad si un verde adne si intunecos, proape negru, care-I ficea si se gindeasci la coraibii scufundate. Fred trase adanc aer in piept si-si spuse ci se ingelase crezind ‘ie irespirabil; era doar dens ~ 0 tapiserie de mirosuri. Pe masura ce mergea, padurea devenea din ce in ce mai leas. Degi stia cd era inc plin’ dup’-amiaza, lumina scidea “iz4nd cu ochii, un verde adanc filtrandu-se prin bolta de frunze i lujeri. Fred auzi ceva migcandu-se intr-unul din tufigurile verzi aare-i impresurau picioarele. — Incé, il completa Con, cobind. Fred continu’, ficindu-se ci n-aude: — $i-a mai fost un tip pe nume Percy Fawcett ~ cuta ruinel unui orag pe care-1 numea Orasul Z. $i la un moment dat, acu nu asa mult timp ~ cred c4 prin 1925 -, pur si simplu a disparut, Si-un alt tip, Christopher Maclaren, a plecat intr-o expeditie c: si afle dacd visul lui Fawcett fusese real. El era preferatul meu; scria scrisori in care povestea cum se trezea si gisea vierm care-i cresteau la indoitura cotului. — Splendid! $i l-au mancat viermii? intrebi Con. — Nu se stie. A trimis 0 telegrami, iar apoi a dispirut, zis Fred gi adauga ezitand: O stiu si pe de rost. — $ice spune-n ea? intrebi Lila. Fred igi drese glasul — ,Va mai seriu doua randuri din acest ultim avanpost civilizatiei pentru a vi anunfa ci-n curind nu voi mai putea s comunic cu voi. Sunt siniitos gi-n buna forma fizica si exista toat sansele ca expedifia si aibi un deznodamant fericit, in ciud: anumitor aspecte care-o fac riscanti.“ Con ridica din sprancene: — Pare un tip fermecitor, ce si zic? — Asa vor ziarele sa vorbeasc& oamenii, ca si cum ar incheiati la toti nasturii. Insa eu stiu ca el nu era deloc aga. Ceilalti ziceau despre el ci era cel mai nebun si mai curajos dintr- generafie nebuna si curajoasi, — $i totusi, de ce-ai memorat chestia asta? Fred sufli din nou in foc, ca si nu se vada ca se inrosise k fati, si spuse: — Imi place ideea ca incd mai exista lucruri pe care nu k stim. La scoali e zi de zi aceeasi poveste. Imi place ideea ci e O! — Alo? si crezi in lucruri mirefe, nebunesti, incredible, acu un pas inapoi gi incerci din nou: Calatoria pe pluta durase toata dimineata, ins dupa-amiaz: —Bidnevatiels grea si verde si vibréind de dogoare inc mai lancezea in jurul lo 63 62 In timp ce striga, ceva ascutit fi zgarie bratul. ‘Trestiri gi se trase intr-o parte, injurind. Simti cum gura i se umple de gustul fricii: un gust de fiere gi tinichea. Ins nu fu- sese un sarpe si nici macar un paianjen. — Fraier mai sunt! murmura Fred. Nu era dectit un tufig. Sau poate nici asta... Se aplecd mai aproape. Era un manunchi de fructe fepoase. — Unananas... sopti el cu voce tare. Entuziasmul descoperirii ti didu furnicituri in varful dege- telor, Probabil c-aga s-a simfit si Cristofor Columb, isi zise el. Intinse mana ca sa rupa fructul din inveligul sau de frunze, dar gi-o retrase bruse gi vizu ci-i curge singe dintr-o crestaitura a degetului mare. — Ahhh... icni el. Isi lua inima-n dingi, smulse cinci dintre cele mai mari fructe de ananas gi-o rupse la fuga ~ 0 fugi putin smuciti, in care verifica X-ul o dati la citiva copaci gi se-ntoarse din drum de trei ori, In cele din urmi, iesi din spatele copacilor a marginea Juminisului, unde fu intampinat cu un fipat: — Inapoi Lila stitea in fata lui Max, cu o mana impingindu-I pe fratele ei in spate, iar cu cealalt amenintand cu un bit beregata lui Fred, In spatele ei era Con, cu pumnii ridicati. — Am adus niste ananas! zise Fred giftind. Apoi, incetul cu incetul, pricepu intreaga scena si spuse zim bind: — Aveati de gind si mi omorati? — Am crezut ci esti un animal silbatic, zise Con, inro- sindu-se pand-n varful urechilor. Data viitoare cind te napustesti asupra noastr’, mcar anunfé sit ‘Max fu primul care vizu fructele de ananas din mainile lu Fred. Scoase un ricnet de bucurie care ficu flacarile sa palpaie gi se agezi in fund, cu mainile intinse: — Mie, mie, mie! Fred risuci fructul in maini, cdutand o cale de acces citre miez. Plin de elan, mugci dintr-o parte, Un spin fi intra in nas gi un altul in gingie, insé sucul se dovedi cel mai minunat lncru pe care il gustase vreodata. Era dulce gi cald gi-i dadea furnicaturi pe limba. — Eextraordinar E ca gi cum ai manca electricitate! exclama a. Con lui o museaturi dintr-al ei: — E mai degrabi ca si cum ar trebui si mergi la rizboi pentru desert. Fred indepiirti o parte din coajéi cu unghiile gi scobi o bucata de pulp’, pe care i-o intinse lui Max: — Poftim! O si-ti placa. Lila statea aplecati deasupra fructului ei, cu codifele atdrnaindu-i in poald. Ridicd privirea si zimbi poznas: — Esti sigur ci nu vrei o bucati de cremene? igi taiase ananasul cu una din bucatile de cremene in forma dle varf de sigeati si scobise din el bucati cat palma, pe care acum le ingird in fafa celorlalti. — Daa, asta s-ar putea si ajute, zise Fred. Cumva, sucul de ananas ii ajunsese pani gi-n urechi, Con pufni in ras, Lila imparti cel de-al cincilea ananas in patru bucati. — Pentru micul dejun, preciz’ ea, dupa care infagura fiecare bucaté in cate-o frunzi mare gi le ageza Kinga vizuind. 64 — Maaax! strigi ea din now, uitindu-se dupa el prin tot lu- minigul; ridicd glasul pana cand chemarea ei se transforma intr-un lurlet: Maaaxiiie! Unde eesti? Con se napusti afar’ din vizuin’, — Ce s-a-ntamplat? Sunteti bine? Apoi zari chipul indurerat al Lilei, — Max! Copil cretin si fara minte! Daca |-a mancat... — Nu! zise Lila repezind-o, Nici si n-aud! Tar apoi, mai tare, spintecind aerul cu glasul ei: — Maaax! MAAAX! —N-o fipe linga rau? sugera Fred, — Zic si ne-mpértim. Eu ma duc la rau gi tu te duci inapoi in avion, da? spuse Lila si o gi zbughi impleticindu-se, buimacita le fric’. Maaax! Fix atunci, unul dintre copaci chicoti. Max se ivi din spatele unui cedru de la marginea luminigului, — BAU! ficu el, dand din maini si din picioare gi scotand mba la ei, Sunt treaz de céteva ore. M-am plictisit, — Max! exclami Lila, aruncindu-i o privire taioasa, feroce. ricugor impielifat! Daca te mai prind ca faci asta vreodat, 0 sA spun lui Papa cind ajungem acasa gi-o si te bata cu pantoful. — Ba nu! se bosumfli Max. Nu m-a batut niciodata! Lila il privi cu atentie, mijindu-si ochii: — Unde-ai fost? Secret! — Tu ai mancat ananasul? — Secret! rspunse el din nou, stergandu-se vinovat la gura. — Maxt il ameninta Lila, inclestandu-si pumnii, Daca ai \incat toaté mancarea, nu-mi pasa ce-ar zice mama, o si-fi dau de nu... Max igi inclest’ buzele gi clatina din cap. Ta-mi-n brate, Lila! implora el. Zi-ne unde-ai fost, Max! Abacaxi in dimineata urmatoare, Fred se trezi buimac, cu mainile pline de iarba si mugchi. Cosmarurile ii deveniseri $i mai urate, Clipi de mai multe ori, privind in jur. Nu era in vizuina, ci zicea intins in luminis, pe langa balta. Visase ci-1 aude pe tatal lui plan gind, ceea ce n-avea niciun sens; tatil siu nu plansese niciodata in viata lui, Visase ci fuge acasi, Probabil c4 dormise profun si-si tardse trupul prin luminis. In jurul lui erau petice de iarba smulsa. Igi sterse noroiul de pe fata si-gi croi drum inapoi in vizuina, Lila si Con dormeau, cu pletele amestecate laolalt’, Dar ananasul nu era acolo, Si nici Max, Lui Fred fi lua céteva clipe si se-asigure ci nu dormea inca, Apoi siti in picioare, goptind: — Te rooog, nu asta. Nu, nu, nu! Insa nu era nicio urma de oase sau de singe. Cu siguranta c un jaguar ar fi Lisat nigte oase in urmé, nu? Fred o zgaltai pe Lila ca s-o trezeasca: — Max a dispar — Cevreidelamine? murmura ea, strangindu-si genunchil sub barbie si gonindu-l, Mdooorm. — Max nu-i aici! — Cee?! exclami Lila, ridicindu-se imediat. Degi inca umbriti de soma, ochii ii erau mari de spaims. — Maaax? strigi ea. Sari in picioare gi se repezi afar din vizuin’, zgariindu-se i spini la iegire, 66 7 ziic daci ma iel in brafe! fi spuse Max ci imediat incepu si se zguduie de plans. 1a¢4i de furie, dar il Ina in brafe gi scancetele incetar’ ‘imediat. — $8 nu crezi c& poti si faci cum vrei tu doar pentru ca t Pui pe plins! il avertizi Con, tintuindu-l cu privirea, Surpringi, cei doi vulturi igi luara zborul, insi cel din copac Eli ‘ambi. Pe chipul situ nu se mai zrea nicio lacrima, ar igi infoie penele, Era mare cat un labrador si urmiirea cu o — Ba pot! zise el. infometata micul animal. — Acum spune-mi, unde-ai fost? il iscodi Lila, apucindu- De pe creangi, acesta mieuna ca o pisica. Era gri-m; cu de barbie, Unde-i ananasul? .-ai furat? L-ai mancat pe tot? a de culoare crem, un bot ca de caine si doi ochi negri, imensi. — Nu! Am vrut si-1 impart cu animalul. le lungi gi subfiri ca niste oase de ghind se terminau cu niste — Cu ce animal? weare curbate. Era atét de mic, c& ‘incdpea in ciugul palmelor. — Cu maimutoiul! Lila fugi spre copac, se agit de cea mai joasi ramura gi in- —Unde asta? /pu si se cafere impingand cu picioarele-n trunchi, Simtind cum — Pe lang’ pomoalete! rispunse Max botos. N-am facut opacul se hajfna, vulturul dadu din aripi, croncani § era foame gi m-am purtat frumos cu el. orul, Tarandu-s las din brafe pe Max. Baietelul scoase un scancet, dat emurau genunchii si gafaia neobignuit de tare. Se agezi pe creanga de care era agafat animalul si incepu si ’indu-se strans de craci cu ambele maini, Cu Fred fu cuprins de un entuziasm neasteptat. Lila incepu s fagi pe cirarea pe care o eroisera spre palcul de copaci din jurul pomoaletei biiefilor sic Max era striduia din risputeri, ted 0 auzea de jos goptindu-si rugic cu picioarele ina pasul cu Cand ateriza pe pamant, se impiedici gi fu ct pe ce si cad, — Mai inceeet! scnci el. ar avu grija si-si fink mult deasupra capului bratul de care era Trecura de pomoaleta gi, iesind din bataia soarelui, patrun: igijat animalul. sera in desigul de copaci. Max fugi spre ea. Deodati, Max se opri. — Ce eee? Lasi-ma si vid! | arti el spre o creangi joas. Vedeefi? Nu minfeam, — Eun lenes, un pui de lenes! rispunse Lila cu vocea su- Deasupra lor se indlta un copac mare, cu flori albe. Pe din crengi atarna un animal mic, care nu aducea cu nimic di ceea ce vazuse Fred vreodati. Animiluul privea cu ochi mari vultur care-si ficea veacul pe crengile de deasupra lui. 68 69 — Hai si ne jucim cu el! zise Max, apucand-o pe Lila de bra. — Nu! Si nu te prind! O si-1 ranestt il opri Lila, apucandu-] de incheietura. Pe urmi incepu si legene puiul de lenes la piept. Fratele gi sora ficura un schimb de priviri urate. — Ba nu, n-o si-l rinesc. O si am grija. — Maxie, nu-i voie! E inspaimantat; n-are 0 mami car si-l protejeze. Uite cum tremuriil — Dar eu il jubesc! insist’ Max, ajuns in pragul unei crize d plans. — Dar n-are nevoie de tine si-l omori cu dragostea ta. Ai nevoie ca noi si ne purtim delicat cu cu noi in tabard, Maxie. Tu poti si iei ananasul. asternu lenesului.un pat pe burtica si, pe cand micul lene: — Nu! i-o reteza Lila, asezdndu-se pe jos. Lasi-I si-si tragi sufletul. Lenegul tremura si ea tremura impreuna cu el, Lila emana pri nedeslusita. Probabil ca-n astfel de momente cd ‘mai indicat e si-i lagi pe oameni cu ale lor, devorai brusc de o pasiune sunt impre} Sau si plinga! Se didu un pas in spate, lisind-o sa respire. Extrem de lent, lenesul cobori din patul siu si se indrept spre Lila, Ajunse la pantofii ei si ~ atat de incet, incat Fred e sigur c&-i auzea mugchii contractandu-se gi relaxandu-se pe sul bland - se tari in poala Lilei. Cu o eleganta bizara, usor smucit Ienegal intinse mana si apuca ananasul cu ghearel. Lila parea sd nici nu mai respire. Ins araita de parca o lumii rizbiitea dinkiuntrul ei io invaluia intr-un halo in mijlocul paduri Lenegul se chinui s& aranjeze fructul in asa fel incat si poat mugca din el, insa Lila nu se mica. Statea neclintita si il prive 70 cum se intinde din ce in ce mai confortabil in poala ei. Lui Fred i se prea ca se migca ca un calut de lemn neuns. ridicd privirea si-si aminti in sfarsit de ceilalti. — N-am vazut niciodat unul in,carne gi oase, sopti ea. ntotdeauna mi s-a spus ca lenegii sunt lenfi si tampiti. Eu inst cred ci-s lenfi aga cum un spectacol dé balet e lent, Apoi, cu o infinita grija, atinse cu un deget pieptul puiului de lenes. — Pot si-i simt inima, Bate rapid, Nu te-ai astepta la un ritm. a asta. Lenegul termina de mestecat ananasul. Apoi se cifird pe braful Lilei gi se prinse de ea, aproape de umir, odihnindu-gi capul sub urechea ei dreapta, unde scoase un mic sforait, care zburli un pic pirul — Trebuie si-i dim un nume, rise Con. — N-am botezat niciodata nimic, spuse Lila, sucindu-si gatul £a sa se poata uita la lenesul care, extrem de incet, incerca si-i manance lobul urec! — N-ai niciun animal acasa? o intreba Fred. Pirea ciudat ca o persoani care in mod evident era destinatii si sca inconjurata de alte vietii si nu aiba animale de companie, — Nu mis-a dat voie niciodata, I-am rugat gi i-am tot ragat, Jar Mama gi Papa se muta foarte des cu serviciul si mi-au spus ii n-ar fi corect. la privi puiul cu maxima concentrare. Miji ochii, iar buzele mara un cuvant. — Cum il cheami? ‘Tre’ si ne zici, Nu poti si fii secret! o rug Max. — Abacaxi, rispunse ea. — thim, bun aga! incuviinfa Max cu autoritate. — Cuuumt? zise Cor — Abacaxi. Asa se zice-n portugheza la ananas. Prescurtat, aca. raului, Asa c& sunt cincizeci la suta sanse si murim, zise Con. — Lilaaa! Asculta-mat! o sacai din nou Max. — Dar sunt cincizeci la suta sanse s& triim! replici Fred. ‘Con zmbi superior, iar el igi infranse doringa de a arunca in ea cu mucii lui Max. — Tu te-auzi ce vorbesti? fti dai seama ce dereglat suna asta? Maimutele gi albinele zise Con. Junglele, igi dadu seama Fred, erau pline de cotloane si — Lilaaa! o trase mai tare de sosete Max. Ai vazut, ai vizut? unghere in care se ascundeau secrete, Ins acestea ieseau la iveali Ai vazut cum s-au bitut maimufele cu-albinele? pe cele mai neasteptate cai, Se gandi ci n-ar fi gisit in vecii vecilor — Ce tot spui acolo? il intreba ea. bucata de hartie care a schimbat totul dacé maimufele, furnicile Baca se Tungise pe unul din umerii Lilei, cu labele din spate si albinele nu gi-ar fi unit forfele sa-i ajute. cuibsrite la subraful ei, Lui Fred i se pirea ci arata ca epolefii de Max fu primul care le vazu, mai tarziu in acea dupa-amiaza, pe vechea uniforma militara a tatalui su. Intins pe spate, se uita la cer in timp ce, adunati in jurul focului, — Maimutele au cAstigat! Le-am urmiarit eu! zise Max. Lila, Con si Fred incercau s4 incropeasca un plan. — Despre ce vorbesti, Max? il intreba Lila, saltandu-I de jos Problema era ci, in ciuda faptului ca i se spusese foarte ck si silindu-I s-o priveasca drept in ochii care-i sciparau de furie. sf stea locului, Max tot incerca s& exploreze; gi nu era decat un) Credeam c-ai stat in vizuina! $tii cd n-ai voie si umbli. Doar {anc de cinci ani in ditamai jungla. -am zis! Daca nu pot sii am incredere-n tine, 0 si te leg de — Cit de sigur esti ca pluta o si reziste? intreba Lila. mine. Fred cAntiri situatia - pluta era lata gi rezistenta, intarité Max se imbufna. cu-atatea straturi de hujeri, incat devenise mai degraba verde decal — Nu m-am dus departe, Am stat la distanfa fiindc’ nu-mi maro; arata ca un petic plutitor dintr-un teren de crichet, Dar, se plac albinele. gindi el, probabil ci si pilotul fusese la fel de sigur in priving: — Maxie, nu mai mingi! Nu nicio albind! Am vazut tot soiul avionului, de gaze rburatoare ~ furnici, gandaci, {anfari -, dar nicio albina. — Destul de sigur, rispunse in cele din urmia, dar apoi int — Erau acolo, in varful copacilor! zise Max, ariitand spre cea- privirea lui Con. Aproape... sigur de tot. $i-oricum, mersul ps itd parte a luminisului, unde cresteau niste arbori de cauciuc inalti, jos ne-ar lua saptimani intregi, Stim ta Manaus e pe Amazot Lila privi peste capul lui Max. deci daca navigim pe rau ar trebui si ajungem. — Ai visat, Max, sau e de-adevaratelea? ‘Max se apropie gi se ageza pe picioarele Lilei, tragand-o d — De-adevaratele: gosete. — Nute cred! — Lilaaa... facu el, excavind niste muci din nas si ster: — De-adevaratelea! E de-adevaratelea! zise Max furios. Mai- gandu-se pe iarba, mufele s-au spalat pe maini cu furnici gi dup-aia s-au batut cu al- — Numai c4 nu stim daci Manaus este in susul sau in josul R — Habar n-am ce-ncerci si descrii, dar suna ingrozitor, zise Con. Max se ridica, se puse pe urlat si-ncepu sa bata din picioare, cAlednd-o din greseala pe Con pe degete, care url de durere gi-1 plesni peste glezne. — Aaauu! Doare! — Nu da-n ell zise Lila. — Nu suntefi deloc atente, niciuna! Ascultati ce zic! spuse Max, Fred se ita la el ~ baiefelul avea o privire nefericita si-un pic furioasa. — Te-asculttim, Max! il asigura el. — Nu! Hai cu mine! ‘Max o lui de mana pe Con gi o trase dupa el spre copaci, tropaind hotirat din picioruse. Con se arita surprinsa, dar se Lisi condusa, urmandu-l in pas alergitor, Nu zise nimic despre starea mainii lui Max, lipi- cioasa din cauza unor substante necunoscute, Fred si Lila fugira dupi ei. — Acolo! Acolo erau! strigi Max. Ariti cu degetul un muguroi de furnici, 0 impunitoare structura bulboasa care iegea in relief din trunchiul copacului precum un burdihan. Nici urma de maimute. — Erau aici acum numai un pic! O sa se-ntoarci ele! zise Max. Neincreziitor, Fred se triinti pe jos. Max se-agezii pe picioarele Lilei in timp ce Baca zAcea agafat de bluza acesteia. Fred descoperi ca nu era deloc usor sa stai locului fara s ai ceva de facut. Lucrurile la care incerca att de tare sd nu se gindeasca - chipul tatilui su, vocea mamei - il asaltau. $i gan- uri mai sumbre ~ imaginea lor patru, infometati si nestiuti de nimeni in luminigul verde - i se insinuau in minte. Incerca sa fluiere, dar igi simjea capul greu si nu izbuti decat sii scoata un soi de suierat. 74 — Fred, o sa sperii maimutele, ii sopti Lila. Deodat’, maimujele fi ficuri aparitia, Erau trei, de un cafe- niu inchis, cu membre vanjoase gi fe{e blande. Fred le urmarea fermecat cum:se fugireau intre ele prin copaci gi tranciineau neincetat. Se harjoneau printre ramuti, dnd coada intr-un du-te-vino continuu, Cea mai mare dintre ele, o mam cu un pui care-i atarna de gat, puse labele pe mu- suroiul de furnici. Insectele fi navalira pe degete si pe brate, nnegrindu-i efectiv blana, Apoi, imediat, inainte ca furnicile si puce s-o piste, maimufa isi freca palmele. Con il prinse de manec pe Fred: — Omoara furnicile? Fred vizu cum maimufa isi apleaca nasul in dreptul labelor si inspira puternic, — O fica un soi de parfum? Sau ca un drog? intreb’ Con. Brusc, ca la un semnal, toate cele trei maimute se-ntoarser’i si se indepartara, sarind din copac in copac. — Hai si Je urmarim! suger’ Lila. Nuee usor sa fii pasul cu nigte maimute daca intmpkitor nu sti si tu una gi dacit n-ai mai mancat ca lumea de zile bune, Tofi patru erau slibifi, iar Lilei fi tremurau mainile, Con se albila fafa in timp ce alergau dupa maimutele care se faceau nevazute printre copaci. Maimufele {opaira pe ramurile bogate ale marilor arbori de cauciuc gi se oprira acolo, — Albine! V-am zis eu! exclama Max cu satisfactie. ‘Mult deasupra lor, atat de departe, incat le aparea in ceafi, era stup enorm, invelit intr-un strat de rigin’, din care riz- itea un zumzait incredibil de puternic. Pe scoarta copacului se scurgea miere, Lila ficu ochii mari gi-I stranse mai aproape de ea pe Baca. — Nuataca lenesi, nu-i aga? in timp ce priveau, mama-maimufa se apropie de’ stup, 75 strapunse stratul protector $i igi vari labele adanc inauntru. Rupse 9 bucata de fagure si musca din ea, iar céteva picituri de miere se scursera in capul puiului ei. Albinele zumzaira furioase, dar nu se apropiari indeajuns ca s-o infepe. Lila privea intreaga scena hipnotizata. — Cred ca albinele n-au atacat-o din cauza mirosului de pe labe. Trebuie sa fie un mitos care fine albinele departe, — Hai si-ncercim gi noi! zise Fred, care era deja in picioare. — $i dac& nu functioneazi decat la maimute? interveni Con. —N-o s-aflim niciodaté daci nu incercim, Se gandi la masa, care-ar fi constat din ananas, daci mai rlmaisese vreun pic, sau daci nu, din latve de cacao. — N-ai vrea nigte miere? intreba el. — Ce-ar fi sit te mai gi gandesti un pic inainte sa... Dar Fred 0 zbughise deja. Reficu drumul inapoi la musuroiul de furnici si, gafaind, fi astepta pe ceilal{i si-1 ajung’ din urma, Apoi puse mainile pe marginile acestuia gi furnicile fi nivalira pe degete, pe palme si pe incheieturi; arita de parca gi-ar fi tras pe maini o pereche de manugi negre. — Gadila, zise el. Furnicile erau atat de mici, incat ziceai ci-i acoperit de puncte de suspensie, — Acuma freaci-ti mainile! fi porunci Max. Repede! Repede, ca maimufele! Citeva furnici ti urcara pe brafe pani aproape de barbie, ins nu pareau interesate si-l muste. Simfindu-se pufin vinovat, isi freci palmele si-apoi inspiré mirosul, care era atat de puternic, incat il fitcu sa tuseasca. — Stifi cand va pun chestii pe zgarieturi la scoala? E ceva de genu’ — Ca un dezinfectant? tntreba Lila. Urménd exemplul maimutelor, se unse pe fafa si pe brate. 16 vit o clipa, dar apoi aduna mai multe furnici si, ca sa fie sigur, se frecd cu substanta si pe picioare si pe glezne. Con fi lui mana ca si-1 miroas’, — Miroase a amoniac! Ca sarurile aromate ale matusi-mii. Fugira inapoi la copacul cu miere. Lui Fred i se paru ca ceilalfi se tineau mai la distanga ca de-obicei. — Mirosi ca o idee proasta! A pastile! fi spuse Max. dati ajungi lng’ copac, Fred ii ridica privirea. Trunchiul era imens, iar albinele preau un nor indepartat. — Esti sigur ci nu vrei si te gindesti un pic inainte? Sa facem un plan micar? il intrebi Con. — EOK, n-o si pitesc nimic. Dintotdeauna fi plicuse si se catere in copaci. fi didea senzatia cé exploreazi un tiram necunoscut din inalturi. Ceilalji il priveau: Lila cu interes, Con c-o spranceani gi cu wa de sus ridicate, iar Max cu degetul in nas. Fred se agi de-o creang’ joasé gi se silt fn sus, Max tl incu- rafi. Bajbai cu picioarele dupa un punct de sprijin, pana cind didu peste un nod de pe scoart si se propti in el ca si se impings in sus. Simi imediat ci era intr-o situafie cu totul diferit’, care n-avea nimic in comun cu cifiratul de-acasa. Muschii ii erau slabifi gi nu- ascultau la fel de bine, iar brafele gi picioarele aveau mai pufina forfa si sprinteneala, Isi ddu seama gocat cd nu veri- ficase lemnul, s& nu fie putrezit. Sub greutatea lui, copacul scirtaia ca balamaua unei porfi de urias. — Cacat! sopti el foarte incet. Se prinse de creanga urmitoare, si-apoi de urmatoarea, in limp ce incalfZrile fi alunecau pe scoar{a neteda. — Oooff, uitati-va la el cum o si-gi rupa gatul! o auzi pe Con exclamand de jos. —N-o s& pifeasc nimic, o s& vezi, fi rispunse Lila, — $i dac-o s& paijeasca, ch? O si ne fie si mai greu riticigi pe-aici numai in trei. Apoi strigi la el: — Freeed, coboar’, te rog! Fred n-o lua in seami. Se catira din ce in ce mai rapid gi mai sus, Se agezii cu ambele picioare pe o ramura groasi si se uitd in sus dupa ceva bun de apucat. Deodata, creanga de sub el cedi. Picioarele ii vinturara prin aer si lovira trunchiul copacului, iar el didu si se agate de ceva cu mainile, simfind cum degetele-i fug pe suprafafa alunecoasi. Reusi in ultima clipa si apuce cu dreapta o alta creangi, orbe- caind cu picioarele in céutarea unui punct de sprijin. Talpile sale intdlnira din nou o ramuri rezistenti, Incerca si se ridice din brafe pana la urmatoarea priza, ins’ sile simi fir’ vlagi, inutile, de parci-ar fi fost de calfi sau de paie. Impietrit de groaza, se sprijinea pe un nod de pe trunchi gi se finea strains de creanga de deasupra. Incerci si nu se gandeasca. la ce fafa ar fi facut tatil situ dac-ar fi auzit c& fiu-siu murise cat&randu-se intr-un copac. — Uite-te la el! $-a impotmolit! se auzi Con de jos. — Fsti OK? strig’ Lila. — E clar ci nu-i OK! Eu n-am de gind sa stau aici gi si mal uit la el cum moare, zise Con, Apoi, varandu-si capul intre umeri, merse apisat pan’ la copac gi-ncepu sa se cafere, cu maxilarele inclestate ca ale unui boxer, Se misca un pic feapéin, dar fir’ ezitare, in ciuda mainilor si genunchilor care-i tremurau, Fred 0 urmari pana cand se opri la cateva crengi sub el, de unde privea in sus, imbraisdind strans trunchiul copacului, cu gleznele tremurandu-i de frica. — Ce cauti aici? o intreba printre dinti. — Ificer si cobori. — Nu! Mai am de urcat! ii rispunse Fred, — Atunci vin gi eu. —De ce? 78 — Pare ci te-ai blocat. ~~ Nu m-am blocat, zise el, desi stia ci nu e adevitrat ~ nu-si mai simtea deloc brajele. Se uit in jos la Con ~ chipul ei era complet alb, atat de alb cat baitea in vinefiu, insd plin de hotirare, Fred incerca si afigeze ind dezinteresata si intreba: — $i chiar dac-ag fi, cu ce m-ai putea ajuta tu? — O s-o iau in fata si-o si testez crengile. Inci o sperietur ta si pun pariu c-o s& cazi gi-o si mori. — Nu mi-era frica, zise din nou Fred, iar cuvintele ti iegir pe gura aproape fara voia lui, — Ba fi-era! il contrazise Con, privind in sus. $i mie mi-e fric& acum. Na c-am zis-o! Apoi o lua in fafa. Inainta mult mai incet decat ar fi ficut-o el si chipul ei avea 0 expresie care aducea cu furia, insi urca fra evitare, testind cu picioarele fiecare creangi si stergandu-si mndinile de fusté dupa fiecare migcare, Fred isi dezlipi cu chiu, cu vai o mana de pe creangi, ignora vacarmul de nedescris al fricii si porni pe urmele lui Con. Pe masura ce Fred avansa, migcarea si ritmul clfiiriii preluaré incetul cu incetul controlul asupra fricti si respiratia fi reveni la normal. Incepu si se zireasca stupul, in jurul céruia toiau sute, dac& nu chiar mii de insecte zumzaitoare, - Albinele nu prea au niste mutre incurajatoare, nu fi se ire? intreba Con, cu o voce mult mai ascufiti decat de obicei © repede, ca sa putem si coborim, — Stai un pic, tizise el, Cu picioarele tremurandu-i usor, Fred se ls pe vine pe -anga si-si indesa nigte frunze in nari, pentru ca albinele sit 1 poata intepa in nas, — Sa nu te-apropii prea tare, c-o si te intepe! o avertiza el pe Yon, De jos, de la mare distant’, o auzi pe Lila incurajandu-k: 79 — Hai, poti s-o faci Max, deloc incurajator, tipa: — Dar daca cideti amandoi, va suparafi dacd vi mancim? Cu un braf incolicit in jurul unei crengi groase din dreapta, Fred se ridica in picioare, intinse celalalt brag in stanga sus, dea- supra golului care se cisca sub el, gi-si vari mana in gaura cat pumnul pe care o ficuse maimuta in stup. ‘Zamzaitul se intefi si deveni mai amenintitor, dar Fred se inu tare, Albinele ti dideau tércoale innebunite gi céteva chiar se indepartara brusc la atingerea pantalonilor lui scur(i, ins nici mécar una nu-iatinse pielea. Victorios, rupse o bucata de fagure, urmati de inc’ una. — Merge! exclami el. O albina ii intra bazaind in gura. Injurd gi o scuipa afara scu- turindu-si capul, simfind in acelagi timp cum copacul se zgalfaie cul. — Unde si le punem? intreba Con. — Am putea s-aruncim bucitile de fagure jos la Lila, dar s-ar putea si se prinda in frunze. — Daca toata chestia asta a fost de pomani... incepu Con. — Stai aga, ci mi-a venit o idee. Ii ficu din nou curaj -si petrecu un brat pe dupa o creanga, ‘Cu mana liber’ igi bagi bluza in pantaloni si-apoi arunca fagurii in san. La sfarsit, igi linse degetele. — Bleah! Uitase ci le avea pline de praf de pe scoarta copacului, pre cum gi de rimésitele furnicilor, dar cl gust nemaipomenit, care-i didu fiori de plicere. — Pot si gust si eu? intreba Con. — Credeam ci vrei si cobori. Con tremura atat de tare, incat fi jucau genunchii, dar isi indlta semet barbia. — Dac’ poti tu, pot si eu! 80 Fix cind incepu si coboare precaut pe trunchiul copacului, ied il ziri: era rogu, de marimea unui mar gi fusese strans legat cu lujeri de o creanga. Ise tiie risuflarea, Se lisd un pic pe spate ca si-l vad mai bine. — Fred! Mai bine nu! strigi Con la el. — Sunt OK! zise el, dupa care apucd un manunchi de crengi si-iatrase atentia lui Con: Uiti-te un pic in sus! Chestia rosie nu era o planta. Nu avea textura a ceva viu. — Ce-i aia? intrebi ea chiorindu-se. Nu vad de frunze. — Cred ci-i ceva de piele. — Gen... 0 geanti? — No, altceva. Ti dadu ocol cu grija si mai urcé putin. Cu mainile tre- nuréndu-i, dezlegi obiectul de pe creangi cat de repede putu. Ramura pe care se oprise era groasd gi se-aseza calare pe ca. Con se apropie gi ajunse in dreptul lui, imbratisand tranchiul cur un brat nesigur, —N-o deschide acum! Asteapta si coborim, prostovanule! — Ma uit un pic, ataital zise Fred. Era un siculet rosu de piele, care se strangea cu un § de piele, Pe fundul lui inca se mai zareau ramisitele in relief ale ior litere aurii, Era greu. Il deschise cu maini tremurdnde si coase dinduntru o bucata de metal. cutie de tutun, zise Fred. Cutia era ruginit’, dar mai putin decat conserva de sardine. — Da si vid gi eu! il rugi Con, Pe marginea cutiei era scris ceva, Pronunta cuvintele cu voce e, ca gi cum ar fi rostit 0 vraja. — ,Tutun fin Collier. London, Piccadilly. — Maie ceva, zise Fred. Copacul se legin’ brusc din cauza vantului si obiectul pe re tocmai il zarise ii aluneca printre degete. Il prinse tn ultimul oment - era tot ruginit si aspru la atingere. ur tot 81 Deodati, Fred ii iti capul de sub o ramura stufoast sise treat | inisor deasupra boltii padurii Sub el se vedea raul care serpuia sclipiri mov si argintil. De-abia reusi si-si stipaneascd emotia. ya exact aga cum isi imaginase cand, tolinit intr-un colf al ibliotecii, citea cirti de aventuri. — Uiti-te! o indemna el. —Da, vad! rispunse Con, fix dé sub el, cu ochii strans inchis Raul plin de unduiri gi ramificatii se intindea pe kilometri kilomet, disparand la orizont la poalele unui munte. In timp ¢ Fred privea in jos, 0 maimutii cobor! in vitez dintr-un copac | siri mai departe, incolacindu-si coada de crengi cind trecu in dor pe Langa el. — Deschide ochii, Con! Trebuie sa vezi astat Con deschise ochii, la inceput timid, apoi mai mult, imanand in cele din urma cu ei ciscati. —Nu mi-as fi imaginat niciodata... e incredibil de frumo: Fred se gindi ci totul arita de parci cineva proiectase ajul cu un singur scop in minte: ca lumea si fie cat mai Ibaticd, mai verde gi mai plina de viata cu putings. ‘Cu gr, Ist desprinse o mana de copac. Gustul frici incepu si fac simi prezenfa, dar Ered bagi mana in buzunar, scoase lirtia si o despaturi. Tse plea ci tocmai avusese loc un mic miracol verde, Harta prespundea exact cu ceea ce se agternea dinaintea ochilor sai. c-ai fi zis c-a fost desenata fix din acel Joc sau, in orice caz, intr-unul foarte apropiat. — Aici suntem noi, sopti el, analizind harta. ~ sila cotitura aia de-acolo am acostat no, il completa Con. Pe harta erau desenate lini curbe care formau un model ‘omplex, iar acesta corespundea exact ~ saul aproape exact ~ lumii intindea sub ei. — Dar X-ul unde e? intreba Con. Fred igi duse mana streagind la ochi: — Un briceag! exclama el. — Asta e tot? — Cred ci da. Facu vant unei albine ratacite gi deserta siculejul in palma, Din el cézu o bucata de hartie. — Ce-i aia? O scrisoare? intreba Con, Era o pagina rupta din filele albe de la sfarsitul unei carti trasati cu cerneala si marcat cu litere mari de tipar. intr-un colt erau schitate punctele de pe busola. — O hart! zise el. Ise zbarli pielea de emofie. Fred cunostea puterea hartilor Hirjile trimiteau spre lucruri ascunse, erau schie ale tainelor lumii "Analiz harta, Era desenatd in cerneala, iar culoarea incepus si se sterga acolo unde se impaturea hartia. Afluentii erau marcat} cu linii subgiri, iar ceea ce el presupunea a fi Amazonul ~ cu linie groasa, in colyul din dreapta sus era un X, scrijelit atat d apasat, incdt penia stripunsese hartia. — Ce crezi ci reprezinta? $i ce marcheaz X-ul? Ochii lui Con seaparau de curiozitate ~ parea sa fi uitat cas aflau la treizeci de metri indltime. — Nu stiu, fi raspunse Fred, uitindu-se in sus. Copacul in care stiteau era mai inalt decit cei din jum “Aproape de varf, unde se subfia lund forma de jepust, depase cu mult coroanele celorlalti arbori. — O si ma duc mai sus. Dac& ajung deasupra celorlalfi co~ paci, s-ar putea si-mi dau seama. ‘Nici s nu te gindesti! Ar fi nebunie curati! Acum doar’ te dai mare pentru ca fi-e rusine ci ti-a fost fricd mai devreme. Fred simi cum i se-nrogesc urechile. — MA duc. Vrei si cobori sau vii cu mine? — Mai intrebi? Vin gi eu! ti rispunse Con cu o mind grava. Ureara incet, verificand fiecare creanga pe misurd ce ramurile: se subfiau, devenind mladioase si nu mai groase decat o furculita. 82 83 — Incolo! Dar nu vad nimic. Orizontul era doar o pata verzuie. Fred nu putea si desl seasca unde ajungea raul. — Ar trebui si marcim pe harti unde suntem. Un fel di »suntefi aici’, suger Con. Uitindu-se la mainile sale, Fred observa ci thieturile de p dosul palmei, pe care le cipitase in urma accidentului, abia in- cepeau sa se vindece; mugca coaja de pe una, stoarse o picatura de sdnge si insemna cu un punctulet rogu pe hart locul unde aflau. — Ce scarbos... Bund idee! zise Con. Fred zambi satisfaicut, — Hai si coboram. Avem miere la masa. Cobort din copac mai repede decat ar fi trebuit. Se zgarie zdravin intr-un nod de pe la jumitatea trunchiului si o creangit {i intra in ochi, Con il urma mai incet, soptindu-si indicaii pe parcurs. Cand ateriza cu picioarele pe pimant, mierea i se scurgea deja prin bluz’, dar inima ddea si-i sari din piept de bucurie. — Triesti! exclama Max, care-gi arunca brafele in jurul pi- cioarelor lui Fred si incerca sa-I muste de genunchi pentru a-i sirbtori intoarcerea. Tocmai ne gandeam c-o si te mancim, — Incearcé si nu pari atat de dezamagit, ii zise Fred zimbind. Con ajunse si ea pe cea mai joasd ramuri a copacului, unde exit’, pregatindu-se si sara. Lila fi intinse mana, dar Con o refuzi si siri direct pe pamant. — Am facut 0 descoperire! anun{i ea foarte ceremonios. — Serios? Ce anume? Mancare? intrebi Lila. — Asteapta gi-o sf vezi. Hai mai intai si ne-ntoarcem in luminis, zise Con. Apoi, ca gi cum toat& presiunea pe care-o simtise ar fi fost eliberati printr-o supap, scoase un soi de tuse pe jumiitate rset, pe jumatate strigit de victorie, — E prima oara cand ma catar intr-un copac! — Pe bune? Atunci chiar a fost ceva nemaipomenit! zise Lila. — §tiu, aga mi s-a pirut si mie, incuviint Con, De indata ce ajunsera la vizuind, Fred de dezbrici de bluzi aduna toat mierea, pe care o ageza apoi in gramijoare pe niste unze late. Se duse la balta si-si didu cu apa pe piept gi pe bluz - mierea amestecase cu praf si buciti de scoart’, formand 0 pasta surprinzator de rezistent’, — Grabeste-te, Fred! strigt Max. Fred renunfa siimbricé la loc bluza lipicioasd, dupa care fugi jnapoi la vizuina, unde Lila rasturna siculetul de tutun cu mare grija. Baca atarna de gitul ei ca un colier, adulmec&ndu-i gatull. — E rosu, Saculetii de tutun sunt de obicei maro, remarci Lila. — Asa, si? intrebi Con. Cu ochii sclipindu-i, Lila se apleca in fata, — Albinele nu vad rosul - il vad ca pe negru, Nu cumva neva a vrut ca albinele sa protejeze saiculeful de alte animale? Albinele nu gi-ar fi dat seama ca nu e parte din copac, aga cA pentru ele n-ar fi fost nimic suspect. — Si-nfeleg ca albinele intra la binuieli? intreb’ Con neincrezatoare. Lila se inrogi. ~+ Era doar o idee. Dar mama zice cd, in jungl4, trebuie sa eviti tot ce e rosu. E culoarea otrivii, Poate ci proprietarul siculefului a mizat tocmai pe asta. Cu siguranja c& plinuia si se ntoarca dupa el. Fred simti furnicaturi pe toati pielea. — Si asta nu-i totul. Mai uitd-tel zise Fred. — O hart8? intreba Lila, despiiturind hartia pe o piatra mare siplata, Ce marcheaz X-ul? — N-am reusit si vedem. Era prea departe, rispunse Con. 84 85 — Vreo comoaréf Sau poate un trib secret? suger’ Lila, — Ghiulele! izbucni Max. — $sst! i-o retezi Con. — Poate ca nici el nu stia ce era acolo; poate ca intr-acolo indrepta, Mi-ntreb daca stia... Dar Max fi puse mana la gura lui Fred § — Mi-e foame! Cand mancam mierea? ‘Mierea avu asupra lor efectul unui medicament. Lila $ indrepta de spate si lui Con fi reveni culoarea in obraji. Avea gust absolut minunat: dulce, natural gi silbatic. Lui Fred ti insufl dorinja de a face tumbe prin jungla. Gustul era atat de bogat de intens, incat ii ficu sd uite, fie gi numai pentru jumatate de or de harti, Con iterveniz A doua zi era miercuri, La scoala, miercurea incepea cu doud de geografie. Cea mai incitanti parte a zilei era biologia cu {rinul domn Martin, predispus si tragi vanturi cand te-ai fi eptat mai putin. In aceasta zi de miercuri, Fred se trezi in vuietul unei furtuni picale, stropit de picaturile de apa care i se scurgeau in ureche in acoperigul vizuinii, Lila si Con se trezisera deja si, cu capetele aproape ngfindu-se, cercetau in aminunt harta. Max sfordia intr-o balta c ploaie, cu bretonul si sprancenele pline de namol. Blana lui ca se udase leorca si-i stitea acum linsa pe oase. Arita pe cat ic furios poate s& arate un lenes. Lila puse degetul pe X-ul de pe harta, Apoi, intorcandu-se si ind c& gi Fred se trezise, spuse: — Trebuie sa fie mult mai aproape decat Manaus. Ce zici, ed? Crezi c-am putea ajunge acolo cu pluta? Fred se duse sii vada despre ce e vorba, simfind cum i se jsucesc gi-i trosnesc muschii pe sub piele. Fetele tremurau. Nu i frig, dar umezeala zilei le intrase in oase. — Ar trebui si trecem prin toate ierburile alea. $i mai e si emnul dla de-acolo, — Chestia aia care seamana c-un sarpe? — Exact! Dar da, cred c-am putea, zise el dupa o clip de cere, in care scruta raul si cerul cenusiu precum un dulap \etalic, — Dar nu crezi ci ar trebui s-o facem, nu?! fl intreba Con, 87 Lila facu ochii mari si cu o voce subfiati de uimire, réspunse: — Tritiesc intr-un oras! $i avem un salon! Cu sfegnice de int! Nu traiesc in jungla! ~ Dar tie nu {i-e riu tot timpul! continu’ Con, scragnind inti. In fiecare dimineaga cand ma trezesc imi vine sa vomit, liuga ea si batu cu piciorul pamantul ud, facdnd si sara cativa ipi de noroi pana aproape de pumnii ei inclestati. — Dar gi mie mi-e la fel! Si eu vreau si... — Detest aga de tare locul asta, c& nici nu pot sa respir! — Crezi ci-i place cuiva? ‘Tu macar nu esti singura! fl ai pe Max! rabufni Con, — Ce noroc pe capul meu! fl am pe Max, care plange tot pul gi care daca o si moar, o sd fie numai vina meal ‘Max o auzi gi scoase un urlet. Se porni si plingt cu ighituri, tremurand din tot trupul. Fred fl prinse de incheietura | tinu si n-o ia la fuga. — Micar stii c4 dac-o si mori o si ai pe cineva ciruia si-i ese! sip’ Con, acoperind zgomotul. — Nu-i vina mea ci niménui nu-i pasi de tine! se rasti Lila ea. Habar n-ai.. — GATA! zbier’ Max. Alergi spre fete si batu cu piciorul in pimant, impros ‘indu-le pe amandoua cu noroi. — incetafi chiar acum! Lila amuti instantaneu. Se intoarse spre fratele ei si-l primi brate. Cu o privire absolut stoars’, il mangaie usor pe spate: — Gata, nu mai plange! O si fie si mai ru aga. Pe obrazul lui Con se ivi o lacrima. Fred smulse o frunzi din iptuseala adapostului si i-o intinse, Con igi sterse fata cu ea, dar ri prea mare efect. — Sunt ingrozitor de obosita. $i mi-e atat de foame! $i ma Jor toate alea. —N-am vrut si zic.... ce-am zis, se scuza Lila, cu ochii plecati. peun ton care indica foarte clar c& raspunsul corect e ,nu*, Do am vitzut din copac ce distant era! Kilometri intregi! — Nu putem nici si rimanem aici la nesfargit, zise Fred. Nu-si mai dorise niciodata nimic atit de tare cum igi do: acum si porneasca cu pluta pe rau ca si giseascd X-ul, Voia simt& gi el cum e sd fii explorator! O altfel de foame ii rascol méruntaicle, o foame fra nicio legitura cu mancarea: era spai si presentimentul noului, unite laolalta de speranti. — Sper ca glumesti! zise Con, mutandu-si privirea dinspt Lila spre Ered, — Avem totusi o hartd. De data asta chiar am sti incott mergem, spuse Lila timid, — Dar nu stii ce ne-asteapta la capatul drumului! izbu Con, cu chipul brusc impestritat de pete albe si rosii. - Dar trebuie si fie ceva acolo ~ altfel n-ar m: interveni Fred, — Si ce ne facem daci X-ul inseamna nu va apropiati locul asta pentru cé aici o sa va atace tot soiul de lighioane di intuneric — Dar daca alternativa e si ramanem aici, ma gandesc ¢- vrea totusi sa plecim, nu? continua Fred. — Normal ca vreau sa plecim! Detest locul asta! Detes finfarii si furnicile gi pigcditurile gi detest si-mi fie tot timpul, d absolut tot timpul, foame, Dar nu vreau si urmez nicio harta spi nicdieri - vreau si ma-ntorc acasi. Deodati, se trezi si Max gi incepu si se vaite, trigind-o méneci pe Lila, care ii ficu semn s-o lase in pace. — Si eu vreau si merg acasi! Doar nu e ca si cum noi ducem mai bine decit tine! zise Lila, cu sprancenele uni intr-o incruntatura apriga. — Ba da! i-o intoarse Con, cu chipul aproape schimonos| de furie, Tu nu-ntelegi! Tie ti-e mai ugor fiindc esti obignuita asta. ‘Tu esti de-aici! fi o hart 88 89 data, daca e sa fim drepti. $i-n plus, nici nu putea sa priceapa we ric, aga c8 ce important’ are? Fred didu aprobator din cap. — Sora bunici-mii ma trimite in vacanta de vara la lugarite, — La cilugirite? — La scoala de maici, De-asta sunt in Brasilia, Anul trecut m fost in India, Ba zice c& aga, prin calatorii, o si devin o ersoana mai buna. Eu urisc lucrurile astea. — Dar tu vrei si devii o persoana mai buna? o intreba Lila, ncercind si nu sune prea neincrezitoare. Con schit& un zambet. —Nu prea. Dar ei ti plac fetele linistite gi la locul lors de mine vice ci-s necioplita. Dar eu nu vreau sa fiu aga, in schimb, cand {ncere si fiu buna ~ ce cred eu ci inseamna si fii bun -, nici nu observa, Sau poate ci nu-i pasi. Aga cé de-obicei,.. nu stiu... nici nu ma mai sinchisesc, Se sterse la nas cu degetul mare si cu aratatorul gi zise mai departe: — Si nu cred... nu cred c-a trimis oameni si mi caute. Nu vem prea multi bani, Drumul cu vaporul pana aici mi -a platit ycoala de maici. Au nigte fonduri pentru orfanii de rizboi. O actiune filantropica, explica ea cu o grimasa, de parca s-ar fi tras inapoi cu hotarére si amaraciune din fata propriilor cuvinte, — Deci cand ai zis ci... — Am mintit. — Sora bunicii tale pare o persoana absolut ingrozitoare, zise Lila. — Chiar c4, pe bunel o complet Fred, Se intrebi daca ar fi trebuit si-i dea un ghiont de incurajare in braf, aga cum faceau baietii de la scoala, dar hotiri cA nu era momentul potrivit pentru asta. deasupra. — Am cogmaruri, ...c#- mama, Viser ci ma cauti si ci eu sunt cocofati intr-un copac i C4 MU pot sa strig 5 s-o fac sa se uite sus ca si ma vada, zise Lila Ezit& un moment, dupa care intrebi: — Voi va visagi parintii® Fred nu visa decat ast@: pe tatal siu, uneori la o distanfa de la care nu-l putea auzi, alteori atit de aproape, dar inaccesibil i timp ce el se chinuia in intuneric s3-l atings cu varful degetelor, Incuviina discret din cap; Icercind totuyisi-si suprime emotia, Con dadu sa spuna cev’ dar cuvantal increment pe buze, — Pentru mine nu-i a¥4- Eu triiesc cu sora bunicii, spuse e in cele din urmi, via — $i paringii tai? 0 intreba Lila, — Au murit, raspunse &@ cu buzele si maxilarele inclestate, ca pentru a-i pune in garda ca nu care cumya sa-i apuce mila, Maici-mea a murit cand 4veam trei ani, iar taicd-miu a fos! omorat in razboi. Apoi o familie m-a luat in plasament. —Daradineauri ai ise, — Apoi au facut un coPil al lor si m-ay dat afara. Asa c-am) fost trimisi s& traiesc cu so" bunicii Aici, Con ridica din umeri afectind nepasarea. —Nu prea m& voia e@ ar nu mai eray alte opfiuni. —Te-au dat afara din cast — Au zis ci le-am maltratat copilul. Ceea ce nu-i adevarat, Dar odata... odati plinge@ $1 nu se maj oprea si i-am dat o palmusg, a — Oh! ficu Lila ingrozita. —$i...Nugtiu., “ Con se oprio clipa, inghitt in sec, igi smutse cu dint o piclita de la unghia degetului mare si Pe urma continua: — Au zis c-am tipat la bebelus, da’ asta ny ¢-a intémplat decal 90 at — E doar bitran’, n-ai ce si-i faci. Con inspira adane, iar pieptul ii fu strabatut de-un trem ca si cum tocmai si-ar fi descarcat sufletul, Se freca la ochi cu ni suvife de par. — N-am mai spus niminui niciodati de familia care m-a lu in plasament. Va rog si nu mai ziceti la nimeni. — Cui am putea si-i spunem? intrebi Fred, aritind ¢ privirea zidul de vegetatie al junglei dimprejur. Lila desclesti ghearele lui Baca, care se agitase de gatul si-l puse pe umérul lui Con. — Uite! $-ar putea si-ncerce si-ti mnance urechile, dar si stii ci-i bine intentionat. O lacrima se prelinse pe obrazul lui Con, Baca o linse. Fred o privi pe Con. Nu imbritisase niciodata pe nimen ‘Tatil lui dezaproba imbritisirile; zicea cA sunt excesive si nei enice. Insi Con ii paru dintr-odata atat de pricajita gi invins’ incat igi stranse pumnul si-o impinse incet in umir, ficind-o § se incline putin intr-o parte, Con zibovi mai mult decat se-asteptase Fred inainte di redeveni bitoasa si, razind usor nervos, il impinse la randul ei, — OK, bine, zise ea cu glas tremurind. Ai castigat. O urmém harta, Fred simti ca i se aprinde un foc in m&runtaie, — Daci adunam larve si fructe de pidure azi, maine putea fi gata de plecare. Lila observa chipul incordat al lui Con gi zise: — Main. Con igi list umerii si cada si-si pleci fruntea intr-un gest aducea a incuviintare, Fum A doua zi incepu cu o caldura inabusitoare. Se trezira toti tru nddusiti, inconjurati de libelule care incercau si-si po- leasca setea pe pielea lor. Pentru micul dejun, Con giisi un bananier. Picur’i impreun’ in sac din puloyerul lui Max gi-l umplura cu banane pana cind lidura pe dinafara gulerului. Infulecara atat de multe banane iecoapte, inct Max vomit pe propriii adidasi. Dupa micul dejun, incepu si bat putin vantul, Lui Fred ti \cu plicere s& simt& adierea ricoroasa pe chipul su in timp ce regitea pluta, verificind de doua ori fiecare nod in parte. Era acelasi vant care aproape ci-i omorase, Fred si Lila {iteau pe vine pe pluta lansata la ap’, ca si vadi cum reac- Joneaz sub greutatea lor si ca s@ intireasc nodurile lujerilor. ‘Max erau la cules de fructe de padure, pentru a suplimenta wroviziile, Baca era pe jumatate in buzunarul Lilei, adulmecand. werul, O rafal de vant se abatu asupra lor dinspre jungla, ceea ce ficu pe Baca s& scoati un mieunat, Pe Fred fl lua cu fiori pe ra spinarii. — Situ simi un miros ciudat? Baca dadea semne de agitatie. Incepu si molfaie tivul buzu- jarului Lilei, incercdnd si-l facd numai franjuri Lila se uita in spate, de-a lungul potecii care ducea la luminigul lor. Acolo unde ar fi trebuit si fie petice de lumina erzuie, acum nu se zareau decat niste valatuci cenusii. — Alao fi... praf? — E fum! zise Fred. 93 Apoi inspira din nou mirosul si adauga: Max rispunse cu un ipat strident: — Cevaa luat fo —Nu pot! Pentru o clipa, privird amandoi paralizafi la valul de valatuc Suspendat deasupra raului, se porni si plinga cu lungi vaiete gri care crestea incontinuu. Deodata, Lila scoase un fipat care nteligibile. cutremura toata pluta. Fred incepu sa se descalte, dar Lila i-l arunca pe Baca lui Con. — Max! Unde-i Max? suri imediat in apa. Fred nu mai vazuse niciodati pe nimeni ra chiar aici, pe mel, Inga Con. jotand atat de repede, lesi impleticindu-se la mal, pe care-l urcd Fumul incepu si se reverse ca o api, strecurindu-se spre Higandu-si unghiile in noroi, si-o hui la fuga spre copac. printre copaci. Pe Fred incepurd s8-1 usture ochii. Incepu si se cafere in copac, ridicindu-se doar din brate Se auzi un tropait si Con navali din spatele tufigurilor ct Hunci cand nu gasea sprijin pentru picioare. parul in vant, agitandu-i-se de crengi, Mai mult cizind de — Max! Ramai acolo! strigé ea. sarind in rau, incepu sa inoate spre pluta, dand disperata din Fred si Con ramasesera pe pluta de sub copac. Con il tinea brate. Baca cu ambele maini, iar amandoi urmareau totul tusind, in Plrgeetenes eee me Ct eet ae inp ce-n jurul lor fumul devenea din ce in ce mai gros, Heian stattet’ poaea Max se chircise ca un lenes, infisurandu-si brafele si pi- ‘Avea ochii rosi si inspimantat, Privi in jun Joarele in jurul unei crengi. Fred isi mifi ochii si o vazu pe Lila —— Unde-i Max? ir’indu-se pe creanga in timp ce tremura din toate incheieturile. — Credeam ci e cu tine! zise Lila, al cérei chip devenise a ii vorbea lui Max, incercand sa-I amiigeasca gi si-] faca sa ig nerecunoscut. jesclesteze bratele. Max se oprise din plans si acum, cu chipul — Cove? Nu! Zicea ci vine la tine, voia sd se joace cu Bacal Inpietrit, amutise complet, cea ce, intr-un fel, era mai infri- — Nun, zi-mi ci nu-iadevatrat! itor decat tipetele. Lila se ridicd fn picioare pe pluta. Se ivira si primele flacari, strecurandu-se pe poteca care por- Pa Fer ea dinspre luminis. Focul arunci in sus cdteva scdntei, care © Maaax! Maaazt! ise aliturd Fred. inser’ pielea Lilei si picioarele lui Max. Urmi o pocnitur’, ca $i — Aicil se auzi o voce timid’ si subtire, sugrumati de panica m cineva ar fi spart o pungi de hartie ~ pastaile de seminte de Max se cifirase intr-un copac. Incapabil si tipe, state 's explodau din cauza caldurii, scincind pe crengile care se intindeau peste rau, Fred il prive — Sariti! zbiera Fred, Sariti in apa gi-o sf venim noi sa va fix, osciland intre soc si groaza. {haim! — Cum de-a ajuns acolo? E atat de sus! zise Con, In fumul care inghitise totul nu se mai deslusea decat vocea — Sari, Max! Sari in apa! il indemna Lila. ilei chemandu-1 pe Max si cantndu-i, in incercarea disperati — Nu pot! le a-I convinge sa sara. — Max! ffi ordon! Sunt sora ta mai mare si faci cum zic et — Sariti! zbiera gi Con. Va rooog, acum! §i porunci Lila cu 0 voce ascutiti si subfire ca 0 raz’ de laser. Doué corpuri cézurd in rau, fiind imediat inghitite de ap’. 94 95 \e cat de curdind careei la picior gi era ingrozit la gandul ca apa rece peste capul lui Max. ixact in acel moment, o silueti se ivi prin fum: pluta! Con {oat numai cenusi gri si vaslea puternic cu ambele maini, igindu-le numele in timp ce se apropia. ‘Ajunse la Fred exact cind baiatul se lupta cu un vartej iscat curenti. Cu o trosnitura dureroasa, se lovi cu urechea de nul plutei, cea ce-o fiicu pe Con si scoata un fipat. Fred si lax furd trasi cu greu pe pluti, Muschi lui Fred sfaraiau de were. Se trezi in genunchi, scuipand apa; Max era Kinga el uipand la rindul lui si vomitand api, frunze si banane. — Unde-i Lila? intreba Con cu panica in glas. Unde el? — N-am reusit s-o vad! Fred mai scuipi cAteva guri de apa gi se tari la marginea Jutei. Incerc’ si tragi suficient aer in piept cat si sara din nou apa, dar la fiecare respiratie él apuca tusea. Deodata, pluta se clitina puternic gi se inclina intr-o parte. paruri dou’ maini, urmate de chipul Lilei, care-gi sprijini birbia Nimeriser’ intr-o bulboana i curentul ti répi, purtindu-i i lipi in mijlocul raului, unde apa curgea vijelios, Fred igi miji ochii ca si vada prin fum. Capetele lor iesiserd la suprafaya. — [a tu prijinal fi zise el lui Con. ‘Trase adanc aer in piept si addugi: — $i daca murim, spune-i lui taici-meu... cd-mi cer sew Plonja cu capul inainte in apa maronie gi se avanta 9 ‘vartej. Fred deschise ochii, dar nu vedea decat spuma involbural Un corp se izbi de el gi el il apuca: era Max. In ciuda pani incercd sa-gi aminteasci ce citise despre cum si salvezi oamet de la inec. Trebuia si le prinzi cu grija birbia in cdugul palmei asta igi amintea clar. Insi cum? Curentii erau prea puterni pentru un astiel de gest. Fred se intoarse pe spate si-1 lui pe Max pe burta, incercai si find capul baiefelului afara din apa. Nu putea sa-gi dea seat daci Max mai respira, Cu un singur brat, incepu sa inoate s mal. Apa incerca si-i tragii la fund. Nu vedea decét fumul, stro, de apa si raul care-i acoperea fafa la fiecare migcare de brat. — Nu te panica! isi sopti singur. E cel mai prost moment care si te panichezi. © creangi cuprinsi de fliciri cizu in apa la doi pasi de Max tusi, scuipind un gindac de apa, dupa care tusi din n anemic cind fura iar acoperii de valuri. Fix cfnd incepea si-si spud ci panica era, in fond, singu optiune disponibila, Fred ziri ceva prin fum. Invingand zgomot focului sial apei care-i intrase in urechi, un sunet rézbi pana la — Freed! Maaax! Era Con. — Aiiicil striga el. — Inoata spre mine! tip’ ea. — Nu pooot! Curentii! Era o adevarat corvoada si riméni pe loc: simfea ci i se vol Fred scoase un sunet de care nici nu se stia in stare - 0 ‘ombinafie de raget si chiot ~ si-o apuci de incheieturi, apoi de :neri, trgind-o in mijlocul plutei. Lila ramase intinsa, gafaind in greu, Avea o tdietura pe puntea nasului, din care i se scurgea singe pe gura si barbie, dar era in viata. “— Max! spuse ea sufocéndu-se. — Fraici, e bine! ii strigs Con, desi era la cativa centimetri de Lila, Incearca sa respiri! Max e bine, ti-o jur! impinse cu prajina in apa si indrepta pluta departe de flacari, spre celilalt mal, unde cursul apei era domol. Cand, in sfargit, aerul se limpezi gi focul abia se mai auzea trosnind in depirtare, cirmi pluta la api mai mici, unde ambarcatiunea se opri, leginandu-se pe loc. 96 Un pale de fluturi albastri poposi alituri de ei, pe mal. Capi lui Max era acum impodobit cu niste ierburi acvatice care-iv neau ca o tiara. Lila il legaina in brafe, el il legiina pe Baca, iar Bae legina degetul mare de la mana lui Max. ‘Trecu mult timp pana cdnd cineva se hotiri si rupa tacere — Si-acum ce facem? Ne intoarcem? intreba Lila, —Nu stiu. Totul a ars. Am vizut cu ochii mei! rispunse Com Inc tremura din cauza socului gi, cu toate cA afara era calk si soarele strilucea, parul de pe brate i se zbarlise. — Si vizuina? $i albinele? Con se sterse pe fati de cenus, Aducea cu un urs panda, — Absolut tot! Tot luminisul! De la focul nostru. Ar fi tre buit sa lism pe cineva sa-I supravegheze. Vreascurile erau pra incinse, — Nu ne ramane decat si urmim harta, zise Fred cu g scazut. — Stai un pic ~ harta nu era cumva la tine-n buzunar? ff intrebii Lila, Fred simfi ca-i ingheafi sangele-n vine, — Mada... Ovo, nu! Bagi mana in buzunar gi pescui de-acolo siculequl de pie rosie. Cerneala de pe harta se intinsese in asemenea hal, incat transformase intr-o pata de negreal’, iar hartia se ficuse tercl Cand i-o inmani Lilei, se rupse in dou’, — Imi pare rau, sopti Fred, inghifind in sec. — Nu-i vina ta, il incuraja Lila, in pragul plansului. Din spatele lor se auzi un zgomot de iritare — care-aducet c-un harait -, insoyit de sunetul unor scrijelituri. — Ce pripastiosi mai suntefi! zise Con. ‘Tocmai scosese 0 bucati de cremene din buzunar si-acum, sub privirile lor, rupse o fagie de scoarta de pe pluti si incepu s graveze ceva pe ea. — Uite! Aici era infloritura, iar aici o cotea raul, zise ea. — Aaaa, memoria ta fotogenica! exclama Max. — Fotografici! il corecti Con, continudnd sa scrijeleasca. — Gata! exclama ea dupa ceva timp. Ce zici? Pare-n regula? Fred analiz3 harta facut de ea: — Chiar arata aproape la fel... — Nu aproape la fel. Exact la fell i-o taie Con, Te-am intrebat oar din politefe. Stiu ci e corecta. Fred se uiti la bucata de scoarfa si-apoi isi ridica privirea spre Con si Max. — Orice-o fi acolo,unde-arat harta, n-are cum si fie mai iu decat ce-am lsat in urma, Ce ziceji, mhm? Simfi cum stomacul incepe sa-i freamite, animat de-aceeasi zatie pe care o incercase mai devreme ~ un amestec de fric’, peranta si ceva ce-aducea cu cea ce tatal Iui numea ,pura \cipatanare’ Con isi mugc& buza, iar apoi, fra si scoata yreun cuvant, \ci din nou prajina si impinse pluta departe de mal, inapoi pe iu, pe coridorul impestritat de lumina verzuie. — Sténga la urmitoarea riscruce? intreba ea. Stanga la urmatoarea riscruce, confirma Lila, igi petrecura intreaga zi navigind. Unii afluenti nu erau mai |\\i de doi metri si jumatate, iar crengile se uneau deasupra lor in syeade ca de catedrali, crednd o bezna de pare-ar fi fost miezul opti. Alfii erau atat de lati si scildagi de-o lumina atat de iternica, incat malul opus aproape ci nu se ziirea, Cand cerul incepu s devina purpuriu, Fred se intoarse | vaizu pe malul indepartat un caiman de marimea unui dog man, care zicea in noroi si privea {inté inainte, cu ochii intredeschisi. I se strénse inima, — Ce ne facem acum? gopti printre dinfi Con, cu chipul inpietrit de teama. — Nimic, zise Lila. 98, a Fred finu prajina in mana ca pe-o sulitd, ins caimanul nu se migc& cind trecura cu pluta prin dreptul Soarele cobori si mai mult deasupra raului ce curgea inait lor, iar lumina scizu, devenind violet. Deja Fred nu mai revi si desluseasci nimic sub apa, — Nu suntem in siguranfi, nu-i aga? intreba Con, — Nu, dar am putea si ne prefacem ci suntem, fi réspur Fred. Lila il stranse mai tare de labufe pe Baca gi zise: — Hai si ne purtam ca si cum raul ar fine cu noi. Ca gic jungla ar fi de partea noastra. Pe rau Bra aproape bezna cind gasira un loc de acostat unde malul Ifa prea abrupt din rau si unde copacii nu aritau chiar in batalion aliniat pe marginea apei. Lila cdrmi pluta spre iar red sari j — O si mi uit si nu fie urme de caiman, zise el. - Vin gi eu, spuse Con, ~ Nuuu, 0 imploré Max, apucand-o de glezn’, Stai cu mine! Con se inrosi gi-si inibusi un z4mbet, Rimase pe pluti. Cu a duduindu-i in urechi, Fred patruld printre palcurile de croindu-si drum cu un ba printre ferigile ce-i iegeau in adulmecand aerul ca sa vada daci simte cumva miros de a ucis recent. In jur nu mirosea insa decat a lucruri pline vial, a raisin’ si a pistri, — E okaaay, suntem in siguranga! strigi el. Ecoul glasului siu serpui printre copaci pana ajunse la are strigara la randul lor nigte instructiuni, att lui, cat re ei, gi impinsera pluta la mal, Isi spuse cd acum nimeni nu mai era tentat si nu aiba incre- ein ceilalfi. Devenisera o haita. Sau, mai degrabi, o expeditie, corecti el. Aga se numea un grup de exploratori. in noaptea aceea dormira pe pamant, spate in spate, Cu toate — Chiar daci réurile nu fin cu nimeni? — Chiar si-asa. jax izbueni in aplauze gi chifai de bucurie. Soot! il atenfion’ Lila. Tre’ si facem linigte, Maxie, Acum Wiirasc daca sa aiba incredere-n noi sau nu. $i chiar asta preau si faci: felul in care se apropiau, se pirtau si apoi se apropiau din nou dadea senzatia de tatonare. 1 moment dat, pe neasteptate, grupul facu cale-ntoarsa icepu sd se indeparteze. Ploaia se inteti. Inima lui Fred incepu si tanjeasc’, Nu se indura si-i vada lind. Se descilta, se ridica in picioare gi sri in apa, avan- \lu-se inot spre delfinii care se indepartau. Pe miisura ce se apropia de ei, patru delfini se didurd mai la il giluara vitez’, ins unul se intoarse. Fred se opri si, cilcind , intinse mana. Incerca s& se migte cat mai putin. O umbra se apropie pe sub delfinul inota spre el. De'emotie, lui Fred i se taie risuflarea scuipa apa. Delfinul era gri-rozaliu, cu spinarea acoperiti de icatrice adanci. Avea botul cAptugit cu dinfi ameninfitori, dar hii fi erau cuminti gi blanzi. Fred se striiduia s& respire normal. Era cel mai uluitor lucru care-l vazuse vreodata ~ un fel de zeu al raului hartinit, Fred se din nou mana. — Buni, eu sunt Fred, sopti el. Delfinul isi scufunda botul ca si-i ating’ mana, iar cand ii Im{i pielea surprinzitor de aspri, ui Fred i se taie rasuflarea, elfinul il inghionti cu botul in mana, apoi puféi a dezamagie si lisa mult la fund. Fred se uita dupa el, asteptind ca umbra lui si dispara. Insi ind dadu si se-ntoarc’ la pluta, delfinul ¢agni din apa si sari este capul Jui, improscAndu-I cu stropi, iar apoi se scufunda din ou si disparu. Fred nu mai era in stare si scoat niciun cuvant, sau poate {i nu mai voia. Dorea si pastreze amintirea intacta, intipiriti fidel in inima lui. Isi imagina ce fata avea si fac& tatal sau cand Clatorira inca 0 zi gi-o noapte pe spinarea arginitie a ri lasindu-se in voia apelor. Nimeni nu vorbi prea mult. Scr malurile intr-o stare de asteptare incordata. In dimineafa celei de-a treia zile, numai ce porniser’ incepu sa ploua. Max privea cerculetele pe care piciturile ploaie le faceau pe rau cind, deodata, scoase un tipat: — Rechiiini, Lila! Rechini! — Unde? intrebi Lila, apucindu-I de incheietura. Stai li mine! Nu te migca! Fred privi in jur. Nu se vedea decat intinderea apei s ripaitul ploii. — Nu sunt rechini in Amazon, Max. N-ai de ce si-ti faci g 4 asigura el, dar nici nu apuca si rosteasca bine cuvintele, ca ari ceea ce vazuse $i Max: 0 arip& dorsal iegind din apa. Con {ipa Lila scoase un soi de guieral, iar Fred incremeni printre maxilarele inclestate, il strig’ pe Max: — Max, vino-ncoace! Nu mai sta pe margine! Aripa dorsala se scufunda, disparu, iar din apa se ivi un cot gri-rozaliu, care se arcuia in bataia ploii gi a soarelui de culoa fulgerului. — Un delfin! exclami Lila, cu chipul brusc transfigurat, Fred se freci la ochi gi privi din now: nu i se nazarise delfinul chiar era roz. Arcul roz fu urmat de un altul, scufundat in aga fel in semi-arcada spatelui i se ivea la suprafata, si de inci unul, un de un jet de apa care {Agni prin orificiul stu respirator, Delfinii apropiau de ei — Si sirim in apa? Oare ne-ar lisa si inotim cu ei? intrel Fred. — Nu! In apa ar putea fi piranha! fi raspunse Con, Grupul de delfini didea ocoluri plutei la ceva distant’. Pr igi zise ci erau cinci, daca nu chiar sase. Unul sari cu totul di apa, la nici doi metri de pluta. 102 103 avea si-i povesteasci. Inima ti tresilta de bucurie. Insa ceil de-abia asteptau si-i puna intrebari si sa-i impartageasca imp lor. — A fost de parc-ar fi avut incredere-n tine! exclama Cor — Sau poate-a crezut ci vrei si-i dai de mancare, spuse Li — Poate cé-i hrinea cineva cu sardinele alea, zise Fred. Ceva mai tarziu in aceeasi zi, exact cand pe Fred incep sa-l ia amefeala de foame, Lila zari un smochin pe mal. Fr se urca in copac si-l scutura deasupra plutei. Luar’ puloverul legara manecile gi gulerul pentru a improviza un sac, iar M numara smochinele una cate una, — O suti douiizeci! exclam’ el triumfitor. scoala, detestam smochinele. Mi se prea c’ au gust. presi rece din ierburi si frunze, din care i se scurgea apa wrdie peste sprancene, dar cai i in acea noapte, dupa ce se cul , Baca trecu peste umiirul inzitor de vioi chiar si pentru standardele speci brafele gi picioarele pe dupa genunchiul iui Fred molfaie pantalonii scurti. stelele care formau spirale si ani i de fluturi albi presirati in noapte. la privea si ea stelele. — Fred? Esti treaz? sopti ea. — Da, fi rispunse el tot in soapta. — Luna-i asa aproape, ci poti si fi-o pui in cap ca pe-o ziise ea cu vocea pe jumatate adormiti. in intuneric, Fred didu din cap aprobator, dar nu zise nimic. — Acasi n-ai parte decit de mici petice de cer ~ de cét poate muci, dar, de fapt, sunt cele mai gustoase lucruri de pe pamat zise Con. ‘Max insfvicd un pumn de smochine din siculet si le vari buzunar. dadu o smochina lui Baca, care o infuleca imedi pentru ca peste jumatate de ora si faca ditamai caca in poala Lik — Da, n-am mai vizut niciodata aga ceva, confirma Fred in goapti — Fred? O si fim bine? il intreba Lila cu o voce si mai stinsa, —Da, stresant, zise Con, Suprafafa plutei era constant scaldata de apele réului, aga c& Li isi infigura peste umeri fusta curati, ca si se usuce, lisindu- purtata in aval ca o sperietoare de ciori plutitoare. Fred avea adid: si pantalonii scurti uzi leorc, dar bluza complet uscati, i se alatura Con, pufnind cu dispret fata de sine. Dar la mine e evident, Eu nu reusesc s-o ascund, cum faceti'voi. 104 105 ‘Zaceau intingi cu tofii, respirand unii alaturi de ceilalti. — Cand o sa sc&pim de toate astea, hai si jurim impre -o sii ne intalnim undeva, — Unde? intrebi Con. — Care-i cel mai faimos loc din Londra unde si mananci? — La Ritz? suger Fred. — Atunci o si ne-ntalnim acolo gi-o s4 mancim cate-o fel din absolut toate sortimentele de tort si toate astea o sa ni se pal un vis, spuse Lila. — Siciocolati calda, murmura Max pe trei sferturi adormit — Max, culc-te la loc, tl indemni Lila, résucindu-se si- mAngaie pe frunte. Fred se uita pe furig la ceilalti trei. Con inchisese ochii. Dot mea incruntati, dar pe varful buzelor i se zarea umbra unui s In a patra zi, raul incepu sa se schimbe. Copacii se uneat intr-o bolt deasi peste capetele lor gi apa era tmpanziti de ier- buri. Nu mai mirosea a proaspat. Pestii fAgneau printre trestii, — Sunt piranii? Adica... piranha, vreau sa zic, intreb& Con, Lila se uit’ la apa peste marginea plutei si incuviinfa din ca cu maxilarele incordate. fl mangfie pe Baca, care-i atarna de gat, si-si ingropa barbia in blana lui, rsufland cu un tremur usor. Era in toiul diminefii, dar pe masura ce ramurile de deasupr: lor deveneau tot mai dese, lumina devenea tot mai firavi. — Mise pare mie sau raul pare deodata cd nu prea mai fin cu noi? intrebi Con, —Nu fi se pare, ii rispunse Fred scurt. De pe frunte gi de pe buza de sus i se prelingeau broboant de sudoare - si nu numai din cauza vaslitului, Insé in buzuni ayea harta din scoarfi de copac a lui Con, iar acest gand ii in: cilzea inima, opunandu-se indoielii reci care-i strngea stomacul, Curenfii curgeau in favoarea lor, dar drumul printre ierburi era o corvoada care le turna plumb in brafe, le indoia spinarea $ le tibaicea pielea, — Ai grijal strig’ Lila. Fred tresari gi se wit in jur dupa ceva pe punctul de a-l izbi faa, iar apoi privi titcut cum un garpe aluneca de-a lungul unei nngi, se incolceste in sus pe trunchinl unui copac gidispare in inzigul de deasupra lor. Pana gi Max ramase neclintit, — Sunt aproape sigur c& nu-i otravitor, zise Fred, tresarind teama, Intenjia fusese s-o spun pe un ton reconfortant, dar, in himb, vocea fi nimeri undeva intre ,minciuna sfruntata* si niitusa care-nfruntd moartea cu demnitate’, Se stridui si visleasci de doua ori mai repede pana iesiri Jntre ierburi gi se avantara de-a lungul coridorului de-un verde tunecat de sub bolta copacilot. — Nu maie mult, zise Fred, Pe harta, raul asta continua pana ind da intr-un Jac ~ cred c-ar mai fi cam trei sau patru ore de ners, desi e greu de zis. Pe urma e un pitrat negru i dup-aia 0 nie scurta - care-ar putea fi o cirare sau un rau sau pur gi simplu infloritura ~ si-apoi urmeaza X-ul. Con pescui din apa un bat mai lataret care plutea pe langi ei incepu gi ea sa vasleasca. ~ Cu cat ajungem mai repede acolo, cu-atat mai repede (lim ce riu ne-asteapti. Pluta urma cursul raului, iar Fred izbea apa cu prajina, heribdator si vada ce-i agteapti dupa col}. Carmi pluta pe lings in copac cizut care plutea pe rau gi, dupa inca cinci minute de ape intunecate, se trezira deodata la gura unui mic lac. Lacul de un albastru pur stralucea sub un cer perfect senin, ins Fred nu remarca asta, Stiteau cu tofii ciucifi pe pluta gi priveau in sus cu ochii cat cepele si gura cdscata. Se lisi o ticere prelung’, intrerupta in cele din urmé de Lila. — V-am mai zis ce fricd mi-e de inaltimi? 106 indu-se spre stanci. Copacii erau atat de desi, incat furd si-si croiasci drum cu forfa printre ei gi, desi nu aveau de curs decat 200 de metri, drumul le ud o bund jumatate de or’, ‘de copaci si facura slalom ramuri acoperite de {epi periculosi. Fred se opri la baza i puse mana pe ea: era calda si zgrunfuroasé ~ numai care o acopereau pareau Lenfi, Trase de un manunchi de liane subtiri, care nu cedar’. — Vedeti? O sa fie ca urcatul pe sfoara de la orele de sport. wre la ureche! zise el. — Uniisc s& ma cafar pe sfoar’, Deci nu, n-0 si fie deloc floare ureche, i-o intoarse Con. — As putea si urc doar eu gi si va strig de sus ce-i acolo, pro- use Bred. la dad dezaprobator din cap. Deodata, parea mult mai in vyiirsta decat ei ~ si de neinduplecat. — Nu trebuie sa te desparti niciodata de grup pe teren ne- cunoscut. Venim si noi cu tine, zise ea. Il desclesta pe Baca, care se culcusise in indoitura cotul J agez in siguran{ pe ceafi, infagurandu-i corpul cu cozile ci, pentru mai multa siguranti. — Dar pe Max nu pot si-l car. Am muri amdndoi, complet ca. — Pot si-1 iau eu in carci’, zise Fred pe un ton din care incerc si inliture orice urmé de indoiala. — Dar Max nu poate s-aleagi? Max zice ci nu! interveni Max. — Nu! i-o retezi Lila, a cirei privire hotarata deveni inca si ai fermi, Nu pofi s-alegi. Acasi nu te pun aproape niciodata si faci lucruri pe care nu vrei si le faci, Max. Dar trebuie si faci asta. —Mu! — Ba da! O si te legim cu o sfoara de Fred, ca sa nu cazi. $i In varful stancii Din mijlocul junglei, acoperita de lujeri, se inalta o stinc impunitoare, Era de cincizeci de ori cat Fred. Versantul dinsp! ei al stdncii ar fi fost cenugiu, dar era atat de bine acoperit de frunzig, incat prea sa se inalfe direct din pimAnt ca o vie, cao mare prelungire verde a paméntului jung! — Deci asta era pitratul negru! exclama Fred, — Aaaa, nu! Nu vreau si fac asta! sopti Con. la il tinea strdins pe Baca pe umir, cu o mand tremurandé, — Fred? Ai putea si escaladezi stinca asta? — Clar, minfi el, scrutand impozantul zid verde. Se incuraji zicindu-si ca ar fi ca si cum ai escalada catedrali verde. — Am putea sé urcdm cu totii. O s-avem atat de multe pri de mana incat o si fie ca si cum am urea pe-o scara. — Max n-are voie si urce pe scara, zise Lila. — Atunci poate ci unul din noi ar putea si gi-l lege in crc cu nigte liane, propuse Fred. — Nu cred ca... dadu sa spun’ Con. mai dorise niciodata nimic atat de mult cu isi dorea acum si afle ce era in varful stancii. — Si daca ne-am intoarce acum, unde ne-am duce? intrebi el, Lila igi musc& una din cozi. Avea maxilarele inclestate de fricd, dar privirea hotarata, — Trebuie micar si-ncercim, nu? Poate ca acolo 0 si dim de cineva care si ne duci acasi. 108 109 n-ai decat si plangi daci vrei, dar si stii ci asta n-o sti te-ajute, im ochii Lilet erau la fel ca ai Ini Max si gura lui la fel ca.a ei. zise ea in timp ce Max incepuse deja si se smiorcite. — Suntem foarte aproape acum, Cred e-aici e infloritura, zise Max ficu ureusul mai greu. Greutatea si neastimparal lui i dadura lui Fred peste cap ritmul de catirare normal, iar ascensi Inaintea lor se asternea ceva ca o cirare sau o urma lsat de unea se desfigura foarte incet. Max respira zgomotos tn urechet ) animal, sau pur gi simplu o nazarire. Ti croiré drum prin lui Fred, ti umplea parul de scuipat si se dovedea greu de carat igul format, intr-o masur& deranjant de mare, din boscheti 1N-ajunsesers nici la jumatatea drumului, cd Fred avea deja durei palfi pana la genunchi si plini de spini. Genunchii lui Fred se Mergea in fafa, iar Lila si Con il urmau, folosind prizel inplura de punctulete de singe. Terenul deveni mligtinos si mici alese de el. O apuca de doud ori intr-o directie gresita gi se scuzi hsecte zburatoare fi asaltar’, navalindu-i lui Fred in gura si-n cand se intoarse din drum pentru a o lua mai intr-o parte as. migcindu-se chinuitor de incet, cu picioarele lui Max infipte-1 Con sforai ca un cal, ficdndu-si vant la fafa cu ambele maini, coaste. — Mai avem mult? intreba ea, intorcdindu-se spre Fred. Nu — Trebuie si dati inapoi, dar si nu vi uitati in jos! le strig i dac& mai rezist mult. el fetelor. Ins exact cdnd spunea asta, pamAntul de sub ea ceda, — Ne-am uitat deja, fi rispunse Con cu vocea sugrumati d ‘Terenul se surp deodata, mugchiul neted alunecand peste frica. $inn-a fost deloc o idee bun’. pietrele slefuite. Con nu avu vreme si se opreasca. Cizu pe spate gi Fred se scutura de un gindac care-i intrase in ochi, apuca 9 lua la vale pe mugchi, lovindu-se de pietre si de ridacini, Fred nou ménunchi de lujeri gi se trase in sus. Treptat, centimetru ci porni imediat dupa ea, striduindu-se din rasputeri sa ramana in centimetru, ridicinile copacilor care cresteau pe stinca incepurt ioare si prinzindu-se de copacii care fi apireau in cale, Lila gi si iasti la vedere, iar apoi varful stancii se curba intr-un povarnil jc il urmard, Max rasturnat pe spate gi atat de uluit, ineat de-abia cu tufiguri, iar acesta din urma lis loc unui platou. Fred izbucnf hai respira, intr-un strigat triumfator. Se oprira pe fundul vai, aterizand unii peste alfii. Fred se lovi Fetele venir pe urmele lui, iar Con se tari pana la cel mal 1u barbia de glezna cuiva. O impinse la o parte gi se scutura de apropiat copac gi scuipa peste ridacini un amestec de fiere, sali nvele care-i c&zusera-n ochi. Lila il lua in braje pe Baca si-1 spaima gi satisfactie a victoriei. jpuc de cot pe Max. — Nu-mi vine... sa cred... c-am reusit, zise ea gifaind. Stiteau cu spatele la un povarnis, la marginea unei vaste Lila il dezlega pe Max si- stranse tare la piept, inca tremurn ntinderi de piatra. — Am reusit! Gandeste-te ce mandri ar fi de noi Mama gi Fra o curte enorma de piatr’, de litimea unei pasuni si de Papal! fi sopti ea la ureche. «cel puin patra ori mai lung. Podeaua era construiti din blocuri — Putem si le zicem? dle piatr’ albe si galbene, nesflefuite, dar netezite deasupra, ca si — Imediat ce-ajungem acasa. cum ar fi fost lustruite de trecerea a mii si mii de pagi. Curtea era Stiteau cu fruntile aproape lipite, formand o pereche per ‘amplasata intr-o mica adancitura, astfel incét pamantul se indlja fecti, iar Fred remarc& pentru intaia oar cét de mult semana {n jurul ei pe toate laturile, formand un zid natural. Pe mijtocul 110 1 sicum pe fiecare latura se i — Uaaau! exclamé Lila cu rasuflarea taiata. Fred ficu un pas inainte. Printre copaci se zireau coloane de piatri neterminat dintre care unele fi ajungeau la brau, iar altele erau mai inalt decat el. Mult, mult deasupra, se inalta o bolt de vegetatie, for mand un acoperis peste curte. — Uite! Acolo! exclama Fred. In capatul indepartat al curtii era un zid de piatra imens, p jumatate in ruina si acoperit cu lujeri de fructul pasiunii. De- jungul lui erau patru sculpturi enorme din lema si din piatra, d doua ori cat un stat de om, Desi piatra se erodase in mai multe locuri, puteai inca si-ti dai seama ce intruchipaser’ candva: maimuta, o pantera, o femeie si un barbat, un oras! exclama {in loc 51 si se aplece dup’ ceva de aruncat, aga cum ficuse Din spatele unei coloane de piatra aparu un barbat inat cu un cufit. — Orice-aveai de gand si faci, te-ag sfitui si renunfi omul. Ruinele oragului Barbatul era inalt si avea méinile gi brafele acoperite de atrice si de arsuris cicatrice albe si vechi se intersectau cu unele si rosii. ‘Tinea cu nongalanta cutitul indreptat spre berega- Je lor, ca pe-o ici ci-i minotaurul, sopti Con. Pe la picioarele barbatului se plimba lipdind un vultur \orm, cu ciocul incovoiat si un cap rogu ce trecea de genunchii jeestuia, — Mogélldeata de colo, in costumul ala jalni r narile umflate fi frematar’. ‘Avea o voce grava. Fred igi zise c& accentul lui tinea de lumea select’ a masinilor sport si a hainelor de firma. — Care-i problema cu el? continua barbatul. ‘Urmi 0 ticere intrerupt& doar de scdncetele lui Max. — sta barbatul, rotind cutitul intre degete. ‘Varful degetului mare ii lipsea. — Plange, rispunse Fred. — De ce? Suni ca o bufnita care-si di duhul. Ca un leu care sage in sifleea unei nave. Surescitat, Fred igi simyea inima bitandu-in piept de dou’ ori ‘nai repede. Fu surprins cfnd igi auzi vocea sunand aproape calm. — Are cinci ani. — Asta nu-i un moti — Ti fineti un cutit la tampla, interveni Lila, — lar asta nu e un motiv suficient, rispunse din now birbatul, asand totusi cutitul mé zise omul, 113 Onnul pisi mai aproape, intr-un petic de lumina vera c& puturd si-1 vadi mai clar, Avea o {inuti aleasd,, dar rispandea un miros infepator. Fred observa ci pantalonii lui erau cat se poate de banali — niste bermude verzi, destul de roase in zona genunchilor, dar curate luna. Insi acestia, impreun& cu o cimasa alba rupta in cot si peticita cu fibre de cocos, erau singurul lucru normal la el. Pantofii erau ficuti din ceva ce semana a piele de aligator, cu nigte vrejurii foarte subtiti pe post de sireturi, Pe umeri avea 0 Jacheta cusuta cu pricepere din pici negre, Nasturii erau niste inti de caiman. Purta mangete de piele la ambele incheieturi si un inel cu sigiliu pe degetul mic. De la distantss, ai fi zis cd se duce la o petrecere tipica de conac mogieresc. De aproape, arita ca reconstituirea unui prim-ministru, carpiti din lacruri care fusesera cindva vii, Con inghiti in sec. ~- Mi se pare doar mie sau aratzi ca genul de persoana care clarn-o s& aib mila de tine? intreba ea in soapta, cu ochii cascati si chipul incordat la maximum. Fred inlemnise cu totul, de la umeri la gira spinarii si pana la genunchi, ins reugi si incuviinjeze din cap jumitate de centimetru. — Nu, aga mi se pare gi mie, rispunse el, abia deschizaind gura, Barbatul mai facu un pas spre ei. Piciorul su drept ii iesea putin intr-o parte cind mergea. Fred observa abia acum ca laba Piciorului ii era susjinuti de trei buciti subtiri de lemn bine slefuite. In ciuda schiopatatului, a cicatricelor gi a birbii nerase, animalul cu care-1 asocia Fred era o pantera. Ceva cu maxilare puternice si maniere alese. — Cine suntefi voit ii intreba el. Niciunul dintre copii nu rispunse. Se priveau intre ei, Nimeni nu voia si vorbeasca primul. aga 114 — Cum ati ajuns aici? insista cu iritare barbatul, Fred incercé sa inspire adnc. — Avionul nostru s-a prabusit si pilotul a murit. $i noi ne-am luat dupa o hart’, . a : Igi baga mainile in buzunar, striduindu-se si par’ cit mai nevinovat in timp ce incerca sa gisedsc& ceva cu care, la nevoie, s-ar fi putut apdra, Nu reusi sii dea decit de niste fructe de acai storcite, care n-ar fi fost tocmai o arma mortal tntr-o infruntare. — Arati-mi-o! eae Cu degetele brusc necooperante gi stangace, Fred bajbai in buzunarul de la spate gi-i inmana bucata de scoarfa. — Cine-a desenat asta? intreb’ omul dupa ce o analiza. Con ridici mana in ticere. — Dupi ce te-ai luat? Con cliting din cap in asa fel ineat parul ii cizu ca un val protector peste fata. — Astept, zise barbatul. — Am gisit o harta intr-un copac gi, pentru ci s-a udat, Con a fut o copie, interveni Fred. Barbatul faramita bucata de scoarta in mana, — Va rog, nu va enervati! Nu voiam decat si ne-ntoarcem acasi, zise Lila, : Barbatul arunci o privire vulturului, ca si cind i-ar fi cerut sfatul. — Si ce-ar trebui si fac eu cu voi acum? ; ’ — Nimic, numai si ne lisati si mai stim un pic. N-o si facem gilagie, il asigura Lila. — Ba dla mic o si faci ‘Max simfi cum barbatal il sfredeleste cu privirea gi se puse din nou pe plans, ceea ce-I ficu pe strain sa scoat ceva intre un oftat gi un marait. Lila il lua in brate pe fratele ei. — Imi cer scuze! spuse ea cu tremur in glas. Baca simti mirosul fricii pe pielea ei si mieund ca o pisica, ~ N-are decat cinci ani, continua Lila in soapta. — Tot spunefi asta de parc-ar fi o explicatie. Ar trebui sii-mi placa doar pentru ci e mic? Nu-mi place mancarea neficut’. Copiii nu sunt decat niste adulfi necopti. Lui Con incepu si-i tremure buza. Fred o privi si rimase surprins, dar reusi si-gi migte piciorul cativa centimetri, cat si-1 ating’ pe-al ei. Birbatul fi privi cum stiteau aliniati tn fata lui gi tremurau de teama gi incertitudine. In cele din urma, off’. — Vi e sete? ii intreba. — Da, raspunse Pred. — Foarte sete! il completa Lila. — Foarte, foarte! intiri si Max, care-si trase nasul si apoi igi sterse cu maneca o dara de muci. — Rimaneti pe loc! zise barbatul, $i si n-atingefi vulturul adiugi el, {intuindu-I cu privirea pe Max. Cand e stresat, mugci si nu-i nevoie de prea mult ca si se simta stresat. Vulturii au un suflet nelinistit. Barbatul travers cu pagi mari impozanta curte de piatra. Se opri in dreptul unui trunchi de copac, o buturuga lati cat 0 fanténd, si ridicd lespedea de piatra care o acoperea. Fred isi duse mina streasina la ochi si privi intr-acolo ~ trunchiul de copac fusese scobit si umplut cu apa. Barbatul scufunda induntru un castron mare gi verde si-apoi se-ntoarse la ei cu pagi apasati. — Poftim! zise el, impingindu-i castronul hui Fred. Baiatul observa ca inelul de pe degetul strainului nu era de aur ~ era de os, ,suflat cu bucafi iridescente de solzi de sarpe. Dela inel, Fred se uiti la castronul pe care-I tinea in maini, Era facut dintr-o palarie de safari, ale carei boruri fusesera indoite pentru a forma buza vasului. Fred mirosi apa, cea ce-I ficu pe barbat sii ridice din sprancene. — Te asigur ci e cat se poate de curata, zise el, Fred lua o inghititura buna. Din fericire, n-avea gust de par. Se simyea doar un iz vag de lemn, past si pidure tropical. Bau cu sete, iar apoi fi trecu Lilei castronul, Lila i-| didu mai departe Ini Max, care-si vari tot capul in pikirie. Barbatul astepta ca tofi patru si termine de baut, dupa care Jua inapoi castronul si i-l oferi vulturului, in timp ce pasirea bea, barbatul tsi agezi mana pe capul ei gi © mingaie sub gus cu degetul mare, Avea chipul incordat, — Ce vreti voi de fapt? intreba el. Copii se privir’ intre ei, — Vrem si ne-ajutati si ajungem acasi, rispunse Lila foarte incet - atat de incet, incat barbatul fu nevoit si se-aplece ca s-o audi. — Si de ce-as face asta? — Nu mai pot si am griji de Max prea mult; are alergii si cosmaruri si nu stiu in ce-ag putea sa-1 imbrac daca isi mai rupe sialte haine. Va rog s4 ne-ajutati, in timp ce Lila spunea toate acestea, vulturul se indeparta de barbat gi porni lipiind drept spre Max, care sughifa gi-si trigea nasul, O dara de muci i se-ntindea de la nari pana la glezne. Plecndu-si capul Ia picioarele lui Max, vulturul ciuguli un pic mucii de pe jos, dup care iscodi in pantoful baiatului, inspirand adane prin giurile din cioc, — Ce face acolo? intreba Max. Avea ochii dilatati de teama, mari si rotunzi ca niste banuti, si totusi se-apleca si atinse capul pleguv al vulturului, Pasarea dadu si-l ciupeasca. Max igi retrase imediat mana, dar apoi, cu mai mult’ incredere, o agez din nou pe capul vulturului, ‘Vulturul scoase un croncinit gutural, care aproape cé-] ficu si sune ca o pisica torcand, Max igi ridicd ochii zambind spre barbat si-i zise: — Acum e-al meu. Barbatul igi muta privirea de la Max la vultur, iar apoi inapoi la Fred, Lila si Con. Chipul lui era impasibil, insi nu gi-ochii. 7 ~ Eu unul n-aj avea incredere in instinctele pisirii astei Probabil i se pare ca baiatul miroase a carne. Dar, mi rog... Haideti cu mine. Barbatul fi conduse de-a lungul bulevardului de piatra. ‘Mintea lui Fred era asaltati de nenumarate intrebiiri: cine era omul acesta? Cum ajunsese aici? Avea si-i ajute? Inst mersul lui avea ceva ce nu te imbia la discutie. Bolta de deasupra lor era atat de deasi, incit lumina care ajungea pe cirare era de un verde intens, Birbatul fi conduse intr-un Joc in care blocuri de piatra fusesera lipite cu niimol gi puse unul peste altul ca pentru a forma trei pereti de magazie. In afar de florile uluitor de albastre gi de verzi care cresteau printre cripituri, magazia era complet goal. O impletitura de lujeri forma deasupra un soi de acoperis. — Uitafi! Puteti si dormiti aici — Dumneavoastra afi construi — Nu, nu eu, rispunse omul cu asprime, dupa care se uiti la podeaua de piatra gi continua: S-ar putea si vi fac nigte saltele de stuf in seara asta. Dac-o si am timp. Lujerii o si va protejeze in caz de ploaie. Cat de cat. — Multumim! zise Ered. Con inci nu reusea si vorbeasc’, dar didu din cap in semn de recunostinga. — Dincolo de statui, unde-i perdeaua aceea de liane... O vedeti? Fred se uit’ incotro arita barbatul si, in capatul indepartat al pietei oragului, vizu o (esdtura intinsa de plante agipitoare, care atarna de pe zidul din spatele statuilor. Copii confirmara ca o vad. — Si nu vi apropiati de zona aia. E clar? Acolo e spatiul meu intim. Con dadu si vorbeasc’, dar pe gura nu-i iesi decat un inet gatuit. 118 — B clas, rispunse Lila. ae — Vorbese serios. Daca nu va tineti de cuvant, 0 si vi tai turechile si-o si le dau vulturului si si le pun’ pe cap in loc de palarie,— Nu! se jeli Max, acoperindu-si urechile cu mainile. Nu-mi place nenea asta! i a — Sst, Max. Nu vorbeste serios, i linisti Lila. Fred se uiti la barbat. Probabil c& Lila avea dreptate, dar era riscant s& faci astfel de presupuneri despre cineva care foloseste dinti pe post de nasturi. Max il trase pe birbat de pantal — Cand mancam? Omul se witi in jos la el incurcat. — Cand vreti voi. — Aaa, adica... voiam si zicem cind va e dumneavoastra mai bine, zise Con. E ‘Avea 0 voce haraita, dar parea usurati si constate ci putea din nou sa vorbeasca. i — Mancati de fiecare data cand prindeti si gititi ceva, De obicei, cam aga merge treaba, Asta-n cazul in care reusifi si prindeti totusi ceva. ; — Dar... nu sunteti... dumneavoastra sunteti adultul. — Cu sigurangi sunt un adult. Uite ce e, putefi si gisitifracte de pidure. $i s-ar putea si mai fie si niste banane in copacii din coltul vestic, asta daca nu Je-au mancat maimutele peste noapte. Mai aveti si varianta de a vana. s — Dar dumneavoastra sunteti adultul, zise incruntata Con, care igi recipatase vocea pe deplin. Adulfii gitesc pentru copii ‘Astea-s regulile! Aga a fost mereu! Barbatul pirea si-si piarda ribdarea. a Se Lisi pe vine in fafa ei, periculos de aproape, gi-i zise: — Draga mea, ce anume din toate astea ~ aici ficu un semn cu'mana spre coloanele de piatra, spre pantofiilui solzosi si spre vultur - te face si crezi ci-mi pasa de cum a fost mereu? 119 — Dar lucrurile nu merg asa in lumea reali! — Asta e lumea reali! Asta, aici! Lumea real eaia unde simti ci esti cu adevarat real, zise el, ciocinind cu pumnul in podeaua de piatra, — Totusi, cine... zise Fred. — Totusi, vi rugim... il urma Lila. — Totusi, n-aveti... li se akitur’ si Con, tofi trei ficind cite un pas spre el, ca pentru a-l prinde de maneca, — Dumnezeule mare! exclama barbatul. E ca gi cum te-ai uita la un cine care inghite o albina. Avefi sase maini in total! Opt, daci-I socotim si pe-ila mic care incearcé si manance 0 libelula. — Maxt Inceteazit! se rasti Lila la el. — Ave{i micar niste cutite? ii intrebi omul. Fred. ‘Nu pirea ce] mai potrivit moment si explice ci, de fapt, cufitul apartinea aproape sigur acestui strain fnalt, brunet gi imbricat bizar: i L-ar fi putut cere inapoi. Barbatul ofta si le zise: — O si-i dau fiectruia dintre voi cate-o bucatai de cremene. ‘Aga, macar 0 si puteti vana. Se duse in dreptul unei alte buturugi, ridicé o lespede de pe a si scoase ceva din scobitura. — Poftim! Sunt ascutite deja. Inman fieciruia cite-o piatra cioplitd cu dibacie in forma unui varf mare de sdgeati. Fred fi test’ ascufigul cu degetul mare. Acesta ii strapunse putin piclea, facind sa rasara o picitur’ de sdnge. Barbatul ridicd din sprancene. — in loc de bandaje, puteti sa folositi frunze de bananier. Daca rimanefi fara vreun deget si-i bun de méncat, putefi si-l dafi la vultur, Apoi ti oferi o piatra si lui Max: ~- Avem unul singur pentru tofi, L-am gisit, zis 120 — Poftim, tiriboi mic. Asta-i cea mai ascutit’ — Max e prea mic ca sa aiba un cufit, interveni Lila, incer- cand sa i-lia din mana. Max se trase ins tnapoi gi-si duse ambele maini la spate. — Aga si fie oare? De unde stii? ise barbatul pe un ton sincer interesat. Pur gi simplu... aga este! Copfilor mici nu li se dau cutite. — Din cate-mi amintesc, si eu am primit un cutit cand eram mic. $i uite c-am iesit perfect normal! Fred arunci o privire la nasturii de la cimaga barbatului, care scanteiau tiios i alb in lumina soarelui. Nu spuse insa nimic. Barbatul oft’. — Se face tarziu, Puteti si mAncati ceva din proviziile mele, dar numai in seara asta. Si nu vi imaginafi c-o si facem o regula din asta, Va trebui sa vanati ca si mancati Cei patru copii risuflard usurati Barbatul se intoarse cu pasi mari la buturuga scobiti si se apleci deasupra unei gramezi de pietre de alaturi, De-aproape, pietrele pireau si alcituiasci forma anume — un dreptunghi acoperit cu lespezi late, Barbatul ridicd doua dintre ele, vari mana inauntru si scoase de-acolo trupul unei paisiri care fusese jumulit’, ins nu gi curajaté de maje. — E-o caracara, zise el, aruncindu-i-o lui Fred. Pasiirea era rece gi lipicioasi, — Aici, sunt la fel de raspandite ca gobolanii la noi. — Muljumesc! Aji putea si ne spunefi si cum s-o curdqim de mate? il intreba Fred stingherit. — Cu sagetile pe care vi le-am dat, baiete! — Dar care-i cea mai buna metoda... domnule? adauga el politicos. — Cand primul om a-nvatat si giteasc’, a ficut-o fra clirti de bucate. S-a descurcat el cumva, Descurcati-va si voi. To{i cei patru copii se uitard lung la el. Barbatul ofta si le explica: 121 — Taiaji de-a lungul stomacului, aruncati tot ce pare prea incalcit si gatiti restul. Ca reguli general cu maruntaiele, daca e nevoie de mai mult de-o culoare ca si le desenezi, nu-s bune de mancat. Deci,rinichii sunt in regula ~ in intregime ros-maronii -, dar intestinele mai pufin, asta daca nu te simti din cale-afard de curajos, — Numai un pic, inainte si plecati~ cum facem s-o gitim? — Cu foc! Apoi, schigind un zambet, adauga: — Sau poate ci ea ~ blonda care gi-a luat fafa aia de smardoi ar putea si-ncerce s-o gateasci uitandu-se urat la ea, — Va rog, mai stati numai o clipi! ficu Fred o ultima in- cercare, fix cind birbatul se-ntorsese si plece. Cine sunteti? Si cum sa va spunem? $i ce-i cu locul asta? Cum ati ajuns aici? Sunteti explorator? Aici traifi dumneavoastra? Aveti de gind sii ne ajutati? Trebuie sa stim! Fred se gindi la toti exploratorii despre care citise, dintre care atifia se aventuraserd in jungla gi nu se mai intorsesera niciodata: Percy Fawcett gi fiul sau, Jack, Raleigh Rimell sau Christopher Maclaren, Incerca si-si aduci aminte cum aritau in fotografille pe care le vizuse in ziare. Barbatul se intoarse si-I privi pe Fred drept in ochi. Grimasa de nemul{umire fi pirisi chipul, Kisand loc unei expresii mai sumbre si mai greu de descifrat. — Sunt pilot de vreme rea, nu explorator! Transportam pro- vizii din orasele mai mici spre Manaus si tnapoi, M-am prabugit aici acum mai mult timp. — $ice s-a intamplat cu avionul dumneavoastra? — Dar cu-al vostru? riposta el, — Aars, zise Fred. — Pai vezi? — Dar cum va numifi? Eu sunt Fred, iar ei sunt Lila, Con Max. 122 Chipul birbatului deveni inexpresiv ca un zid de ofel. — Nu ma intereseaz cum vi cheama. Aici suntem in jungla amavoniané, nu la Travellers Club, unde fac schimb de impres domnii londonezi. ‘ — Dar cum sa va strigim? Daci avem nevoie de dum- neavoastri, si zicem? intrebi Con. ; Barbatul isi ridica spréincenele atat de mult, incat aproape ca-i intrara in par. : — Nu mi strigati deloc, zise el, intorcandu-le spatele. Stribatu piafa cu umerii Kisati, indreptandu-se spre locul in. care lujerii formau o cortina impenetrabila. Dadu la o parte niste crengi si se ficu nevazut. In ciuda schiopatatului, avea un mer uluitor de silentios. — L-ai intimidat si-a plecat! ti zise Max Iui Con pe un ton acuzator, scceniiianeiaelaia Nu-s numai eu de vina! Cu tofii -am indepartat. $i, daci 5-0 spunem pe-aia dreaptii, mai degraba l-am enervat de-a ple- cat, se api Con. 7 — Nu stiam ci si-ntrebi pe cineva cum il cheama poate si fie aga de problematic, interveni Lila. — Stiu cum 0 si-izicem, decreté Max pl un zambet larg. O si-i zicem Exploratorul. roe — Dar tocmai ne-a zis ci nu-i explorator, n-ai auzit? riposté Con exasperati. loan — Are pilirie de explorator. $i-un vultur. Ce mai vrei? con- chise Max. de mandrie, cu Exploratorul Exploratorul se intoarse in timp ce ei stiteau ghemuiti la intrarea in inciperea de piatri si frigeau carnea de caracara in befe. Omul ducea la subraj un ciorchine de mango, iar in cealaltd mana cira o tarticufa plina cu apa. Nu-l auzira decit dupa ce se apropiase deja foarte mult. Luati prin surprindere, Con tresiri si-si scp bucata de pasire in cenuga. Exploratorul nu-l privi pe niciunul dintre ei drept in ochi. ~— Sunte{i tofi inci-n crestere, mormiai el. Mai ales asta mic. Mi-am zis ca n-o sé va siturati doar cu pasirea. Se inrogi la fafa cand le lisa tartacufa Langa foc, iar apoi zvarli fructele de mango in poala lui Max si ficu cale-ntoarsi, — Va rog, stafi un pic! zise Fred, sirind in picioare. Voiam sa vi-ntrebiim... ce-i cu locul asta? Mai stiu gi altii de el? Locuiti singur aici? — De ce intrebafi? Plinuiti vreun ceai dansant? —Nu, adic... mai vin gi altii pe-aici? — Da, cateodat mai trec $i altii pe-aici, raspunse explo- ratorul, lasandu-se pe vine si luandu-i lui Max bucata de carne din mana, pentru ca luase foc. O scutura pani se stinse, dupa care o agezi din nou deasupra flacirilor, si se rumeneasca incet. — Niciunul dintre ei nu riméne prea mult, zise el mai de- parte. Unii au de strabatut distante mari, Membri de trib ai ciror stramogi au trait tot aici, De obicei stau doar cateva zile. Rasuci bucata de carne deasupra flacarilor gi CAfiva stropi din zeama ei picurara pe foc, 124 — Dar da, mai pe scurt, trec oameni pe-ai Con gi Lila se privira una pe alta incintate, Baca, suspect de plin de energie pentru un lenes, agit’ o gherufa prin aer. — Oare ne-ar ajuta? Ne-ar lua cu ei la Manaus? intreba Lila. — thim, foarte probabil, Depinde cine-ar fi — $i cat de des vin? intreba Fred. — ‘Aaa, 0 data la cAtiva ani, rispunse exploratorul, suflind in carnea pe care i-o intinse apoi lui Max. Asta-i ficuta! Fred vazu cum Lila si Con se pleostesc. Amandoua pareau putin mai obosite si un pic imbitranite. ‘Ani?! intreba Lila, Parinfii nostri n-ar rezista s-agtepte ati — Cred gi eu, incuviinfé exploratorul. — Dar, dac-i aga, n-ati putea dumneavoastra... incepu Con. Dar isi curma vorba, fiindc’, din spatele unei coloane de piatr, ii ficu aparitia vultural, care falfai din aripi si se opri spri- jinindu-se de genunchiul birbatului, adulmecind din priviri carnea din mana ei. Pasiirea igi infoie penele spre Con si croncani. Drept rispuns, fata trase mai aproape de piept bucata de caracara fripta. — N-afi putea s ne-ajutafi dumneavoastra s4 ne intoarcem acasa? prelua Lila idea, — Poate, spuse exploratorul dupi ce-i céntai din ochi cu 0 privire patrunzatoare. — Poate? insista Lila. — As putea si va-ndrum spre Manaus, Pe jos ar dura o lund, iar cu pluta, doar o siptimans jumate. Ag putea si vi dau ceva provizii. $i-o hart... Ag putea chiar si vi-nsofesc o bucata de drum. Trebuie si mi mai gindesc. — Ar fi absolut minu... zise Lila, luminandu-se la fafa. — Dar... 0 intrerupse exploratorul. — Daaar? intrebi Fred cu rasuflarea taiata, — Trebuie si-mi jurafi ca nu vefi pomeni niciodat’ de locul 125 Asta, of nu vefi nui ni oa claps oy niciodati c-afi vizut un oras in . ai mult decat si-mi juraji: trebuie si-mi - Chia ai -mi de- Tmonstrati ck nu vet sulla o vorbal Macias — Ce? exclama Fred, fixdndi a Cot elen Fre, fixindu-1 cu privitea pe explorator Perera leparte gi scrutand peisajul de piatri ce se eee ii lor in nuante verzi, galbene si ausii, pentru a s apoi in jungli. Sa iim niciodaté ens ra nu pomenim niciodata despre toate —Sinici despre mine. Niciodata ; . Niciodata intre voi. $i ma ee eee lati. Niciunul dintre voi. $i mit Fred cerceti cu privi ‘A cu privirea chi) i, cat ne privirea chipul exploratorului ao ee . ital men o ob mi-ntrebe unde-am fost! peeks a neice deja conversa pe cate aveau s-0 poarte: poles dee tatdlui situ amplasarea oraguluis cum avea de gin st sour ou pou peas in mint dimensiunile; aces ea si-| bat pe umir si si-l felicite, finde mee ae repated I. igi imaginase cum tata su avea si- Peers de la Oxford care lucra la ‘The Times. Igi imaginase au] pe care i-ar fi spus; Tim? Ute cei fiu-men a fica plsbe eel spus: Tim? Uite ce-i, fiu-meu a ficut Barbatul i B real il urmairea cu o privire deloc intelegatoare. ne eleva va trebui sa-1 mingi, rispunse el sec. - Dar... Nu, ideea cu exploratorii e 1 oamen tr si le 5 i ce-au descopeil De-aia-s exploratori saiiaaaense — Ai perfect’ dreptate. Dar cu nu = . Dar eu nu sunt un explor pur gi eo un om care se-ntmpla sii fie aici eae en a i 5 cadet iment vorbvesc deste de ni deexstenfa unl loc es i fects Toatd lumea trebuie si alle ca agtia n-au ‘ogi timpiti cu teorii son: Hips late — c- i Si de ce trebuie, ma rog? ee — Pentru ca, dact locul ast \c& locul asta exista cu adevarat, i nen levat a ‘oamenii dia nu erau nebuni, ci eroi! ae 126 desi Fred nu mai pomeni siasta, cli mu era o Simai insemna, prostie, nici o nebunie, ca el insugi si-gi doreasci si devina explorator. — Nu exista eroi, baiete, Sunt scorneli de-ale ziarelor, cu replici memorabile si mustai fotogenice be Eu unul nu pot si sufir mustaile. Mereu mi s-au parat un fel de sprancene grotesti, doar cf la buze. Nid adevarat! Oamenti si-au plerdut viafa tn chutaret unui loc ca asta! Au murit din dorinta dea arata lumii ca el exist! « Oamenii au murit pentru tot soiul de chestii, Nu-i mare brnza si mori. _— N-aveti dreptate! Lumea are dreptul si stiet Fred igi simfea fruntea arzand si-gi didea seama ci probabil se-nrosise cu totul. Dar daca aveau si spuni ce li se-ntamplase, 1, precum si al lui Max, al Lilel si ‘al lui Con aveau s& si figureze pe lista autorilor de numele si intre-n istorie. Numele lor aveau mari descoperiri. ast cum i-arficitt gindurile, exploratorul i tugule buzele siintreba dezaprobator: — Si-ai vrea, poate, ¢ deel? Pred se smuci inapoi de parca brbatu apa clocotiti. — Nui vorba de ast Gare? il zgindari exploratorul clipind molati, di pre{uitor. Fred isi inclest un pumn si rispunse: _ Ar fi egoist din partea noastra sa nut Je spunem! 4 tu si fii acela care le spune oamenilor i-ar fi azvarlit in fata — Zin? Povtru inttia oard, Fred ist didu seama cf cella nu i s¢ alituraserd in disput. Con stitea in fund si-si privet absenti einile Lila il mingtia pe Baca mai concentrata decit af fi fost vial, Max isi molfiia incheietura, cu colfurile gurii trase in jos. 127 ——————< — Fred, spuse Lila aproape soptit, fari si-1 priveasca. ‘Trebuie s-ajungem acasi. Con se trase mai aproape de el si-i sopti la ureche cu yehementa: — Nu fi absurd! Promite-i orice-fi cere, numai s& scipim de-aici! — Nu! rispunse Fred, trigandu-se de lang ea. Soapta lui Con se preschimba intr-un suiierat: — Nu ne-mpiedicd nimeni sa le spunem oamenilor tot cand ajungem acasai~ de unde-o sa stie el Nu-i ca gi cum e-abonat la iar aici! ~ Nu! repeti Fred cu glas tare, Nu-i promit nimic! Exploratorul se ridici in lumina rosie a focului, Flicarile ti scoteau in evidenfa cicatricele din indoitura cotului gi de pe incheieturile degetelor. ~~ Nu y-am cerut mare lucru: doar si va fineti gura! Si-nfeleg ci refuzati? ~~ Nu! rispunse Gon. O si facem orice ne cerefi! Fred, ce naiba, zi gi tuca ell Nu putefi si fineti locul asta secret, nu-i secretul dumneavoastra! insist Fred, adresindu-i-se exploratorului, ~— Uitali, interveni Con, el poate nu promite, dar noi da, Nu putefi si ne-ajutati macar pe noi? Din partea mea, el n-are decat siirimind : insa chipul barbatului se inrosise spre gat si se albise ‘impre- jurul nasului si al gurii, iar intregul chip fi era brazdat de furie, — Tu zise el, privindu-l pe Fred, esti un ignorant avid de faima, cu creier de gain, iar tu, adaugi omul, sigetand-o pe Con cu privirea, n-ai nicio problema in a-fi parasi prietenul la nevoie. Mi-e si scérbi de voi — Nu-i prietenul meu, cel pujin nu acum. — Gura! zbieri exploratorul, printre calitajile crvia nu parea sii se numere $i pistrarea calmului, Nu vad de ce v-as ajuta 128 pe vreunul, isi continua el vorba, aproape ricnind. Pentru ce? Dumnezeu si mi ierte, dar daca copiii ar fi fost buni de ceva, igur ne-am fi dat seama pani acum! Si cu asta, se rasuci pe cilcaie gi dadu sa plece. isi vari pumnii in buzunare, de unde scoase ceva." * — Era si uit: v-am adus asta. Nu m-asteptam si-mi rispundeti asa la rugiminte. Niciunul nu meritati nici macar ata ‘Max scoase un sunet care aducea cu un micunat si-si ghemui genunchii la piept. Exploratorul arunci pe jos obiectul pe care-| scosese din buzunar si disparu cu pasi mari in intuneric. Ajunse la zidul pe care alunecasera ei si incepu si-l escaladeze in vitezi, folosindu-se de ambele maini si de un singur picior, pe cind celilalt i se legina inert intr-o parte, — Fred! se rasti Con, E complet nedrept ce-ai fiicut, N-ai decat si mori aici daca vrei, dar n-ai niciun drept si ne spulberi si noua sansele! Max incepu s& sughife ¢ iminenta a lactimilor. Fred ridicd de jos obiectul pe care il aruncase exploratorul. Era un cornet facut din plante, legat deasupra cu un smoc de iarba grasi, Cand il desficu, descoperi induntru putina sare amestecata cu niste firimituri de buruiana uscata, — Sunt mirodenii, zise el. Pentru pasire! ~ Nu mai schimba subiectul! rabufni Con, Asculta-ma, tre- buie si fi de acord. Hai, fugi dupa el si spune-i ca te-ai rizgindit! —Nu pot. — De ce nu? Nu trebuie sa gi faci ce spui, trebuie doar s-o si suspine, ceea ce prevestea aparitia spui — Par si simplu nu pot, se incipaténa Fred, cu géndul la tatal sau, Se gindea cum ar fi si se intoarcti la gcoaki nu doar ca pustiu’ ala, Peterson, faré mami, ci ca un baiat care a dat piept cu jungla sia descoperit o lume noua. 129 — Te rog, Fred, te rog, interveni gi Lila, F& cum zice Con: fugi dup’ el. Parintii nostri cred c-o si moarii de ingrijorare! Max casca ochii temitor, iar Lila scoase un oftat. — Nu de-adevaratelea, Max, e doar o expresie. — Oricum, e deja prea tarziu, raspunse Fred. L-ai auzit si tu, nu mai vrea si ne-ajute pe niciunul dintre noi. S-a enervat prea tare, — Finda tu l-ai enervat prea tare! ii reprosi Con, — $i tu la fell se zbarli Fred. Poti sa faci ce vrei stramb, e clar? — Aga, de ce? Fiindca te crezi nobil si bun? Max igi astup’ urechile cu mainile, — Nu! Pur gi simplu nu vreau, da? Pentru c-ar insemna si mint despre cel mai important lucru care mi s-a intimplat vreodata. — Nici n-ar afla! Tu vrei doar si-{i apard numele-n ziar! — Ba ar afla, cum si nu! Fiindca oamenii ar incerca si giseasci din nou locul asta, si faci fotografii si sipaturi rheologice. — Nu mi intereseazi ce se-ntimpli dupa ce-ajung acasi! N-are decat si ia foc tot locul distal zise Con, — Incetati odata! zbiera Lila, a cirei voce reverberi prin toati curtea Fred si Con se intoarseri gocati spre ea. Fiecare centimetru din corpul ei era feapiin de supirare, — Gura, amandoi! Sunteti oribili si unu si altw’! Daci-i oricum prea tarziu, atunci n-are niciun sens s4 ne mai certim! $i daca mi-] mai facefi pe Max si pkinga o dati, pe cuvant ca va poc- nesc pe-amandoi! ‘Max se cifar in poala Lilei si-si afunda fafa in blana lui Baca, Fred inghiti in sec, incercand sa-gi recapete cumpatul, 5i le-ntinse celorlalti mirodeniile, — Vreti si voi? Ma gandesc c& n-ar strica si mincim, nu jur 130 — Nu, ca poate-i otrava, rispunse Con. Fred igi retrase frigiruia de pe foc. Pe-alocuri era neagr’, iar pielea se carbonizase si scotea aburi. Indeparta pielita cu degetele, strambandu-se din cauza dogorii, si presiri peste carnea de pasdre ceva sare si ierburi necunoscute. Ferindu-se de privirile mustratoare ale lui Con, Fred musca sfidator din frigaruie. Prima senzatie fi sageti tot corpul. Era genul de gust care te strapunge pana-n varful degetelor: iute, bogat si exotic. — Nu-i otravitor, ii informa el. E chiar bun. — Si-ti stea-n gat! fi uri Con. in scurt timp, se facu o bezna imblanziti numai de sclipirea focului si a lunii, Flicarile luminau piata, cufundand-o spre colturi in forme bizare si intunecoase. Con fu strabatuta de un tremur cind un nor acoperi luna, alungind umbrele lucrurilor. Lila se aplecd deasupra lui Baca si-ncepu si-I caute de cipuse, ocolind privirea lui Fred. Fred se uita spre perdeaua de lujeri ce-atarnau in intuneric — o intindere vasta de umbre verzui care acopereau coltul din dreapta sus al pietel. — Ce credeti ci-i acolo, in spate? intreba el. Ce credeti c-ascunde de noi? — Nu stiu si nici nu mi intereseaza, ii raspunse Con, care-si adusese pirul peste ochi, ca nimeni si n-o poati vedea. — Ar putea si fie un animal, propuse Lila, ridicindu-si privirea doar pentru o clipa. O pantera. Ca-n Cartea junglei. — Ar putea fi provizii de mancare, spuse Fred. — Mancare adevarat&? intreba Max, ridicandu-se de jos. — De ce-ar fine-o acolo? intrebi Lila. — Chiar mi gindeam ci, pe vremea cand orasul era locuit, trebuie si fi existat un loc unde se depozita mancarea. Fix intr-un astfel de loc ag pastra eu proviziile, intr-un loc aproape de neobservat. 131 Fred se uita in jur pentru a se asigura ci exploratorul nu e cumva prin preajma gi apoi adiugi: — Cred c-ar trebui si mergem sa verificim, — Sigur, cum si nu? Grozava idee! il ironizi Con, L-ai ener- vat deja in asemenea hal, ca probabil c-o si ne lase si putrezim aici, si-atunci ce-ar mai conta daca pe deasupra i-am fara si man- carea? Ar putea si te ucidi cu mainile goale, dar sunt convinsa ci asta nu te-ngrijoreazi absolut deloc! — Nici eu n-ag fara! Pur gi simplu am lua cu imprumut, chiar gi asta, doar daci n-am avea incotro. — Cum adic si n-avem incotro? — Dacé el nu vrea si ne-ajute, o si fim nevoifi si giisim alte cai. — C&i pentru ce? intrebi Con. — Sa adunim suficiente provizii pentru a incepe calatoria spre Manaus. Aici nu e prea multi mancare, zise Fred, ariténd in jur spre oragul pusti ~ Iti dai seama ci-i vina ta, da? fi reprog Con, aprinzindu-se tot mai tare Ja fafa, Tu ai zis ca, daci urmam harta, o s-ajungem acasil! $i nici n-am ajuns bine-aici, c-ai gi dat-o-n bara! — Ba nu! se apiira Fred, simind c& i se aprind gatul si obrajii. Nu m-asteptam ca harta si ne conduca la un descreierat care locuieste singur intr-o cetate antic’ si are un valtur pe post de animal de companie! Cred ca nimeni nu se astepta la asta! — Ai promis c-o s-ajungem acasil — Si chiar o s& ajungem! spuse Fred, degi era aproape con- vins c4 nu promisese niciodata aya ceva; la o adicd, cine era el si faci promisiuni? Si totusi, mai departe, se multumi sa zicd doar atat; — Vreau sa stiu ce-i acolo. Tu nu esti curioasii? — Nu, raspunse Con, intorcindu-i spatele. Fred fi vedea omoplatii ascutiti si subtiri iesindu-i in relief prin bluzi. — Near afla niciodata, insista el. 132 Fred se gindi ca, daca ar reusi si giseasci de mincare, nimic din ce ficuse sau spusese exploratorul n-ar mai conta, iar ei ar putea si se intoarca pe pluta gi si porneasca in ciutarea Manausului. Daca ar reusi sa géseasci mancare, atunci poate ci ostilitatea rece a lui Con si dezamigirea Lilei s-ar risipi. — Face vrei. Eu acolo nu vin, il instiingi Con, ~ Lila? o invita Fred. Lila ii urmarise certindu-se, cu ochii cind la unul, cand la altul si cu o privire in care se citea tot mai multi amaraciune. — Se-ntuneca, deci n-ar avea cum si ne vad8, incerci Fred s-o conving’, Vrei si vii cu mine? — Nu stiu ce s& zic, e7itd Lila, Ne-a ardtat incredere... — Dar n-are! E clar ca n-are pic de-ncredere in noi, Nu vrea nici micar si ne spuna cum il cheama! ‘Te rog, doar si ne uitim! o imboldi Fred, In coltul piefei, cortina de lujeri atarna ca o ameninfare vie. la scruti piafa cufundata in intuneric. — Ok, fie, vin. — Multumesc! exclamé Fred, sirind in picioare. Esti sigurt ci nu vii gi tu, Con? — Sutd la suta! — Atunci poti sa ai grija putin de Max? o ruga Lila. Incd nu stie el prea bine cum e si faci liniste. Con accepti, desi fara prea mare entuziasm. Fred gi Lila se migcau incet prin piafé, dibuind prin intuneri- cul ce-nvaluia locul. Pe culoarul dintre copaci, pamantul era neted, fara pic de iarba, frunze sau grohotis; ins& de o parte si de alta se vedeau mormane de piatri, dou clidiri circulare din chirpici, intrucatva dardpinate, ce semanau cu nigte hambare de gradu, si listari ristirind peste tot. — Ce crezi c& era locul asta? intreba Fred, —Nustiu. Dar daca asta era piafa, atunci statuile alea trebuie si fi fost monumentele oragului, Sau poate zeii oamenilor de-aici. 133