Scopul progresului uman şi problema-cheie a securităţii demo-socio-economice a statului în mare măsură

depinde de dezvoltarea resurselor umane prin integrarea lor durabilă pe piaţa muncii, asigurarea unui stoc de capital
uman educat, sănătos şi competitiv pe piaţa a muncii autohtone. Analiza unor tendinţe de dezvoltare a pieţei forţei
de muncă autohtone, evidenţierea cauzelor şi problemelor în acest domeniu sunt destul de actuale în general, cu atît
mai mult în condiţiile consecinţelor crizei economico-financiare mondiale, iar menţinerea forţei de muncă şi
îndeplinirea riguroasă a obligaţiilor sociale ale statului rămîne una din principalele probleme ce persistă în Republica
Moldova.
Transformările demografice, în special depopularea, schimbarea structurii populaţiei pe vîrste, mortalitatea
populaţiei în vîrstă aptă de muncă şi, în special, a bărbaţilor, îmbătrînirea populaţiei, fluxul migraţional, au influenţat
negativ situaţia pe piaţa forţei de muncă autohtonă în ultimele decenii, au contribuit la deformarea pieţei forţei de
muncă. Populaţia, structura, numărul şi calitatea, ei reprezintă sursa principală de constituire a potenţialului forţei de
muncă a ţării. Analiza demonstrează că evoluţia indicatorilor principali ce caracterizează piaţa forţei de muncă în
perioada anilor 2003-2009 se caracterizează prin scăderea populaţiei economic active cu 208,3 mii persoane, sau
fiind în descreştere în 2009 faţă de anul precedent cu 2,9%. Inevitabil, reducerea populaţiei economic active a
condus nemijlocit şi la reducerea populaţiei ocupate în economie, concomitent s-a micşorat populaţia activă în
numărul total al populaţiei, iar populaţia ocupată în economie s-a redus cu 12,7%, fiind în descreştere în 2009 cu
5,3% faţă de 2008. Totodată, pe parcursul anilor 2003-2009 sa micşorat de la 59,2% pînă la 55,1% şi ponderea
populaţiei economic inactive faţă de numărul total al populaţiei, fiind în descreştere în 2009 cu 1,5% faţă de 2008.
Aceeaşi situaţie se atestă şi la rata de ocupare, care a diminuat de la 47,5 % în anul 2003 la 40,0 % în anul 2009,
adică cu 2,5 puncte procentuale, faţă de valoarea anului precedent, ceia ce demonstrează lipsa unei stabilităţi pentru
lucrători în ocuparea lor, stabilitate care le-ar asigura şi un venit stabil pentru întreţinerea lor şi a familiilor lor.
(Tabelul 1).
Evident, că din moment ce rata de ocupare este în continuă descreştere, creşte numărul şomerilor determinat
conform metodologiei Biroului Internaţional al Muncii (în continuare – BIM), care în anul 2009 a fost de circa 81
mii, fiind în creştere cu 30,7 mii faţă de anul precedent. Şomajul afectează într-o proporţie mai mare bărbaţii -
62,7% şi persoanele din mediul urban – 58,6%. Este necesar de menţionat că din rândul şomerilor 76,8% au fost
persoane cu experienţă în muncă. Durata medie a şomajului a fost de 14 luni, în comparaţie cu 16 luni în 2008. Cota
şomerilor ce se aflau în şomaj de lungă durată (de 1 an şi mai mult) a constituit 27,9%. Din aceştia 16,3% erau tineri
cu vîrsta cuprinsă între 15 şi 24 ani. Ponderea persoanelor ce se aflau în şomaj de foarte lungă durată (24 luni şi mai
mult) au constituit 14,3% din numărul total al şomerilor.
În anul 2009 a crescut şi numărul şomerilor adresaţi la agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă,
unde au fost înregistraţi 79241 persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, totodată au fost gestionate 27,1 mii
locuri de muncă vacante, plasînd în cîmpul muncii doar 17,0 mii şomeri, ce constituie 21,4 % din numărul celor
înregistraţi. Creşterea numărului şomerilor este cauzată de diverse efecte ce au avut loc pe piaţa forţei de muncă
autohtone, cum ar fi: lipsa locurilor de muncă, necorespunderea cererii cu oferta forţei de muncă, existenţa forţei de
muncă neconpetitivă pe piaţa muncii, disponibilizarea personalului, reîntoarcerea cetăţenilor aflaţi în căutarea unui
loc de muncă peste hotarele ţării în ţară. În aspect teritorial o pondere vădită o au locuitorii rurali-60%.
Din punct de vedere al distribuţiei şomerilor pe nivel de instruire, 35,2% au constituit persoanele cu studii
primare şi gimnaziale, 24,3% cei cu studii secundar profesionale, 22,5% persoane cu studii liceale şi medii de
cultură generală, 9,2% cei cu studii superioare şi 8,8% au constituit persoanele cu studii medii de specialitate.
(vezi Figura 1).
De aici rezultă, că nivelul educaţiei al persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă este redus, fapt ce face
dificilă încadrarea acestora în cîmpul muncii şi ca rezultat ei sunt nevoiţi să migreze peste hotare în căutarea unui loc
de muncă.
În aspect structural pe grupe de vîrstă a şomerilor înregistraţi, observăm că grupele de vîrstă în care se
regăsesc cei mai mulţi şomeri rămîn grupele cele mai capabile pentru muncă ponderea cărora reprezintă 68,1% din
totalul şomerilor, inclusiv grupa de 30 – 49 ani, constituind 45,7% şi 16 – 24 ani constituind 22,4%. La grupa de
vîrstă 25 – 29 ani se observă o scădere nesemnificativă constituind – 15,8%. În această grupă de vîrstă se regăsesc
persoanele cu nivel educaţional înalt, absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt superior şi mediu de specialitate, ce
încă odată confirmă gradul şi capacitatea de ocupare a unui loc de muncă mai înalte.

Problemele cheie pe piaţa forţei de muncă sunt:

 numărul mare de locuitori de muncă cu productivitate oasă şi nivelul de salarizare insuficient, neatractive
pentru populaţia forţei de muncă;
 ponderea înaltă a activităţilor informale într-un şir de sectoare şi ramuri de producţie;
  ponderea mare a populaţiei ocupate în agricultură;
 şomajul înalt în rîndul tinerilor;
 migrarea peste hotare a forţei de muncă calificate etc.
Scopul politicilor de ocupare este combaterea efectelor şomajului structural, încurajarea participării forţei
de muncă, inclusiv a tinerilor, şi sporirea eficienţei politicilor de integrare şi reintegrare pe piaţa muncii prin
aplicarea unui şir de măsuri stimulatorii.
Setul de măsuri stimulatorii este reflectat prin matricea politicilor de ocupare din următorul tabel:

Matricea politicilor de ocupare, sau acţiuni de implementare a strategiei (abstracte)
Linii directoare specifice-obiectivele
I. Intensificarea măsurilor active şi
preventive pentru şomeri şi persoane inactive
Obiectivul: Majorarea ratei de ocupare a forţei de
muncă şi reducerea ratei şomajului prin măsuri
active preventive
II. Crearea locurilor de muncă şi
dezvoltarea spiritului de întreprinzător
Obiectivul: Crearea locurilor de muncă
prinimplimentarea politicilor axate pe promovarea
spiritului de întreprinzător, susţinerea dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii şi transformarea
acestora în companii mari generatoare de locuri de
muncă pe termen lung, cu asigurarea condiţiilor de
securitate şi sănătate.
III. Promovarea egalităţii şanselor şi
combaterea discriminărilor pe piaţa forţei de
muncă.
Obiectivul: Prevenirea şi eliminarea de pe piaţa
muncii a oricăror forme de discriminare, reducerea
decolajelor salariale, asociate cu aceste discriminări
promovarea prin intermediul forţei de muncă a
integrării persoanelor defavorizate din diferite cauze
sau supuse riscului de excluziune socială.
Tabelul 4.
Acţiuni preconizate
 -studierea şi elaborarea indicatorilor
suplimentari de monitorizare a progresului şi
eficienţei politicilor de ocuparea forţei de
ocupare a forţei de muncă;
 -organizarea tîrgurilor locurilor de
muncă şi dezvoltarea lucrărilor publice
remunerate;
 -sporirea eficienţei sistemului de
mediere a muncii, inclusiv a orientării
profesionale şi a serviciilor de informare şi
consiliere privind cariera profesională etc.
 elaborarea măsurilor de stimulare a
creării locurilor de muncă către ÎMM, susţinerea
lor în vederea dezvoltării profitabile a afacerii şi
creării noilor locuri de muncă;
 dezvoltarea şi promovarea programelor
de instruire antreprenorială în cadrul sistemului
de învăţămînt superior, mediu de specialitate,
secundar general şi profesional;
 acordarea asistenţei juridice de către
agenţiile private de ocupare a forţei de muncă
din ţară şi de peste hotare cetăţenilor Republicii
Moldova;
 stimularea implicării ÎMM în actvităţi
care necesită implimentarea noilor tehnologii şi
practicilor de management etc.
 formarea unor deprinderi ale
studenţilor ce ţin de studierea continuă;
 dezvoltarea reţelelor de ocupare
profesională în sistemul de învăţămînt general;
 promovarea femeilor în vîrful
piramidei de ocupare în sectorele private şi
publice;
 subvenţionarea temporară a salariilor
plătite de angajatori tinerilor angajaţi;
 nivelarea vîrstei de pensionare pentru
bărbaţi şi femei;
 extinderea tipurilor de profesii şi
specialităţi şi îmbunătăţirea condiţiilor necesare
pentru ocuparea lor de către femei;
 Implimentarea măsurilor de stimulare
a ocupării în sfera serviciilor şi noilor tehnologii
informaţionale etc.