Cap. 1.

Introducere

1.1. Munca temporară

În anii, 1990, în statele membre ale Uniunii Europene munca prin agentul de muncă
temporară s-a dezvoltat foarte rapid. În statele membre ale Uniunii Europene numărul
salariaților temporari s-a dublat, iar în țările precum Danemarca, Spania, Italia și Suedia,
numărul a crescut de 5 ori.
Reglementarea muncii prin agent de muncă temporară, în cuprinsul Codului Muncii,
(Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, republicat în Monitorul oficial nr, 345 din 18 mai 2011),
România s-a aliat legislațiilor moderne ale muncii, alternativa flexibilă de prestare a activității
saalariate. Varianta preluată în Codul Muncii, republicat respecta aaproape complet principiile
Directivei 2008/104/CE privind munca prin agent de muncă temporară.
Munca prin agent de muncă temporar este munca prestată de un salariat temporar
care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară și care este
pus la dispoziția utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea
acestuia din urmă. Salariatul temporar este persoana care a încheiat un contract de muncă
temporară cu un agent de muncă, în vederea punerii sale la dispoziția unui utilizator pentru a
lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia din urmă.
Agentul de muncă temporar este o persoană juridică, autorizată de Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care încheie contracte de muncă temporară cu salariați
temporari, pentru a le pune la dispoziția contractului de punere la dispoziție sub
supravegherea și conducerea acestuia.
Exemple de firme care folosesc agenți de muncă temporară: COCA-COLA, PEPSI,
ORANGE, VODAFONE, etc
Condițiile de funcționare a agentului de muncă temporară și procedura de autorizare
se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Hotărârea Guvernamentală cu nr. 1256/2011 este legea care cuprinde condițiile de
funcționare și procedura de autorizare a agentului de muncă temporară. Se semnează un
Contract Individual de Muncă între agentul de muncă temporară și salariat. Salariatul este
plătit de agent, iar agentul este plătit de furnizor (comision + dările la stat).
Pentru a deschide o firmă cu plasare a forței de muncă este necesar deschiderea unui
cont care să cuprindă o sumă de bani ce se calculează astfel:

25 (salariați) * 1250 (salariul minim brut pe țară) + contribuții

Se v-a apela la acest cont în cazul în care utilizatorul nu plătește salariile și

contribuțiile.
Este interzis ca agentul să ia comision de la angajat. În contractul de punere la
dispoziție dintre agent și utilizator trebuie trecut și comisionul agentului de muncă temporară.
După o perioadă determinată de maxim 36 de luni, utilizatorul și salariatul temporar
pot încheia un Contract Individual de Muncă.

1
 1.2. Condiții, norme, contracte

Nu există modele pentru acest tip de contract (Contract de muncă temporară). Cu toate
acestea, angajatorul, salariatul, fișa postului, moneda, condițiile de lucru și durata misiunii
trebuie trecute în ReviSAL (Registrul General de Evidență a Salariaților).
Sancțiunile merg până la retragerea autorizației de agent de muncă temporară. Pentru
autorizare trebuie făcute verificări periodice (bani în cont, restanțe la plata salariaților,
amenzi, etc).

Perioada de probă aferentă duratei Contractului Individual de Muncă:

 două zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este

încheiat pentru o perioadă mai mică sau egală cu o lună;
 5 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat
pentru o perioadă cuprinsă între o lună și 3 luni;
 15 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat
pentru o perioadă cuprinsă între 3 și 6 luni;
 20 de zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este
încheiat pentru o perioadă mai mare de 6 luni;
 30 de zile lucrătoare, în cazul salariaților încadrați în funcții de conducere,
pentru o durată a contractului de muncă temporară mai mare de 6 luni.

Agenții de muncă temporară nu percep nici o taxă salariaților temporari în schimbul

demersurilor în vederea recrutării acestora de către utilizator sau pentru încheierea unui
contract de muncă temporară. Agenții de muncă temporară beneficiază de comision pentru
fiecare angajat temporar pe care îl pun la dispoziția utilizatorului cu care dețin contracte.

2
 Cap. 2 Agentul de muncă temporară

2.1. Definiție

Agentul de muncă temporară este persoana juridică autorizată de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, care pune la dispoziția utilizatorului personal calificat sau
necalificat pe care îl angajează și salarizează în acest scop.
Persoana juridică se înființează:
o prin actul de înființare al organului competent, în cazul autorităților și al
instituțiilor publice, al unităților administrativ-teritoriale, precum și al
operatorilor economici care se constituie de către stat sau de către unitățile
administrativ-teritoriale. Actul de înființare trebuie să prevadă în mod expres
dacă autoritatea publică sau instituția publică este persoană juridică
o prin actul de înființare al celor care îl constituie, autorizat, în condițiile legii;
o în orice alt mod prevăzut de lege.
Printr-un act de înființare se înțelege actul de constituire a persoanei juridice și, după
caz, statutul acestuia.
Agent de muncă temporară poate fi orice persoană juridică care are ca obiect
principalul de activitate ”Activități de contractare, pe baze temporare, a personalului”
conform codului CAEN – 7820. Această activitate este de natură comercială, datorită
existenței în relațiaa triunghiulară a unui contract comercial.
Agenți de muncă temporară pot să devinăcum ar fi: societățile civile, societățile
comerciale și grupurile economice.

2.2. Agentul de muncă temporară – societate comercială

2.2.1. Constituirea societății comerciale

Prin contractul de societate se înțelege că două sau mai multe persoane se obligă
reciproc să coopereze pentru desfășurarea unei activități și să contribuie la acesta prin aporturi
bănești, în bunuri, în cunoștințe specifice sau prestații, cu scopul de a împărți beneficiile sau
de a se folosi de economia ce ar putea rezulta. Societatea se poate constitui cu sau fără
personalitate juridică.
Un contract de societate este actul juridic în baza căruia se constituie societatea
comercială. Acesta este un contract comercial cu următoarele caractere juridice:
 plurilateral, deoarece la încheierea lui participă două sau mai multe persoane
care au anumite drepturi și își asumă anumite obligații;
 cu titlu oneros, fiindcă fiecare asociat urmărește realizarea unor patrimoniale;

3
  cumulativ, fiindcă obligația fiecărui asociat este cunoscută din momentul
încheierii contractului;
 consensual, încheindu-se prin simplul acord de voință a părților.
Actul constitutiv al societății în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere
limitată va cuprinde:
a) datele de identificare a asociaților; la societatea în comandită simplă se vor
arăta și asociații comandități;
b) forma, denumirea și sediul social;
c) obiectul de activitate al societății, cu precizarea domeniului și a activității
principale;
d) capitalul social, cu menționarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în
natură, valoarea aportului în natură și modul evaluării. La societățiile cu
răspundere limitată se vor preciza numărul și valoarea nominală a părților
sociale, precum și numărul părților sociale atribuite fiecărui asociat pentru
aportul său;
e) asociații care reprezintă și administrează societatea sau administratorii
neasociați, datelor lor de identificare, puterile ce li s-au conferit și dacă ei
urmează să le exercite împreună sau separat;
f) în cazul societăților cu răspundere limitată, dacă sunt numiți cenzori sau
auditor financiar, datele de identificare ale primilor cenzori, respectiv ale
primului auditor financiar;
g) partea fiecărui asociat la beneficii și la pierderi;
h) sediile secundare – sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități
fără personalitate juridică -, atunci când se înființează o dată cu societatea, sau
condițiile pentru înființarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare
înființare;
i) durata societății;
j) modul de dizolvare și de lichidare a societății.
În cazul societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni va cuprinde și:
a) datele de identificare a fondatorilor, la societatea în comandită pe acțiuni vor fi
menționate și asociații comandități;
b) forma, denumirea și sediul social;
c) obiectul de activitate al societății, cu precizarea domeniului și a activității
principale;
d) capitalul social subscris și cel vărsat și, în cazul în care societatea are un capital
autorizat, cuantumul acestuia;
e) natura și valoarea bunurilor constituie ca aport în natură, numărul de acțiuni
acordate pentru aceasta și numele sau, după caz, denumirea persoanei care le-a
adus ca aport;
f) numărul și valoarea nominală a acțiunilor, cu specificarea dacă sunt
nonimative sau la purtător;
g) dacă sunt mai multe categorii de acțiuni, numărul, valoarea nominală și
drepturile conferite fiecărei categorii de acțiuni;
h) orice restricție cu privire la transferul de acțiuni;

4
 i) datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administrație,
respectiv a primilor membri ai consiliului de supraveghere;
j) puterile conferite administratorilor și, după caz, directorilor, respectiv
membrilordirectoratului, și dacă ei urmează să le exercite împreună sau
separat;
k) datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar;
l) clauze privind conducerea, administrareaa, funcționarea și controlul gestiunii
societății de către organele statutare, numărul membrilor, consiliului de
administrație sau modul de stabilire a acestui număr;
m) durata societății;
n) modul de distribuire a beneficiilor și de suportare a pierderilor;
o) sediile secundare – sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități
fără personalitate juridică -, atunci când se înființează o dată cu societatea, sau
condițiile pentru înființarea lor ulterioară, dacă are în vedere o atare înființare;
p) orice avantal special acordat, în momentul înființării societății sau până în
momentul în care societatea este autorizată să își înceapă activitatea, oricărei
persoane care a participat la constituirea societății ori la tranzacții conducând la
acordarea autorizației în cauză, precum și identitatea beneficiarilor unor astfel
de avantaje;
q) numărul acțiunilor comanditarilor în societatea în comandită pe acțiuni;
r) cuantumul total sau cel puțin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru
constituire;
s) modul de dizolvare și de lichidare a societății.
a. În cazul unei societăți cu personalitate juridică, aporturile intră în patrimoniul
societății, iar în cazul unei societăți fără personalitate juridică, aporturile devin coproprietatea
asociaților, afară de cazul în care au convenit,în mod expres, că vor trece în folosința lor
comună. În cazul aportului unor bunuri imobile sau, după caz, al altor drepturi reale
imobiliare, contractul se încheie în formă autentică. Societatea comercială devine titulara
dreptului de proprietate sau adreptului de folosință a bunului care face obiectul aportului din
momentul înmatriculării ei în Registrul Comerțului.
b. Intenția de a colabora în desfășurarea activității comerciale, denumită affectio
societatis, presupune intenția voluntară a asociațiilor de a lucra în comun și de a suporta
riscurile activității comerciale. Affectio societatis admite egalitatea juridică între asociați, cu
excluderea oricărui raport de subordonare.
c. Realizarea și împărțirea beneficiilor exprimă scopul constituirii societății
comerciale. Stabilireavbeneficiilor se poate face numaai la sfârșitul exercițiului financiar sau
la încetarea activității societății. Împărțirea beneficiilor se face, în principiu, corespunzător
cotelor de participare la formarea capitalului social, legea permițând însă și stabilirea prin
acordul asociațiilor a altor criterii de distribuire.
d. Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, se semnează de toți asociații sau,
în caz de subscripție publică, de fondatori.
Actul constitutiv dobândește dată certă și prin depunerea la oficiul registrului
comerțului. Ca urmare a întocmirii actelor constitutive societatea comercială dobândește
anticipat o capacitate de folosință restrânsă.

5
 În termen de 15 zile de la data întocmirii actului constitutiv asociații, personal sau prin
reprezentanți, trebuie să depună spre înregistrare cererea de înmatriculare (formular tip) la
Oficiului Registrului Comerțului din raza teritorială a sediului societății comerciale, în
vederea înmatriculării și a autorizării funcționării acesteia.
Cererea de înmatriculare se soluționează de către judecătorul delegat la Oficiul
Registrului Comerțului. Verifică respectarea cerințelor legale privind cuprinsul actului
constitutiv, existența sediului și a efectuării vărsămintelor. Înregistrarea dispusă prin
încheierea judecătorului delegat se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunțării.
Odată înregistrată în Registrul Comerțului, societatea se consideră constituită.
e. Din categoria elementelor incorporale prioritară este firma. Firma este numele sau,
denumirea sub care un comerciant își exercită comerțul și sub care semnează și care
deosebește un comerciant de un altul de același gen. Firma poate fi înstrăinată numai odată cu
fondul de comerț. În cazul înstrăinării fondului de comerț dobândit, societatea comercială va
putea continua activitatea sub firma anterioară numai dacă transmițătorul consimte la aceasta.
În caz contrar, titularul dreptului este îndreptățit la despăgubiri.

2.3. Agentul de muncă temporară – grup de interes economic

Agentul de muncă temporară este o persoana juridică autorizată în acest sens de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale care pune la dispoziția utilizatorului, în baza
unui contract comercial, salariați temporari. Orice persoană juridică poate desfășoară activități
comerciale dacă îndeplinește criteriile legale.
Un grupul de interes economic reprezintă o asociere între două sau mai multe
persoane fizice sau juridice, constituită pe o perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau
dezvoltării activității economice a membrilor săi, precum și al îmbunătățirii rezultatelor
activității respective. Grupul de interes economic este persoană juridică cu scop patrimonial,
care poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant.
Fundamentul prin care două persoane juridice sau fizice, constituie un grup de interese
care își propune dezvoltarea economică a membrilor săi în scopul plasării pe baze temporare a
salariaților temporari către utilizatori la dispoziția și sub subordonarea acestora, pot fi
autorizate prin grupul de interes economic să desfășoare activități de agent de muncă
temporară. România are cifra de afacere de minim 25% din cifra totală de afaceri, adică doi
agenți de muncă temporară se pot asocia într-un grup de interes economic, autorizat ca agent
de muncă temporară.

2.3.1. Constituirea grupului de interes economic

Grupul de interes economic este o persoana juridică care are un scop patrimonial, care
are calitatea de comerciant sau necomerciant. Un grup de interes economic poate cuprinde un

6
număr de 20 de membri nici o dată nu vor fi mai mulți de 20. Grupului dorește să se raporteze
la activitatea economică a membrilor și pot avea un caracter accensoriu față de aceasta.
Grupul nu poate:
 exercita, în mod direct sau indirect, o activitate de administrare ori de
supraveghere a activității membrilor săi sau a unei persoane juridice, în special
în domeniile personalului, finanțelor și investițiilor;
 să dețină acțiuni, părți sociale sau de interes, în mod direct sau indirect, la una
dintre societățile comerciale membre; deținerea de acțiuni, părți sociale sau de
interes în altă societate comercială este permisă doar în măsura în care aceasta
este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor grupului și dacă se face în
numele membrilor;
 să angajeze mai mult de 500 de persoane;
 poate fi folosit de către o societate comerciantă în scopul creditării, în alte
condiții decât cele prevăzute expres de Legea nr. 31/1990 privind societățile
comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a unui
administrator ori director al societății comerciale sau a soțului, rudelor sau a
finilor până la gradul IV inclusiv ai administratorului sau ai directorului
respectiv; dacă operațiunea de creditare privește o societate civilă sau
comercială la care una dintre persoanele anterior menționate este administrator
sau director ori deține, singură sau împreună una dintre persoanele sus-
menționate, o cotă de cel puțin 20% din valoarea capitaluluisocial subscris;
 poate fi folosit de către o societate comercială în scopul transmiterii de bunuri,
în alte condiții decât cele prevăzute expres de Legea nr. 31/1990, republicată,
cu modificări și completările ulterioare, la și de la administratorul sau
directorul societății comerciale ori soțul, rudele sau finii până la gradul IV
inclusiv ai administratorului sau ai directorului respectic;dacă operațiunea
privește o societate civilă sau comercială la care una dintre persoanele
anterioare menționate este administrator sau director, ori deține, singură sau
împreună una dintre persoanele sus-menționate, o cotă de cel puțin 20% din
valoarea capitalului social subscris, cu excepția cazului în care una dintre
societățile comerciale respective este filiala celeilalte;
 să fie membru al altui grup de interes economic sau grup european de interes
economic.
Acest grupul de interes economic bineînțeles că nu poate enite acțiuni, obligațiuni sau
alte titluri negociabile.
Grupul la rândul său nu poate avea drept scop obținerea de profituri pentru sine.
Activitatea grupului rezultă potrivit situației financiare anuale, acesta va fi distribuit în
totalitate, în mod obligatoriu, între membrii grupului, cu titlu de dividente, în cotele prevăzute
în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părți egale. Profitul grupului nu va
putea aloca, sub nici o formă, sume de bani pentru constituirea de fonduri de rezervă. Dacă
cheltuielile vor depăși veniturile grupului, diferența va fi acoperită de membrii acestuia în
cotele prevăzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părți egale.

7
 Având în vedere acest grup de interes economic poate constituii printr-un contract
semnat de toți membrii și poate fi încheiat în formă autentică, denumit act constitutiv.
persoanele care au un rol important în constituirea grupului sunt considerați fondatori. Nu pot
face parte din acest grup persoanele care sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru
gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înșelăciune, delapidare, dare de mită, luare de mită,
primire de foloase necuvenite, trafic de influență, mărturie mincinoasă, fals, uz de fals,
sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și
combatere a finanțării actelor de terorism, cu modificările și completările ulterioare.
Actul constitutiv al grupului de interes economic stabilește modul de organizare a
grupului, în condițiile stabilite de prezentul titlu, și va cuprinde:
a) denumirea, precedată sau urmată de sintagma grup de interes economic, sediul
și emblema grupului;
b) numele și prenumele, locul și data nașterii, domiciliul și cetățenia membrilor,
persoane fizice; denumirea, forma juridică, sediul și naționalitatea membrilor,
persoane juridice;
c) codul numeric personal al membrilor, persoane fizice; codul de identificare a
membrilor, persoane juridice , în funcție de forma juridică a acestora;
d) obiectul de activitate al grupului, cu precizarea domeniului și a activității
principale, precum și a naturii comerciale sau necomerciale a activității;
e) capitalul subscris și cel vărsat, cu menționarea aportului fiecărui membru și a
modului de vărsare a acestuia, valoarea aportului în natură și a modului de
vărsare, în cazul în care grupul se constituie cu capital;
f) durata grupului;
g) membrii care reprezintă și administrează grupul sau administratorii nemembri,
persoane fizice sau jurudice, puterile ce li s-au conferit acestora și dacă ei
urmează să le exercite împreună sau separat, precum și condițiile în care
aceștia pot fi revocați;
h) clauze privind controlul gestiunii grupului de către organele statutare, controlul
acesteia de către membri, precum și documentele la care aaceștia vor putea să
aibă acces pentru a se informa și a-și exercita controlul;
i) sediile secundare – sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități
fără personalitate juridică -, atunci când se înființează o dată cu grupul, sau
condițiile pentru înființarea lor ulterioară, dacă are în vedere o atare înființare;
j) modul de dizolvare și de lichidare a grupului;
În termen de 15 zile fondatorii sau administratorii grupului ori un împuternicit al
acestora pot cere înmatricularea grupului în registrul comerțului.
Cererea va fi însoțită de:
a) actul constitutiv al grupului;
b) dovada efectuarii vărsămintelor, în condițiile actului constitutiv, dacă este
cazul;
c) dacă este cazul, actele privind proprietatea asupra aporturilor în natură, iar în
cazul în care printre ele figurează și imobile, certificatul constatator al
sarcinilor de care sunt grevate;

8
 d) actele constatatoare ale operațiunilor încheiate în contul grupului și aprobate de
membri;
e) dovada sediului declarat;
f) declarația pe propria răspundere a fondatorilor, administratorilor și cenzorilor
îndeplinesc condițiile prevăzute de prezentul titlu.
Grupul de interes economic dobândește personalitate juridică de la data înmatriculării
sale în registrul comerțului.

2.3.2. Funcționarea grupului de interes economic

În legătură cu terții, grupul este angajat prin actele organelor sale, chiar dacă aceste
acte depășesc obiectul de activitate, în afară de cazul în care el dovedește că terții cunoșteau
sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea acestuia. Actul constitutiv
precizează grupul care răspunde în mod valabil doar în cazul în care doi sau mai mulți
administratori acționează împreună.
După cum știm operațiunile le pot face administratorii pentru a putea aducerea la
îndeplinirea obiectului de activitate al grupului, în afară de restricțiile arătate în actul
constitutiv sunt obligați să ia parte la toate adunările grupului, la consiliile administratorilor și
la organele de conducere similare acestora. Administratorii au dreptul să reprezinte grupul,
dar nu pot să transmită decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.
În orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect, scrisoare, anunț, publicație sau alte
documente, emanând de la un grup, trebuie să se precizeze:
a) denumirea, însoțită de mențiunea „grup de interes economic” sau de inițialele
„G.I.E.”;
b) sediul;
c) codul unic de înregistrare și oficiul registrului comerțului în care a fost
înmatriculat grupul;
d) acolo unde este cazul, mențiunea că grupul se află în lichidare;
e) acolo unde este cazul, mențiunea că administratorii trebuie să acționeze
împreună;
Membrii pot să aleagă prin vot unanim, unul sau mai mulți administratori dintre ei,
durata însărcinării și eventuala lor renumerație, în afară de cazul în care prin actul constitutiv
nu se dispune astfel. Semnăturile administratorilor vor fi depuse la oficiul registrului
comerțului. O persoană juridică poate fi numită sau aleasă administrator al unui grup de
interes economic. Prin vot unanim membrii pot decide și asupra revocării administratorilor
sau asupra limitării puterilor lor.
Administratorul trebuie să depună o garanție pentru administrația sa, care este
prevăzută în actul constitutiv ori, în lipsa unei clauze în acesta, aprobată de adunarea
generală. Garanția nu poate fi mai mică decât dublul renumerașiei lunare și se va depune
înainte de preluarea funcției de către administrator; ea poate fi depusă și de un terț. Garanția
nu se va depune înainte de data preluării funcției, administratorul este considerat demisionat.

9
 Membrii sunt obligați nelimitat și solidar pentru operațiunile îndeplinite în numele
grupului de persoane pe care îl reprezintă.
Este interzisă creditarea de către grup a administratorilor acestuia, prin intermediul
unor operațiuni, precum:
a) acordarea de împrumuturi administratorilor;
b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior
încheierii de către grup cu aceștia de operațiuni de livrare de bunuri, prestări de
servicii sau executate de lucrări;
c) garantarea, directă sau indirectă, în tot sau în parte, a oricăror împrumuturi
acordate administratorilor, concomitentă sau ulterioară acordării împrumutului;
d) garantarea, directă sau indirectă, în tot sau în parte, a executării de către
administratori a oricăror alte obligații personale ale acestora față de terțe
persoane;
e) dobândirea cu titlu oneros sau plata, în tot sau în parte, a unei creanțe ce are
drept obiect un împrumut acordat de o terță persoană administratorilor ori o
altă prestație personală a acestora.
Există 2 derogări de la acest principiu:
a) în cazul operațiunilor a căror valoare exigibilă cumulată este inferioară
echivalentului în lei al sumei de 5000 de euro;
b) în cazul în care operațiunea este încheiată de grup în condițiile exercitării
curente a activității sale, iar clauzele operațiunii nu sunt mai favorabile
membrilor decât cele pe care, în mod obișnuit, grupul le practică față de terțe
persoane.
Calitatea de membru încetează, după caz, prin:
a) excludere;
b) retragere;
c) cesiune a părților de interes, în condițiile legii și ale actului constitutiv;
d) deces, respectiv încetarea personalității juridice, în condițiile legii.
Poate fi exclus din grupul de interes economic:
a) membrul care, pus în întârziere, nu efectuează aportul la care s-a obligat;
b) membrul în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
c) membrul care se amestecă fără drept în administrație, contravine ori tulbură
sau amenință cu tulburarea gravă a funcționării grupului;
d) membrul administrator care comite fraudă în dauna grupului sau se servește de
semnătura grupului ori de capitalul acestuia în folosul său sau al altora;
e) membrul împotriva căruia există un titlu executoriu deținut de un terț care se
opune la hotărârea de prelungire a duratei grupului.
Membrul exclus răspunde de pierderi și are dreptul la beneficii până în ziua excluderii
sale, însă nu va putea cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizate conform
prevederilor actului constitutiv. Membrul exclus nu are dreptul la o parte proporțională din
patrimoniul grupului.
Orice membru al grupului se poate retrage din grup:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
b) cu acordul tuturor celorlalți membri;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordului
unanim, membrul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei
hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la
comunicare.

10
 Grupul se dizolvă prin intrarea în faliment, incapacitatea, excluderea, retragerea sau
decesul, respectiv încetarea personalității juridice, în condițiile legii, a unuia dintre membri,
datorită acestor cauze, numărul membrilor s-a redus la unul singur.
Administratorii grupurilor care furnizează sau se divid vor pune la dispoziția
membrilor, la sediul grupurilor, cu cel puțin o lună înainte de data ședinței adunării generale:
a) proiectul de furnizare sau de divizare;
b) darea de seamă a administratorilor, în care se justifică din punct de vedere
economic și juridic necesitatea fuziunii/divizării, și se va stabili raportul de
schimb al părților de interes;
c) situațiile financiare împreună cu rapoartele de gestiune pe ultimele 3 exercișii
financiare, precum și cu 3 luni înainte de data proiectului de fuziune sau de
divizare;
d) raportul cenzorilor;
e) evidența contractelor cu valori depășind 10000 lei, în curs de executare, și
repartizarea lor, în caz de divizare a grupului.
Grupul de interes economic, aflat în stare de insolvență, va fi supus procedurii
reorganizării judiciare și falimentului, în condițiile stabilite de Legea nr.64/1995 privind
reorganizării judiciare și falimentului, republicată, cu modificările ulterioare.

2.4. Autorizarea agentului de muncă temporară

Societățiile comerciale trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții în

vederea autorizației de funcționare ca agenți de muncă temporară:
a) să fie persoane juridice constituite potrivit legii și să aibă prevăzzut în actul
constitutiv, ca obiect principal de activitate, „Activități de contractare, pe baze
temporare, a personalului conform codului CAEN”;
b) să nu înregistreze debite la bugetul de stat și la bugetele locale;
c) să nu figureze în evidențele cazierului fiscal cu fapte sancționate de
reglementările financiare, vamale, precum și cele care privesc disciplina
financiară.
În cazierul fiscal al persoanelor fizice și jurudice se înscriu: a) atragerea răspunderii
solidare cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent, stabilită prin decizie a organului fiscal
competent rămasă definitivă în sistemul căilor administrative de atac sau prin hotărâre
judecătorească, după caz; b) inactivitatea fiscală, declarată potrivit legii. În acest caz
inactivitatea fiscală se înscrie atât în cazierul fiscal al persoanei juridice declarate inactivă, cât
și al reprezentanților legali ai acesteia. Oficiul Național al Registrului Comerțului va
comunica, în format electronic, în termen de maximum 30 de zile de la solicitare, lista
reprezentanților legali ai persoanelor juridice care au fost declarate inactive din punct de
vedere fiscal. Persoanele fizice și juridice străine care nu sunt înregistrate fiscal în România
nu au obligația să prezinte certificatul de cazier fiscal. Certificatul de cazier fiscal este valabil
30 de zile de la data emiterii și numai în scopul în care a fost eliberat. Eliberarea certificatului
de cazier fiscal se face de îndată în prezența contribuabilului sau a reprezentantului legal al
acestuia contra unei taxe de 20 de lei care se face venit la bugetul de stat.

11
 d) Să nu fi fost sancționate contravențional, în ultimele 24 de luni anterioare
datei formulării cererii de autorizare, pentru încălcarea prevederilor legislației
muncii, comerciale și fiscal; contravențiile cu privire la care există o acțiune pe
rolul instanțelor în judecată vor fi luate în considerare numai dacă până la data
soluționării cererii de autorizare s-a pronunțat cu privire la acestea o hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă.
e) Să constituie o garanție financiară. Garanția financiară se poate utiliza numai
pentru plata de către agentul de muncă temporară a drepturilor de natură
salarială, a celorlalte drepturi bănești negociate cu ocazia încheierii
contractului colectiv de muncă, respectiv a contractului de muncă temporară,
precum și a contribuțiilor datorate de către angajator bugetului asigurărilor
sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru șomaj și bugetulului Fondului
național unic de asigurări sociale de sănătate, la data scadenței acestor
obligațiilor, în cazul în care fondurile proprii nu acoperă aceste obligații.
Agentul de muncă temporară este obligat să mențină suma reprezentând
garanția financiară la nivelul prevăzut de lege, prin completarea acesteia în
termen de 5 zile de la data micșorării acesteia. În cazul în care în termen de 15
zile calendaristice de la data la care obligațiile privind plata salariului și cele
privind contribuțiile și impozitele au devenit scadente și exigibile, iar agentul
de muncă temporară nu deține fondurile necesare sau garanția nu este
suficientă pentru acoperirea acestora, aceste obligații vor fi plătite de utilizator,
în baza solicitării în scris salariatului temporar sau a inspectorului de muncă,
susținută prin orice mijloc de probă.
Dosarul pentru obținerea autorizației va cuprinde:
1. Actul constitutiv sau actul adițional la actul constitutiv, după caz, în care să fie
menționat obiectul de activitate, cod CAEN 7820, în copie legalizată;
2. Certificatul de înregistrare la registrul comerțului, emis de oficiul registrului
comerului, în care să fie menționat obiectul principal de activitate, cod CAEN
7820, în copie legalizată;
3. Cazierul fiscal;
4. Certificate eliberate de instituțiile competente, care să ateste îndeplinirea
condiției că nu are debite către bugetele de stat și locale;
5. Certificat constator eliberat de oficiul registrului comerțului, care trebuie să
cuprindă mențiuni din care să rezulte că solicitanții nu se află în procedură de
reorganizare sau faliment, potrivit legii;
6. Dovada constituirii garanției financiare;
7. Declarație pe propria răspundere a solicitantului privind îndeplinirea condiției
că nu au fost sancționate convențional, în ultimele 24 de luni anterioare datei
formulării cererii de autorizare, pentru încălcarea prevederilor legislației
muncii, comerciale și fiscale; contravențiile cu privire la care există o acțiune
pe rolul instanțelor de judecată vor fi luate în considerare numai dacă până la
data soluționării cererii de autorizare s-a pronunțat cu privire la acestea o
hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Autorizația de funcționare are

12
 o valabilitate de doi ani, putând fi prelungită la sfârșitul perioadei de
valabilitate cu încă doi ani.
Prelungirea autorizației se acordă la cererea agentului de muncă temporară, aproape în
aceleași condiții ca și pentru obținerea ei inițială și anume prin depunerea la agenția pentru
plăți și inspecție socială județeană sau a Municipiului București, cu cel puțin 3 luni înainte de
expirarea perioadei de valabilitate, a dosarului conținând următoarele documente:
1) cazierul fiscal;
2) certificatele eliberate de instituțiile competente, care să ateste că agentul de
muncă temporară nu înregistrează debite la bugetul de stat, respectiv la
bugetele locale;
3) certificatul constatator eliberat de oficiul registrului comerțului, din care să
rezulte că persoana juridică nu se află în procedură de reorganizare sau
faliment, potrivit legii;
4) dovada constituirii garanției financiare;
5) declarație pe propria răspundere a solicitantului privind îndeplinirea condiției
că nu au fost sancționate contravențional, în ultimele 24 de luni anterioare datei
formulării cererii de autorizare, pentru încălcarea prevederilor legislației
muncii, comerciale și fiscale;
Prelungirea autorizațieinde agent de muncă temporară este acordată de Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin direcția de specialitate în aceleași condiții și
termene ca și în cazul primei autorizări.
Agentul de muncă temporară are obligația de a comunica agenției pentru plăți și
inspecție socială județene sau a Municipiului București orice modificare privind:
a) denumirea;
b) sediul;
c) înființarea de subunității fără personalitate juridică. Termenul este de 30 de zile
calendaristice de la data producerii acestor modificări. Încălcarea acestei
obligații constituie contravenție sancționată cu amendă de la 2000 lei la 3000
lei.

2.5. Retragerea autorizației de funcționare a agentului de muncă temporară

Implicarea socială a activității agentului de muncă temporară a determinat legiuitorul

să ia în considerare posibilitatea retragerii autorizației de funcționare a acestuia în cazul
încălcării legislației în vigoare.
Nerespectarea drepturilor salariaților temporari privind acordarea condițiilor de bază
de muncă și de angajare referitoare la durata timpului de lucru, munca suplimentară, repausul
zilnic și săptămânal, munca de noapte, concediile și sărbătorile legale și salarizarea aplicabile
salariaților temporari, pe durata misiunii de muncă temporară la un utilizator, cel puțin la
nivelul la care s-ar aplica salariaților în cazul în care aceștia ar fi fost recrutați direct de către
utilizatorul respectiv pentru a ocupa același loc de muncă. Toate condițiile de bază de muncă
și de angajare stabilite prin legislație, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă

13
aplicabil, precum și prin orice alte reglementări specifice aplicabile utilizatorului sunt
aplicabile în mod direct și salariaților temporari pe durata misiunii de muncă temporară;
nerespectarea obligației de a ține evidența și de a înregistra contractele de muncă temporară în
Registrul general de evidență al salariaților; nerespectarea obligației de a anunța Agenției de
Prestații și Inspecție Socială a Municipiului București orice modificare privind denumirea,
sediul, înființarea de subunități fără personalitate juridică, în termen de 30 de zile
calendaristice de la data producerii acestora; nerespectarea obligației de a depune autorizația
de funcționare, în termen de 15 zile calendaristice, la agenția teritorială pentru prestații
sociale; nerespectarea obligației de a desfășura fără autorizație a activităților specifice
agentului de muncă; punerea la dispoziția utilizatorului, de către agentul de muncă temporară,
a unui număr de până la 5 persoane fără contract de muncă temporară; nerespectarea de către
utilizator a obligațiilor de: a) a informa salariații temporari cu privire la toate locurile de
muncă vacante existente, în vederea asigurării egalității de șanse cu ceilalți angajați cu
contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator, pentru obținerea unui loc
de muncă permanent, prin afișarea unui anunț general într-un loc accesibil tuturor salariaților
care își desfășoară activitatea la utilizatorul respectiv; b) asigura salariatului temporar accesul
la cursurile de pregătire profesionale pe care le organizează pentru salariații săi; c) pune la
dispoziția reprezentanților salariaților informațiile cu privire la utilizarea salariaților
temporari, în cadrul informării generale privind ocuparea forței de muncă; d) asigură
salariaților temporari același drepturi cu cele ale salariaților angajați cu contract individual de
muncă la utilizator, conferite de lege, de regulamentul intern sau de contractul colectiv de
muncă aplicabil utilizatorului, precum și de orice alte reglementări specifice aplicabile
utilizatorului; e) prezintă informații exacte și reale privind utilizarea salariaților temporari
atunci când sindicatele sau, reprezentanții salariaților, înființați potrivit legii, solicită situația
încadrării personalului propriu.
Situația care determină retragerea autorizației este când egentul de muncă temporară
se află în procedură de faliment sau de lichidare.
Cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau
recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6
luni de la:
a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data
comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii;
b) data expirări termenului legal de soluționare a cererii, fără adepăși termenul de
6 luni sau pentru motive temeinice de 1 an.
În termen de 15 zile calendaristice de la data rămânerii definitive a deciziei de
retragere a autorizației ca agent de muncă temporară sau de la data emiterii deciziei de
retragere a autorizației de agent de muncă temporară, Ministerul Muncii, Familiei și protecției
Sociale va depune demersurile pentru menționarea acestui fapt în registrul agenților de muncă
temporară.
Contractele de mună temporară aflate în executare la momentul retragerii autorizației
de funcționare, se derulează până la expirarea perioadei pentru care au fost încheiate, cu
respectarea dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 53/2003, republicată, fără a prejudicia drepturile
contractuale ale salariaților temporari sau ale utilizatorului.

14
 În această situație impozitul pe venit și contribuțiile datorate de către salariatul
temporar bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru șomaj și
bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, utmează să fie plătite de
către utilizator, care are dreptul la acțiune directă împotriva agentului de muncă temporară, în
vederea recuperării prejudiciilor cauzate.

2.6 Dizolvarea, lichidarea, reorganizarea și falimentul agentului de muncă

temporară

Dificultățile economice prezintă o realitate a economiei de piață. Zilnic se înfințează

societăți comerciale în timp ce altele dau faliment sau trec prin proceduri de reorganizare ca
urmare a dificulșăților economice cu care s-a confruntat.
Agentul de muncă temporară aflat în procedură de insolvență situația este mai gravă
deoarece, potrivit art. 16 lit. A din Hotărârea Guvernului nr. 1256/2011, autorizația de
funcționare a agentului de muncă temporară se retrage în situația în care acesta se află în
procedură de insolvență.
Insolvența este o stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin
insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvența este estimată ca fiind evidentă atunci când debitorul, după 30 de zile
de la scadență, nu a plătit datoria sa fașă de unul sau mai mulți creditori;
b) insolvența este inevitabilă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea
plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la
data scadenței.
Lipsa lichidităților duce automat la incapacitatea de plată a creanțelor, inclusiv a celor
salariale, legiuitorul a apreciat ca fiind o soluție de protecție a salariațiilor și a utilizatorilor.
Prin retragerea autorizației ca agent de muncă temporară, acesta nu poate încheia acte
juridice noi în această calitate, contractele de dispoziție și cele de muncă temporară aflate în
derulare continuă până la data expirării lor.
O societate comercială aflată în faliment sau lichidare nu poate încheia acte juridice
noi, cu excepția celor care sunt necesare procedurii de lichidare respectiv faliment. În cazul
falimentul incapacitatea de plată anterioară, operează situația anterior menționată prin
retragerea autorizarii.
Odată declarată dizolvarea sau lichidarea societății comerciale încetează să mai existe,
implicit existența agentului de muncă temporară.
Agentul de muncă temporară este obligat să depună autorizația de funcționare, în
termen de 15 zile calendaristice, la agenția teritorială pentru prestații sociale. De la data
depunerii autorizației de funcționare, agentul de muncă temporară va duce la îndeplinire
obligațiile stabilite de art. 18 și 34 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996.
Potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, situațiile care
determină dizolvarea societății comerciale sunt:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societății. În această situație asociații
trebuie să fie consuștați de administratori, cu cel puțin 3 luni înainte de
expirarea duratei societății, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. În

15
 cazul în care nu a fost organizată consultarea, la cererea oricăruia dintre
asociați, tribunalul va putea dispune, prin încheiere, efectuarea acesteia;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății sau îndeplinirea
acestuia. În cazul agentului de muncă temporară această situație poate să apară
și în cazul neprimirii autorizației de agent de muncă temporară sau retragerii
acesteia;
c) declararea nulității societății;
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, care
împiedică funcționarea societății;
f) falimentul societății;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constituitiv al societății.
Tribunalul pronunță dizolvarea societății, la cererea asociațiilor, a oricărei persoane
interesate. Cu excepția situației când dizolvarea societății comerciale are loc ca urmare a
expirării perioadei pentru care a fost constituită, dizolvarea societăților comerciale trebuie să
fie înscrisă în registrul comerțului și publicată în „Monitorul Oficial al României”, partea a
IV-a. Dizolvarea societății este opozabilă terților în termen de 30 de zile. Dizolvarea are loc
fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a societății. Din momentul dizolvării,
administratorii nu mai pot întreprinde noi operațiuni, sub sancțiunea răspunderii solidare și
personale pentru operațiunile pe care le-au întreprins.
Societatea îți păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la
terminarea acestuia.
Lichidarea societății trebuie finalizată în termen de cel mult trei ani de la data
dizolvării, dar pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu maxim doi
ani. În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor cere radierea societății din
registru comerțului cu posibilitatea realizării acesteia și din oficiu.
Altă situație care determină lichidarea societății comerciale este determinarea de
insolvență. Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin
insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile:
a) insolvența este inevitabil ca fiind evidentă atunci când debitorul, după 90 de
zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;
prezumția este relativă;
b) insolvența este inevitabilă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea
plăti plăți la scadența datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești
disponibile la data scadenței.
Debitorul aflat în starea de insolvență sau în cazul căruia apariția de insolvență este
obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus procedurilor prevăzute de Legea nr.
85/2006 în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
De la momentul deschiderii procedurii, nici o dobândă, majorare sau penalitate de
orice fel ori cheltuială, nu va putea adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii
procedurii, cu excepția creanțelor garantate care se înscriu în tabelul definitiv. Deschiderea
procedurii ridică dreptul de administrare al administratorului societății comerciale aflate în
insolvență, care constă în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurule din
avere și de a dispune de aceasta, cu excapția situației în care acesta și-a declarat intenția de

16
reorganizare, la momentul depunerii cererii. Atribuțiile administratorului vor fi prluate de
administratorul judiciar. Va înlocui și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit, un
raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplifică, fie continuarea perioadei de
observație din procedura generală.
Lichidatorul va notifica intrarea în procedura falimentului și ridicarea dreptului de
administrare și dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor notificați, debitorului și oficiului
comerțului, pentru efectuarea mențiunii. În cazul agentului de muncă temporară aflat în
această situație, notificarea trebuie adresată și Ministerului Muncii, Familiei și Protecției
Sociale, instituția care ține evidența agenților de muncă temporară, prin registrul special creat
în acest sens.
Administratorul judiciar arată că activitatea poate fi redresată pe baza unui plan de
reorganizare judiciară, judecătorul-sindic va convoca o ședință la care vor fi citați cei
interesați. În cazul admiterii judecătorul-sindic v-a dispune administratorului judiciar
convocarea adunării generale a creditorilor și a debitorului după afișarea tabelului definitiv de
creanțe.
Debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului
judiciar. Procedura de reorganizare prin continuarea activității sau lichidare pe bază de plan
va fi închisă, prin sentință, în urma îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate în planul
confirmat.
În situația intrării în faliment ca urmare a eșuării planului sau a unei executări silite,
planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă și irevocabilă împotriva debitorului.
Ca urmare a vânzării bunurilor debitorului, cu sumele astfel obținute vor fi plățile
creanțelor, în următoarea ordine:
1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite de lege,
inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din
averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în acest
scop;
2. creanțele îzvorâte din raportul de muncă;
3. creanțele reprezentând creditele, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate
după deschiderea procedurii, precum și creanțele rezultând din continuarea
activității debitorului după deschiderea procedurii;
4. creanțele bugetare;
5. creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți, în baza unor
obligații de întreținere, alocații pentru minori sau de platî a unor sume
periodice destinate asigurării mijloacelor de existență;
6. creanțele reprezentând sumele stabilite de judecătorulsindic pentru întreținerea
debitorului și a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;
7. creanțele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile și dobânzile aferente,
cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum
și din chirii;
8. alte creanțe chirografate;
9. creanțele subordonate, în următoarea ordine de preferință:
a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau
acționar deținând cel puțin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile

17
 de vot în adunarea generală a asociaților, ori, după caz, de către un membru
al grupului de interes economic;
b) creanțele izvorând din acte cu titlu gratuit;
Procedura de faliment va fi închisă prin aprobarea de către judecătorul-sindic a
raportului final, după ce toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite
și fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului,
judecătorul-sindic va pronunța o sentință, de închidere a procedurii, prin care dispune și
radierea persoanelor juridice.

2.7. Încetarea activității agentului de muncă temporară

Ca urmare a radierii din registrul comerțului a persoanelor juridice, agent de muncă

temporară are obligații suplimentare față de altă persoană juridică.
Agentul de muncă temporară este obligat să depună autorizația de funcționare, în
termen de 15 zile calendaristice, la agenția teritorială pentru prestații sociale. De la data
depunerii autorizației de funcționare, agentul de muncă temporară va duce la îndeplinire
obligațiile stabilite la art. 18 și 34 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996, cu modificările
și completările ulterioare.
În termen de 15 zile agențiile teritoriale pentru prestații sociale au obligația de a
transmite Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale autorizația de funcționare la
încetarea activității agentului de muncă temporară. Scopul acestei măsuri administrative este
menționarea în Registrul Național al Agenților de Muncă Temporară.

18
 Cap. 3. Contractul de muncă temporară

3.1. Specificul, natura juridică și caracterele contractului de muncă temporară

Contractul de muncă temporară este un contract individual de muncă pe perioadă

determinată de tip special. Din definiția muncii temporare rezultă faptul că acest tip de
contract, deși consensual și bilateral, implică trei părți, și nu două, așa cum se întâmplă în
mod obișnuit.
Agentul de muncă temporară în calitate de angajator are drepturi și obligații specifice,
dar unele acestea sunt împărțite cu utilizatorul, ca de exemplu:
a) dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității și a atribuțiilor fiecărui
salariat;
b) să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității
lor;
c) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu.
Obligațiile angajatorului sunt preluate parțial de utilizator, acesta având obligația de:
a) a informa salariații asupra condițiilor de muncă și a supra elementelor care
privesc desfășurarea relațiilor de muncă;
b) a asigura permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la
elaborarea normelor de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă, inclusiv
echipamentele de lucru;
c) de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul
colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Pe lângă aceste obligații utilizatorului îi revine și alte obligații:
a) să informeze salariații temporari cu privire la toate locurile de muncă vacante
existente, în vederea asigurării egalității de șanse cu ceilalți angajați cu
contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator, pentru
obținerea unui loc de muncă permanent, prin afișarea unui anunț într-un loc
accesibil tuturor salariaților care își desfășoară activitatea laa utilizatorul
respectiv;
b) să asigure salariatului temporar accesul la cursurile de pregătire profesională
pe care le organizează pentru salariații săi;
c) să pună la dispoziția reprezentanților salariaților informațiile cu privire la
utilizarea salariaților temporari, în cadrul informării generale privind ocuparea
forței de muncă;
d) să asigure salariaților temporari același drepturi cu cele ale salariaților angajați
cu contract individual de muncă la utilizator, conferite de lege, de regulamentul
intern sau de contractul colectiv de muncă aplicabil utilizatorului, precum și de
orice alte reglementări specifice aplicabil utilizatorului, precum și de orice alte
reglementări specifice aplicabile utilizatorului;

19
 e) să ofere și să prezinte informații exacte și reale privind utilizarea salariaților
temporari atunci când sindicatele sau, reprezentanții salariaților, înființați
potrivit legii, solicită situația încadrării personalului propriu.
Agentul de muncă temporară îi rămân din drepturile angajatorului cu privire la darea
dispozițiilor cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor și de a constata
săvârșirea abaterilor disciplinare precum și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit
legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern. Abaterile disciplinare
sunt analizate având în vedere și regulamentul intern al utilizatorului, salariatul având
obligația de a se supune prevederilor acestuia, pe durata misiunii temporare. Din punct de
vedere al obligațiilor agentului de muncă temporară îi revine următoarele:
a) să informeze salariații asupra condițiilor de muncă și asupra elementelor care
privesc desfășurarea relațiilor de muncă;
b) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv
de muncă aplicabil și din contractele aplicabile individuale de muncă, precum
și de orice alte reglementări specifice aplicabile utilizatorului;
c) să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate ăn sarcina sa, precum și să
rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile
legi;
d) să înființeze registrul general de evidență a salariaților și să opereze
înregistrările prevăzute de lege;
e) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a
solicitantului;
f) să asigure confidențialitatea datelor cu caracter personal ale salariaților.
În cazul în care agentul de muncă temporară a încheiat cu salariatul temporar un
contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, în perioadele dintre misiuni
salariatul are acces la facilitățile existente la nivelul agentului de muncă temporară în ceea ce
privește formarea profesională și prevederile legale privind creșterea și îngrijirea copilului.
Salariatul temporar are drepturi egale cu cele ale salariaților din unitatea utilizatorului,
dar are și obligația de a se supune atât dispozițiilor utilizatorului precum și a celor stabilite de
agentul de muncă temporară.
Acest tip de contract de muncă are particularități care îl individualizează în legislația
muncii. Un contract juridic recent introdus în legislație, atât în românia cât și pe plan mondial,
rămân anumite aspecte cu care practicienii se confrunță și pe care legiuitorul încă nu le-a
soluționat.
Contractul de muncă temporară este un contract individual de muncă pe durată
determinată, de tip special, în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat
temporar, se obligă să presteze munca la dispoziția unui utilizator și nu la cea a
angajatorului său (agentul de muncă temporară).
Un contract individual de muncă are toate caracterele juridice ale acestuia, și
anume este un act juridic, bilateral, cu titlu oneros, comutativ, consensual, cu executare
succesivă și implică obligația de a face.
a. Contractul de muncă temporară încheiat între agentul de muncă temporară și
salariatul temporar, în esență un act civil, este guvernat de principiul libertății
de voință, cu cele două elemente pe care le implică acesta, și anume:

20
 1. libertatea părților de a încheia un contract individual de muncă
2. libertatea de a încheia în forma cu care ambele părți sunt de acord.
Libertatea părșilor trebuie să se manifeste cu respectarea prevederilor
legale.
Clauzele contractului individual de muncă nu poate conține prevederi contrare sau
drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte, normative ori prin contracte colective de muncă.
Salariații nu pot renunța la drepturile care le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin
care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea
acestora este lovită de nulitate.
b. Contractul de muncă temporară este un act civil bilateral, care implică două
părți: agentul de muncă temporară și salariatul temporar a căror identitate este
cunoscută la momentul încheierii contractului. Salariatul temporar este
persoana încadrată la un angajator agent de muncă temporară, pus la dispoziția
unui utilizator pe durata necesară îndeplinirii unor sarcini precise și cu caracter
temporar, denumită misiune temporară. Stabilirea caracteristicilor părților
contractului de muncă temporară determină limitarea părților contractului
individual de muncă la două, cu drepturi și obligații corelative, având un
caracter personal. Încheierea acestui contract intuitu personae are în vedere
pregătirea și calitățile salariatului pe de o parte precum și caracteristicile
(profilul de activitate, perspectivele socio-economice) și oferă angajatorului.
Consecințele caracterului intuitu personae al acestui contract sunt:
1. nu este posibilă transmiterea acestui contract;
2. prestarea muncii nu poate fi executată de o altă persoană în afara
salariatului.
c. Contractul de muncă temporară este un contract cu titlu oneros. Contractul
oneros este acela prin care fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în
schimbul obligațiilor asumate. Pentru punerea la dispozișie a salariatului
temporar agentul de muncă temporară primește o sumă de bani, comisionul
său, din valoarea contactului de punere la dispoziție, iar salariatul temporar
pentru munca prestată primește un salariu precum și, după caz, alte drepturi de
natură salarială.
d. Contractul de muncă temporară este un act civil comutativ, deoarece existența
și întinderea obligațiilor asumate de părți este cunoscută la momentul încheierii
contractului, iar executarea sa nu depinde de un eveniment incert. Contractul
conutativ este cel care la momentul încheierii sale, existența drepturilor și
obligațiilor părților este certă, iar întinderea acestora este determinată sau
nedeterminabilă.
e. Contractul de muncă temporară este sinalagmatic deoarece părțile sale se
obligă reciproc una față de cealaltă: agentul de muncă temporară să plătească
valoarea acestui contract (drepturi salariale, drepturi de asigurări sociale) iar
salariatul temporar trebuie să păstreze munca la dispoziția utilizatorului. Cauza
obligației fiecarei părți constituie executarea obligației celeilalte.
f. Contractul de muncă temporară este unul cu executare succesivă, obligațiile
părților executându-se eșalonat pe durata executării misiunii temporare, nefiind

21
 posibilă executarea uno ictu. Agentul de muncă temporară beneficiază de pe
urma muncii salariatului temporar pe întreaga durată a contractului de muncă
temporară iar salariatul temporar primește lunar o sumă de bani, salariul, ca
urmare a prestării muncii.
g. Contractul de muncă temporară este un act civil consensual, care se încheie
prin acordul de voință al părților. Contractul de muncă temporară este un
contract care se încheie în scris între agentul de muncă temporară și salariatul
temporar, de regulă, pe durata unei misiuni. Caracterul atipic al acestui
contract determinat de relația triunghiulară pe care o reprezintă în plan juridic
determină încheierea acestuia în formă scrisă ad validitatem.
h. Contractul de muncă temporară este unul neafectat de condiții. Acest contract
nu poate fi afectat nici de o condiție rezolutorie nici de una suspensivă,
deoarece nașterea efectelor sale nu poate fi realizată în funcție de evenimente
viitoare sau incerte.
Perioada de probă nu reprezintă o condiție rezolutorie ci o clauză
contractuală lăsată la latitudinea părților care produce consecințele prevăzute
de lege pe planul verificării aptitudinilor salariatului.
Contractul de muncă temporară se poate încheia pe durata mai multor
misiuni temporare. Dacă încheierea contractului de muncă temporară este
anterioară încheirii contractului de punere la dispoziție, iar acest eveniment nu
are loc, atunci natura juridică a contractului de muncă se schimbă într-un
contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată sau determinată. În
acest caz nu este vorba de efectul unei condiții rezolutorii, deoarece
caracteristic acestui tip de contract individual de muncă este punerea
salariatului la dispoziția unui terț, iar dacă acest lucru nu se întâmplă, efectul
nu este cel al rezilierii contractului ci al transformării lui.
Contractul de muncă temporară poate fi încheiat pe perioadă
nedeterminată.
i. Contractul de muncă temporară este afectat de un termen extinctiv. Acesta
reprezintă acel termen la îndeplinirea căruia obligația se stinge pe viitor,
menținându-și efectele produse până la momentul îndeplinirii sale. Termenul
extinctiv este reprezentat de durata contractului de muncă temporară, care
poate fi egal cu durata unei misiuni 24 luni, cu prelungirea acestui termen până
la 36 luni, sau pentru mai multe misiuni, în cadrul aceluiași termen.
j. Contractul de muncă temporară poate fi afectat de un termen suspensiv cert.
Acesta reprezintă acel termen care amână începutul executării dreptului
subiectiv și al obligației până la îndeplinirea lui.
Termenul suspensiv cert apare în cazul încheierii contractului
individual de muncă temporară la o dată anterioară momentului execuției lui,
stabilită inițial în contractul de punere la dispoziție (contractul de muncă
temporară s-a încheiat anterior sau la aceeași dată cu contractul de punere la
dispoziție, de exemplu pe data de 01.05.2016 iar executarea contractului, astfel
cum s-a stabilit în contractul de punere la dispoziție începe la 20.05.2016,

22
 deoarece de atunci trebuie înlocuit un salariat al cărui contractul individual de
muncă este suspendat).
Contractul individual de muncă nu poate fi afectat de un termen
suspensiv incert deoarece obligația asumată este una de mijloace, iar cel care
încheie contractul este ținut să depună diligențele și să manifeste strădania
pentru a obține un anumit rezultat, fără ca acesta să constituie obiectul
obligației sale, obiectul contractului fiind prestarea muncii și nu rezultatele ei.
k. Contractul de muncă temporară implică o obligație. Obligația constă în
datorirea de a îndeplini orice altă faptă decât aceea de a transmite sau a
constitui un drept real. În cazul contractului individual de muncă, atât salariatul
temporar cât și agentul de muncă temporară își asumă o obligație de a face:
prestarea muncii și plate ei. Această obligație trebuie executată în natură.
Nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate deasemenea să fie
autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.

3.2. Condiții prealabile încheieri contractului de nuncă temporară

Contractul individual de muncă reprezintă un element esențial pentru societate,

datoriță implicațiilor sale. Din acest motiv legiuitorul a reglementat obligația îndeplinirii unor
condiții premergătoare încheierii contractului individual de muncă, aplicabile și în cazul
contractului de muncă temporară.

3.2.1. Certificatul medical

Examenul medical reprezintă o condiție esențială pentru angajarea unei persoane,

deoarece prin acesta poate fi atestată capacitatea de muncă a viitorului salariat. Capacitatea de
muncă a unei persoane reprezintă aptitudinea biologică a acesteia de a presta o activitate
subordonată cu caracter repetativ, în cadrul unui program de lucru, în general de 8 ore/zi.
O persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care
constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci. La angajare în anumite
domenii de activitate (sănătate, alimentație publică, educație) se pot solicita și teste medicale
specifice. Sancțiunea nerespectării acestei prevederi este nulitatea contractului individual de
muncă, remediabilă în cazul în care, ulterior angajării, salariatul aduce certificatul medical din
care se rezulte că este apt pentru desfășurarea activității pentru care este angajat. Este
interzisă solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate.
Certificatul medical este obligatoriu și în următoarele situații:
a) la reînceperea activității după o întrerupere mai mare de 6 luni, pentru locurile
de muncă având expunere la factori nocivi profesionali, și de un an, în celelalte
situații;

23
 b) în cazul detașării sau trecerii în alt loc de muncă ori în altă activitate, dacă se
schimbă condițiile de muncă;
c) la începerea misiunii, în cazul salariaților încadrați cu contract de muncă
temporară;
d) în cazul ucenicilor, practicanților, elevilor și studenților, în situația în care
urmează să fie instruiți pe meserii și profesii, precum și în situația schimbării
meseriei pe parcursul instruirii;
e) periodic, în cazul celor care lucrează în condiții de expunere la factori nocivi
profesionali, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătății Publice;
f) periodic, în cazul celor care desfășoară activități cu risc de transmitere a unor
boli și care lucrează în sectorul alimentar, zootehnic, la instalațiile de
aprovizionare cu apă potabilă, în colectivități de copii, în unități sanitare,
potrivit reglementărilor Ministerul Sănătății Publice;
g) periodic, în cazul celor care lucrează în unități fără factori de risc, prin
examene medicale diferențiate în funcție de vârstă, sex și stare de sănătate,
potrivit reglementărilor din contractele colective de muncă.
Salariații trebuie să desfășoare cel puțin trei ore de muncă de noapte sunt supuși unui
examen medical gratuit înainte de începerea activității și după aceea, periodic. Salariații care
desfășoară muncă de noapte și au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu
aceasta vor fi trecuți la o muncă de zi pentru care sunt apți.
Medicul de medicină a muncii este un salariat, este atestat în profesia sa și titular al
unui contract de muncă încheiat cu un angajator sau cu o asociație patronală. Cea mai
importanta sarcină a medicului de medicină a muncii constă în asigurarea controlului medical
al salariaților atât la angajarea în muncă, cât și pe durata executării contractului individual de
muncă.

3.2.2. Permisul de muncă pentru cetățenii străini

Permisul de muncă este un document emis de către autoritățiile române. Un cetățean

străin de a fi angajat pe baza unui contract individual de muncă pe teritoriul tării noastre.
Viza pe lungă durată se acordă la cererea de către străin pe o perioadă de 90 de zile.
Viza se poate acorda si sportivilor care urmează să facă parte din cluburi sau echipe din
România. Pentru aceasta este nevoie bde un contract individual de muncă sau a unei
convenții civile în condițiile legii. Străini pot desfășura activității pe teritoriul României în
următoarele cazuri: dacă sunt detașați pe teritoriul României în numele întreprinderii și sub
coordonare. Se va încheia un contract între întreprinderea care face detașarea și beneficiarul
prestării de serviciicare își va desfăsura activitatea pe teritorul României.
Viza de lungă ședere permite străinilor intrați în România să solicite prelungirea
dreptului de ședere temporară și la rândul lor să obțină un permis de ședere.
Viza de lungă ședere acordă pentru cei care desfășoară o activitate profesională în
mod individual se acordă străinilor care urmează să desfășoare aceste activității.
Viza se poate străinilor care îndeplinesc următoarele condiții:
1. fac dovada îndepliniri condițiilor legale de exercitare a profesiilor respective;
2. fac dovada faptului că în ţara de origine practică o profesie similară cu cea pe care
intenţionează să o desfăşoare în România;

24
 3. prezintă dovada asigurării medicale pe perioada valabilităţii vizei;
4. prezintă certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică.
Viza de lungă ședere se acordă străinilor pe baza autorizației de muncă care este
eliberată de Oficiul pentru Migrația Forței de Muncă și a Autorității pentru străini.
Viza trebuie să fie însoțită de următoarele documente:
 copia autorizației de muncă eliberate de Oficiul Român pentru Imigrări sau
documente prin care să se facă dovada că solicitantul se încadrează în
categoriile prevăzute de lege;
 dovada mijloacelor de întreținere la nivelul salariului minim brut garantat în
plată pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;
 certificate de cazier judiciar sau alt document cu aceeași valoare juridică,
eliberat de autoritățile din statul de domiciliu sau de reședință;
 asigurarea medical pe perioada valabilității vizei.
Un străin poate solicita viza de lungă ședere pentru angajare în muncă în termen de 60
de zile de la data eliberării autorizației de muncă. Viza este aprobată de Centrul Național de
vize, în termen de 10 zile de la data depunerii cererii de eliberare a vizei.
Salariații detașați pe teritoriul României în cadrul prestării de servicii transnaționale
beneficiază, indiferent de lege de condițiile de muncă stabilite prin legea română prin
contractual colectiv de muncă la nivel național și care trebuie să cuprindă:
o durata maximă a timpului de muncă și durata minimă a repausului periodic;
o durata minimă a concediilor plătite;
o salariul minim, inclusive compensarea sau plata muncii suplimentare;
o condițiile de punere la dispoziție a salariaților, în special de către întreprinderile de
muncă temporară;
o sănătatea și securitatea în muncă;
o măsurile de protecție aplicabile condițiilor de muncă pentru femeile însărcinate sau
pentru cele care au născut recent, precum și pentru copii și tineri;
o egalitatea de tratament dintre bărbați și femei, precum și alte dispoziții în materie de
nediscriminare.

25
 3.3. Încheierea contractului de muncă temporară

3.3.1. Capacitatea părților

Părțile contractului de muncă temporară sunt agentul de muncă temporară și salariatul

temporar.

3.3.1.1. Capacitatea juridică a agentului de muncă temporară

Angajatorul poate fi o persoană juridică sau fizică care poate să angajeze o forță de
muncă pe baza unui contract individual de muncă. O persoana juridică poate încheia contracte
individuale de muncă.
Agentul de muncă temporară are capacitatea juridică de a dispune de aptitudinea de a
avea și a exercita dreptul din momentul înmatriculării în registrul comerțului. Capacitatea
juridică depinde atât capacitatea de folosință cât și capacitatea de exercițiu.
Capacitatea de folosință a societății comerciale reprezintă scopul pentru care a fost
constituită și are capacitatea de folosință specializată, care are posibilitatea subiectului
colectiv de a avea drepturi și obligații.
Agentul de muncă temporară are dreptul să încadreze personal a cărui calitate și
pregătire poate asigura realizarea obiectului specific al activității.
Capacitatea de exercițiu a societăți comerciale reprezintă aptitudinea de drept de a
dobândi și exercita drepturi pentru a îndeplini obligațiile prin încheierea de acte juridice.

3.3.2. Formalitatea înregistrării contractului de muncă temporară

Contractul individual de muncă este înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă.

Agenții de muncă temporară au obligația de a ține evidența contractelor de muncă temporară
pentru a le înregistra la inspectoratele teritoriale de muncă.
Registrul general de evidență a salariaților se completează și se transmite
inspectoratului teritorial de muncă. Registrul se completează în format electronic. Registrul se
completează în ordinea angajării și cuprinde:
a. elementele de identificare a tuturor salariaților: numele, prenumele, codul
numeric personal, cetățenia și țara de proveniență;
b. data angajării;
c. perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea;
d. funcția / ocupația conform Specificației Clasificării Ocupațiilor din
Rpmâniasau altor acte normative;
e. tipul contractului individual de muncă;
f. durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia;
g. salariul de bază lunar brut și sporurile, astfel cum sunt prevăzute în contractul
individual de muncă;

26
 h. perioada și cauzele de suspendare în contractul individual de muncă cu
excepția cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale;
i. data încetării contractului individual de muncă.
Completarea registrului se face după cum urmează:
a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la litera a) – g) se
înregistrează în registru cel mai târziu în ziua lucrătoare
anterioarăînceperii activității de către salariatul în cauză;
b) elementul prevăzut la g) se completează şi pentru contractele
individuale de muncă deja înregistrate, în termen de 90 de zile de la
data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;
c) elementele prevăzute la h) se înregistrează în registru în termen de
maximum 20 de zile lucrătoare de la data suspendării;
d) elementele prevăzute la i) se înregistrează în registru la data încetării
contractului individual de muncă/la data luării la cunoştinţă a
evenimentului ce a determinat, în condiţiile legii, încetarea contractului
individual de muncă;
e) pentru salariaţii detaşaţi, angajatorul de bază completează perioada
detaşării.
Dacă se face vreo modificare aceasta trebuie înregistrată în registru cel târziu în ziua
lucrătoare anterioară împlinirii termenului de 20 de zile lucrătoare.

27