OGLINDA TIMPULUI

(RADU STANCA)

Am azvârlit oglinda la o parte

Să nu mai văd cum timpu-înaintează,
Dar ea s-a spart și-n cioburile sale
L-am auzit cum râde și sfidează.

Trezit ca dintr-o nepăsare,

M-am scuturat de gândurile grele
Și ridicând de jos acele țăndări,
Eu m-am văzut multiplicat în ele.

Și am râs la rândul meu gândind în sine-mi:

„O ! Timpule, tu ce împarți povețe,
De mult timp vei avea de-acum nevoie
Ca să ucizi atât de multe fețe.

4
DIN VIATA

(VIRGIL CARIANOPOL)

Mi-a bătut în poartă Fericirea 

Şi intrând în curte m-a strigat. 
Eram dus alături cu iubirea. 
A-nchis poarta iute şi-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria. 

A intrat, a stat sub pomii goi. 
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească 
Şi-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă, 

Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus 
Tot aşa, eram plecat aproape, 
Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus.

Mi-a bătut în poartă şi Necazul. 

Eram dus departe. Liniştit, 
S-a întins pe ţolul de la uşă 
Şi m-a aşteptat până-am venit.