Pagina 1 Tribuna Socială, noiembrie 2012

Buletin informativ al Asociaţiei pentru Emanciparea Muncitorilor

Organizaţie membră a Acordului Internaţional al Muncitorilor şi Popoarelor
- noiembrie 2012 -

Din sumar:
· Ieşim la vot sau ieşim în stradă?
· Fără apă, fără curent, fără loc de muncă...
· Ce rege? Care prinţ? România este Republică!
· Conferinţa muncitorească de la Madrid din data de 10 noiembrie 2012
· STOP naţional-şovinismului
· Europa sindicală vs. Europa politică
· Proteste la TVR ca urmare a concedierilor anunţate
· Cine suntem noi?
Ieşim la vot sau ieşim în stradă?

Vin alegerile.
Cele cîteva partide aflate în
cursa electorală seamănă ca
nişte picături de apă. O apă
tulbure şi clocită.
Toate sînt stăpînite de
puterea sacului cu bani, de
plutocraţie, toate au atacat şi
atacă serviciile şi bunurile
publice.
Prin vorbe şi prin imagini ne
anunţă că “o să fie bine”
dacă vor cîştiga ei. Din asta
fiecare înţelege ce vrea, iar
dacă partidul ajuns la putere
nu-şi ţine promisiunile
motivează că alegătorii au înţeles greşit cum “o să fie bine”.
Votanţii sînt doar “masa electorală” care din 4 în 4 ani schimbă o echipă de politicieni hoţi şi
mincinoşi cu alţii...la fel.
Guvernul “ales”, în vorbe se ocupă de problemele mulţimii. În fapte are doar grija găştilor de
afacerişti milionari care le finanţează partidele şi care-şi recuperează banii pe spinarea
“alegătorilor”.
Dar asta nu ne miră, căci “Ăsta e capitalismul”- cum rostea adevărul gura unui păcătos
“ticăloşit” de putere şi menţinut încă la putere.
Nu putem să nu ne dorim totuşi ca cineva să se gîndească la catastrofa ce ameninţă şcoala
românească.

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 2 Tribuna Socială, noiembrie 2012

Dacă nu există candidaţi care să lupte
pentru un învăţămînt public, gratuit şi de
calitate, nu merită să ieşim la vot. Merită
să ieşim doar la proteste în stradă.
Oricum pentru asta trebuie să fim pregătiţi,
chiar dacă vor cîştiga cei care ne promit,
căci este nevoie să le amintim promisiunile
cînd le uită .
Oare cine va anula articolele ticăloase din
actuala lege a educaţiei care susţin de fapt
anti-educaţia?!
Cine va anula articolul ce dă banii
bugetului public afaceriştilor cu şcoli
private sau confesionale?!
Cine va introduce din nou sistemul de
titularizare pentru cadrele didactice rămase
în bătaia vîntului şi la voia feluriţilor
directori de şcoli?!
Cine va apăra terenurile şi clădirile şcolilor
de haitele speculanţilor imobiliari?!
Cine va menţine educaţia într-un sistem
naţional, împotriva toxinelor “autonomiei”
şi “descentralizării” ce lasă soarta şcolilor
la voia primarilor-uneori infractori sau
semianalfabeţi-iar posturile şi leafa
dascălilor la mofturile directorilor?!
Cine se angajează la aceste schimbări
merită votul nostru: cadre didactice,
părinţi, bunici, studenţi .
Deocamdată ştim pe cine să nu votăm.
Pe foştii guvernanţi, împotriva cărora am
ieşit în stradă anii trecuţi şi pe care îi ştim
de ce sînt în stare.
Dar ce ne facem cu ceilalţi?!
Şi acolo, deşi există cîţiva candidaţi demni
de încredere şi respect, probabil rătăciţi pe
actuala scenă politică, marea majoritate
sînt ca şi partidele participante la alegeri:
seamănă ca nişte picături de apă.
O apă tulbure şi clocită.
Silviu Şomîcu

Fără apă, fără curent, fără loc de muncă...

Aşa îşi duc traiul, încă, muncitorii de la S.C. Rostramo S.A. (cunoscută sub şi sub vechea
denumirea de Combinatul de Prelucrare a Lemnului – CPL) din Tîrgu Jiu.
Pe 8 noiembrie 2012 în faţa Prefecturii Gorj cîteva sute de muncitori, în special femei,
angajaţi ai acestui combinat s-au adunat în Piaţa Prefecturii din Tîrgu Jiu pentru a îşi cere
drepturile. La acest miting am participat pentru a relata pentru TS.
Odată ajuns în Piaţă am observat două grupuri distincte de oameni adunaţi. Un grup era
adunat în jurul lui Dan Diaconescu care venise acolo pentru a îşi face campanie şi un al doilea
grup, al muncitorilor de la Rostramo, care a fost şi a rămas despărţit de cel în care se afla Dan
Diaconescu, în ciuda apelurilor făcute prin intermediul unui portavoce de către un lider local
al PP-DD. Am mers direct la grupul celor de la Rostramo şi am intrat în vorbă cu oamenii,
cărora le-am distribuit cele cîteva numere din Tribuna Socială (numărul pe luna septembrie)
pe care le avem pregătite la mine. Oamenii au fost foarte receptivi cînd le-am spus ce anume
reprezintă AEM şi ce ar putea face pentru ei, prin intermediul Tribunei Sociale.
Am început să le vorbesc şi eu despre situaţia internă şi internaţională a muncitorilor şi despre
activitatea AEM. Fără falsă modestie pot spune că, din ce am simţit, oamenii din jurul meu
erau mai interesaţi de ceea ce spuneam eu decît de Dan Diaconescu care vorbea în faţa
camerelor la cîţiva zeci de metri mai încolo. Aşa cum am menţionat mai sus cei de la CPL
erau despărţiţi de grupul aflat în jurul lui Dan Diaconescu.
Vreau să vă spun că oamenii au păstrat revista, iar o doamnă mi-a comunicat faptul că a pus-o
în geantă pentru că cineva i-ar fi atras atenţia să nu distribuie manifeste.
Probabil că răsfoind Tribuna Socială şi văzînd cine sîntem şi ce vrem, oamenii au devenit
ceva mai deschişi şi au început să îmi vorbească despre greutăţile pe care le întîmpină la locul
de muncă.
Cu această ocazie am realizat interviul pe care îl redau mai jos:

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 3 Tribuna Socială, noiembrie 2012

Rep.: Bună ziua, numele meu este Costi Chivulescu şi vin din partea Asociaţiei pentru
Emanciparea Muncitorilor. Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor editează, cel puţin
lunar, acest Buletin informativ al AEM, Tribuna Socială. Am aici cîteva exemplare pe care o
să vi le înmînez cu speranţa că le veţi citi cu atenţie şi, de ce nu, vă invităm să ne trimiteţi
materiale în ceea ce priveşte situaţia dumneavoastră şi a colegilor dumneavoastră de la
Rostramo, denumirea sub care este cunoscut acum ceea ce odinioară s-a numit Combinatul de
Prelucrare a Lemnului (CPL) din Tîrgu Jiu.
Pentru început a-şi dori să vă întreb de ce v-aţi adunat astăzi în Piaţa Prefecturii din Tîrgu Jiu.
Muncitor: Bună ziua! Noi muncitorii de la CPL ne-am adunat aici pentru a cere plata
integrală a salariilor restante încă din luna septembrie. De cel puţin 2 ani de zile au fost trimişi
pe rînd acasă peste 3000 de muncitori. Acum, noi ăştia care am mai rămas...
Rep.: Cîţi muncitori au mai rămas acum la Rostramo?
Muncitor: În jur de 500 de muncitori. Cele mai multe sînt femei. Aşa... Voiam să vă spun că
şi noi, ăştia care am mai rămas, am primit preaviz care expiră pe 19 noiembrie. După asta ce o
să facem? O să rămînem muritori de foame şi noi şi familiile noastre. Cine te mai angajează,
mai ales că, aşa cum vă spusei, majoritatea sînt femei trecute de prima tinereţe?
Rep.: Care este situaţia dumneavoastră, a muncitorilor de la Rostramo, sau CPL, cum doriţi
să-i spunem.
Muncitor: CPL. Şi asta pentru că aici este un întreg combinat. Bagi lemnul pe o parte şi prin
altă parte iasă mobila, să mă exprim aşa. Plus că noi producem şi PAL, un produs foarte
solicitat atît în ţară cît şi la export.
Situaţia este una foarte grea. A-şi spune chiar terifiantă. Sîntem nevoiţi să ne aducem apă de
acasă în bidoane de plastic (PET) pentru a avea apă de băut şi pentru a ne putea spăla. Nu
putem să mergem pe stradă şi să miroase după noi. Unde mai pui că lucrăm cu substanţe
toxice...
Rep.: Bănuiesc că pentru asta primiţi şi anumite prime...
Muncitor: De unde? Primele s-au scos demult. Nu ne dau ei nici măcar salariile dar aminte
primele. Au fost luni în care am luat doar 2-3 milioane (lei vechi – N.R.). Asta în condiţiile în
care salariul este în jur de 5 milioane... 500 de lei cu banii ăştia ăi noi.
De pe 19 octombrie ne-au tăiat şi curentul electric. Stăm în frig şi în întuneric. Asta pînă o să
ne dea afară. Că vă spusei, sîntem în preaviz pînă la 19 noiembrie. Stăm ca şi cîinii, fără
curent, fără apă... parcă am fi în sălbăticie. Au mai fost fabrici cu datorii dar acolo nu s-a tăiat
curentul.
Domnul Chelu vrea să falimenteze combinatul pentru a rămîne cu marfa de pe stoc şi să o
vîndă apoi. Pînă ieri nouă ni s-a spus că sîntem la patron dar acum aflarăm că domnul Chelu
nu are decît 32% din acţiuni, iar noi muncitorii am avea 22%. Nici noi nu mai ştim. Vrem
doar să ne lase să ne cîştigăm şi noi o pîine în mod cinstit.
Rep.: Fiind vorba de atîţia angajaţi, bănuiesc că aveţi un sindicat. Există lideri de sindicat care
sînt plătiţi de dumneavoastră pentru a vă apăra drepturile.
Muncitor: Avem sindicat, dar liderii sînt mai mult pentru şefi decît pentru noi. Ştiu doar să
ne oprească bani pentru sindicat. Nişte trădători...
Rep.: Cînd a avut loc ultima Adunare Generală a sindicatului de la CPL?
Muncitor: Oho! Nici eu nu mai ştiu cînd. Cred că prin 2003.
Rep.: Iată o situaţie, am putea spune clasică, din păcate, în ceea ce priveşte situaţia unei mari
majorităţi a mişcării sindicale din România. De aceea şi noi în AEM, prin intermediul
Tribunei Sociale, milităm pentru organizarea liberă a clasei muncitoare. Vrem ca muncitorii
să se organizeze în sindicate pe care muncitorii să le poată controla iar deciziile să se ia de jos
în sus, prin consultarea tuturor membrilor de sindicat. Puteţi citi în acest număr al Tribunei
Sociale (septembrie 2012 – N.R.) despre un asemenea sindicat constituit la nivelul
Universităţii din Craiova. Poate fi un exemplu şi pentru dumneavoastră că se poate.

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 4 Tribuna Socială, noiembrie 2012

Muncitor: Noi nu ştiu ce am mai putea face, din moment ce sîntem în preaviz, aşa cum vă
spusei.
Mîine (9 noiembrie 2012 – N.R.), ne spuseră cei care au fost la negocieri în Prefectură, cică o
să luăm avansul. Acu’ om vedea.
Rep.: Vă mulţumesc pentru interviul acordat şi sperăm să primim de la dumneavoastră un
material în care să expuneţi mai pe larg situaţia de la CPL. Şi dacă aţi putea să ne lăsaţi un
număr de telefon sau o adresă de e-mail la care să vă contactăm!
Muncitor: Vă rog să mă credeţi că nici bani de telefoane nu mai avem, iar e-mail are fiu-meu
şi nu îl ştiu să vi-l spun.
Rep.: În orice caz, adresa noastră de e-mail este aceasta din subsolul fiecărei pagini din
Tribuna Socială şi aşteptăm un semn de la dumneavoastră.
Costi Chivulescu

Despre libertatea de conştiinţă

Libertatea de conştiinţă este călcată în picioare în România. Şi nu este de mirat din moment
ce îndoctrinarea religioasă este făcută de către statul român încă de la cele mai mici vîrste
pînă la terminarea liceului, religia fiind materie obligatorie de studiu, iar profesorii de religie
sînt plătiţi din fondurile publice. În zonele rurale mai ales preoţii sau soţiile lor sînt cei care
predau religia. În sălile de clasă din şcolile publice tronează icoanele, una mai mare decît alta,
iar elevii sînt îndoctrinaţi religios partizan cum că religia lor, în majoritate covîrşitoare cea
creştin-ortodoxă, este cea adevărată şi celelalte sînt nişte erezii. În realitate toate nu sînt
altceva decît „opiu pentru popoare”, cum spunea Marx.
Şi rolul statului, care în Constituţie este trecut ca fiind unul laic, nu se opreşte doar la asta.
Din fondurile publice se finanţează masiv învăţămîntul teologic, în fiecare mare centru
universitar existînd facultăţi sau secţii de teologie. Uneori aceste secţii sînt comasate cu alte
ştiinţe. Un exemplu în acest sens este cazul Facultăţii de Ştiinţe Sociale din cadrul
Universităţii din Craiova care a fost comasată cu Facultatea de Teologie, rezultînd Facultatea
de Teologie, Istorie şi Ştiinţe ale Educaţiei, avîndu-l ca decan pe I.P.S. Prof. univ. dr. Irineu
Ion POPA, nimeni altul decît Mitropolitul Olteniei.
Şi lucrurile nu se opresc aici. După 1989 au apărut aproape 4.000 de lăcaşuri de cult, circa
200 pe an, sau peste una la doua zile, scrie Le Courrier des Balkans, citat de AGERPRES.
Numai Biserica ortodoxă a construit 2.000, iar 1.000 sînt în faza de şantier. Statul investeşte
mai mult pentru finanţarea acestor construcţii decît pentru şcoli, spitale sau alte instituţii de
cultură. Astfel, în România s-a ajuns în situaţia în care au fost închise două şcoli şi trei spitale
şi a fost construită o biserică. În Studiul efectuat de APADOR - CH şi Fundaţia Solidaritatea
pentru Libertatea de Conştiinţă (FSLC) arata ca numai în Bucureşti s-au construit 150 de
biserici ortodoxe în ultimii douăzeci de ani, numărul total fiind in prezent de 300. „Şcolile nu
aduc bani, şcolile consumă bani, a investi în educaţia şi viitorul copiilor pentru Guvernul
României nu este o afacere de interes. Cît timp, dacă ai construit o biserică, aceasta îţi aduce
beneficii electorale şi avantaje materiale. Bisericile produc bani, şcolile şi spitalele nu, şi
atunci haideţi să ne umplem de biserici!” – spune preotul caterisit Casian Pantelică.
În 2008, Patriarhul Daniel arăta că în România există 15.717 lăcaşuri de cult grupate sub
autoritatea a 175 protopopiate, precum si 13 episcopii în afara ţării în care oficiază 513 preoţi
şi diaconi. Patriarhul mai preciza că, în acelaşi an, începuseră lucrările de construcţie a 153 de
biserici, 923 erau în curs de finalizare, 300 erau terminate, iar 265 dintre acestea din urmă au
fost sfinţite. De asemenea, alte 563 erau în curs de restaurare, 417 au fost pictate din nou, 296
fiind sfinţite deja. În total, 561 de biserici au fost sfinţite, aproape două pe zi.
Preotul Costantin Stoica, purtătorul de cuvînt al Bisericii Ortodoxe Române, spune însă că
acest număr este insuficient.
Şi, într-adevăr, lucrurile nu se opresc aici.

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 5 Tribuna Socială, noiembrie 2012

În 2009 a început construcţia unei uriaşe catedrale, numită Catedrala Mîntuirii Neamului, în
imediata vecinătate a actualului Palat al Parlamentului, construit la ordinul lui Nicolae
Ceauşescu. Dimensiunile acesteia sînt 120 m lungime, 70 m lăţime şi 120 m înălţime (mai
înaltă cu 34 de metri faţă de înălţimea la suprafaţă a Casei Poporului), avînd o desfăşurare pe
o suprafaţă de 38.000 de metri pătraţi. Costurile totale estimate se ridică la suma de 100 de
milioane de euro, după declaraţiile oficiale ale Bisericii dar suma reală poate sări de 600 de
milioane de euro. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, PF Daniel, a solicitat preşedintelui
Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, să sprijine alocarea în bugetul de stat numai în 2011 a
20 milioane de lei pentru construirea Catedralei Mîntuirii Neamului. Pe lîngă uriaşele sume
scurse de la bugetul de stat mai trebuie spus că statul român a oferit gratuit terenul pentru
ridicarea acestei construcţii megalomanice.
Împotriva construirii acestei catedrale au luat poziţii atît reprezentanţii organizaţiilor care se
pronunţă pentru laicitatea statului şi pentru libertatea de conştiinţă, cît şi cîţiva preoţi. Un
asemenea exemplul este cazul preotului, sau mai precis al fostului preot, acesta fiind caterisit
de mai marii BOR, din Reviga (judeţul Ialomiţa) Casian Pantelică. Acesta a venit cu circa 100
de persoane la manifestările din Piaţa Universităţii unde au cerut „instituţiilor statului să îşi
facă datoria şi să nu se comporte obedient şi lipsit de raţiune legislativă” şi să sesizeze faptul
că ei nu mai avem nici un fel de dorinţă în a ne subordona BOR şi că doresc să fie lăsaţi în
pace şi să nu mai fie hărţuiţi. Acesta a declarat pentru CriticAtac că „nu există libertatea de
religie şi de conştiinţă în statul român. Există exploatare din partea BOR, care se reflectă
foarte violent la nivelul cetăţeanului. Sintagma aceea că biserica e stat în stat nu poate să
funcţioneze într-un stat de drept, nu putem vorbi de enclave legislative”. Trebuie spus că
acesta a fost dat afară cu jandarmii din biserică şi adus un nou preot care este păzit de
jandarmi în timpul slujbei.
Casian Pantelică a mai declarat în cadrul unui interviu acordat CriticAtac că problemele au
apărut în momentul în care acesta a primit o sponsorizare constînd în materiale de construcţii
de la o firmă particulară pentru lucrările de renovare la biserica la care slujea. Episcopia a
refuzat această donaţie de materiale motivînd că, dacă firma respectivă doreşte să facă o
donaţie, să facă o donaţie în bani. Episcopul Sloboziei Vicenţiu Ploieşteanu (Grifoni) chiar a
declarat la o întîlnire cu preoţii că: „Eu am venit să fac bani, am învăţat asta la Bucureşti, cine
nu va ţine pasul cu mine, e liber să plece”. Casian Pantelică a mai declarat că: „există această
practică a protoieriilor şi episcopiilor de a induce şi obliga preoţi să comercializeze tot felul
de bunuri, gen cărţi, vin, icoane, etc., care li se cere să fie vîndute. Însă în practică nu se
aşteaptă ca aceste bunuri să fie vîndute, apoi furnizaţi banii, banii se cer în prealabil. După
cîteva episoade la adresa mea, am achitat, am achitat în avans, apoi am lăsat intenţionat cîteva
Biblii şi am spus că atunci cînd se vor vinde, voi achita.”
Ceea ce i s-a întîmplat preotului Casian Pantelică, într-o societate aşezată ar putea fi încadrat
la concediere abuzivă. Dar Biserica Ortodoxă este separată de stat doar cînd interesele ei cer
asta, astfel că preoţii caterisiţi nu se pot adresa justiţiei. Acesta a declarat că: „se încalcă
dreptul de petiţionare şi acces la justiţie – nu poţi să apari în faţa unei instanţe chiar şi în
cauze de interes propriu decît cu aprobarea episcopului. Dacă nu respecţi această prevedere,
intri din nou sub incidenţa neascultării, pe care o poţi practic aplica la orice. Şi alte lucruri.
Ce e interesant e că în acest statut nu găseşti nici o modalitate de contracarare a actelor
abuzive săvîrşite de conducătorii bisericii, nicăieri nu vezi prevederi referitoare la unde ai
putea reclama pe un superior, un episcop sau protopop, ei sînt infailibili. Acest statut încalcă
orice legislaţie în vigoare, orice drept cetăţenesc. Astfel că suspendarea mea nu a fost în baza
legislaţiei muncii, ci in baza acestui statut al BOR, adică în baza refuzului meu de a merge la
mănăstire.” Acesta împreună cu consiliul parohial (oamenii aleşi de comunitatea religioasă ca
reprezentanţi ai bisericii) au decis ieşirea de sub ascultare, schisma de BOR, el fiind angajatul

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 6 Tribuna Socială, noiembrie 2012

comunităţii cu un contract de muncă înregistrat la ITM între acesta şi consiliul parohial,

slujbele desfăşurîndu-se la acesta acasă în timp ce la biserica e păzită de jandarmi.
Pentru a arăta cum instituţiile statului sînt subordonate BOR, preotul Casian Pantelică a mai
declarat că: „BOR agresează şi intimidează populaţia prin instituţiile laice ale statului, prin
primar, jandarmi, justiţie, ş.a.m.d. Se creează un climat de tensiune şi teroare, de panică, în
momentul în care vezi 24 din 24 poliţie şi jandarmerie postaţi în faţa bisericii, dube, mascaţi.
Nici nu fac nimic, în intervalul în care ei stau acolo, alături, la cîţiva metri depărtare, s-a spart
o locuinţă, fără ca nimeni din forţele de ordine să intervină. Eu ca şi persoană şi toţi membrii
familiei sîntem monitorizaţi în permanenţă, avem mereu echipajul de poliţie în spate, de cum
am ieşit din curte, pentru că, cică, am instiga oamenii. Sîntem terorizaţi de forţele de ordine.
S-a ajuns şi in situaţia hilară în care, la o înmormîntare care era fixată în prealabil şi unde eu
fusesem rugat de familia celui decedat să ţin slujba de înmormîntare, în momentul în care am
ajuns acolo au anunţat imediat reprezentanţii episcopiei, astfel încît în maximum o oră au
venit vreo 17 preoţi, dintre care o parte au rămas în biserică, iar o parte, însoţiţi de un echipaj
de poliţie, încolonaţi, au venit la mort, ca să ia ei mortul şi să îl ducă la groapă, să efectueze
ei serviciul de înmormîntare. Practic, au luat mortul pe sus, l-au scos efectiv pe geam - au
spart geamul şi l-a scos pe partea cealaltă a ferestrei. Au pus mortul în tractor fără să se mai
oprească pe la colţuri, cum spune tradiţia… şi au mers aşa cu echipajul de poliţie în faţă. Or,
de poliţie nu beneficiază decît coloanele oficiale… În biserică îi aştepta primarul şi ceilalţi 15
preoţi lăsaţi acolo în prealabil.”
Poziţia pe care acest preot o are în ceea ce priveşte predarea religiei în şcoli este una demnă
de toată lauda, cu atît mai mult cu cît vine din partea unui preot, fie el şi caterisit. Acesta a
declarat în cadrul aceluiaşi interviu dat CriticAtac că: „Consider că predarea religiei în şcoli
nu are o relevanţă atîta timp cît şcolile au în primul rînd vocaţia instituţională de a forma
aptitudini şi obişnuinţe. Educaţia religioasă nu trebuie făcută în şcoli. Educaţia religioasă
trebuie făcută, dacă se doreşte, în sînul familiei. La ora actuală e foarte clar că nu e vorba de o
opţiune a părintelui. Prozelitismul acesta pe care îl practicăm încă din perioada prunciei nu
poate să ducă la nimic bun, decît la o obedienţă ieşită din comun şi la o îngrădire a conştiinţei
şi a deprinderilor intelectule ale copiilor. Pentru că, vrem sau nu vrem, BOR la ora aceasta
apelează la acest lucru şi in educaţia juvenilă. Opţional s-ar putea crea module de învăţămînt
religios, dar numai la cererea explicită a părinţilor, dacă s-ar dori o catehizare a copiilor. Este
vorba despre acest parteneriat agresiv cu statul pe care BOR îl face la adresa cetăţeanului –
cu alte cuvinte, îl ortodoxim cu forţa, fie că vrea, fie că nu. Poţi fi liber să îţi exerciţi religia,
dar sub forma în care iţi spunem noi. Aici avem şi o problemă a învăţămîntului teologic care
creează comportamente ale preoţilor destul de obediente şi lipsite de personalitate, ajungînd
la înlocuirea ideii de Dumnezeu şi conştiinţă cu ideea unei singure persoane, atotştiutoare,
care e episcopul sau cine e în vîrful ierarhiei.”
La fel de salutară este şi poziţia pe care acesta o are în ceea ce priveşte construirea Catedralei
Mîntuirii Neamului. Acesta a declarat: „Privitor la catedrală, hotărîrea de a ridica o astfel de
monstruozitate e lipsită de orice raţiune. Este foarte clar că sîntem asimetrici cu putinţa
populaţiei de a mai suporta un nivel de trai atît de scăzut. În nici un caz mîntuirea nu se
săvîrşeşte în modul în care dînşii o percep, ca pe o mîntuire colectivă. Şi nici într-un caz nu
putem asimila ideea de biserică cu aceea a unui mall sau parlament cu turle, cum se vrea
aceasta catedrală. Biserica ar trebui sa fie ruptă de toate influenţele politicului, or prin
localizarea ei, lîngă Casa Poporului, se asociază două simboluri. Astfel se va face această
similitudine: statul român – stat bisericesc. Iată cine face legea în ţara asta, biserica – asta va
crede omul. E lipsită de raţionalitate această gîndire că în perioada de criză să se înalţe
catedrale. Bălăceanu-Stolnici afirma că toate marile construcţii bisericeşti au fost realizate pe
vremuri de criză. Într-adevăr, aşa o fi, dar dl. academician pierde din vedere un lucru
important din istoria bisericii universale: protestantismul a apărut într-o astfel de perioadă,

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 7 Tribuna Socială, noiembrie 2012

cînd se cereau biruri pentru construirea catedralei Sfîntul Petru din Roma din toate parohiile.
BOR e conştient că cetăţeanul este spoliat de orice putere de decizie, pentru că faptic
instituţiile statului complotează împotriva lui.
Nu cred că această catedrală satisface nevoile populaţiei la ora actuală. Ba din contra, în
condiţiile în care mergem în spitale şi ni se spune să cumpăram medicamentele de la farmacie,
la urgenţă sîntem aruncaţi în drum pentru că nu au spaţii de internare, în condiţiile în care
unităţile de învăţămînt sînt desfiinţate, noi facem astfel de cheltuieli iraţionale şi ilogice?!
Astea nu sînt decît rezultatul unei ierarhii care clar este ruptă de realitate şi de contextul în
care populaţia trăieşte, relevantă e şi titulatura pe care dînşii o folosesc în mediul lor pentru a
desemna populaţia – aceea de „prostime”. Trăim o perioada feudală, inchiziţia încă
funcţionează prin instituţiile statului. Inchiziţia există, nu eşti tras pe roată fizic, ci eşti tras pe
roata instituţiilor statului, sînt forme moderne de exploatare si de subjugare a oricărei voinţe si
a oricărui raţionament. Nu există libertatea de religie şi de conştiinţă în statul român. Nu
există. Există exploatare din partea BOR, care se reflectă foarte violent la nivelul
cetăţeanului.”
În finalul interviului acesta concluzionează că în România nu există libertate de conştiinţă
atîta timp cît pînă şi „la politie, iarăşi, ni se citează din «biserica noastră străbună,
strămoşească» ş.a.m.d.”
Am făcut aceste spicuirii, destul de ample din interviul acordat Victoriei Stoiciu de la
CriticAtac, pentru a arăta mizeria ce se ascunde în spatele hainelor aurite ale „preasfinţilor”,
mizerie prezentată de un om din interior care s-a hotărît să vorbească în ciuda presiunilor la
care a fost supus. Şi asta nu este decît vîrful aisbergului.
Emilian Condel

Ce rege? Care prinţ? România este Republică!

Maria Diana Popescu
Fostul rege şi-a adus întărituri. În naivitatea sa, tot mai crede că poate lăsa ţara moştenire unor
progenituri venetice. Doi jurnalişti neduşi la biserică au căutat pînă au găsit un titlu de ocară:
„Principele Nicolae, al treilea în ordinea succesiunii la tron, soseşte în ţara noastră". Care
principe şi care tron? România este Republică! Să moştenească, ce? Medalia Pobeda a
bunicului, primită de la tătucul popoarelor, Iosif Vissarionovici Stalin? După 1989 au venit
precum corbii să-şi înfigă ghearele în ţărişoara noastră, tot mai greu încercată. Parc-am trăi
într-un film cu Bonnie şi Clyde.
Cum a ajuns nepotul în ţară, din Nicholas Michael Medforth-Mills, a fost „botezat" urgent,
Nicolae. El este fiul Elenei, cea de-a doua fiică a fostului rege şi al lui Robin Medforth-Mills,
şi mai are o soră, Elisabeta Karina Medforth-Mills, de 23 ani, şi probabil îşi doreşte şi ea un
palat pe plaiurile noastre. Am avut de toate în fruntea ţării, de ce crede oare fostul rege că
România are avea nevoie de un bucătar neştiutor de limbă românească? Scuzaţi, un chelner cu
mîna întinsă după ciubuc, care a făcut cursurile şcolii de bucătari, a fost figurant la filmări şi
angajat al lanţului de magazine Tesco, mare pasionat de sport, de maşini de teren, pasiune
moştenită de la tataia, pasionat de călătorii în ţări exotice. Acasă la ele cu progeniturile unor
venetici, care se mai cred regi şi prinţi!, şi-au venit să trăiască în România ca asistaţi sociali.
Cum îndrăzneşte un trădător de ţară să-şi aducă şatra în ograda chinuitului poporului român?
Să ne dea iute castelul înapoi, că nu-i al lui! Românii l-au construit din sudoarea lor. Să facă
bine „familia regală" să înapoieze ţării ce nu-i aparţine, să recupereze teritoriile pe care le-am
pierdut „graţie" trădării. Nu vrem monarhie sub nicio formă! Care Rege?
Auziţi, poveste! Cică, sînge albastru, cînd sîngele muritorilor e roşu, nu albastru. Aşa l-au
colorat ei, leneşii, şi au ţinut multe popoare în sclavie pentru huzurul şi bunăstarea lor. Cînd
mă uit în istoria lumii şi văd ce au făcut pe acest pămînt, mă apucă groaza şi mă cuprinde sila.

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 8 Tribuna Socială, noiembrie 2012

Niciun om sănătos la minte nu se va mai închina regalităţii. Ce clasă nobilă a avut România?
O gaşca de tîlhari care au ţinut poporul român în iobăgie. Şi ne mai mirăm că nici astăzi
românul nu ştie cum să îşi ridice fruntea împotriva noilor ciocoi. Pentru a ajunge la ciolan,
nobilii s-au bătut şi s-au trădat unii pe alţii pe la porţile imperiilor. Cît despre Regalitate, la
muzeu cu ea! Pe rafturile din spate! Niciodată nu se vorbeşte despre genocidul de care se fac
vinovate „majestăţile" aciuate pe meleagurile româneşti. Omul de rînd a înţeles bine cum este
cu traiul pe acest pămînt şi nu mai este dispus să fie sclav. Cum erau oamenii pămîntului pe
timpul regilor? În opinci şi cîrpiţi. Nu aveau nici sare pentru turta din vatră. Şi cum arătau
băieţii deştepţi din jurul aşa-zisului rege, care aveau dreptul să comită orice abuz! Cam la
acestea a fost de leac monarhia. Globalizarea asta nenorocită a dat peste cap normalitatea în
care trăiau oamenii Europei. La noi vin mereu tot felul de şarlatani diplomaţi şi ne vînd
gunoaiele, iar cînd nu le mai place la noi, îşi iau tălpăşiţa şi pleacă în alte părţi unde găsesc
alţi naivi să le cumpere.
Nicholas, mergi băiete, de unde ai venit! Ia-l şi pe tataia! Ia tot neamul cu tine! Vezi să nu uite
medalia Pobeda, primită de la Stalin, pentru ca ne-a dat degeaba ruşilor, ca să-şi păstreze el
coroana. Auziţi obrăznicie din partea auto-numitului „principe": „dacă ţara, românii mă vor
chema, sper să învăţ cît mai curînd româna"! Ca să nu mai vorbim de aiureala numită „Norme
Fundamentale" prin care bunicul îi acordă nepotului Nicholas, în dispreţ faţă de Constituţie,
„Coroana României" şi „poziţia de Şef al Familiei Regale". Care „Coroană a României"? Care
„Familie Regală"? Unde s-au mai pomenit „principi" şi „principese" într-o Republică? Chiar
şi în monarhia constituţională, Casa Regală se subordonează Constituţiei. Despotismul
Caselor Regale a fost de multă vreme abolit în Europa! Esenţa monarhiei este aceeaşi: goana
după privilegii şi onoruri nemeritate şi strivirea omului simplu în biruri şi dări de tot felul. Nu
mai dorim infestarea ţării cu căpuşe feudale, baroni, conţi (grofi) şi alte asemenea specimene.
Ăştia ne-ar întoarce nu cu 40 de ani în urmă, ci cu secole. Monarhia nu înseamnă doar regele,
ci toată camarila de sorginte feudală, boieri, stăpîni ai pămînturilor care toacă banii prin
străinătate şi au arendaşi fără scrupule. Ei bine, toţi boierii ăştia, conţi, baroni, duci, marchizi,
prinţi şi ce or mai fi, toată armata asta de trîntori lacomi şi corupţi sînt nedoriţi de popor. Dacă
ăştia ar reveni, ar însemna să nu mai avem unde pune piciorul pe pămînt, că e proprietate
privată. Monarhia este desuetă. Nu mai este un subiect de actualitate. Viitorul ţării depinde de
recrearea şi întărirea clasei mijlocii. Readucerea trîntorilor posesori de pămînturi, ar fi un alt
dezastru naţional, pe lîngă cel postdecembrist. Nicholas este vărul prinţului Charles (de-aia şi-
a permis ală să cumpere moşii şi sate în Ardeal). Nicholas va fi regele românilor cînd bunicul
meu va fi împărat. Şi bunicul meu a trecut în împărăţia cerului. Ei, cînd bunicul meu o să vină
singur înapoi de acolo, îl va găsi pe nepotul lui Mihai pe tron. Da, pe tronul din fundul curţii,
„Wo der Kaiser zu Fuß gehet!" (unde împăratul merge pe jos). Toată bazaconia asta cu
Nicholas aduce, ca două picături de apă, cu leapşa cinefilă în care un american se trezeşte că
ar fi moştenitorul tronului Angliei. Nici în film n-a rezistat, aşa că musiu Nicholas, fă stînga-
mprejur şi înapoi! Cîtă dreptate avea Pamfil Şeicaru cînd zicea despre fostul rege: „Un
nevoiaş al minţii..."
Cine mai măsoară măreţia regalităţii în imperii, domenii şi armate este un primitiv! Cine crede
că aia e „civilizaţie" e sărac cu duhul. Cîte milioane de euro a produs tataia lui Nicholas
pentru România? Şi cîte milioane de euro a primit de la poporul român, başca renta negociată
de Groza şi sistată de preşedintele Nicolae Ceauşescu? Dacă tot şi-a serbat aniversarea de
Ziua Armatei Române să-i spunem ex-ului: Mai-e-state, la loc comanda! La televiziunea
noastră naţională, plătită din banii poporului, susţinută cu taxa radio TV, ilegală şi
confiscatorie, ar fi cazul să avem „Ora Poporului", nu „Ora regelui".
De multă vreme într-un con de umbră, casele regale din întreaga lume construiesc tot felul de
scandalului în jurul lor, menite să le aducă în atenţia lumii.

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 9 Tribuna Socială, noiembrie 2012

Conferinţa muncitorească de la Madrid din data de 10 noiembrie 2012

(corespondenţă de Mili Tudor)
În data de 10 noiembrie 2012, la
Madrid, a avut loc o conferinţă
muncitoreasca pentru a crea o Alianţă a
Muncitorilor. La aceasta Conferinţă au
fost invitate partide muncitoreşti,
organizaţii ale muncitorilor si
reprezentanţi ai sindicatelor.
În documentele de pregătire ale
conferinţei se preciza: „vă reamintim
faptul că această conferinţă statală îşi
are originile în întîlnirea realizată în
Tarragona în data de 2 iulie 2011, în
care am constatat criza de reprezentare
politică a muncitorilor în această ţară
şi falimentul regimului politic produs
de tranziţie, agravat de supunerea totală la instituţiile internaţionale ale capitalului
financiar, UE şi FMI.
De la întîlnirea din Tarragona am realizat împreună multiple activităţi şi campanii, care se
reflectă în mare măsura în cele 10 buletine pe care le-am editat.
Am dori, mai ales pentru a motiva propunerile noastre, să facem o analiză rapidă a situaţiei
în care ne aflăm. Ţara noastră, ca toate ţările aflate în Uniunea Europeană, suferă brutal
criza regimului capitalist, agravat de corsetul reprezentat de tratatele Uniunii Europene, de
la Maastricht pana la TSCG (aprobat pe la spate, în luna iunie a acestui an, prin consensul
PP, PSOE, CiU şi PNV). În diferite ritmuri, toate ţările Europei, începînd cu Grecia, suferă
una după alta „reformele” drepturilor muncitoreşti şi, mai nou, planurile de ajustare, care
deja au afectat jumătate din ţările din UE. Capitalul financiar cere tuturor guvernelor
aplicarea strictă a acestor planuri, care nu înseamnă altceva decît distrugerea producţiei,
lichidarea drepturilor sociale, demolarea sistemelor publice, suprimarea suveranităţii ţărilor,
de dragul instituţiilor supranaţionale.
Rezistenţa în faţa acestor planuri o cunoaşteţi, o cunoaştem, în special în ţara noastră.
Cerinţele muncitorilor, tineretului, a diferitelor popoare din Spania este ca organizaţiile sale,
în special sindicatele, sa abandoneze această politică de consens, de sprijinire a monedei
euro şi a UE, şi să se pună în fruntea acestei lupte unite împotriva acestor politici. În
apelurile anterioare către muncitori pe care le-am lansat şi pe care mii de muncitori le-au
susţinut, am cerut ca obiectivele acestei greve să fie clare – cerinţa retragerii planurilor de
austeritate – şi sa nu fie doar o zi, precum la greci, adică, sa fie o mobilizare continuă pentru
a cîştiga, şi nu o supapă de refulare a presiunii sociale existente.
Rezistenţei clasei muncitoare din ţara noastră i s-a adăugat în ultimele săptămîni, mişcarea
regiunilor din statul Spaniol care, copleşite de masurile de austeritate, îşi cer suveranitatea,
în frunte cu regiunea catalană. Mişcarea pentru suveranitate a guvernului din Catalonia,
avangardă în aplicarea planurilor de austeritate, acţionează pentru a transfera suveranitatea
regiunii Catalonia către Uniunea Europeană, adică schimbare de jandarmi şi divizarea
muncitorilor.
De aceea, noi credem că în situaţia de faţă lupta pentru o reprezentare politică fidelă
muncitorilor trebuie să se concentreze în lupta pentru realizarea unei Alianţe a Muncitorilor
şi Regiunilor. Trebuie să constatăm, şi nu cu satisfacţie, că direcţia partidului, până acum
majoritar în rîndurile clasei muncitoare, PSOE, pe lîngă faptul că din mai 2010 apără
planurile de austeritate impuse de FMI-UE, s-a implicat în apărarea Constituţiei din 78,

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 10 Tribuna Socială, noiembrie 2012

adică cea a Monarhiei, împotriva dreptului la autodeterminare. Şi asta în contradicţie cu

bazele fundamentale ale acestui partid, incluzînd congresele realizate în 1974 şi în
constituirea PSC-ului.”
Conferinţa, la care au participat peste 100 de persoane, a dezbătut următoarele probleme: .

- Premisele Comitetului Alianţei Muncitorilor

- Problematica aflată pe ordinea de zi a congreselor CCOO si UGT
- Organizarea unei conferinţe muncitoreşti europene

O mare parte dintre cei ce au luat cuvîntul au vorbit despre greva generală ce urma să aibă
loc în data de 14 noiembrie, dar şi despre necesitatea de a ieşi din Uniunea Europeană.
Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor a avut un mesaj (publicat mai jos) pentru
această conferinţă, prezentat de Mili Tudor.
După Conferinţă a fost acordat un interviu reporterului Ramon Jimenez pentru „Camera
lui Ramon”, în care a fost prezentată mai pe larg situaţia din România.
Conferinţa a adoptat un apel pentru organizarea unei conferinţe muncitoreşti europene, din
care publicăm un extras.
Iată mesajul AEM pentru această conferinţă:
Stimaţi tovarăşi:
Transmit un salut acestei conferinţe de la Madrid din partea muncitorilor şi tinerilor români.
Eu sînt din România şi reprezint Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor, membră a
Acordului Internaţional al Muncitorilor şi Popoarelor şi participantă la acţiunile acestuia.
Vă salutăm noi, cei care luptăm în partea cealaltă a Uniunii Europene, această „puşcărie a
popoarelor”, împotriva căreia trebuie să îndreptăm lupta comună a muncitorilor şi a
popoarelor de pe continent.
Trăim vremuri în care drepturile muncitorilor din întreaga Europă sînt anihilate, sînt repuse
în discuţie. Această situaţie se accelerează în întreaga Europă. Eliminarea drepturilor a dus
populaţia la un stadiu de sărăcie şi incertitudine nemaiîntîlnite. Uitaţi-vă la măsurile luate în
Spania, Grecia, Portugalia, Irlanda, Franţa, Italia. Nu sînt foarte diferite faţă de cele luate în
România. Aceste măsuri au dus la revoltele din aceste ţări.
Popoarele din Statul Spaniol au fost crunt lovite de măsurile de austeritate luate de către
guvernele supuse Troicii.
Totuşi, am văzut cu satisfacţie că voi puneţi, în ţara voastră, problema «Grevei generale şi
mobilizare unită pînă la retragerea planului austeritate (numit de „stabilitate şi salvare”)».
Această perspectivă ar fi un punct de sprijin pentru recîştigarea drepturilor pierdute ale
muncitorilor din toate ţările, inclusiv din România.
Ceea ce s-a întîmplat în România s-a desfăşurat în mod eşalonat la fel ca în restul Europei şi
un exemplu clar ar fi Statul Spaniol. Iată un exemplu concret cu ce s-a întîmplat în
România: salariile bugetarilor s-au redus cu 25% , TVA-ul a fost majorat de la 19% la 24%,
s-au închis peste de 60 de spitale, a fost tăiat trusoul acordat la naştere unui copil, iar
pensiile mai mari de 1000 de lei (aprox 220 de euro) au fost impozitate, pe cînd înainte erau
scutite. Deci putem spune că aceste măsuri ne-au afectat pe toţi, de la sugari pînă la bătrîni.
Însă, cel mai grav este că muncitorilor li s-a smuls o serie de drepturi fundamentale odată cu
intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii. Nu degeaba, în seria de proteste care au avut loc
în 2011, pe numeroase pancarte era scris “Noul cod al Muncii = Reinventarea sclaviei.”
La începutul acestui an, în România, au avut loc noi proteste, de o amploare fără precedent.
A fost o explozie furioasă împotriva guvernări de atunci, şi, implicit, faţă de sistemul
capitalist în ansamblu. Cetăţenii s-au ridicat împotriva tăierilor de buget, măsurilor de
austeritate şi dereglementărilor care ne-au adus într-un stadiu de sărăcie cruntă, precum şi
atacul tot mai puternic asupra drepturilor fundamentale ale muncitorilor cucerite de-a lungul

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 11 Tribuna Socială, noiembrie 2012

deceniilor şi chiar secolelor, prin toate măsurile anti-populare adoptate de guvernarea

portocalie.
Ieşirea populaţiei în stradă a obligat guvernanţii să accepte unele concesii.
Dar, toate guvernele au respectat directivele Troicii, inclusiv cel care a dat înapoi, sub
presiunea protestanţilor. Mai mult decît atît, măsurile de austeritate luate în ultimul an, la
cererea FMI, Băncii Mondiale şi Comisiei Europene nu au fost retrase. Din fericire,
Guvernul Boc, supus acestor instituţii, a căzut atunci cînd poporul român a ieşit pe străzi
împotriva privatizării sistemului de sănătate, cu pancarte pe care scria „Privatizarea ucide”.
Acum, cei care i-au înlocuit nu fac altceva decît să cosmetizeze măsurile guvernului anterior,
astfel încît totul rămîne la fel ca înainte, atît timp cît în realitate guvernează Troica.
Am observat că intenţia acestei conferinţe muncitoreşti este pentru o reprezentare politică
loială muncitorilor şi popoarelor şi este ceea ce doreşte mişcarea maselor populare din ţara
noastră. Actualul Guvern va continua cu aceleaşi măsuri politice impuse pe capitalul
financiar, la fel ca în ţara voastră si niciodată nu va fi un guvern pentru popor.
Concluzia noastră: “salvarea” UE nu este în beneficiul popoarelor!
De aceea, în România, Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor se pronunţă pentru o
organizare independentă, unită în mobilizări a muncitorilor europeni şi din toată lumea
împotriva măsurilor reprezentanţilor capitalului mondial de a instaura o “nouă ordine”
bazată pe exploatare, sărăcie şi război.
Singura soluţie pozitivă posibilă este unirea tuturor muncitorilor şi a organizaţiilor acestora
de pe întreg continentul european, pentru a repudia datoria externă, care în niciun caz nu
este a muncitorilor, deficitul ZERO, pentru că toate tăierile şi decretele guvernelor de orice
culoare ar fi care se supun deciziilor dictaturii Uniunii Europene.
Condiţia necesară este însă aceea de a formula o direcţie clară, respectiv singura perspectivă
posibilă: unitatea muncitorilor din toate ţările Europei împotriva duşmanului lor comun:
Troica (UE-BCE-FMI) şi a guvernelor care pun în aplicare planurile lor. Dar aceasta nu se
poate realiza fără a asigura independenţa mişcării muncitoreşti.
Tovarăşi! Poate România sau Spania, sau celelalte ţări europene, să găsească o cale de
ieşire din criză, fără să renunţe la supunerea faţă de Uniunea Europeană, FMI sau
imperialismul SUA? Este o întrebare la care noi răspundem NU !
Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor este solidară cu toţi cei care resping măsurile de
austeritate adoptate de Troică, măsuri care duc la colapsul total al statutului social al
claselor muncitoare, al tinerilor şi al pensionarilor.

NU dictaturii Troicii!
Afară cu UE, NATO, Banca Centrală Europeană şi FMI!
Grevă generală, pentru a se retrage toate măsurile Troicii!
„Emanciparea muncitorilor va fi opera lor înşişi!”
Trăiască uniunea liberă a lucrătorilor şi a popoarelor Europei!

Extras din Apelul către muncitorii Europei:

Pentru drepturile muncitorilor şi popoarelor

Jos dictatura troicii!
Primii 200 de militanţi muncitori, sindicalişti, de toate orientările, cheamă la o
CONFERINŢĂ MUNCITOREASCĂ EUROPEANĂ
TARRAGONA 15 ,16 ,17 martie 2013

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 12 Tribuna Socială, noiembrie 2012

"Toate ţările noastre se văd tîrîte în aceeaşi spirală distructivă. Grecia, Spania, Portugalia...
dar troica se îndreaptă acum şi spre Franţa şi Germania. Destinul nostru, al tuturor, este în
mod absolut legat de capacitatea pe care o avem de a manifesta o forţă unitară în faţa căreia
nu poate să reziste niciun guvern, nici o comisie de la Bruxelles şi nici un plan al FMI.
În aceasta situaţie vă propunem să organizăm o adevărată şi extinsă conferinţă muncitorească
europeană, în care delegaţiile reprezentative ale diferitelor curente din mişcarea
muncitorească, să poată dezbate liber, avînd un singur obiectiv: contribuirea, într-o formă
coordonată, la eliminarea, în fiecare din ţările noastre, a diferitelor obstacole care se opun
realizării unităţii!
Pentru a deroga planurile asasine ale UE şi tratatele sale.
Împotriva dictaturii Troicii."
(traducere Octavian Nedov)

STOP naţional-şovinismului

Propaganda naţionalist-şovină continuă în Bancic, despre Constantin David, despre

toată mass-media. Aşa se face că, în data
de 3 noiembrie 2012, pe postul de
televiziune Antena 3, într-o campanie
intitulată „Pe tricolor e scris unire” ce viza
„unirea românilor”, s-a depus drapelul
naţional pe mormîntul lui Ion Ilioiu, care a
fost prezentat drept erou naţional.
Dar cine a fost acest Ion Ilioiu?
Nimeni altul decît teroristul legionar Ion
Ilioiu, cel care, împreună cu cîţiva bandiţi
au terorizat satele româneşti, dedîndu-se la
cele mai oribile acte.
Drapelul României a fost depus de către
cei de la postul Antena 3, post deţinut de
către familia lui Dan Voiculescu, pe
mormîntul celui care a fost îngropat
înfăşurat în steagul verde cu gard, cu tot
tipicul legionar.
În goana ei pentru demonizarea în bloc a
socialismului, burghezia democrat-
parlamentaristă nu se mai limitează a face
apel doar la reprezentanţii săi (unii dintre
ei victime directe ale camarazilor lui Ion
Ilioiu, cum ar fi: Armand Călinescu, Virgil
Madgearu, I.G. Duca, Nicolae Iorga), ci
recurge şi la personaje de tristă amintire
chiar şi pentru ea.
În schimb sînt trecuţi în uitare toţi cei care
s-au jertfit cu adevărat pentru idealurile
clasei muncitoare. Cine mai vorbeşte azi,
mă refer la presa main-stream, despre Olga
Tereza Ocsko, despre Filimon Sîrbu,
victime ale călăilor fascişti sau despre cei
care au căzut răpuşi de către aparatul
stalinist, apărînd cu adevărat cauza clasei
muncitoare? Nimeni. În schimb sînt făcuţi
eroi toţi ucigaşii care au mers pînă la
despica cu baioneta pîntecele femeilor
însărcinate, femei ale căror soţi, sau chiar
ele, li se opuneau acelor bandiţi.
Cine nu învaţă din greşelile trecutului riscă
să le repete. Oare nu au fost de ajuns
pogromurile de la Iaşi, Ip, Trăznea,
Bucureşti pentru a arăta „eroismul” acelora
pentru care omorul era politica oficială?
Reînviind fascismul, burghezia încearcă să
învingă clasa muncitoare, dar readucînd în
spaţiul public această politică să nu se mire
cînd şi reprezentanţii ei vor cădea seceraţi
de gloanţele trase de „eroi” asemenea lui
Ion Ilioiu.
Pe toţi cei care militează pentru libertatea
şi unitatea clasei muncitoare asemenea
manifestări, ca şi multe altele, ar trebui să-i
îngrijoreze, să-i alerteze şi să le opună
tuturor celor care aţîţă la ură naţional-
şovină, rasism şi omor lozinca:
NICIODATĂ FASCISM, NICIODATĂ
RĂZBOI!
TRĂIASCĂ UNITATEA CLASEI
MUNCITOARE DE PRETUTINDENI!

Costi Chivulescu

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 13 Tribuna Socială, noiembrie 2012

Protest în Piaţa „Mihai Viteazul“ din Craiova. Circa 100 de oameni au

cerut modificarea Codului de dialog social

Circa 100 de persoane, membri ai Filialei Dolj a CNS „Cartel ALFA” şi ai CNSLR-Frăţia au
protestat, în 14 noiembrie, în Piaţa Mihai Viteazul din Craiova timp de o oră. Oamenii spun că
este vorba despre o acţiune la nivel naţional şi european şi vor să tragă un semnal de alarmă
asupra problemelor pe care le au în ultima perioadă şi la care salariaţii aşteaptă de ceva vreme
o rezolvare.
Ziua de 14 noiembrie, declarată de Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES), Zi de
acţiune şi solidaritate europeană, i-a scos în stradă pe sindicalişti, care au pichetat Prefectura
Dolj. Reprezentanţii Uniunii Sindicale Teritoriale – Filiala Dolj a Confederaţiei Naţionale
Sindicale “Cartel ALFA” spun că manifestarea se înscrie într-o serie de acţiuni coordonate la
nivel european şi că reprezintă un semnal privind necesitatea implicării factorilor de decizie,
la toate nivelurile, în rezolvarea cu prioritate a problemelor reale ale salariaţilor.
Tocmai pentru a-şi face cunoscute nemulţumirile şi aşteptările, sindicaliştii au pregătit şi o
scrisoare pentru prefectul de Dolj. Principalele revendicări ar fi modificarea Legii dialogului
social, majorarea salariului minim garantat şi crearea unor noi locuri de muncă.
Oamenii au scris mare pe afişe care sînt problemele cu care se confruntă în momentul de faţă:
”Vrem modificarea codului muncii şi ne mai dorim să avem parte şi de dialog social. Aşa-
zisele măsuri de flexibilizare a pieţei muncii, la care România a fost supusă atît de brutal
anul trecut, nu au adus nici un loc de muncă în plus. Dimpotrivă, locurile de muncă sînt din
ce în ce mai puţine, iar cele care rămîn nu ne oferă deloc stabilitate; sînt atît de precare,
încît, pentru aproape jumătate din lucrătorii din România, nu asigură nici măcar minimul
supravieţuirii zilnice. În aceste condiţii, distrugerea dialogului social şi a negocierii
colective, la toate nivelurile, duce la adîncirea sărăciei şi a dezechilibrelor şi lasă angajaţii
în imposibilitatea de a-şi apăra drepturile. Noi vrem ca factorii de decizie să schimbe aceste
lucruri”, a declarat Laurenţiu Mihăiţoaia, preşedinte al Uniunii Sindicale Teritoriale – Filiala
Dolj a Confederaţiei Naţionale Sindicale “Cartel ALFA

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 14 Tribuna Socială, noiembrie 2012

I-au înmînat prefectului o scrisoare

O delegaţie a manifestanţilor a fost primită de prefectul de Dolj. Participanţii i-au trimis
prefectului judeţului Dolj o scrisoare în care şi-au spus păsurile. După ce a primit scrisoarea,
prefectul Marius Deca le-a explicat reprezentanţilor protestatarilor că este deschis dialogului.
„Ştiu că vreţi modificarea legii dialogului social. În ce mă priveşte, o să încerc să fac
demersurile necesare ca să rezolvăm ce se poate la nivel local. Ştiu că este nevoie de
protecţie socială, se apropie şi iarna, însă problema infrastructurii este una spinoasă care se
cunoaşte şi sînt de acord că trebuie rezolvată. Este însă destul de complicat” , a spus Marius
Deca, prefectul de Dolj.
Ambele părţi au convenit ca problemele să fie discutate pe larg la o viitoare întîlnire ce va fi
stabilită de comun acord.
Deşi, situaţia este din ce în ce mai gravă, sindicatele birocratizate au o reacţie relativ molîie.
Chiar şi protestul din 14 noiembrie a fost făcut doar pentru a bifa o acţiune a CES. Să nu
uităm că aceeaşi CES este cea care girează măsurile impuse de Comisia Europeană, fiind în
fapt o curea de transmisie a directivelor acesteia.
Adevăratele sindicate chiar au protestat declanşînd greva generală (precum în Spania şi
Portugalia), în timp ce la noi doar au înmînat o scrisoare (nici măcar o jalbă nu era)
prefectului, care li s-a plîns de infrastructură, deşi era o problemă de suprastructură. De fapt,
scrisoarea nu prevedea nicio revendicare concretă, ci doar jeluiri generale.
Marian Tudor

Europa sindicală vs. Europa politică

Marcel Răduţ Selişte
Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES) a proclamat ziua de 14 noiembrie 2012 ca Ziua
Europeană de Acţiune şi Solidaritate – Mobilizarea generală a sindicatelor europene pentru
locuri de muncă, solidaritate şi împotriva austerităţii. În mesajul oficial al CES se afirmă că
protestele sindicale masive organizate în diferite ţări membre ale Uniunii Europene sînt un
răspuns împotriva ”deteriorării ocupării forţei de muncă şi anxietăţii sociale în creştere
resimţite de cetăţenii Europei. Măsura austerităţii este o fundătură şi trebuie urgent să fie
abandonată. Protecţia socială şi salariile nu mai pot fi sacrificate! Aceasta este o urgenţă
socială şi este timpul ca cetăţenii şi lucrătorii europeni să fie ascultaţi şi Europa să-şi
schimbe cursul”. Aproximativ 40 de organizaţii sindicale din 23 de ţări europene, inclusiv
România, au fost implicate în Ziua Europeană de Acţiune şi Solidaritate.
Protestele sindicale, chiar şi cele în formă violentă, nu au impresionat prea mult clasa politică
europeană. Cancelarul german Angela Merkel, folosind ”limba de lemn” de care în ultima
vreme se pare că a devenit dependentă, a asigurat reporterii într-o declaraţie de presă susţinută
la Berlin, că problemele protestatarilor vor fi luate în atenţia liderilor europeni, dar că
îmbunătăţirea oportunităţilor pe pieţele forţei de muncă învechite, ocuparea forţei de muncă,
flexibilitatea şi locurile de muncă pentru tineri sînt, de asemenea, aspecte importante la care
trebuie lucrat, toate acestea urmînd a fi clarificate în negocierile cu sindicaliştii.
Observăm că viziunile celor două forţe aflate în conflict sînt, cel puţin deocamdată, radical
opuse. Sindicaliştii europeni se împotrivesc măsurilor de austeritate, de creştere a impozitelor
şi reducere a salariilor şi pensiilor, de privatizare totală a economiei statelor europene.
Cancelarul Angela Merkel, lidera politicienilor adepţi ai austerităţii, a preferat să răspundă
evaziv acestor revendicări. Faptul că a amintit despre ”îmbunătăţirea oportunităţilor”,
”ocuparea forţei de muncă”, ”flexibilitate”, ”locuri de muncă pentru tineri” se înscrie mai
degrabă în sfera demagogiei politice. Tocmai măsurile de austeritate şi de favorizare a
sistemului bancar au provocat acele efecte negative asupra forţei de muncă din Uniunea
Europeană, despre care Cancelarul Angela Merkel a amintit în răspunsul adresat
protestatarilor.

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 15 Tribuna Socială, noiembrie 2012

Statele Uniunii, mai ales cele din ”zona euro”, au acumulat datorii imense către sistemul
bancar privat, sistem pe care Angela Merkel şi aliaţii săi din Comisia Europeană l-au apărat
cu îndîrjire. Este şocantă această acumulare de datorii, în contextul în care Uniunea
Europeană şi ”zona euro” deţin mecanisme de monitorizare şi control concepute tocmai
pentru ca ţările membre ale UE să-şi menţină echilibrul financiar în conformitate cu
prevederile tratatelor unionale. Se poate crede că la nivelul Comisiei Europene nu a fost
cunoscută situaţia tot mai gravă a Greciei, situaţiei veche de cîţiva ani? Să fi existat un fel de
tăcere complice a oficialilor responsabili cu monitorizarea mecanismelor bugetare ale ţărilor
din ”zona Euro”? Cui a folosit această nepăsare?
Există toate argumentele şi dovezile că speculaţiile de la burse şi creditele extrem de scumpe
acordate statelor europene de către bănci, favorizate de politicienii corupţi şi iresponsabili, au
provocat haosul în economiile statelor Uniunii Europene. Autorii acestui dezastru rămîn însă
apăraţi de anonimat, bucurîndu-se de profitul imens – discutăm de miliarde de euro – pe care
l-au avut prin toate aceste manevre de manipulare a pieţei de capital, a monedei euro şi a
economiei europene. Naţiunile europene sînt cele care plătesc factura trădării comise de
politicieni şi a cinismului criminal al bancherilor.
Ziua Europeană de Acţiune şi Solidaritate organizată de Confederaţia Europeană a
Sindicatelor reprezintă o dovadă că naţiunile Uniunii Europene doresc să recucerească
Uniunea şi să o salveze de marile companii multinaţionale şi mai ales, de reţeaua
internaţională a băncilor private. Europenii au înţeles că politicieni ca Angela Merkel doresc
să ajute la recuperarea, pînă la ultimul eurocent, a investiţiilor pe care bancherii, în
complicitate cu politicienii corupţi, le-au făcut acordînd guvernelor unor ţări europene
împrumuturi excesiv de scumpe, cu încălcarea normelor Uniunii Europene şi în condiţii
absolut dezavantajoase pentru naţiunile respective.
Din nefericire, Uniunea Europeană este controlată de politicieni dependenţi nu de voinţa
cetăţeanului european, ci de interesele cinice, transnaţionale şi transpartinice ale deţinătorilor
de mare capital. Uniunea Europeană rămîne în semi-comă, iar viitorul este deocamdată,
sumbru.

Proteste la TVR ca urmare a concedierilor anunţate

Mai mulţi angajaţi ai televiziunii publice au protestat în luna octombrie, în faţa sediului din
Capitală, faţă de procedura de selecţie a celor
care vor fi concediaţi.
Potrivit tvrinfo.ro, proteste ale angajaţilor au
avut loc şi la studiourile teritoriale din
Timişoara, Iaşi, Cluj, Craiova şi Tîrgu Mureş.
Protestele au fost susţinute de cîteva sute de
angajaţi.
Ei contestă legalitatea procesului de concediere,
pentru că în acest moment instituţia nu are
Consiliu de administraţie, singurul for care
poate aproba astfel de documente.
Angajaţii TVR protestează în curtea instituţiei. Foto: Agerpres.

Restructurarea TVR În luna august, Consiliul de Administraţie

Societatea Română de Televiziune este în
prezent în plin proces de restructurare.
În luna iunie, parlamentul a aprobat cu 208
voturi "pentru" noii membri ai Consiliului
de Administraţie al TVR.
al Televiziunii Române a aprobat planul de
restructurare pentru redresarea economică
a instituţiei.
Programul de redresare economică a
televiziunii publice a fost adoptat în CA cu

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr

Pagina 16 Tribuna Socială, noiembrie 2012

10 voturi "pentru", două "împotrivă" şi o Angajaţii TVR au respins orice decizie a

abţinere.
Documentul prevede o nouă organigramă
şi concedierea a 980 de angajaţi.
Două canale au fost deja închise şi potrivit
conducerii televiziunii publice, 872 de
persoane vor fi concediate.
TVR are 3.302 angajaţi, "iar din data de
20 noiembrie vor mai rămîne 2395 de
persoane angajate", a anunţat noul
preşedinte - director general al Societăţii
Române de Televiziune, Claudiu Săftoiu.
Conducerea instituţiei susţine că toate
aceste măsuri au în vedere redresarea
economică a televiziunii publice.
Potrivit site-ului www.tvrinfo.ro, directorul
TVR a afirmat că salariaţii au tot dreptul să
protesteze, dar spune că procesul de
restructurare trebuie continuat.
conducerii, considerată în afara legii".
Reprezentantul salariaţilor în Consiliul de
Administraţie,Valentin Nicolau, a precizat
într-un e-mail trimis salariaţilor că a votat
împotriva acestui plan, pe care l-a calificat
drept unul de sacrificiu al resursei umane şi
profesionale.
În urma protestelor, conducerea a fost
nevoită să retragă planul de concediere, dar
după cum reiese de mai sus, nu a renunţat
la această măsură. Aşteaptă momente mai
prielnice. Probabil după alegeri, se va
repune în discuţie subiectul, aşa cum a fost
amînată şi privatizarea Poştei Române.
Destructurarea TVR se înscrie în planul
general de „restructurare” a serviciilor
publice, solicitat intens de Troica FMI, UE,
Banca Mondială.
DAC

Cine suntem noi?

● Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor este o organizaţie nepartizană, urmărind să
strîngă laolaltă pe toţi cei ce se pronunţă pentru apărarea drepturilor salariaţilor, indiferent de
culoarea lor politică.
● Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor se pronunţă pentru organizarea independentă a
salariaţilor, atît la nivel naţional cît şi internaţional, împotriva planurilor reprezentanţilor
capitalului mondial de a instaura o “nouă ordine” bazată pe exploatare, pe sărăcie şi război.
● Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor se pronunţă pentru asistenţă medicală gratuită,
pentru gratuitatea învăţămîntului de toate gradele, pentru o adevărată protecţie socială,
împotriva şomajului.
● Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor se pronunţă pentru apărarea proprietăţii sociale
împotriva tuturor formelor de privatizare, împotriva tuturor formelor de fărîmiţare şi
înstrăinare a avuţiei publice.
● Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor se pronunţă pentru garantarea şi apărarea
drepturilor tuturor minorităţilor, pentru dreptul tuturor popoarelor la autodeterminare.
● Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor se pronunţă pentru independenţa totală a
organizaţiilor sindicale faţă de orice partide, faţă de stat, patronat sau biserică.
● AEM s-a înfiinţat în aprilie 1993, dintr-un grup de militanţi reuniţi în jurul publicaţiei
Tribuna Socială (primul număr al acesteia a apărut în decembrie 1990).
● Acţiunile desfăşurate au fost de natura conferinţelor, dezbaterilor, marşurilor, mitingurilor,
simpozioanelor, abordându-se teme precum: apărarea drepturilor muncitorilor (dreptul la
muncă, la un salariu şi trai decent, la organizare sindicală independentă), apărarea drepturilor
general umane precum sănătatea şi învăţământul, lupta împotriva războiului (a organizat un
marş la Craiova împotriva declanşării războiului din Irak la 1 martie 2003), lupta împotriva
represiunii (a organizat două conferinţe naţionale cu participare internaţionala la Craiova în
1999), solidaritatea muncitorească naţională şi internaţională, lupta împotriva
dereglementărilor sociale, lupta împotriva exploatării muncii, lupta împotriva exploatării
copiilor şi a femeii, apărarea laicităţii statului, apărarea sectorului public, aniversări şi
comemorări etc.

http://aemcraiova.wordpress.com/, e-mail: tribunasociala@yahoo.fr