Decizia 882/2017 a Curtii de Apel Oradea

Consider aceasta hotarare relevanta in ceea ce priveste institutia vanzarii mostenirii, intrucat
instanta de apel a statuat ca vanzatorul unei mosteniri garanteaza numai calitatea sa de mostenitor,
doar in ipoteza in care nu sunt specificate bunurile asupra carora se intind drepturile succesorale.
In contractual care face obiectul cauzei, deși s-a menționat vanzarea poarta asupra „dreptul(-ui)
asupra cotei de succesiune a defunctei B.M.”, s-au individualizat, totuși, bunurile imobile la care se
referă dreptul înstrăinat, prin cartea funciară, prin identificarea topografică a fiecărui imobil și prin
precizarea localității în care sunt situate. O asemenea determinare a bunurilor, care fac parte dintr-o
masă succesorală, exclude incidența dispozițiilor speciale ale vânzării unei moșteniri si determina
calificarea contractului drept o vanzare de drept comun.
Instanta de apel, aplicand principiile generale de interpretarea a contractelor: “Contractele se
interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor”(1266, alin. 1 C.
civil.), “La stabilirea voinței concordante se va ține seama, intre altele, de scopul contractului”( 1266,
alin. 2 C. civil) si, in particular, art 1671, teza întâi din C. civil (în materie de vânzare, interpretarea se
face în favoarea cumpărătorului), a concluzionat ca la incheierea contractului ambele parti au avut
prefigurarea faptului ca se vand bunuri determinate si nu o universalitate. Astfel, vanzatorul este tinut sa
garanteze pe langa calitatea sa de mostenitor si transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor
individualizate.